“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie

Tu de ce crezi in Dumnezeu   Din comorile Sfintei Scripturi Tu de ce crezi in Dumnezeu Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Octombrie 2016

31 Octombrie 2016

Părintele Justinian Chira, străjer al Ortodoxiei din Ardeal

Maramureşul este un ţinut perfect; nu-i lipseşte şi nu-i prisoseşte nimic; de altfel, privit de pe muntele Gutâi sau dintr-un alt punct dominator, lasă impresia unui univers în miniatură, un fel de machetă pe care a făcut-o Dumnezeu şi după care, mai apoi, a făcut lumea întreagă. Zgomotul şi ritmul infernal din societatea actuală, îndată ce păşeşti pragul acestui microunivers, încetează şi totul pare antifonat ca într-o biserică de lemn fără nici o rezonanţă sau stridenţă.

Din acest ţinut ermetic, ca dintr-o monadă a lui Leibnitz, s-a smuls într-o noapte târziu, când părinţii şi fraţii adormiseră adânc, răpuşi de truda zilei, Ioan Chira - feciorul cel mare, hotărât să traverseze întreaga noapte până va afla sursa de unde izvorăşte lumina cea înţelegătoare care pe toate le luminează, numai pe ea însăşi se tăinuieşte cu încrâncenare. Despre Părintele Ioan Justinian am aflat târziu când legenda lui se lăţise până dincoace de zidul carpatic; plutea uşor şi enigmatic pe câte un poem al lui Ioan Alexandru sau pe un zvon uluitor purtat din gură în gură de creştini sau preoţi care l-ar fi auzit vorbind sau l-au văzut slujind, incendiind făptura întreagă, transfigurându-se şi transfigurând irezistibil pe cei care se apropiau de acest miez incandescent, imprevizibil ca o revelaţie.

Când, în sfârşit, l-am întâlnit faţă către faţă, ciocnirea unor unde nevăzute, dar mai mult decât reale, a produs o cutremurare în adâncimi de suflet, de o intensitate fără pereche. Toată fiinţa lui, extrem de puţină la vedere, se concentra în ochii adânci şi penetranţi încât nu-ţi era uşor să stai în dreptul lor. Era o fiinţă care nu avea nevoie de nimic altceva decât de privire pentru a exprima întregul univers inteligibil. Cuvântul nu era curgător; înaintea oricărei rostiri exista un minim spaţiu de ezitare, un fel de creaţie a cuvântului în clipa aceea şi nu folosirea unui limbaj gata făcut.

Read more

A murit ÎPS Justinian Chira, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, unul dintre cei mai blânzi păstori de suflete ai Bisericii Ortodoxe Române

Înaltpreasfințitul Părinte Justinian, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a trecut la cele veșnice în ziua de 30 octombrie 2016. În seara zilei de sâmbătă, 29 octombrie 2016, Înaltpreasfinția Sa a suferit un infarct miocardic și a fost internat la Spitalul Județean de Urgență (SJU) Baia Mare. Justinian Chira avea 95 de ani.

Sursa: ActiveNews.ro | A murit ÎPS Justinian Chira, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, unul dintre cei mai blânzi păstori de suflete ai Bisericii Ortodoxe Române

Read more

29 Octombrie 2016

Monopolul şi/sau suspansul Adevărului în creştinism

Pentru a elimina orice dubiu, de la început reamintim axioma indubitabilă a existenţei: omul nu poate deţine monopolul Adevărului. Nici de unul singur în chip infailibil. Nici organizat în grupuri de tip ONG-ist, sindicalist sau sinodal. Nici extensiv, prin arhivarea tuturor datelor despre adevăr. Nici intensiv, prin efortul de a reţine doar formule adevărate.

În nici un fel şi sub nicio formă, omul nu deţine monopolul Adevărului. Lucru susţinut cu tărie de toată tradiţia biblică şi patristică a Bisericii, concluzionată magistral de Sfântul Grigorie Teologul: „Iar pentru noi este un prea distins teolog nu cel care spune că a descoperit „totul” – pentru că niciodată omul nu va putea cuprinde „totul” - , ci numai cel care se face părtaş unei vederi mai depline şi care reuşeşte să cuprindă în sine mai mult din strălucirea sau răsfrângerea Adevărului, sau oricum l-am numi pe acesta” (Cuvântarea XVII, PG 36, 125 BC).

După cum observăm, Singur Dumnezeu deţine monopolul Adevărului întrucât El nu-L are, ci El este Adevărul (In. 6, 14). Omul însă, doar poate participa nelimitat şi asimptotic la Adevăr, în măsura în care Îl străbate Adevărul ritualic, iar nu cel speculativ (P. Ţuţea). Mai clar, nu omul urcă spre Adevăr prin speculaţii teoretice, ci Adevărul se face cunoscut nouă prin revelaţie smerită, care pentru noi este întotdeauna adânc copleşitoare.

Oricum, a fi în Adevăr e o alegere radicală, care schimbă total traiectoria obişnuită a vieţii, întrucât ea cere hotărârea de a sabota orice formă de falsificare care atentează la chipul Adevărului din noi, întru care am fost zidiţi. În afara acestei alegeri esenţiale, raportul forţelor se schimbă în noi şi ajungem să credităm sinele fals, adică toate formele minciunii înstăpânite în noi, dar, de data acesta, cu sacrificiul Adevărului, care ne întâmpină dinlăuntru sau dinafară. Pe această cale, ajungem să depunem o muncă extenuantă şi totodată distrugătoare, nu numai din cauza vampirismului energetic cu care falsul din noi se hrăneşte pentru a se întreţine, ci şi din cauza neputinţei minciunii de a anihila în vre-un fel structura Adevărului din noi, care coincide cu structura existenţei proprii.

Altfel spus, totul în noi este zidit din Adevăr, pentru Adevăr şi sunt în Adevăr. Adevărul nu-i ceva dinafara noastră, ceva care ni se adaugă din exterior, ci este propria şi totala noastră formulă de existenţă. De aceea, a fi înafara lui înseamnă a voi să trăieşţi împotriva propriei existenţe, propriei fiinţe, ceea ce e un surogat ieftin şi iluzoriu de viaţă.

Read more

Recomandare de film: „Der Untergang” (2004). Moartea lui Hristos și moartea lui Hitler

Aseară am văzut un film extraordinar, pe care vi-l recomand cu drag. "Der Untergang" (2004) sau „Căderea”, descrie ultimele zile ale lui Adolph Hitler împreună cu guvernul și generalii săi într-un buncăr din Berlin. Filmul este excepțional și descrie o pagină de istorie care m-a marcat în mai multe aspecte. Unul dintre ele m-a și motivat să scriu acest articol.


Din primele clipe am fost curios să văd cum arată actorul care-l interpretează pe Hitler, așteptam să văd ce tip de om au ales pentru a întruchipa figura unui mare dictator al istoriei. Regizorul pune în scenă prima apariție în film al Fuhrer-ului într-un fel în care stârnește curiozitatea: 5 femei tinere așteaptă pe hol pentru un interviu de secretară, își întind capurile când ușa se deschide, foarte curioase să vadă în carne și oase pe cel care ajunsese să fie divinizat de propria lui națiune.

Hitler este interpretat magistral de Bruno Ganz, arătându-i fața lui umană, plină de șarm și personalitate, dar și de durere și frică, anxietate, slăbiciune, dar și ideile lui bolnăvicioase, pline de mândrie, egoism și indiferență la adresa poporului său.

În jurul lui Hitler se dezvoltă toată narațiune filmului... și paradoxal ne-am fi așteptat ca oamenii care-l înconjoară și care-i sunt fideli să fie cruzi, insensibili, fără scrupule. Și totuși, așa cum spunea cineva: „oameni perfect normali pot fi cruzi și nemiloși dacă sunt orbiți (de ură, de exemplu)”, de minciună, de propriul interes, sau de alte patimi.

Marele plus al filmului este că prezintă faptele istorice așa cum au fost fără să judece în vreun fel pe oamenii din acele vremuri, fără să exagereze, dacă vreți într-un fel acest film arată că naziștii nu erau monștri ci oameni ca și noi, care au ajuns într-un context al istoriei în care au ales răul mai mult decât binele, dând curs părții întunecate a sufletului decât chemării lui Dumnezeu.

Read more

28 Octombrie 2016

Arșavir Acterian despre Mircea Vulcănescu: „Un om de o rară probitate sufletească și intelectuală, fără nici un compromis de ordin moral”

Masiv, gras, cu chipul adumbrit de gânduri, voalat parcă de vălul pe care-l așază pe figura omului o fire contemplativă și obișnuită îndelung cu meditația, așa mi-a apărut Mircea Vulcănescu atunci când l-am văzut și cunoscut.

Asistent la catedra de etică a Facultății de filozofie din București, pe lângă profesorul sociolog D. Gusti, a făcut parte totodată din Oficiul de Studii al Ministerului de Finanțe și a fost numit de tânăr director general al Vămilor, cumulând aceste atribuții, ca și pe aceea de publicist la diferite reviste literare și ziare (Cuvântul, Familia, Criterior, Izvoare de filozofie, etc.)

Când ținea prelegeri la Fundație sau la Dalles, deși i se atrăgea atenția că n-ar trebui să depășească ora, vorbea pe dimensiunea lui. N-avea omul simțul timpului limitat. Ceea ce avea de spus i se cerea atât de impetuos exprimat, încât uita și de timp și de loc. De acea și sala, după o oră, începea încet, încet să se golească de auditorii care-și pierdeau răbdarea. Era o agitație și o forfotă de care Mircea Vulcănescu nu se sinchisea, absent de la acest spectacol, preocupat numai de ceea ce avea de spus.

În mod obișnuit nu era de fel distrat, numai ca vorbitor devenea un posedat de ideile sale și de necesitatea de a le împărtăși ascultătorilor.

Era tobă de carte. Filozofie, literatură, istorie, teologie, economie, finanțe. Te minunai câte știa: toate aprofundate.

Își preparase la Paris două doctorate: filozofie și științe economice, pe care până la urmă nu le susținuse din exces de probitate intelectuală, socotind probabil că tezele sale nu fuseseră perfect puse la punct. A fost fără îndoială capul cel mai bine mobilat al generației sale. Studenții săi erau uluiți de erudiția acestui profesor care împletea capacitatea lui de cunoaștere cu o mare conștiință morală și cu o impresionantă trăire spirituală, ce se degajau și din cele ce a apucat să publice. Am auzit că totuși scria enorm, dar că punea mai totul la sertar să dospească.

Read more

26 Octombrie 2016

Testament (de Dumitru Oniga)

Vă las, copiii mei, o ultimă dorință
Sfințită cu lacrimile mele:
- Să nu rupeți nici o floare,
Să nu striviți nici o petală,
Să nu smulgeți nici o frunză.
Și copacii, și iarba, și florile
Vor să se bucure de lumină, de ploaie.

Vă las, copiii mei, un ultim cuvânt
Sfințit cu durerile mele:
- Să nu întindeți nici un laț,
Să nu băgați în colivie nici o pasăre,
Să nu puneți nici un câine în lanț,
Să nu închideți nici un animal în cușcă
Și ele vor să se bucure de aer, de soare.

Vă las, copiii mei, o ultimă rugăminte
Sfințită cu rănile mele:

- Să-i ocrotiți pe cei slabi,
Să-i apărați pe cei prigoniți,
Să mergeți la paturile de boală ale spitalelor,
Să cercetați întunericul temnițelor
Căci tot ce este ființă pe pământ
Are nevoie de puțină iubire.

Suceava, 21 ianuarie 1985

(Dumitru Oniga, Plantă acvatică - versuri -, Editura Pre-Text, Câmpulung Moldovenesc, 2012, p. 27)

Read more

„Numai prin El am rezistat, altfel nu îmi închipui cum aș fi putut!” - interviu cu unul din poeții temnițelor comuniste, Dumitru Oniga

Am auzit de Dumitru Oniga încă din timpul liceului. Știam că locuiește în Suceava, dar nu am reușit să îl cunosc. M-am bucurat foarte mult atunci când am primit acordul acestui interviu. Am aflat cu o zi înainte că dumnealui locuiește chiar lângă Judecătorie. Zâmbind, m-am gândit că viața are felul ei de a râde. Mă așteptam să găsesc un bătrân slăbit – auzisem că avea ceva probleme de sănătate în ultimul timp – și mă gândeam cum să nu-l deranjez prea mult. Nu a fost așa. L-am găsit pe domnul Oniga în biroul lui, la computer, corectându-și ultima carte, pe care o va publica în toamnă.

Un birou mic, dar care a impus încă de la început o atmosferă favorabilă dialogului, pe care domnul Oniga o întreținea cu un zâmbet ascuțit și cu o privire care nu mi-a permis nici o mișcare în plus. Discuția avea să ajungă departe, de la viața țăranului român până la rațiile infime de mâncare din închisori. La fel de departe va ajunge și călătoria mea. Aveam să descopăr cum pentru prima oră în viața îmi era rușine de corpolența mea.

Beniamin Pușcașu: Primele forme de rezistență anticomunistă s-au format aici în Bucovina. Care este explicația acestui fapt, sunt bucovinenii speciali?

Dumitru Oniga: În perioada aceea eu nu am fost aici. Eram la Baia Mare făceam o școală de subingineri și am fost arestat acolo, am fost luat cu ardelenii. Aici în Bucovina s-a păstrat o formă de rezistență națională încă de pe timpul austriecilor. Românii au intrat în conflict cu oficialitățile austriece în sensul că nu au renunțat la porc, nu au renunțat la obiceiuri și asa mai departe. Ori în cadrul imperiului mai erau și alte popoare care țineau la ființa lor.

Read more

Pr. Constantin Trăistaru, fost medaliat mondial la box, un campion al Ortodoxiei

Trăim într-o lume aflată într-o continuă schimbare, o lume care devine din ce în ce mai săracă pentru că L-a uitat pe Dumnezeu și pentru care normalitatea este ceva din ce în ce mai greu de găsit. Preotul Constantin Trăistaru este un exemplu care contrazice concepția societății moderne, oferind un adevărat exemplu de viaţă pentru toţi tinerii de astăzi. Deși a avut o copilărie zbuciumată, Dumnezeu a văzut inima lui curată și i-a spus într-o zi: „Vino după Mine!” Din campion mondial la box, a ajuns campion al celor du­hov­nicești: preot misionar în parohiile Bondrea și Corlătești și tată a șase copii. Acesta s-a născut în comuna Cezieni, județul Olt, un loc încărcat de istorie și tradiție. Se spune că numele localității provine de la „cei cinci Jieni” care haiduceau în zonă.

Sportiv de performanță

La 13 ani se înscrie în cadrul Clubului Sportiv Caracal și astfel intră în lumea dură a boxului. Un an mai târziu devine campion județean la juniori. Apogeul carierei sale este cucerirea medaliei de bronz la Campionatul Mondial de Box pentru tineret de la Houston, SUA, în anul 1999. Ca răsplată, a fost invitat la Wash­ing­ton DC, să viziteze Casa Albă, unde a fost primit și felicitat de Bill Clinton, președintele de atunci al Statelor Unite. A urmat o perioadă de un an și jumătate în care Constantin a boxat în Ungaria, unde a și primit invi­tația statului maghiar de a fi naturalizat, însă dorul țării natale l-a copleșit și s-a întors acasă.

Read more

25 Octombrie 2016

"Nu există "obiecte" în viaţa spirituală. Tot ceea ce există poartă cu sine posibilitatea comuniunii."

Limba deţine multe secrete pe care le ignorăm. Unele secrete sunt destul de vechi. Dacă le acordăm atenţia cuvenită, suntem capabili de a descoperi lucruri pe care le știm deja, dar încă nu ştiam că le ştim. Fraza "Acum văd" sau alte utilizări diverse ale verbului a "vedea" ca o formă de "cunoaştere" este destul de veche în perspectiva ei. Cuvântul grecesc pentru cunoaştere este εἰδῶ, și, deși nu este evident, rădăcina ei este aceeași ca și a cuvântul latin "videre", a "vedea". Legătura dintre vedere şi cunoaştere pare instinctivă la un anumit nivel. Deși, dacă ne gândim mai bine, tipul de cunoaștere la care se referă este ea însăși foarte interesantă.

De exemplu, atunci când ne gândim la felul de cunoaștere, care este adesea descris ca fiind "obiectivă", "a vedea" nu este deloc cuvântul potrivit. Imaginaţi-vă că aveţi posibilitatea de a întâlni pe Dumnezeu faţă în faţă. Eu îţi voi da două cuvinte pentru această întâlnire: "priveşte" şi "uită-te". Aş putea "privi" la Dumnezeu, şi, probabil, (în scenariul meu imaginar) voi veni cu o descriere. Dar, "privirea" nu implică nici un nivel de cunoaştere. Dumnezeu este întâlnit ca obiect.

Când ne uităm la obiecte, nu facem adeseori nimic mai mult decât angajarea facultăţii raţionale, facultate critică a minţii noastre. Nu exista nici o investiţie particulară în obiectul în sine. Aceasta este cunoaşterea pe care am descris-o ca şi cunoaștere "de consum". Magazinul meu alimentar este plin de obiecte. Cumpăr o parte din ele şi le mănânc.

Read more

Tabără

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro