“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Tabără de vară în Munții Apuseni (22-29 iulie 2017)

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Casatoreste-te de tanar Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu    Din comorile Sfintei Scripturi Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Iunie 2017

22 Iunie 2017

21 Iunie 2017

Mihaela Marin de doar 14 ani a dispărut de acasă, din 14 iunie 2017. Rugați-vă pentru ea!

Dragilor, vă rog din suflet să o pomeniți în rugăciunile voastre pe Mihaela Marin, fata cea mare a doamnei Rodica Marin din Galați, pe care voi ați ajutat-o în ultimii doi ani de mai multe ori. A dispărut de acasă din data de 14 iunie chiar cu o zi înainte de a se termina școala. Mihaela este o fată foarte cuminte și liniștită. Nu avea calculator, nici telefon, nici internet, și nu era o fată care să lipsească de acasă și să stea în compania prietenilor prin oraș.

Mihaela este un copil sărac, care locuiește cu mama sa și cu cele 4 surioare și 2 frățiori ai săi. Până anul trecut Mihaela a locuit împreună cu familia ei într-o bordei, o casă de chirpici la marginea orașului Galați pe centură, fără apă, fără gaze, fără curent electric, într-o sărăcie înspăimântătoare. Acum primăria le-a oferit o locuință socială în zona portului din Galați.

Mihaela a dispărut de acasă fiind îmbracată în pantaloni scurți, maiou și papuci. Una din colegele sale spune că un bărbat o urmărea la școală și o amenința. Poliția presupune că e posibil ca Mihaela să fie sechestrată. E dată în consemn la vamă și poliția este în alertă pentru a o găsi.

Doamna Rodica, mama ei, este distrusă și plânge în continuu, și se teme ca Mihaela să nu pățească ceva.

Vă rog din suflet, așa cum i-ați ajutat familia material până acum, vă rog ajutați-o și sufletește, rugăndu-vă Maicii Domnului și Domnului Hristos pentru a se întoarce acasă, pentru a-o scoate din mâinile vrăjmașilor și a-o aduce acasă în familia ei.

Dacă ați ști ce este în sufletul unui părinte al cărui copil a dispărut de acasă de câteva zile....!

Domnul ne învață să sprijinim pe cei în suferință, să punem umărul și să ridicăm crucea lor.

Vă rog, oricând vă aduceți aminte pomeniți-o pe Mihaela și pe toți copii dispăruți de acasă, și pe toate femeile chinuite și sechestrate fără voința lor.

Dacă o vedeți pe undeva, vă rog sunați la Poliție la 112.

Din păcate fotografia pe care o avem nu e strălucită dar, vă poate ajuta să o identificați.

(Claudiu Balan)

Read more

Pr. Arsenie Papacioc: "anticoncepţionalele şi alte mijloace asemănătoare sunt fraudă conjugală şi atentat împotriva planurilor lui Dumnezeu"

Relaţiile dintre soţ şi soţie rămân o problemă delicată. Nu se poate porunci: poruncă dau vouă - marţi şi joi". Dacă ar fi singur, ar putea primi poruncă.Trebuie să ştie să fie armonios... Dintre două rele, alegi răul cel mai mic. Decât să-şi caute altă pereche pentru a păcătui, mai degrabă cedează unul din ei. Dacă se întâmplă să fie în relaţie de împreunare în sărbători şi în posturi să se spovedească.

O problemă mai intimă care trebuie lămurită este că cei mai mulţi tineri se gândesc mai întâi la o căsătorie pentru plăceri, cea ce este o mare greşeală. Aceste lucruri ţi le-a dat Dumnezeu gratuit, nu trebuie să te mai preocupe. Nu mănânc pentru că e dulce mâncarea, ci ca să mă hrănesc. Că e dulce are un avantaj, dar nu acesta este scopul. Aşa şi plăcerea, este o consecinţă. Naşterea de copii este o consecinţă, nu e un scop suprem al căsătoriei. Scopul este stimularea reciprocă pentru mântuire. Aşadar este o greşeală să construieşti o relaţie pe nişte motive imediate - să fie o lună de miere şi o viaţă de amar.

Pentru că, uite, se căsătoresc sau, mai bine zis, se împreunează, şi rămân însărcinate şi zămislesc copii în posturi, în sărbători, toate sunt nişte rânduieli care nu trebuie încălcate. Rabdă Dumezeu, se mai poate face şi există îngăduinţă, că cei mai mulţi copii sunt sănătoşi, dar se nasc şi malformaţi: pentru păcatele părinţilor. Scopul căsătoriei nu este numai plăcerea, dragul meu. Plăcerea este o consecinţă, scopul este naşterea de copii. Dar nici naşterea de copii nu este un scop, ci este vorba de o stimulare permanentă reciprocă. Asta este căsnicia! Sigur că va trebui să avem şi marile intimităţi, ca soţ şi soţie, dar cu un scop, nu numai cu plăcere. Aş putea să spun, pentru că lucrul acesta priveşte pe toată lumea: nu are niciun sens căsătoria doar pentru plăcere.

Read more

„Deși mulți din jurul nostru și chiar cei mai apropiați ne condamnă că avem atâția copii, noi vrem să le spunem că este anormal să nu naștem toți copiii pe care ni-i dă Domnul”.

În zilele noastre, se găsesc din ce în ce mai rar familii normale și mai ales creștine, care să Îl aibă pe Dumnezeu în centrul lor, dar și în care cei doi soți să dea naștere la toți copiii. Astfel de familii merită încurajate și promovate, pentru ca oamenii să știe că încă se poate să aibă o familie pe placul Lui, în ciuda societății moderne de astăzi.

Petrișor Iancu este croitor in satul Văleni, comuna Brâncoveni, din județul Olt, are 47 de ani și se bucură de o familie deosebită. Luna aceasta a fost mare sărbătoare pentru el și soția sa, Mihaela, deoarece și-au botezat cel de-al zecelea copil.

La numai câțiva kilometri de Curtea Domnească din județul Olt, unde a copilărit și a trăit și Sfântul Voievod și Mucenic Constantin Brâncoveanu, se naște într-o familie de oameni simpli, Petrișor. „Părinții mei erau credincioși ca toți oamenii în vremea copilăriei mele si, printre multe altele mama m-a învățat rugăciunea Tatăl nostru”, își amintește acesta. Printre sătenii cu frică de Dumnezeu erau și soții Popa, care aveau patru fii. Petrișor era prieten cu Mihai, unul din cei patru, care mergea des la Mănăstirea Brâncoveni. „Într-o zi, m-a luat și pe mine cu el la mănăstire. Acolo am descoperit pentru prima dată bucuria vieții în biserică, dulceața slujbelor și mai ales, ce înseamnă să îl ai pe Dumnezeu cu tine pretutindeni”, mai adaugă Petrișor. Acum, doi dintre frații lui Mihai sunt călugări la Mănăstirea Frăsinei.

Read more

19 Iunie 2017

Cultura Bisericii este temeiul literaturii europene

Deunăzi, un copil îmi spunea ingenuu că nu mai intâlneşti în ziva de astăzi sfinţi. Am devenit brusc atent şi am spus: “De ce crezi asta?". Mi-a răspuns simplu: “Sfinţii au trăit demult:”Uite", i-am zis, „chiar în oraşul nostru sunt trei sfinţi pe care îi cunosc bine. Pe doi dintre ei i-am prins în viaţă. Ce zici de asta?"„Eu pot să zic doar că în clasa mea nimeni nu e interesat de sfinţi. Mai mult de monstruleţi. Dar tu nu vrei să mă asculţi ce spun…”

Am tăcut. Mergeam alături de acest copil şi mă rugam să-mi dea Domnul cuvânt de răspuns. ”Uite, este o carte despre un pescăruş pe care-l cheamă Jonathan Livingston (1). EI trăia doar pentru a zbura din ce în ce mai sus, în timp ce alţi pescăruşi işi foloseau zborul doar pentru a-şi găsi hrana zilnică.”

„Si ce s-a întâmplat cu el?"

„Consiliul pescăruşilor l-a exilat tocmai pe Stâncile Îndepărtate, pentru că ceea ce-şi dorea el a fost socotit drept nesăbuinţă". Copilul m-a privit mirat. “Din cauză că înălţimea la care zbura îl făcea nevăzut ochilor pescăruşilor obişnuiţi, mulţi au început să vorbească despre el ca despre o legendă, ca despre un mit". Copilul avea un zâmbet în colţul gurii. Înţelesese.

Întocmai pescăruşului Jonathan Livingston, idealul sfinţeniei a fost îndepărtat din literatură. Însăşi cultura Bisericii a fost exilată pe „Stâncile indepărtate", iar accepţia literaturii în aceste prime decenii ale secolului al XXI-lea poartă amprenta zborului la joasă înălţime, un zbor mediocru. Dar oare de când au pătruns „monstruleţii" în literatură? După „Jurământul de la Strasbourg" (842), care reprezintă actul naşterii limbii franceze, primele scrieri sunt vieţi ale sfinţilor: „Cantica Sfintei Eulalia" (881), „insemnări pentru o omilie despre Ionă" (cca. 1000), poemul „Patimile" şi „Viaţa Sfântului Leger" (950-1000), „Viaţa Sfintei Fides" şi „Viaţa lui Boethius" (1000-1050), „Viaţa Sfântului Alexie" (1040). Această literatură franceză timpurie, de factură populară, reprezenta cadrul cultural favorabil unor creatori exponenţiali pentru cultura Bisericii. Totuşi, istoria literaturii franceze s-a scris altfel.

Read more

"Literatura în lumina Ortodoxiei" de Sergiu Ciocârlan (recomandare de carte)

Vă recomandăm cu drag cartea domnului Sergiu Ciocârlan: "Literatura în lumina Ortodoxiei" apărută sub egida Editurii Renașterea și a Editurii Areopag cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului. Cartea nu am găsit s-o comandați online dar poate fi citită și downlodată de pe Scribd. Mai sus aveți linkul către ea.

"Cartea lui Sergiu Ciocârlan este una mai mult decât necesară, una care acoperă, cu adevărat, o zonă destul de albă pe harta receptării critice a literaturii, cea care să uziteze de un punct de vedere ortodox asumat. Ea deschide calea altor contribuţii în acelaşi registru. Odată liniile generale convenite, se poate trece la lucrări cu caracter tot mai aplicat, care să se refere la cazuri particulare, concrete, de mare relevanţă pentru cultura noastră literară. Literatura în lumina Ortodoxiei este o carte care incită la dezbateri, iar acesta este un lucru cât se poate de productiv, ca atare o calitate de preţ a acestei cărţi. O văd cu lansări itinerante în multe centre studenţeşti şi cu dezbateri aprinse, foarte aplicate, purtate în jurul ei cu aceste prilejuri. Va scandaliza poate pe unii, cărora valorile morale ale Bisericii le cad greu, îi va încânta pe alţii, aceia care se vor crede încurajaţi spre o atitudine retractilă. Dar nu acesta din urmă este rolul ei. De altfel, autorul pendulează între o atitudine ortodoxă intransigentă şi una de bine temperată deschidere.

Cum ne-o spune şi Sergiu Ciocârlan, nu blamând şi vituperând împotriva unor cărţi ce ni se par străine de Ortodoxie vom putea afla calea, ci mai degrabă deosebind cu calm adevărul de minciună, lămurindu-ne pe noi înşine, astfel încât Dumnezeu să Se poată reflecta în chipul nostru limpezit şi să Se arate astfel şi altora. Discursul critic ortodox va fi unul echilibrat. Nu apartenenţa la un spaţiu spiritual sau altul dă neapărat calitatea creaţiei respective, după cum nici nu se poate neglija total influenţa pozitivă sau negativă a acelui spaţiu spiritual. Ortodoxia este mai puţin eficace ca instrument exterior, ci se cere asimilată ca instrument interior, care să infuzeze întreaga gândire, astfel încât ea să lucreze lămuritor şi cuprinzător. Este important cu ce ochi citim. Dacă ochiul nostru este curat, lectura noastră va fi curată.

(Fragment din prefaţa făcută de Dl Costion Nicolescu)

Read more

13 Iunie 2017

Starețul Efrem Filotheitul - Învățătură despre Rugăciunea minții "Doamne Iisuse Hristoase miluește-mă!"

Părintele Efrem Filoteitul nu ne vorbeşte din experienţa altora - sau, cum s-ar spune,„din cărţi". Şi nu ştim nici dacă ar fi corect să spunem că Părintele Efrem ne vorbeşte „din propria experienţă", aceasta pentru că în mărturia ce urmează se simte cu putere însuflarea Duhului Sfânt. Da, prin gura cuviosului Efrem însuşi Duhul lui Dumnezeu ne învaţă să ne rugăm. Nădăjduim ca acest cuvânt să fie pentru cât mai mulţi prilejul de a pune început unei vieţi duhovniceşti îndreptată în primul rând către cucerirea inimii, asaltând-o permanent cu Numele Domnului nostru lisus Hristos. (G.F.)

Pe acestea nu vi le-am mai spus până acum. E o scăpare a mea şi, ca să spun aşa, îmi asum vina.

Inima omului e centrul mişcărilor mai presus de fire, a celor după fire, şi a celor împotriva firii. Toate încep din inimă. Dacă inima se curăţeşte, atunci îl va vedea pe Dumnezeu; atunci ÎI vom vedea pe Dumnezeu. Cum îl vom vedea? Oare Dumnezeu are asemănare omenească sau înfăţişare omenească, pentru a-L vedea? Nu. Dumnezeu este duhovnicesc, noetic. Dumnezeu este Duh şi, ca Duh, se află în univers. Dar se află şi în inima omului, când aceasta devine vas primitor. Iar ca să devină vas primitor, inima trebuie să se curăţească. Nu s-o spălăm cu apă, ci să să se curăţească de gândurile necurate. Dar, ca să se curăţească, inima trebuie să bea un medicament. Medicamentul este Rugăciunea.

Unde merge împăratul, de acolo sunt alungaţi duşmanii, iar unde merge Hristos, Numele Lui cel Sfânt, de acolo sunt puse pe fugă oştirile demonilor. Iar când înlăuntru S-a înscăunat definitiv Hristos, atunci toate I se supun Lui. La fel cum un împărat care a cucerit o ţară merge să se înscăuneze în capitală, supunându-i pe toţi răzvrătiţii de mai înainte şi umplând ţara de soldaţi şi arme şi, potolindu-se toate tulburările interne, va domni peste norod cu pace şi cu mulţumire. Atunci împăratul șade pe tron şi vede că toate îi sunt supuse, şi se bucură şi e mulţumit.

La fel şi cu ţara inimii noastre. Are înlăuntrul ei duşmani, are răzvrătiri, are gânduri, patimi, slăbiciuni, una-alta, răscoliri, furtuni, vijelii, tulburări şi contradicţii. Toate se petrec în inimă. Şi, ca să poată ţara aceasta a inimii să-i potolească şi să-i supună pe vrăjmaşi, trebuie să vină Hristos, împăratul, cu oştirile Lui, să cucerească ţara, să-l izgonească pe diavolul şi să domolească orice nelinişte venită de pe urma patimilor şi a neputinţelor, să domnească precum un monarh absolut, ca un Atotputernic. Starea aceasta, spun Părinţii, poartă numele de „isihia inimii”. Acest lucru se va numi „isihia inimii”, anume să domnească Rugăciunea fără a se întrerupe, iar Rugăciunea să odrăslească curăţia şi liniştea inimii.

„RUGAŢI-VĂ NEÎNCETAT"

Felurile de rugăciune sunt multe. Există, desigur, rugăciunea cu glas tare. Adică să spunem rugăciunea cu gura. Felul acesta trebuie să-l întrebuinţăm la început, când ne apucăm să lucrăm Rugăciunea, ca să ne atingem scopul nostru final.

Din pricină că mintea este veşnic în mişcare - şi nu din pricina firii, ci din pricina abuzului şi a neîngrijirii, dar şi a multei ignoranţe -, ea umblă de colo-colo, cutreieră lumea întreagă şi se complace în felurite plăceri. Când se pleacă spre cele trupeşti, când spre altă patimă. Din pricina împrăştierii, umblă de colo-colo, pierde vremea, cum se spune. Mereu însă, oriunde s-ar duce şi orice ar gândi, vede într-însa o oarecare plăcere şi mulţumire.

Pentru aceea, omul care are drept scop să-l dobândească pe acel „Rugaţi-vă neîncetat” (1 Tessaiomceni 5, 17) și să adune laolaltă praful acesta vagabond al minţii sale, care s-a împrăştiat pe toate uliţele, facându-l să se strângă cuminte şi supus, şi să se aşeze în bună-rânduială, trebuie să-i dăruiască minţii ceva, s-o îndulcească - fiindcă, precum am spus, mintea e mulţumită şi simte plăcere să umble de colo-colo. Trebuie s-o atragem tot cu ceva plăcut. De aceea, este nevoie pentru început să spunem Rugăciunea cu glas tare. începătorul care învaţă Rugăciunea trebuie să înceapă prin a spune cu gura: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”, străduindu-se să-şi tragă mintea de la cele lumeşti. Cuvintele spuse cu glas tare vor atrage mintea la rugăciune. Sunetul produs de mişcarea limbii, încetul cu încetul, va aduna mintea din împrăştiere. Buna intenţie, silinţa, atenţia şi scopul pentru care urmărim să dobândim Rugăciunea neîncetată, toate acestea vor ajuta mintea noastră să înceapă să se adune.

însă rugăciunea aceasta va începe totodată să ne aducă şi o oarecare mulţumire, o bucurie, o anume pace, ceva duhovnicesc. Ei! Acesta-i Dumnezeu! Simţământul acesta de mulţumire duhovnicească atrage mintea. înaintând rugăciunea aceasta cu voce tare, atrăgând mintea spre cele dinlăuntru, i se dă o anume libertate minţii să spună şi ea Rugăciunea fără a mai deschide gura. începe, aşadar, să se ivească un oarecare rod. După ce o spune omul, când cu mintea, când cu gura, mintea începe încet-încet să stăpânească Rugăciunea. Tot rostind mintea neîncetat, Rugăciunea începe să intre şi în inimă. Şi omul, acolo unde şade, vede cum inima lui spune Rugăciunea.

METODA RUGĂCIUNII

Însă, ca să ajungem acolo, ne va ajuta mult felul cum se spune Rugăciunea, despre care, desigur, poate aţi mai auzit şi altădată, sau poate aţi citit deja. în orice caz, acum vom sistematiza lucrul acesta pentru a o pune în practică, fiindcă va aduce rezultate bune.

Am spus că inima este centrul tuturor mişcărilor, sufleteşti si noetice, dar si al durerilor trupului. Fiecare durere trupească loveşte în inimă. Şi când te doare dintele, tot în inimă loveşte. Şi mâna, când se răneşte, şi rinichiul, şi toate celelalte, în inimă vor lovi. Inima se mişcă prin intermediul respiraţiei, iar dacă omul încetează să mai respire, încet-încet se opreşte şi inima. Prin inspiraţie, inima omului primeşte aer curat, îl trage înăuntru, apoi primeşte altul, şi astfel, încet-încet, se menţine viaţa.

Atunci când lăsăm ritmul firesc al inspiraţiei şi expiraţiei, şi inspirăm şi expirăm mai rar, are loc o anume anomalie în inspirația şi expiraţia inimii. Prin urmare, câtă vreme există această anomalie, se iveşte o durere, o strângere, cum ar veni, în inimă, fiindcă inima nu mai primeşte aerul după ritmul firii. Adică, în loc să i-l dăm imediat, îi dăm aerul mai târziu. După această consecinţă firească, durerea care se iveşte atrage mintea să păzească inima, şi atragerea aceasta a minţii către inimă duce la unirea minţii cu inima. La fel cum, atunci când te doare dintele, mintea face ce face şi tot la durere se întoarce, la fel se întâmplă şi cu inima.

Când vom începe să spunem Rugăciunea cu o inspiraţie şi expiraţie lentă, se va ivi durerea aceasta, necăjirea aceasta a inimii, ca o consecinţă firească. Necăjirea aceasta ne va ajuta până ce mintea va păzi inima. Spunând, aşadar, Rugăciunea în chip ritmic, cu o inspiraţie şi expiraţie lentă, mintea se va coborî la durere, prin urmare împrăştierea va fi alungată.

Împrăştierea, fiind astfel alungată, mintea va găsi isihia şi nu va mai avea de ce să se împrăştie. Durerea o va strânge.

Metoda aceasta, prin inspiraţia şi expiraţia lentă, este un mijloc precis, împreună cu atenţia, ca mintea să nu fugă. Astfel vom putea să tăiem împrăştierea, care e „vampirul” esenţei Rugăciunii. Fiindcă împrăştierea ne fură folosul Rugăciunii pe care vrem să o săvârşim.

Read more

12 Iunie 2017

Mâncare pentru câteva familii sărace, în Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel

Dragilor, suntem în Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel și vă cerem din nou ajutorul pentru a sprijini familiile și persoanele aflate în sărăcie și suferință. Așa cum știți probabil, de ceva vreme avem câteva familii de care asociația noastră este apropiată și pe care încercăm să le ajutăm cu mâncare și alte lucruri de trebuință.

În această perioadă mai mare nevoie de ajutor și rugăciune are familia doamnei Rodica Marin și cei 7 copilași, cel mic aflându-se în spital cu rujeolă alături de mama sa, iar ceilalți aflându-se acasă fără ajutor și fără mâncare. Marian, bebelușul de 1 an de zile al doamnei Rodica a fost internat acum câteva săptămâni la spitalul de copii din Galați suferind o intervenție chirurgicală la limbă, iar acum la doar ceva timp a fost internat iarăși la spitalul de boli infecțioase cu rujeolă, având simptome îngrijorătoare.

Deasemenea familia domnului Andrei Sebastian (în fotografiile din acest articol) din Galați, care locuiește în Galați, în cartierul Filești, într-o casă necăjită, are nevoie de ajutor. El și soția lui au 8 copii, dintre care unul dintre ei este bolnăvior de cancer.

Read more

Cele 2 poezii de dragoste dedicate de Mihai Eminescu dragei lui Eufrosina

Vă invit mai jos să vă bucurați de geniul marelui nostru poet, Mihai Eminescu, citind cele 2 poezii de dragoste pe care le-a scris când avea 19 ani pentru Eufrosina, colega lui din trupa de teatru Fany Tardini.

Mărturia este dată de Teodor V. Ștefanelli și se găsește în cartea "Mărturii despre Mihai Eminescu", editată de Humanitas, Ediția 2014, pagina 71. Iată ce spune acesta despre ea: "În această trupă se afla o tânără artistă, Eufrosina Popescu, o copilă de o frumusețe rară, care fără voie atrăgea atențiunea publicului asupra ei. Această copilă, care putea să aibă atuncea vârsta de vreo 17 ani, deși nu era artistă de mâna întâia, devenise, în urma frumuseții și a gingășiei mișcărilor, favorita publicului din Cernăuți și mai cu seamă a studenților. Se zicea că stă sub deosebitul scut al lui Pascaly și că toți actorii țineau la dânsa ca la un copil al trupei lor. Studenții care-mi spuseseră că și Eminescu este amorezat de dânsa și că din cauza ei s-a lăsat de școală și s-a angajat la teatru, însoțind trupa prin Transilvania și Banat."

Eminescu recunoaște în fața colegului să că a fost îndrăgostită de Eufrosina zicând:

"Am fost amorezat cuc de dânsa și nu o pot uita. I-am făcut și poezii."

Iată cele 2 poezii:

Amorul unei marmure

Oştirile-i alungă în spaimă îngheţată,
Cu sufletu-n ruină, un rege-asirian,
Cum stâncelor aruncă durerea-i înspumată
Gemândul uragan.

De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere,
De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,
Să fac să rump-o lume ce sfâşie-n tăcere
Zdrobit sufletul meu.

Read more

Tabere la Mănăstirea Oașa în 2017

Înscrierea se face strict prin completarea formularului: https://goo.gl/hn4wEW

Termenul limită de înscriere: o săptămână înainte de începerea oricărei tabere.

Persoana de contact: 0727 353 246 (Adi)

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro