“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie

Tu de ce crezi in Dumnezeu   Din comorile Sfintei Scripturi Tu de ce crezi in Dumnezeu Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Octombrie 2015

31 Octombrie 2015

Emil Cioran despre Mircea Vulcănescu către fiica lui: “Nu vreau să fac din tatăl dumneavoastră un sfânt, dar el era oarecum astfel”

Dragă Doamnă,

În Istorisirile Hasidice, se spune despre Baal-Şem-Tov: «Aşa cum sufletele erau toate în Adam, în momentul în care acesta s-a apropiat de Copacul Cunoaşterii, sufletul lui Baal-Şem-Tov s-a eliberat şi astfel n-a mâncat deloc din fructele Copacului».

Cu cât mă gândesc mai mult la tatăl dumneavoastră, cu atât mai mult mi se pare că era, el însuşi, o excepţie uluitoare, care trebuie că evitase de asemenea printr-un miracol blestemul nostru comun. Poate părea fără sens să afirmi, cu privire la un spirit cu adevărat universal, că nu gustase din fructul blestemat. Acesta trebuie să fi fost totuşi adevărul, întrucât cunoaşterea sa prodigioasă era dublată de o asemenea puritate cum n-am mai întâlnit niciodată. Păcatul originar, atât de evident în noi toţi, nu era deloc vizibil în el, în el care era destul de împlinit şi în care, minunat paradox, se adăpostea evadatul dintr-o icoană. Fie că vorbea despre Finanţe sau Teologie, din el emanau o putere şi o lumină ale căror definire nu-mi aparţine. Nu vreau să fac din tatăl dumneavoastră un sfânt, dar el era oarecum astfel.

Luaţi în considerare că el, înconjurat de scriitori, n-a avut asemenea aspiraţii, că dorinţa de a avea un renume i se părea de neconceput, că nu a fost în niciun moment sedus de glorie, acea tentaţie a omului decăzut şi care îi roade pe toţi muritorii, cu excepţia acelor câteva cazuri izolate care şi-au regăsit inocenţa la extremităţile spiritului. Nu cred că a înmugurit vreodată în el nesănătoasa idee de a fi un neînţeles; el nu era invidios şi nu ura pe nimeni: respingea chiar posibilitatea de a fi demn de aşa ceva, el nu s-a străduit să fie, el a fost. Într-o zi când, într-un acces de furie contra a ceea ce eu denumeam «nimicnicia noastră nativă», i-am spus că noi n-am fost capabili să producem măcar un sfânt, el mi-a răspuns cu obişnuita sa curtoazie care, atunci, trăda o oarecare vehemenţă: «Trebuia s-o fi văzut pe această bătrână pe care am cunoscut-o într-un sat uitat şi care, după atâtea mătănii şi rugăciuni, marcase podeaua colibei cu urmele genunchilor săi. Adevărata sfinţenie nu are nevoie să se arate şi să fie recunoscută.»

Read more

Eliade despre Mircea Vulcanescu: “Victoria lui din temniță a fost totală. Victorie împotriva călăilor, desigur, dar mai ales victorie împotriva Morții”

 “Nu ştiai ce să admiri mai întâi: nestăvilită lui curiozitate, cultura lui vastă, solidă, bine articulată, sau inteligenţa lui, generozitatea, umorul sau spontaneitatea cu care-şi trăia credinţa şi iscusinţa cu care şi-o tâlmacea. Nu cred c-am întâlnit alt om înzestrat cu atâtea daruri. şi nici altul care să-l întreacă în modestie. Am cunoscut, desigur, savanţi care se încumetă să citească în treizeci de limbi, sau stăpânesc în de-amănuntul istoria unei ţări sau a unui continent, sau au pătruns toate tainele fizicii şi matematicilor, sau înţeleg nenumărate sisteme filozofice.

Dar mintea lui Mircea Vulcănescu era altfel alcătuită. După ce-l cunoşteai mai bine, înţelegeai că dacă ar fi trebuit, ar fi putut şi el învăţa treizeci de limbi, sau istoria unui continent, sau matematicile superioare. Îl interesa tot. Mai mult: înţelegea – şi-ţi explica – de ce-l interesează cutare sau cutare disciplină, un anumit autor sau o anumită opera.

Dar nu era nimic haotic nici dezarticulat în cultura lui. Ce învăţase de la teologii şi filozofii pe care-i citise se lega de tot ce-l învăţaseră sociologii, economiştii, istoricii, financiarii, oamenii politici. Imensa lui cultură nu era distribuită în “compartimente”; era perfect integrată, deşi se desfăşura pe nivelurile multiple ale cunoaşterii. De aceea era în stare să profite din lectură unui “reducţionist” – un freudian, bunăoară, sau un marxist -, pentru că ştia unde să-l situeze. Cum mărturisea adesea: nu se lăsă impresionat de “jargon”, nici de “ideologie”. Asimila dintr-un autor tot ce-l ajuta să înţeleagă mai bine un fenomen cultural; adică, îl ajută să descopere aspecte sau să descifreze sensuri care i-ar fi rămas altminteri ascunse sau nelămurite. (...)

Read more

29 Octombrie 2015

Rolul Reginei Maria în Primul Război Mondial a fost covârşitor meritând cu prisosinţă apelativul de «Mama tuturor»

Anul acesta se împlinesc 140 de la naşterea Reginei Maria, însă în ciuda trecerii timpului imaginea celei mai iubite Regine a românilor va rămâne veşnic vie în conştiinţa naţională. Prin acţiunile sale, din timpul celui de al Doilea Război Balcanic, dar mai ales din Primul Război Mondial, Regina Maria a dovedit că tot ce a realizat a fost expresia dragostei sale.

A fost curajul tuturor de a merge mai departe, când totul părea pierdut şi fără sens, a fost puterea care a ridicat moralul şi celor mai pesimiste suflete, a fost un adevărat simbol al speranţei şi al răbdării, fără de care poporul român nu şi-ar fi îndeplinit idealul de veacuri. Ea a fost cea care a rămas întotdeauna neclintită în credinţa sa, cea care a refuzat să se simtă înfrântă, sau să se clatine în faţa destinului.

Regina Maria a considerat înfăptuirea tuturor acţiunilor, care au dus la sporirea prestigiului ţării, ca pe cea mai de seamă misiune a vieţii sale. Prin demersurile sale, înfăptuite întotdeauna cu dragoste şi nesfârşită încredere în puterea binelui, Regina noastră reprezintă întruchiparea exemplului că doar cei care nu renunţă niciodată şi merg întotdeauna înainte, tot înainte, indiferent de greutăţi şi dureri, pot sta demni în rândul biruitorilor.

Pentru Regina Maria, intrarea României în Primul Război Mondial a fost certitudinea că venise timpul ca ţara să lupte pentru îndeplinirea idealului naţional. Astfel, „o dată cu deschiderea războiului României, îşi începea lupta ei contra durerilor fizice ca şi contra descurajării rănilor sufleteşti, (...) cu încredere în normele superioare după care se îndreaptă, peste toate încercările trecătoare, viaţa naţiunilor”1, spunând plină de credinţă: „Dumnezeu să ne ajute pe toţi – sunt gata pentru tot ce mi se cere – dar trebuie ca aceasta să fie pentru binele ţării mele, a scumpei mele ţărişoare pe care o iubesc”2.

Pe 15 august 1916, în urma mobilizării generale3, „soldaţii noştri, martirii noştri, eroii anonimi ai marelui război al împlinirii idealului nostru naţional au plecat la luptă plini de avânt şi de speranţă”4, iar Regina Maria, care „niciodată nu s-a simţit străină printre soldaţi”5, a urmărit emoţionată plecarea lor la război6. „Trenuri trec... trec, şi povara lor, pe care o duc mai departe, e tinereţea ţării noastre, speranţa căminurilor. (...) Mă îndreptai grabnic spre vagoanele în mişcare. Un strigăt izbucni atunci din toate piepturile, fiindcă mă recunoscură, şi o ploaie de flori căzu la picioarele mele. Ei le desprindeau de la tunică (...) aceste flori ce le păstrau, ca să acopere cu ele pe Regina lor, în vreme ce aceiaşi urare urcă spre cer: «Dumnezeu să-ţi ajute să ajungi Împărăteasă, Împărăteasa tuturor românilor»”7.

În urma începerii ostilităţilor dintre România şi Puterile Centrale, „familia regală a părăsit capitala. Regele Ferdinand s-a stabilit la Scorviştea, iar Regina Maria împreună cu copiii, s-a stabilit la Buftea, unde Prinţul Barbu Ştirbey îi cedase propriul castel, iar el şi familia lui s-au mutat într-o casă aflată la intrarea în parc”8. De aici, „Regina Maria se deplasa zilnic, plecând la ora 8 de dimineaţă să viziteze Cartierul General al Armatei şi să facă turul diferitelor spitale din Bucureşti şi începuse, de asemenea, să-şi pregătească, pe cheltuiala sa, propriul spital în Palatul Victoria al Regelui Carol”9. La 2 octombrie 1916, îi scria mamei sale, mărturisindu-i despre activitatea pe care o desfăşoară şi despre faptul că spitalul are pentru început 80-90 de paturi pentru primirea bolnavilor10.

„Regina Maria era plină de curaj, cum a fost dealtminteri în tot timpul războiului, şi plină de iniţiativă. Orice greşeli ar fi comis înainte şi după, în timpul războiului atitudinea ei a fost admirabilă. Se ocupa de răniţii instalaţi în spitalul din Palatul Regal, ceea ce o silea să vie şi să fie mereu la Bucureşti. Optimismul ei era comunicativ, pe unde trecea descurajările dispăreau şi speranţele renăşteau”11.

În fiecare zi „miloasa noastră Regină”12 vizita răniţii din spitale şi pe toţi îi îngrijea cu aceaşi nesfârşită dragoste. „Zilnic mă duceam înspre răniţi, treceam din sală în sală. Toţi mă voiau între dânşii, fiecare soldat dorea să vadă pe Regină. Niciodată nu am lăsat o chemare fără răspuns, vreun drum cât de lung”13.

În clipele cele mai grele, „marea noastră Regină”14 se arăta „uimită de răbdarea lor neclintită, ochii i se umpleau de lacrimi şi îi mulţumea lui Dumnezeu pentru măreţia unei astfel de credinţe. «De ce să fiu eu cea aleasă ca să înfăţişez un ideal, de ce să fiu eu acest simbol? Ce drept am eu oare să stau deasupra lor şi să dobândesc slava cu preţul sângelui?»”15.

Read more

28 Octombrie 2015

Carol Everett, a condus 4 clinici de avort și dezvăluie cele mai întunecate secrete din industria avorturilor și legătura cu educația sexuală

Între 1973 şi 1983, Carol Everett, după ce a născut doi copii, a făcut trei avorturi. Între 1977 şi 1983, ea a condus patru clinici de avort, unde s-au făcut 35.000 de avorturi, o femeie murind în urma greşelilor medicului care îi făcea avortul.

Din 1983 şi până în prezent, Carol Everett a scris câteva cărţi, a depus mărturii în legislativele diferitelor state americane, a participat la documentare, a susţinut mii de speach-uri, a fondat organizaţia The Heidi Group – totul pentru a arăta adevărul despre avort. Cuvintele ei sunt ale omului din sistem, care dezvăluie ceea ce industria avortului încearcă mereu să ascundă şi să nege: avortul este o crimă care aduce banii şi distruge copii şi femei.

Anul trecut, la un dineu organizat la Ottawa, în Canada, ea a explicat relaţia strânsă dintre educaţia sexuală în şcoli şi industria avorturilor, îndemnând toţi părinţii să se intereseze îndeaproape ce lecţii li se predau la şcoală copiilor lor.

Veriga lipsă dintre educaţia sexuală şi avort

Încă din anii 1970-1980 se creau viitorii consumatori de servicii de avort. Iată ce declara anul trecut Carol Everett, citată de LifeSiteNews.com:

"Începeam de la grădiniţă. La grădiniţă pui copiii în cerc şi mergi prin cameră, întrebându-i acelaşi lucru: „Cum numesc părinţii părţile voastre de jos?”

Cu toţii ştim că fiecare familie are alt cuvânt pentru aceasta. Aşa că, până ajungi la al treilea-al patrulea copil, acestora le devine clar că părinţii lor habar nu au despre acest subiect. Dar noi ştiam. Le spuneam: „Băieţi, voi aveţi asta, şi fetelor, voi aveţi asta şi nu trebuie să vă fie ruşine de părţile voastre de jos”.

Ideea era să le anihilăm tinerilor pudoarea firească, să-i separăm de părinţi şi de valori

Prin clasa a treia, copiilor li se arătau desene explicite cu privire la modul în care are loc actul sexual. Până în clasa a patra, copiii erau încurajaţi să se masturbeze, fie singuri sau în grupuri de acelaşi sex."

Vă prezentăm în continuare şi fragmente ample din filmul documentar în care Carol Everett dezvăluie multe secrete murdare şi orori petrecute în industria furnizării de servicii de avort din SUA.

Read more

27 Octombrie 2015

Cu cât mai mare sărbătoarea, cu atât mai grele păcatele creștinilor

Cât de trist este să vezi cum îi dijmuieşte vrăjmaşul pe creştini în zilele de sărbători ale Domnului, silindu-i la plata unui greu tribut şi cu cât este mai importantă sărbătoarea, cu atât este mai mare birul plătit de creştini diavolului, fiindcă ce vedem că se întâmplă de sărbători? Trândăvie, destrăbălare, beţie, desfrâu, bătăi, hoţii, distracţii uşuratice. Dumnezeule! Toate ca să-i facă pe plac trupului! Ce sârguincioasă slujire diavolului! Te întrebi: sunt aceştia creştini răscumpăraţi cu cinstitul sânge al Fiului lui Dumnezeu? Trăim oare într-o eră creştină sau într-una păgână? Aceştia să fie oare cei care se mai şi împărtăşesc cu dătătoarele-de-viaţă Taine? Aceştia să fie cei ce vin la biserică şi se roagă, împreună cu tine, Domnului?

Dacă sunt ei, atunci de ce au mai venit la biserică? Se vede că din simplă obişnuinţă, nu fiindcă i-ar fi îndemnat inima, recunoscătoare către Mântuitorul Hristos. Se vede treaba că nu s-au rugat lui Dumnezeu, nu şi-au apropiat inimile de El, şi-au apropiat numai buzele, nu s-au lăsat pătrunşi de duhul sărbătorii, fiindcă nu înţeleg, în general, sensul şi scopul sărbătorilor creştine, nu participă la ele aşa cum participă - să zicem - copiii la sărbătorile de familie pe care le pun la cale părinţii. Ce copii răi şi cu o mamă atât de bună, de iubi¬toare, de sfântă - Biserica!

Mama e sfântă, copiii sunt păcătoşi. Mamă duhovnicească, copii trupeşti. Mamă cerească, părinţi pământeşti. Mama vrea să le dea în locul bunătăţilor vremelnice, stricăcioase, bunătăţile cele veşnice, duhovniceşti, dar copiii le resping, umblând după desfătări lumeşti, trecătoare, păcătoase. Totuşi, printre beţivi şi printre cei dedaţi viciilor îi întâlneşti de sărbători mai mult pe cei ce nu vin la biserică (care n-au habar ce sărbătoare este, nu s-au gândit nicicând la ea). Aceştia au o singură sărbătoare, cea a trupului. Până când, oare, noi, preoţii nu ne vom ridica împotriva celor ce pângăresc sărbătorile Domnului?

Read more

Serile FCP | 31 octombrie 2015, ora 18.00. Mircea Vulcănescu.

Doamne ajută! Dragilor, cu ajutorul lui Dumnezeu vă așteptăm sâmbătă, 31 octombrie 2015, ora 18.00, în București, în Campusul Agronomie, la Biserica "Sf. Chiril și Metodiu" la o nouă întâlnire dedicată mărturisitorilor din temnițele comuniste. Pentru că pe 28 octombrie 2015 se împlinesc 63 de ani de la trecerea la Domnului a lui Mircea Vulcănescu, unul dintre cei mai mari oameni pe care i-a avut România, tema conferinței va fi chiar aceasta: "Mircea Vulcănescu. Un geniul al culturii românești. Mucenic creștin în temnițele comuniste". Sperăm ca la această întâlnire să fie prezentă alături de noi și doamna Măriuca Vulcănescu, fiica marelui mărturisitor.

Vă așteptăm cu drag.

Read more

Proiecția filmului "7 cuvinte. Povestea unui biruitor - Gheorghe Calciu" în Galați

Dragilor, avem bucuria să vă anunțăm că sâmbătă, 30 octombrie 2015, ora 18.30, la Casa de Cultură Sindicatelor din Galați va avea loc proiecția filmului "7 cuvinte. Povestea unui biruitor - Gheorghe Calciu". Intrarea este gratuită. Detalii mai jos în afiș:

Read more

Tabără

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro