“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorieCasatoreste-te de tanarEuharistia continuaDin comorile Sfintei Scripturi  Tu de ce crezi in Dumnezeu        Theologica  Exista distractie si fara alcool

Septembrie 2017

19 Septembrie 2017

Pr Vasile Pătrașcu: „Am închinat toată suferinţa mea lui Dumnezeu”

M-am născut în ianuarie 1922 în oraşul Bârlad, din români ortodocşi din neam în neam. Am urmat şcoala primară şi liceul în oraşul Bârlad, apoi Academia de Înalte Studii Economice din Bucureşti.

Am fost arestat la 16 mai 1948 şi condamnat la 15 ani muncă silnică, apoi la încă 10 ani muncă silnică pentru „organizare subversivă”, fiind încadrat, ca toţi deţinuţii politici, la Legea nr. 209, „uneltire contra siguranţei statului”.

Am trecut prin următoarele temniţe ale „raiului bolşevic”: Ministerul de Interne în două rânduri, Jilava în cinci rânduri, Uranus, Piteşti, Gherla, Aiud în trei rânduri, Alba-Iulia, Galaţi în mai multe rânduri, Focşani, Ploieşti în două rânduri, Codlea, Iaşi, Periprava, Bârlad în mai multe rânduri.

La Ministerul de Interne am fost supus la anchete prelungite de 70 şi 80 de ore, fără masă, fără somn sau odihnă. De la Interne, primul lot de condamnaţi am fost expediaţi la Piteşti, prin martie-aprilie 1949. Aici era filtrul lui Nicolski, împuternicitul Moscovei pentru România, secondat de generalul Dulgheru (pe numele adevărat, Dulbergher), şeful anchetelor pe ţară, de ofiţerul politic de la Piteşti, Marina Iţicovici, şi alţii din echipa lor.

Read more

"În căutarea cuvintelor pierdute" de Mircea Stanciu (recomandare de carte)

Stau în cumpănă, cuprins de nedumerire în fața pătrățoasei cărți care mi-a căzut, pe neașteptate, în mână: ce să fie, ea, oare? Dicționar de cuvinte și expresii de altădată? Un volumaș cu teme creative și exerciții de autocunoaștere? O carte amuzantă? Cum veți vedea la sfârșit, Cartea cuvintelor dispărute are câte puțin din toate.

Ce se întâmplă atunci când un spirit interdisciplinar - cunoscător profesionist al rădăcinilor neamului românesc, preocupat de domeniul mișcător al științelor sociale, hrănit ani de-a rândul din marile texte ale Tradiției Ortodoxe - se apucă într-o bună zi să scrie o carte pentru copii? Reușește să ne dăruiască o carte mare pentru cei mici.

Mircea Stanciu a publicat de curând la Editura Frontiera, Cartea cuvintelor dispărute. S-ar fi putut chema În căutarea cuvintelor pierdute fiindcă autorul ei pornește într-o călătorie plină de aventuri, prin care readuce printre noi câteva cuvinte căzute în uitare.

Prin ce a reușit să mă cucerească? Prin tema ei inedită. Prin felul în care este făurită. Și, nu în ultimul rând, prin efectele ei fertile, de durată, asupra cititorilor  mici și mari.

La ce bun să readuci la lumina înțelegerii cuvinte apuse?

Trăim într-o lume săracă în înțelesuri. Cauzele acestei stări de fapt sunt numeroase, foarte variate și nu pot fi reduse doar la una, majoră. Principiul utilitarist care ne guvernează viața cotidiană, mentalitatea consumeristă, efectele noilor tehnologii și a mediilor virtuale asupra realității naturale și sociale, dezinteresul pentru cultura scrisă în favoarea culturii imaginii, neofilia (goana ahtiată pentru nou); modele antitradiționaliste pot fi invocate oricând drept cauze ale procesului de sărăcire a experienței de viață prin folosirea unui număr limitat de cuvinte și expresii. Ești ceea ce vorbești! afirmă autorul în introducere. Și tot el ne avertizează pe noi, cei maturi: „(...) când dispar cuvintele, există pericolul să dispară și oamenii care le folosesc. De pildă, dacă dăm uitării cuvinte ca de treabă, cinstit, omenos, într-o bună zi ne vom trezi că nu vom mai întâlni oameni de treabă, cinstiți și omenoși”.

Read more

16 Septembrie 2017

Ultimul tren către Auschwitz (recomandare de film)

Când scriu aceste rânduri sunt în Polonia la doar o zi după ce am vizitat cele două lagăre mari de concentrare și exterminare de la Auschwitz unde naziștii au omorât în jur de 1,1 milioane de oameni (evrei, polonezi, ruși, țigani, și alte grupuri etnice). E de nedescris drama care a avut loc aici. Gândiți-vă că la Auschwitz au sosit cu trenurile din toate Europa în jur de 460.000 de copii, marea lor majoritate fiind omorâți prin gazare sau executare. Auschwitz a fost unul dintre marile teatre ale suferinței umane... o suferință dusă la extrem.

Vă recomand cu durure să vedeți acest film, pe care noi l-am văzut acum câteva minute... și care cred vă va ajuta să înțelegeți mai bine lumea în care trăim, întărindu-vă în iubire, în credință, și în Adevăr.

Nazismul și comunismul sunt pe aceeași pagină a istoriei secolului XX, în același duh demonic, dar avem nădejdea că Dumnezeu a îngăduit tot acest rău pentru a transfigura toată această suferință pentru mântuirea tuturor.

(Claudiu Balan)

Read more

13 Septembrie 2017

Mitropolitul Athanasie: "Este firesc ca în Biserică să existe sminteli, să existe căderi, neputinţe omeneşti, fie din partea credincioşilor, fie din partea clericilor."

Mitropolitul Athanasie al Limassolului

„Știm că Biserica este Trupul lui Hristos. Trupul omului, de pildă, este un organism – câți microbi intră în fiecare zi în trupul omului? Dar alimentele pe care mâncăm – toate sunt bune, toate sunt curate? Organismul preia alimentele, le alege înăuntrul său, păstrează ceea ce este nevoie și restul elimină. Acest lucru se întâmplă și în Biserică, Trupul lui Hristos. Toți avem ideile noastre, pozițiile noastre, teoriile noastre – dar, până la urmă, ceea ce se impune este adevărul lui Hristos.

Eu nu mă tem de anumite greșeli care au loc în Biserică, pentru că știu că nu sunt eu mântuitorul Bisericii – Mântuitorul Bisericii este Hristos. Hristos nu are nevoie de mântuitori. Noi nu trăim în Biserică ca să salvăm Biserica, aceasta este o concepție romano-catolică. Noi trăim în Biserică nu ca să o salvăm, ci ca să ne salvăm noi, ca să primim sfințenia Capului Bisericii, care este Hristos” (Mitropolitul Ierótheos al Nafpaktosului).

Deoarece această temă a smintelilor a fost menţionată de multe ori în istoria Bisericii – sminteli mai vechi, mai noi, sau chiar viitoare –, este o temă care, desigur, ne mâhnește. Nu poate spune nimeni că primește cu bucurie toate acestea, dar este o temă pe care trebuie să învăţăm să o înfruntăm corect.

În primul rând, vreau să vă spun că Biserica este negreșit locul în care omul dobândeşte îndumnezeirea, dobândeşte harismele Duhului Sfânt, dobândeşte libertatea pe care Dumnezeu i-o dă fiecărui om – nu libertatea trupească sau etnică, ci libertatea duhovnicească, eliberarea de sub puterea diavolului şi a patimilor. Citind Evanghelia sau Vieţile Sfinţilor, se naște în noi impresia că Biserica înseamnă sau trebuie să însemne un loc în care totul e perfect, fără cusur, fără lucruri care să ne scandalizeze, iar membrii Bisericii, şi în special clericii, păstorii ei, trebuie să fie oameni fără de greşeală, care întruchipează întocmai tot ceea ce zice Evanghelia şi Vieţile Sfinţilor. Într-adevăr, acesta este idealul, aceasta ne-o dorim. Şi într-adevăr, în istoria Bisericii au existat, există şi vor exista întotdeauna oameni care au păzit cuvântul lui Dumnezeu şi au ajuns la măsura sfinţeniei, slăvindu-L pe Dumnezeu prin viaţa lor în lume, iar Dumnezeu i-a proslăvit pe ei, dăruindu-le plinătatea darurilor Duhului Sfânt. Aşa au fost toţi sfinţii Bisericii noastre, de la cei mai vechi până la cei mai noi, din zilele noastre, dintre care unii mai trăiesc încă, şi într-adevăr, Dumnezeu ne-a învrednicit să-i vedem, să-i cunoaştem îndeaproape pe aceşti oameni sfinţi.

Read more

13 Septembrie 2017

Bogăția devine un „concurent” redutabil în inima omului pentru Dumnezeu Însuși

– R. Rădulescu: Dar de ce este, părinte profesor, bogăția, acumularea materială, un obstacol în veșnicia omului, în dimensiunea spirituală a vieții, în relația omului cu Dumnezeu? Un om care a acumulat prin mijloace cinstite, pentru că a fost harnic, inteligent, a știut cum să-și folosească mijloacele ca să ajungă bogat, nu poate acel om să fie și bogat, să fie și un bun creștin și să aibă o bună relație cu Dumnezeu?

– Pr. Coman: Teoretic, ar putea. Dar practic, nu poate.

– R. Rădulescu: Este chiar imposibil?

– Pr. Coman: Este chiar imposibil!

– R. Rădulescu: Se spune că un bogat nu poate intra în împărăția Cerurilor. Mai degrabă intră o cămilă prin urechile acului decât un bogat în împărăția Cerurilor!

– Pr. Coman: Eu în fața acestei dileme, adică, pe de o parte perspectiva Mântuitorului și a Evangheliei Sale, iar de cealaltă parte perspectiva noastră omenească, mă încredințez, fără ezitare, perspectivei Mântuitorului Hristos și renunț la propria mea logică. Eu cred în cuvântul Mântuitorului Hristos, Care spune că bogăția este una dintre marile piedici, dacă nu chiar cea mai mare piedică în calea omului spre Dumnezeu, și chiar în calea omului spre oameni, prin urmare în calea omului spre viață, spre viața adevărată. Dacă viața înseamnă a trăi împreună cu ceilalți, dacă viața înseamnă o relație de dragoste, bogăția este o mare piedică în calea relației de dragoste dintre oameni. Cred că dacă s-ar face niște statistici cu cei mai bogați oameni, sau cu oamenii foarte bogați din istorie, s-ar constata acest lucru: – că bogăția a înăbușit, oriunde a existat, dragostea dintre oameni, chiar și dintre soți, dintre părinți și copii…!

– R. Rădulescu: Sărăcia nu?

– Pr. Coman: Nu, sărăcia niciodată. Poate setea după bogăție a celor săraci.

– R. Rădulescu: Din punct de vedere social, sunt probleme între noi, sunt probleme în familie, sunt probleme între oameni și din cauza sărăciei. Aflăm lucrurile acestea din analizele sociologice. Acum este blamată sărăcia, pentru că ea naște lipsă de civilizație, naște boli, naște multe probleme. Trăim într-o lume în care bogăția este idealul.

Read more

09 Septembrie 2017

08 Septembrie 2017

Cuvânt al Sf. Grigorie Palama la Nașterea atotpreacuratei Doamnei noastre de Dumnezeu Născătoarei și Pururea Fecioara Maria

Vremea potrivită pentru munca mântuirii

I. Orice vreme e potrivită pentru a pune început unei conduite mântuitoare. Arătând acest lucru, marele Pavel spunea: „Iată o vreme bine primită! Iată o zi de mântuire! Să lepădăm faptele intunericului şi să lucrăm faptele luminii! Să umblăm cu bună-cuviinţă ca în lumina zilei!” [Rm 13, 11-13] numind „vreme bine-primită pentru mântuire” nu vreun ceas sau vreo zi, ci tot timpul de după arătarea Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Căci aşa cum atunci când soarele simţit răsare pe pământ vine pentru oameni momentul muncii trupesti, precum spunea şi David: „Răsărit-a soarele, iar omul va ieşi la lucrul său şi la munca sa până seara” [Ps 103, 22-23], tot aşa şi atunci când ni s-a arătat prin trup Soarele dreptăţii [Mal 3, 20], tot timpul de după arătarea Lui e potrivit pentru munca duhovnicească; lucru pe care arătându-l în altă parte acelaşi profet, după ce a spus despre venirea Domnului: „Piatra pe care au respins-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului”, a adăugat: „Aceasta e ziua pe care a făcut-o Domnul! Să ne veselim şi să ne bucurăm în ea!” [PS 117, 22. 2]. Dar dacă în cazul soarelui simţit, dat fiind că acesta este întrerupt de noapte, spune: „ieşi-va omul la munca sa până seara” [Ps 103, 23], în schimb Soarele dreptăţii, întrucât e neînserat şi nu are potrivit Apostolului „schimbare sau umbră de mutare” [lac l, 17], oferă un bun prilej neîntrerupt pentru munca duhovnicească.

Vremea toamnei - primul praznic al mântuirii

2. Dacă însă trebuie să spunem că o vreme e mai potrivită decât celelalte şi, aşa cum e o vreme pentru a semăna şi o vreme pentru a secera, o vreme pentru a sădi şi o vreme pentru a strânge roadele, şi e o vreme pentru orice alt lucru, tot aşa, de cauţi un ceas deosebit de potrivit pentru facerea de bine, acesta este vremea toamnei şi mai cu seamă luna aceasta [septembrie]. Aceasta e şi prima lună şi începutul anului, cea în care au primit început şi cele ale noastre, lucru pe care-l prăznuim astăzi. Fiindcă sfânta sărbătoare şi prăznuire pe care o aducem astăzi e prima a rechemării şi replăsmuirii noastre în har, cea în care au început să se facă noi toate [cf. Ap 21, 5] şi să se introducă în locul celor trecătoare ale Legii cele dăinuitoare, în locul literei Duhul şi în locul umbrelor adevărul/realitatea.

Read more

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."