Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie

Tu de ce crezi in Dumnezeu   Din comorile Sfintei Scripturi Tu de ce crezi in Dumnezeu Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Când eram la începutul vieții de familie, doar eu și soția mea, și unul din noi era plecat pentru ceva timp de acasă, schimbam mesaje pe telefon în care soția îmi zicea: „Te iubesc” iar eu îi răspundeam „Și eu te iubesc”. Când a apărut prima noastră fetiță și eu eram plecat pentru câteva zile schimbul de mesaje era astfel: „Te iubim, tati.” iar eu răspundeam „Și eu vă iubesc.”

Când au apărut și următoarele două fetițe și se întâmpla ca eu să plec de acasă cu cele mari pentru câteva zile și soția să rămână acasă cu cea mică, mesajele au început să fie astfel: Soția mea: „Vă iubim” iar eu îi răspundeam: „Și noi vă iubim.”

Am fost așa bucuros când am conștientizat, dându-ne sms-uri, cum s-au schimbat lucrurile... Dacă la început fiecare răspundea pentru sine: „Te iubesc”, odată cu trecerea timpului am început să ne arătăm iubirea unul față de celălalt, și în numele copiilor.. Dar nu în mod fals sau oarecum de complezență ci în mod real, căci copiii sunt cei care-și arată dorul și iubirea față de părintele plecat de acasă, mai pregnant decât o facem noi și mesajele noastre trebuiau să conțină în ele și iubirea copiilor noștri.

Nici nu se mai poate altfel. Nu-i pot spune soției că o iubesc și mi-e dor de ea, atunci când suntem depărtați, fără să nu mă gândesc și la copilașii noștri dragi, de care mi se rupe inima de dor în aceeași măsură.

Gândiți-vă ce imagine frumoasă este într-o familie cu mulți copii, în care în grupuri mai mici sau mai mari, ne declarăm cu sinceritate unii altor: „Vă iubim!” iar ceilalți răspund la fel: „Dar și noi vă iubim. Fără voi n-am putea trăi.

Ce-ar fi dacă familia (comunitatea) unei parohii ar contacta o altă parohie din același oraș, sau dintr-un sat învecinat și i-ar spune: „Vă iubim! Vă pomenim în rugăciunile noastre!iar ceilalți ar răspunde cu aceeași deschidere?

Ce-ar fi dacă câțiva profesori sau elevi de la o școală s-ar întâlni cu elevii de la o școală vecină și și-ar spune unii altora: „Vă iubim și ne-a fost dor de voi! Am vrea să ne întâlnim mai des.”?

Ce-ar fi dacă trei prieteni l-ar suna pe un al patrulea și i-ar spune: „Frate, ne este dor de tine! Când mai vii pe la noi.”?

Ce-ar fi dacă angajații de la Vodafone i-ar suna pe cei de la Orange înainte de Nașterea Domnului și le-ar spune cu bucurie: „Dragilor, vă urăm sărbători fericite și vă așteptăm pe la noi la masă!”?

Ce-ar fi dacă angajații din Primăria Galați i-ar suna pe cei din Primăria Brăila și și-ar arăta recunoștința și iubirea?

Oriunde am fi și orice am face, trăim într-o comunitate, fie că este o școală, fie că este o instituție, o firmă, o asociație, un grup de oameni care împart aceleași hobbiuri sau aceeași suferință, fie că suntem o națiune, sau un grup religios... trăim într-o familie. Dar la baza tuturor acestor familii din cadrul societății, în care ne-am înscris din diferite motive (în special pentru câștigarea pâinii), stă familia de sânge.

Mai întâi de toate fiecare din noi ne naștem în leagănul unei familii alături de mama, tata și de frații noștri. Aici primim iubire, aici învățăm să iubim, aici deprindem dorul de cei dragi, aici învățăm să ne exprimăm sentimentele curate, aici învățăm iertarea și aici dăruim pentru prima dată. Odată ce am învățat să iubim ieșim în societate și împărtășim aceași iubire pe care am dobândit-o în familie, fiecare în funcție de cât de mult a primit. Așa ne facem prieteni, colegi, și așa ajungem să ne căsătorim sau să intrăm în familia unei mănăstiri, călugârindu-ne.

Și dacă în primii ani ai vieții am fost doar beneficiarii unei atmosfere iubitoare de familie, odată cu maturizarea suntem chemați să creem noi înșine un climat de iubire, un nou „acasă”, unde se vor naște viitorii prunci, unde se vor căli duhovnicește membrii diverselor familii din societatea de mâine.

Cu cât familia în care ne naștem și trăim este mai numeroasă, cu atât relațiile dintre părinți și copiii vor fi mai complexe și ne vor căli mai bine pentru întâmplările viații ce vor urma. Cu cât familia este mai mică (1-2 copii, sau niciunul) cu atât membrii familiei (părinți și copii) vor avea mai multe lipsuri în comunicarea și relaționarea cu ceilalți atunci când vor ajunge adulți. Lipsurile vor veni nu neaparat din educație ci în primul rând din lipsa situațiilor de viață care apar de obicei cu doi, trei patru, cinci sau mai mulți frați care locuiesc împreună.

O familie numeroasă te învață să împarți, să ții cont de celălalt, să nu-ți mai ceri dreptul în dauna aproapelui; te învață să ierți când celălalt ți-a greșit, te învață să-i iubești pe toți la fel, căci altfel ceilalți vor suferi. O familie mare te ajută să înțelegi, ca și-n societate, că toți suntem diferiți, fiecare cu caracterul lui, cu felul lui de a vedea lumii, fiecare cu calitățile și defectele lui dar parte dintr-un întreg pe care-l influiențezi direct și continuu prin felul tău de a fi. O familie numeroasă te învăță, de voie sau fără de voie, măcar să-l îngădui pe celelalt, dacă nu poți să-l iubești.

O familie numeroasă este o societate în miniatură, care trebuie gestionată după poruncile iubirii evanghelice date de Mântuitorul Hristos, Singurul care poate aduce pacea și împlinirea unei familii, indiferent ce formă ar avea ea.

O familie care acceptă de la Dumnezeu toți pruncii, fără se se ferească prin contracepție sau avorturi, este o familie care acceptă iubirea lui Dumnezeu pentru ea în mod special și pentru lume, la modul general.

Copiii pe care ne ferim să-i naștem astăzi, sunt cei care ar fi întregit așa frumos personalitatea copiilor pe care deja i-am născut. Noutatea adusă în familie de personalitatea fiecărui copil născut conturează minunat personalitatea tuturor celorlalți, atât a fraților lui, cât și a părinților.

Ne privăm de binecuvântarea lui Dumnezeu, și-I stăm împotrivă prin contracepție, cu gândul că e greu să crești copii și e bine să ai cât mai mult timp în viață să te distrezi, dar odată cu trecerea anilor îi vedem pe cei cu familii numeroase mai împliniți și uneori chiar mai înstăriți material decât ceilalți, căci Dumnezeu le-a fost alături și i-a umplut de bunătăți, iar ceilalți s-au chinuit singuri.

Zilnic ieșim din familiile noastre și ne întâlnim în societate, fiecare la locul lui... Dacă am iubi sincer pe cei ai familiei noastre, i-am iubi la fel și pe colegii noștri, și pe prieteni, și pe subalterni, și pe conducători... și ne-am spune unii altor, așa cum vrea Dumnezeu să facem:

„Vă iubim!

și am primi același răspuns binevoitor:

Și noi vă iubim!”

(Claudiu Balan)

Comments  
  •  
  •  

#1 Boitos » 08-07-2014 11:57

Deci , Claudiu, ai 3 fete?
Nu am stiut.Sa cresteti mari si frumoase !Si mai ales sanatoase.
O sa iti manance urechile fetele tale...vezi tu ce te faci cu 4 fete in casa...
In orice caz sa aveti grija unii de altii.

Eu zic ca : faptele si cuvintele sunt ca si un bumerang, ce dam de la noi aceea primim mai devreme sau mai tarziu.

Boitos

  •  
  •  

#2 ADMIN Claudiu Balan » 08-07-2014 13:37

Da, Simona, ne-a dăruit Dumnezeu 3 fetițe frumoase. Mulțumim pentru gândurile bune. E bine cu 4 fete în casă, mai ales că eu lucrez de acasă. Daca am fi avut și băieței, cred că nu puteam face nimic de gălăgia lor.

Fetițele se joacă mai liniștit...

Claudiu Balan

  •  
  •  

#3 Nikolai Popa » 08-07-2014 20:35

Daca as intoarce articolul asta pe dos, m-as regasi intru totul in el.

Nikolai Popa

  •  
  •  

#4 ADMIN Dan Tudorache » 09-07-2014 06:56

Fii mai explicit te rog Nikolai, pentru că nu înțeleg ceea ce ai vrut să spui, doar bănuiesc.
(E ok dacă-ți zic Nicu?)

Dan Tudorache

  •  
  •  

#5 sdaniel » 10-07-2014 16:28

Cand vorbeste despre o familie numeroasa Claudiu nu ne vorbeste din povesti (carti) ci traieste aceasta poveste frumoasa a familiei numeroase.
Inteleg si ca se simte tot mai singur in alegerea sa, privind la oamenii din jurul sau. Probabil Claudiu intelege ca povestea evoluției lor este povestea evoluției noastre. Spre Omul Nou, fără religie, fără patrie, fără familie, fără opinie, fără inhibiții, fără prejudecăți. Intrăm în zodia New Age, în care familia si neamul vor deveni o amintire.
Felicitari Claudiu pentru un articol minunat si pentru cateva idei superbe. Imi permit sa copiez cateva:
"Ce-ar fi dacă câțiva profesori sau elevi de la o școală s-ar întâlni cu elevii de la o școală vecină și și-ar spune unii altora: „Vă iubim și ne-a fost dor de voi! Am vrea să ne întâlnim mai des.”?

Ce-ar fi dacă trei prieteni l-ar suna pe un al patrulea și i-ar spune: „Frate, ne este dor de tine! Când mai vii pe la noi.”?

Ce-ar fi dacă angajații de la Vodafone i-ar suna pe cei de la Orange înainte de Nașterea Domnului și le-ar spune cu bucurie: „Dragilor, vă urăm sărbători fericite și vă așteptăm pe la noi la masă!”?

Ce-ar fi dacă angajații din Primăria Galați i-ar suna pe cei din Primăria Brăila și și-ar arăta recunoștința și iubirea?"
Referitor la aceea expresie (nepotrivita) cu "o sa-ti manance urechile". Corect este sa spui ca, peste ani, o sa-ti manance urechile (si trupul) lipsa copiilor si faptul ca ai fost/ramas singur pe lume si nu ai creeat o familie.
P.S Simona nu e nicio aluzie la tine pentru ca e evident ca a fost o gluma mai ales ca spui la final "faptele si cuvintele sunt ca si un bumerang, ce dam de la noi aceea primim mai devreme sau mai tarziu."
Ma refer la tot mai multe persoane care folosesc aceasta expresie si nu ca pe o gluma.

sdaniel

  •  
  •  

#6 Boitos » 11-07-2014 05:35

Stai linistit sdaniel, am inteles perfect.
Cand am citit ceea ce a scris Claudiu, m-am bucurat ca sunt si altii care procedeaza ca si noi , in familia noastra.Probabil de aceea am si facut gluma.
In fine, cuvintele pot salva un om sau il pot distruge.Depinde de noi cum le folosim.
Oamenii niciodata nu sunt singuri, ca nu vedem noi ceea ce trebuie este altceva.Cateodata chiar si cu toata familia alaturi te poti simti singur, depinde de noi si de legatura noastra cu Dumnezeu.
O famile, asa cum trebuie, se tine cu mult sacrificiu din partea tuturor.

Boitos

  •  
  •  

#7 ADMIN Dan Tudorache » 11-07-2014 12:01

Daniel, nu fi așa pesimist. E adevărat că în epoca aceasta a consumismului și sexismului multe familii ajung la disoluție dar pe de altă parte cred că cernerea aceasta va arăta că singura familie care mai poate rezista valului este familia creștină. În rest... copiii din concubinaj (care scapă de măcelul avorturilor) sau familii cosmopolite (cum le numesc eu) vor fi și mai indispuși la a lega familii decânt părinții lor, adică nu vor face nici atât, drept pentru care vor ajunge capăt de genealogie (își sting neamul). Și așa vor da continuitate omenirii doar cei care transmit mai departe valori autentice, reale, în folosul umanității.

Dan Tudorache

Pentru a lăsa un comentariu trebuie să te înregistrezi.
Fă-ţi un Cont nou dacă e prima oară când vrei să laşi un comentariu.
Dacă ai deja un cont click aici pentru a intra pe pagina de log in.

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro