“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie

Tu de ce crezi in Dumnezeu   Din comorile Sfintei Scripturi Tu de ce crezi in Dumnezeu Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Octombrie 2013

31 Octombrie 2013

Conferință cu Virgiliu Gheorghe la Giurgiu (14 nov. 2013) Tot atunci lansarea cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie"

Doamne ajută!

Dragilor, Episcopia Giurgiului organizează în data de 14 noiembrie la Giurgiu o conferință pe tema "Drama tinerilor aflați între abstinență și concubinaj" la care este invitat domnul Virgiliu Gheorghe. Tot la această conferință va avea loc și lansarea cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie". Detalii în afișul de mai jos.

Read more

Să devenim dependenţi de Sfânta Euharistie, de Trupul și Sângele Domnului!

Trăim într-o lume a dependenţelor de tot felul. Gândim, simţim şi chiar visăm în funcţie de ceea ce suntem dependenţi. Cât priveşte voinţa omului, în cazul dependenţei, aceasta suferă cel mai mult, până la ascundere de sine. Omul dependent nu mai e stăpân pe propria voinţă. Se înscrie de bunăvoie în cercul neîntrerupt al acţiunilor îndeplinite automat şi fără discernământ.

Societatea nostră se caracterizează prin dependenţă. Dar nu dependenţa naturală, ci de dependenţe artificiale create cu scopul de a manipula. Dependenţele fireşti ale omului: de aer, de apă, de hrană etc, au fost exploatate vicios şi au devenit chinuitoare pentru trai. În fapt, dependenţele naturale au taina lor, fiind aşezate de Dumnezeu înlăuntrul omului pentru ca acesta să nu se îmbăte cu iluzia că poate trăi autonom. Astfel, plecând de la nevoia acută de aer, apă, hrană, somn, etc, omul trebuie să caute dincolo de ele sensul mai înalt al existenţei sale.

Practic, plecând de la simpla constatare, aceea că aceste nevoi, deşi repetate nu-l împlinesc, nu-l satisfac deplin, omul are posibilitatatea să descopere buna dependenţă de darurile şi harismele Duhului, care-i aduc împlinire în toate laturile existenţei sale. Deci, odată unite nevoile naturale cu harul dumnezeiesc, omul creşte înspre descoperirea sensului real al vieţii sale, schimbând încet, încet, dependenţa în libertate harică până acolo încât devine stăpân peste toate nevoile, centrul existenţei sale concetrându-se pe relaţia cu Dumnezeu, care-l îndestulează.

În lipsa acestei uniri se deschide în om un hău nestăvilit în care nevoile naturale sunt pervertite devenind dependenţe pătimaşe autodistrugătoare. Înaintând doar pe această coordonată, omul ajunge dependent de toate combinând şi amestecând nevoile existenţei doar pentru satisfacerea plăcerilor. În realitate, după cugetarea sfântului Maxim Mărturisitorul, orice dependenţă pătimaşă generează în om o durere. Această durere produce neplăcere. De aceea, pentru a scăpa de durere omul inventează o nouă plăcere cu gândul că împlinirea ei îl va scăpa de durere. Numai că orice nouă plăcere creşte durerea direct proporţional cu satisfacerea ei. Şi aşa din durere în plăcere şi din plăcere în durere omul cade uşor în cercul vicios al dependenţei negative, din care numai o minune îl mai poate ridica.

Read more

Cine stăpânește lumea de fapt? Dumnezeu sau diavolul?

Continuăm discuțiile despre lucrarea diavolului în lume și în sufletele noastre. Facem acest lucru nu pentru că ne-ar face plăcere ci pentru că mereu articolele care trimit la lucrarea demonilor și la iad sunt contestate ca și cum ar fi povești de speriat credincioșii.

Mai întâi de toate aș vrea să-i asigur pe toți cei care nu cred în existența diavolului, a duhurilor rele și a iadului că nu prin frica de ele ne constrânge Dumnezeu spre a-i împlini poruncile. Atât de multă iubire arată Dumnezeu față de noi în lucrarea Sa de mântuire, atât de multă iertare, îngăduință și răbdare, încât nu putem spune că ne forțează în vreun fel să-I facem voia.

Răul din lume și răutatea dintre noi oamenii sunt o dovadă vie, pentru cei care vor s-o vadă, a răbdării lui Dumnezeu față de noi. Altfel la fiecare faptă rea săvârșită de noi am suporta mânia și urgia Lui. Totuși există oameni care trăiesc în păcate grele și asupresc și pe alții în jurul lor ani de-a rândul, și Dumnezeu îi rabdă încă, nu-i pedepsește, îi așteaptă să se întoarcă și să-și vadă greșelile. A trăi lângă acești oameni este un chin, e o împărtășire de duhul cel rău care lucrează în sufletul lui, e chiar iadul în sine. Sunt sigur că în viață veți găsi astfel de exemple. Am fost chiar eu un iad pentru cei din jurul meu. Am acționat de multe ori sub impulsul unei răutăți inconștiente, a unui duh rău care mi-a intrat în suflet.

Un creștin botezat și ancorat bine în viața Bisericii, trebuie să știe că Dumnezeul în care crede, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt a atenționat de nenumărate ori de lucrarea diavolului în lume, iar iadul și duhurile rele nu sunt povești de adormit copiii. Paradoxal, cine nu crede în existența diavolului, neagă însăși viața și cuvintele Dumnezeului nostru, Iisus Hristos.

În Evanghelia după Luca ni se relatează cum Iisus Hristos a mers 40 de zile în pustie, și acolo a fost ispitit de diavol. În a doua ispită pe care diavolul i-o aduce lui Dumnezeu se spune așa:

Şi suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într'o clipă toate împărăţiile lumii. Şi I-a zis diavolul: „Ţie îţi voi da toată stăpânirea aceasta şi slava lor, căci mie mi-a fost dată şi eu o dau cui vreau. Aşadar, dacă te vei închina înainte-mi, a ta va fi toată“. Şi, răspunzând, Iisus i-a zis: „Mergi înapoia Mea, Satano, că scris este: Domnului Dumnezeului tău să I te închini şi numai Lui să-I slujeşti“.” (Luca 4, 5-8)

Observați cum diavolul se arată în fața lui Dumnezeu ca stăpânitor al întregii lumi, și ca unul ce are putere s-o ofere toate ale lumii cui vrea el.

Read more

Diavolul ne atacă mai ales când suntem singuri

Sursa: Comentar la Evanghelia de la Matei - Sf. Ioan Gură de Aur, Editura Pelerinul Român, Oradea 2003, p. 102.

Read more

30 Octombrie 2013

Tabără de toamnă la Băile Herculane și în Serbia (impresii și fotografii) 2013

Doamne ajută, dragilor.

Slavă Domnului, ne-am întors cu bine din tabăra de la Băile Herculane și Serbia. Dumnezeu ne-a dăruit o vreme minunată de toamnă, temperatura depășind 20 de grade zilnic, ba uneori ajungând și la 28 de grade. În timpul zilei am stat mai tot timpul în haine subțiri, uneori chiar cu mânecă scurtă. Dacă n-am fi văzut împrejur spectacolul coloristic minunat al naturii, am fi putut spune că suntem la sfârșit de primăvară și început de vară.

De data această am fost 26 de participanți la care s-a adăugat și domnul profesor Radu Românașu, de la Oradea.

Deși nu mă așteptăm, a fost una dintre cele mai frumoase tabere la care am participat, din mai multe motive: vremea excelentă, obiective turistice și duhovnicești minunate, grupul s-a legat foarte bine simțindu-ne ca o familie, iar la toate acestea s-au adăugat micile peripeții de prin Serbia.

Read more

29 Octombrie 2013

Firescul sfinţeniei

Învierea sau orice praznic şi sărbătoare a Bisericii nu are nevoie de condiţii exterioare pentru a fi trăite. Dimpotrivă, orice condiţie exterioară crează impresii, exaltări, care pot alunga taina. Condiţiile exterioare: muzica, numărul participanţilor, ritmul desfăşurării slujbei etc., atunci când devin scop şi nu mijloc, pot fura din taina sărbătorii. Din nefericire, ne-am obişnuit prea mult cu aceste impresii religioase, cu aceşti fiori trăiţi doar la suprafaţa trupului trecând în planul doi ceea ce este mai important, adică taina experienţei vii şi interpersonale dintre om şi Dumnezeu.

Viaţa normală a Bisericii nu se ghidează după cantitate, ci după calitate. Aceasta pentru că scopul ei nu-i altul decât sfinţirea persoanei umane şi prin ea a lumii întregi. De aceea, sfinţenia în Biserică vizează întotdeauna înnobilarea duhovnicească a persoanei umane şi se trăieşte în modul cel mai firesc cu putinţă, până la limita neobservării şi chiar a ignorării ei.

Aceasta întrucât sfinţenia nu-i etică socială, nici viaţă imaculată, nici moralitate ireproşabilă, nici nimic altceva care să poată fi contabilizat sau verificat de logica şi legile obişnuite ale omenirii. Sfinţenia este deodată firesc şi paradox, naturaleţe şi taină, simplitate şi antinomie. Nu lipsa păcatelor din viaţa omului atrage calitatea sfinţeniei, ci o viaţă păcătoasă sincer asumată, recunoscută şi din pricina căreia omul intră în adevărata pocăinţă.

Read more

Ieșirea sufletului din trup și suirea la ceruri

Fericitul Ioan cel Milostiv grăia de-a pururea despre pomenirea morţii şi despre ieşirea sufletului, că-i era lui descoperit de la Sfântul Simion Stâlpnicul, zicând că, ieşind sufletul din trup şi vrând să se suie la ceruri, îl întâmpină pe el cetele dracilor şi-l întreabă, mai întâi, de minciuni şi de clevetiri; că dacă de acelea nu s-a pocăit, apoi este oprit de către draci.

Şi iarăşi, mai sus dracii întâmpină sufletul şi îl întrebă despre desfrânare şi trufie, şi, dacă de acestea s-a pocăit, se izbăveşte de dânşii. Şi multe sunt împiedicările şi întrebările sufletului, de către draci, vrând acesta să meargă la ceruri. Vin după acestea dracii mâniei şi invidiei şi vorbirii de rău, ai iuţimii, ai mândriei, ai grăirii de ruşine, ai nesupunerii, ai cămătăriei, ai iubirii de argint, ai beţiei, ai vrajei, ai descântecelor şi lăcomiei, ai urei de fraţi, ai uciderii, ai furtişagului, ai nemilostivirii.

Şi când ticălosul acela de suflet se duce de la pământ la cer, nu stau aproape de dânsul sfinţii îngeri şi nici îi ajută lui, ci singur sufletul nostru pentru sine da răspuns, prin pocăinţă şi prin fapte bune, iar mai mult decât toate prin milostenie. Ca orice păcate pentru care nu se pocăieşte aici din cauza uitării, apoi, dincolo, prin milostenia făcută în timpul vieţii se izbăveşte de silnicia vămilor drăceşti.

Read more

Lăcomia de bani

Read more

22 Octombrie 2013

Preoţii şi protestul împotriva sistemului - Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale

”Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale. Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte. Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu are grijă de oi. Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine.” (Evanghelia după Ioan)

”Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale. Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte. Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu are grijă de oi. Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine. Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi.” (Evanghelia după Ioan 10, 11-15)

”Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei. Şi a zis lor: Scris este: ”Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!” (Evanghelia după Matei 21, 12-13)

În România, deocamdată, este considerată o ciudăţenie prezenţa unor preoţi în rândul celor care mărturisesc tranşant, fără diplomaţie de fariseu, pe diferite căi - în predică, în organizaţii civice, în stradă, prin articole de presă etc. - împotriva imoralităţii care a cuprins cele mai importante componente ale societăţii (politica, economia, cultura, spiritualitatea). Un preot care se declară anti-sistem - prin sistem înţelegând tot ceea ce este necreştin în Stat şi Societate - nu este agreat.

Activiştii anti-sistem îl privesc cu suspiciune - ce mai vrea şi popa, ăsta, se apucă el de proteste şi de critici -, susţinătorii sistemului îl etichetează imediat ca fiind ”extremist, legionar, conservator, anti-european” etc., iar administraţia bisericească poate decide că merită sancţionat pentru ieşirea din decorul discursului oficial. Totuşi, în Sfânta Scriptură avem cel puţin două fragmente - le-am aşezat ca mică introducere la articol - care acordă preotului dreptul de a se implica în activitatea civică, privită ca un instrument al mărturisirii credinţei în Hristos, ca o Liturghie după Liturghie.

Read more

Relaţia dintre Biserică şi presă este şi rămâne una de circumstanţă

Sunt ceva ani de când nu mai urmăresc constant presa. Tabloidizarea galopantă şi grija jurnaliştilor de a-şi asigura materialul de la o ediţie la alta a scăzut vizibil calitatea articolelor. Au dispărut, de asemenea, oamenii de presă de vocaţie, lăsând locul celor cu pasiune evidentă pentru condei, dar cu foarte puţină abilitate în tratarea unei teme anume. Sunt puţini jurnaliştii de meserie care, în orice context, să poată prezenta obiectiv o ştire, să o analizeze şi să propună soluţii pertinente.

În lipsa unor astfel de oameni, a fost mult mai simplu să se apeleze la soluţii de compromis, eliminându-se încetul cu încetul ştirea, informaţia riguroasă în favoarea micilor cancanuri, poveştilor cu subrete dezamăgite în dragoste, jocurilor şi scandalurilor amoroase, cu aşa numitele „vedete de carton”.

Te întrebi cine este cutare sau cutare vedetă, ce a realizat, prin ce s-a remarcat şi nu prea primeşti răspunsuri. Eşti privit însă cu nedisimulat dispreţ de cititorii şi consumatorii fideli ai acestui gen de ştire, care te taxează dur, ca ignorant, depăşit de vreme şi de situaţie, învechit şi lista apelativelor, mai puţin elegante, poate continua. Ei bine, chiar nu ştiu cine este domnişoara X, care s-a certat cu junele Y şi a alergat în braţele domnului Z, unde a găsit mai multă înţelegere şi susţinere, desigur, financiară. Subiectul nu mă interesează, refuz să-mi încarc mintea cu astfel de noutăţi.

Cu ceva ani în urmă din ziare şi reviste aflai o mulţime de lucruri interesante. Citeai articolele lui Octavian Paler, ale lui Tudor Octavian, te delectai cu eseurile lui Radu Cosaşu sau cu reportajele sportive ale lui Fănuş Neagu. Existau, de asemenea, câteva reviste culturale serioase de unde învăţai primii paşi ai democraţiei şi înţelegeai cam cum ar trebui să meargă lucrurile într-o Românie civilizată. Majoritatea au dispărut sau au luat o nouă formă. Mai multe poze, mai puţină informaţie: aceasta este cheia succesului sau, mai trist, şansa de supravieţuire pe o piaţă sufocată de tabloide. Ne uităm cu jind la publicaţii precum Der Spiegel, La Croix sau la The Times, ne cuprinde frustrarea că noi nu avem aşa ceva şi sfârşim prin a refuza încetul cu încetul să urmărim presa.

Ce ne împiedică să avem o presă echilibrată? Oare nu mai există jurnalişti de vocaţie? Ar fi absurd să militez pentru o de-tabloidizare a mass-mediei româneşti. Astfel de publicaţii au avut şi îşi vor păstra mereu un loc aparte în cadrul presei, însă a le promova drept publicaţii port-stindard ale jurnalismului românesc este trist, este frustrant, este nefiresc. Românul le cumpără, de plictiseală, de la vânzătorii ambulanţi din intersecţii sau din staţiile de metrou, le răsfoiesc obosiţi şi le aruncă dispreţuitor îndată ce nu mai prezintă vreun interes. Sunt şi gospodine grijulii care le păstrează pentru a şterge geamurile cu ele, însă nimic mai mult. Ce a rămas după o asemenea lectură? Nimic.

Read more

Tabără

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro