“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Tabără

Excursie în Munții Făgăraș

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Casatoreste-te de tanar Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu    Din comorile Sfintei Scripturi Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Aprilie 2012

30 Aprilie 2012

Desenele Anime și pornografia infantilă

Când aveam 10 ani ţin minte că abia se introdusese televiziunea prin cablu în oraşul nostru. Era mare veselie pentru că treceam de la două canale la cel puțin 7-8. Printre ele era şi Italia 1, un post care difuza dimineaţa, timp de trei ore, desene animate. Bucuria noastră! Au fost multe seriale frumoase care mi-au plăcut, dar printre ele se strecura și un gen de animaţie care se distingea de toate celelalte.. erau animațiile făcute de japonezi.

Ce mai reţin acum este un desen animat cu trei fetiţe care aveau puteri supranaturale şi se luptau cu fel de fel de personaje negative. Nu-mi plăcea în mod special acest desen animat dar reţin ca un lucru mi-a atras atenţia: uneori, fetițelor li se vedeau chiloţeii. Nu mă ispitea în niciun fel, eram mic, nu înţelegeam mare lucru dar ştiu că mereu îmi săreau ochii la acest detaliu. Imaginaţi-vă că asta se întâmpla acum aproape 20 de ani, când promovarea desfrâului nu era o regulă, ca astăzi. Mai reţin deasemenea că aceste desene animate, de origine japoneză, portretizau excepţional sentimentele personajelor. Ochii mari, guriţa mică, iar expresivitatea feței era punctul culminant al oricărui episod. Bucuria, mânia, ura, frica, simpatia, râsul erau stări sufleteşti care erau afişate sclipitor pe chipurile micilor personaje.

A trecut vremea şi acum câţiva ani am aflat că acest tip de desene japoneze poartă numele de "anime". În prezent există o adevărată industrie a genului care produce milioane de dolari în întreaga lumea. Fiind apropiat de Dumnezeu, de data aceasta le-am perceput altfel, sesizând oarecum pericolul pe care-l reprezentau pentru promovarea desfrânării în rândul copiilor.

De acum 20 de ani şi până astăzi un alt fenomen a explodat în ţările civilizate: pornografia. Această industrie a infectat zeci de milioane de suflete, construind în sufletele oamenilor comportamente imorale şi apucături animalice.

Inevitabilul s-a produs: minţile pervertite ale bărbaţilor au mai născocit o mizerie: sexy anime sau porno anime. Producătorii de filme porno au sesizat diabolic o portiţă spre desfrânare în faimosul gen de desen animat japonez, portiţă lăsată probabil neintenţionat de cei care au desenat rochiţele ridicate ale personajelor feminine, ce permiteau să se vadă chiloţeii de sub ele.

Discuţia din acest punct se bifurcă în două probleme:

1. Industria pornografică anime care afectează copiii.
2. Industria pornografică din mintea şi fanteziile adulţilor.

Lucrurile au evoluat prea mult în rău astăzi, încât există sute de seriale anime care pot oricând arunca copilaşii în mocirla păcatelor. Sunt seriale care nu promovează deloc sexualitatea, şi sunt unele care promovează parţial apropierea dintre un băiat şi o fată sub diferite forme: sărut, atingere, îndrăgostire, vestimentaţie sumară, ba adesea chiar vizibil deşucheată. Dar, putem distinge două mari categorii ale desenelor anime, în funcție de gradul de sexalitatea promovat:

a) low-anime-uri, desenele în care personajele feminine au fustițe scurte, picioare lungi și sâni proeminent conturați. Dorința sexuală este sugerată subtil prin vestimentația sumară și înţelept ar fi să vă feriţi copii de acest gen al desenului animat, indiferent cât de nevinovat ar părea prin acțiunea lui. În plus, aceste desene sunt cu atât mai periculoase, cu cât ele sunt primul pas spre cea de-a doua categorie de anime:

b) sexy-anime sau porno-anime, desene care conțin imagini nude și acte sexuale în formă explicită, în toate manifestările cunoscute ale pornografiei.

Există site-uri care au arhive mari cu desene anime, dar fără a le exclude pe cele mai puţin morale. E un teren minat care până la urmă, mai devreme sau mai târziu va avea efecte negative pentru educaţia copilașilor noştri. În pericol sunt în primul rând băieţeii care vor privi curioşi la fustele şi decolteurile fetiţelor, şi foarte posibil vor găsi prin linkuri şi desenele destinate adulţilor. Iar fetițele vor învăța să se prezinte ca o marfă, ca o bucată de carne apetisantă în fața băieților, fără demnitate, sfială și smerenie, așa cum îi stă bine unei femei.

Un alt pericol este falsa impresie a copiilor că fiind desene animate le este benefic să le vadă indiferent de cum arată personajele. Chiar dacă le vor cădea sub ochi seriale anime porno vor continua să se uită fără a se rușina prea tare, gândidu-se că părinții le îngăduie să vadă desene animate.

Din păcate astăzi copiii văd primele imagini sexuale mult mai devreme decât le vedeam noi copiii de acum 20 de ani. Se încearcă o familiarizare a copiilor cu sexualitatea pervertită, inducându-le ideea că sexul e un bun comun, accesibil oricând și oricum, de plăcerea căruia trebuie să se bucure toate lumea indiferent de vârstă. În acest fel copiii devin viitorii consumatori de pornografie, în diferite forme: fotografii, reviste, video-chat, filme, și în final, atunci când va permite situația, vor pune în practică ceea ce au acumulat în tot acest răstimp. Pare un plan diabolic şi parcă mi-e greu să-mi imaginez că sunt oameni care plănuiesc astfel de lucruri în mod conștient. Oricum ar fi, este important de reţinut că fenomenul există şi noi trebui să ne ferim copiii.

2. Cât priveşte motivaţia adulţilor, producători şi consumatori ai acestui gen de filme, ar fi câteva lucruri foarte interesante de precizat:

În primul rând în pornografia anime este uşor de observat că personajele sunt copii sau cel mult adolescenţi, care au nu mai mult de 15-16 ani. Dacă veţi privi cu atenţie chipurile lor veţi realiza că unele personaje sunt fetiţe de 12-13 ani, cu ochi inocenţi, cu trăsături copilărești, dar cu sâni mari şi fese proeminente, ca în cele mai perverse fantezii ale bărbaţilor. Dezechilibrul dintre chipul copilăros și trupul matur arată că ceva este vizibil în neregulă. Dar acest lucru este insesizabil pentru pofta lacomă a devoratorilor de pornografie care au ochi doar pentru formele femeilor şi mai puțin pentru expresia chipului lor.

Sătui de o industrie pornografică în care s-a încercat totul, toate perversiunile din minţile regizorilor, în toate circumstanţele posibile, consumatorii de pornografie vor altceva, mai ”uman”. S-au săturat de perversiuni, de acte sexuale violente şi acum îşi doresc şi un gram de inocentă, tandreţe, curăţie, semn că mizeria nu-i mai satisface, sau că atunci când încep să perceapă răul în esența lui, se feresc de el. Poate de aici vine şi dorinţa golanilor de a pune mâna pe o fecioară, nepătată, curată, pe care ei s-o atingă primii, sau mai ales de a se căsători cu o femeie cuminte după ce s-au lămurit cu mizeria (prea)desfrânării.  

Un alt aspect ar fi posibilitățile infinite de a crea scenarii pentru regizorii care pot încerca pe calculator tot ceea ce diavolul le insuflă prin fantezie. În lumea reală, deși femeile și bărbații se dedau la toate perversiunile, totuși de la un punct încolo chiar și ei, se simt batjocoriți.

Desenele anime aduc pofta de sex în fața inocenţei copiilor şi pervertesc curăţia sufletului lor. Dan îmi spune mereu că perversiunea înfăptuită în gând, în cuvânt sau în faptă cere și mai multă perversiune căci oamenii simt nevoia să înainteze în tot ceea ce fac, fie în rău, fie în bine. Anime e pornografia dusă la alt nivel, o îmbinare mai perversă decât ne-am închipui: inocența chipului cu dezinvoltura trupului.1

De câţiva ani se tot vorbeşte despre răspândirea fenomenului de pornografie infantilă, o infracţiune pedepsită cu ani grei de puşcărie. Pornografia anime e un pas periculos spre legitimitatea apariţiei adolescenţilor sau chiar a copiilor în filmele porno reale.

Anime îmbracă pornografia într-un ambalaj vandabil, mai puţin scârbos şi aparent mai puţin imoral.

(Claudiu)

 


1. Uneori, această îmbinare perversă nu este atât de evidentă ci subliminală, ceea ce o face mai greu de sesizat și combătut. De aceea, imaginea din articol este special selectată pentru a vădi mixajul/îmbinarea dintre chipul inocent și trupul puternic sexualizat prezent în desenele anime. Defapt, este vorba despre pornografia ambalată în chipul inocenței.

Read more

Şi întreaga Spanie a declarat: "Todos somos Marta"

În continuare, prezentăm un articol despre moartea tragică a tinerei Marta del Castillo Casanueva, moarte prin care spaniolii și-au arătat solidaritatea umană, empatia față de un simplu om, și nu în ultimul rând spiritul civic, lecții pe care ar trebui să le învățăm și noi românii:

"Marta del Castillo Casanueva, în vârstă de 17 ani, 1,65 m înălţime, ochii verzi. Ultima oară a fost văzută pe 24 ianuarie 2009, la orele 21:30. Purta blugi, o bluză albă cu mâneci roz, o jachetă de catifea neargă şi o eşarfă roz. Vă rugăm, dacă aţi văzut-o, să sunaţi imediat la 091".

Afişe cu anunţul acestei dispariţii au stat lipite, luni la rând, pe stâlpii lampadarelor, pe pereţi şi-n staţiile din Sevilla. La cinci zile după ce ea a dispărut, povestea Martei a făcut înconjurul lumii. Colegi de clasă, prieteni, vecini de cartier, dar şi oameni care n-au cunoscut-o niciodată s-au mobilizat pentru ea, într-un număr copleşitor. Anunţul dispariţiei a devenit viral pe internet, iar numărul voluntarilor care s-au oferit să lipească afişe pentru găsirea fetei a înregistrat o premieră: niciodată Spania nu se mai mobilizase astfel pentru o persoană dispărută.

Pe 30 ianuarie 2009, mobilizaţi prin reţelele de socializare pe internet, 3000 de oameni au demonstrat în Sevilla, cerând poliţiei să se implice în rezolvarea acestui caz. Şi, pentru prima oară, s-a strigat "Todos somos Marta". "Toţi suntem Marta". Pe 7 februarie, o demonstraţie similară a scos în stradă alte mii de oameni.

Pe 13 februarie 2009, fostul prieten al Martei, Miguel Carcano (20 ani), a recunoscut că a ucis-o. El era cel care spusese că a văzut-o ultima oară pe Marta la 21:30. Minţise. Curând, alţi doi prieteni de-ai săi aveau să mărturisească poliţiei că au fost complici la ascunderea cadavrului. Vestea că Marta a fost ucisă, împrejurările, nici acum pe deplin elucidate, în care s-a produs tragedia şi refuzul suspecţilor de a spune unde este cadavrul au mărit impactul emoţional al cazului. Solidaritatea spaniolilor cu familia Martei a crescut, devenind necondiţionată. Ancheta penală, şi apoi procesul s-au desfăşurat sub o extraordinară presiune a străzii, transmisă şi amplificată de mass-media.

Familia Martei a iniţiat o campanie de strângere de semnături pentru un referendum care să reintroducă pedeapsa cu închisoarea pe viaţă. Pe 21 februarie 2009, circa 5000 de oameni au demonstrat la Madrid avându-i în frunte, în primele rânduri, pe părinţii fetei ucise. Câteva zile mai târziu, premierul de atunci al Spaniei, Jose Luis Rodriguez Zapatero, s-a întâlnit cu ei, pentru a le declara sprijinul şi simpatia. Dar şi pentru a le aminti că închisoarea pe viaţă nu e posibilă, ea fiind eliminată din 1978, odată cu intrarea în vigoare a actualei Constituţii. Pe 4 martie 2011, liderul Partidului Popular din Spania, Mariano Rajoy (actualul premier al Spaniei), a vizitat şi el familia Martei şi a introdus apoi sentinţa pe viaţă în manifestul său electoral pentru alegerile din 2011.

Curând, au apărut tricouri, insigne şi lumânări cu chipul fetei ucise şi cu sloganul "Todos somos Marta". Prietenii au postat anunţuri pe reţeaua socială MySpace, s-au creat pagini pe Facebook, iar pe YouTube au fost urcate fotomontaje cu fotografiile fetei. Sute de utilizatori de internet s-au alăturat campaniei, iar în localităţi din întreaga Spanie, dar şi din America Latină sau din Europa, au apărut afişe prin care se cere "Justiţie pentru Marta".

În memoria Martei del Castilllo au fost scrise melodii şi piese de teatru, au fost făcute procesiuni înaintea sărbătorilor de Paşte, au fost organizate concerte, pe stradă sau în săli pline de spectatori. Mai mulţi cântăreţi din Spania au scos, în scop caritabil, un album intitulat "Cântece pentru Marta". Spaniolii donează bani, într-un cont special deschis, pentru a sprijini demersurile părinţilor fetei, iar pe Platforma online creată pentru Marta del Castillo sunt afişate plăţile efectuate către avocaţi şi dovada achitării altor taxe judiciare.

Pe 13 ianuarie 2012, Tribunalul Provincial din Sevilla i-a achitat pe trei dintre inculpaţi, condamnându-l doar pe Miguel Carcano la 20 de ani de închisoare. Procurorii ceruseră 52. Spaniolii s-a revoltat şi au ieşit în stradă, cu miile, în 40 de oraşe din Spania. Pe 24 ianuarie 2012, când au comemorat trei ani de la uciderea ei, 40.000 de oameni au scandat "Todos somos Marta" pe străzile din Sevilla. O extraordinară lecţie de democraţie şi de solidaritate. Dovada unui popor viu, care a înfiat durerea unei familii, identificându-se cu părinţii tinerei ucise.

În România, cazurile similare sunt trecute cu vederea. Dacă, prin absurd sau din lipsă de subiecte, ele ajung într-o zi temă de dezbatere, atenţia vorbitorilor se concentrează pe întrebări cu caracter retoric, de tipul "ce căuta fata, singură, la acea oră, în casa unui fost prieten?", "cât de libertin era comportamentul ei?" şi "oare nu e fugită în lume, cu un alt băiat?". Spaniolii n-au pus niciuna din aceste întrebări inutile şi nici n-au stat în casă, spectatori de ocazie la tragedia altora. Au ieşit pe stradă, conştienţi fiind că ce i s-a întâmplat Martei s-ar putea întâmpla, într-o zi nenorocită, cu fiecare dintre copiii lor.



Spirit civic pe stadioanele de fotbal
La cinci zile de la dispariţia Martei, pe 29 ianuarie 2009, Real Betis a intrat pe teren, în meciul din Copa del Rey jucat împotriva celor de la Mallorca, purtând tricouri cu chipul fetei şi mesajul "Por favor, gue vuelva Marta" ("Vă rugăm, aduceţi-o pe Marta"). Fotbaliştii de la FC Sevilla au preluat ideea şi s-au alăturat şi ei campaniei.

În februarie 2009, în meciul cu Racing Santander, fotbaliştii de la Real Madrid au intrat, la rându-le, pe un stadion plin cu 73.000 de spectatori, îmbrăcaţi cu tricouri pe care, sub chipul Martei, era scris: "Todos somos Marta".

Cazul Martei a ajuns însă dincolo de graniţele Andaluziei. Întreaga ţară a fost mişcată de dispariţia şi, apoi, de moartea tinerei de 17 ani, iar la meciul amical contra Angliei din 12 februarie 2009, naţionala Spaniei a ieşi la încălzire purtând aceleaşi tricouri albe devenite simbol: sub poza fetei era scris "Todos somos Marta. Te esperamos" (Toţi suntem Marta. Te aşteptăm").

Sursa: jurnalul.ro - Şi întreaga Spanie a declarat: "Todos somos Marta"

Read more

28 Aprilie 2012

Doar femeile simple au starea sufletească necesară pentru a face copii mulți

Duminica aceasta este duminica închinată femeilor mironosiţe care au venit la mormânt să ungă cu mir trupul Domnului Hristos. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca această duminică să fie închinata femeii creştine. Nu oricărei femei, ci a celei creştine care crede în Hristos Cel înviat și-i urmează Lui.

Într-o discuţie avută cu Adi, un prieten de-al nostru întors recent din Canada, ne spunea că acolo părinţii care au un băiat şi o faţă sunt consideraţi cei mai norocoşi. Acest tip de familie ei o numesc "million dollar family" (familia de milioane). În mass-media se promovează două tipuri de familii. Prima este cuplul tânăr, căsătoriţi sau nu, fără griji, cu o carieră profesională promiţătoare. Cea de-a doua este familia căsătorită cu maxim doi copii, un băiat şi o fată. Cele două tipuri de familii sunt de fapt două feluri de a-ți trăi viața: unul fără grija copiilor, urmărind doar aspirațiile profesionale și confortul, iar cel de-al doilea, tipul așa-zisei familii „perfecte” pentru că reușește destul de bine să îmbine aspirațiile pe plan profesional cu împlinirea pe plan sentimental.

De la doi copii în sus lucrurile se schimbă destul de mult pentru că timpul acordat creșterii lor invadează timpul rezervat ascensiunii pe plan profesional. Am observat că și la noi în țară există acest „trend” de a avea maxim doi-trei copii, după zicala: „copii mulți, sărăcie.” Chiar și așa, tinerii preferă să trăiască fără binecuvântarea lui Dumnezeu și uneori aleg să nu dea naștere copiilor. Măcar, de-ar avea fiecare familie doi copii, și tot am sta mult mai bine decât în prezent.

Eu și soția avem două fetițe și dorința mea de a avea al treilea copil se lovește de prejudecățile lumii, de atenționările „grijulii” ale familiei și prietenilor că mă așteaptă zile grele și sărăcie multă. Limita de doi copii este un prag psihologic peste care se trece mai greu... dar odată trecute barierele lumești, presiunile resimțite devin din ce în ce mai slabe. Pentru societatea modernă există două variante: un copil – doi sau mulți copiii (de la 3 în sus), așa că dacă ai reușit să faci trei copii poți foarte bine să ajungi să faci și 5-6, pentru că lumea te va așeza în aceeași oală: a ”pocăiților”, a ”inconștienților”, etc..

Așa cum văd eu lucrurile acum, aș spune că impedimentele psihologice de a face mai mulți copii rezidă la femei din dorința de a se realiza pe plan profesional pentru a scăpa de eticheta „femeii casnice”, iar la bărbați din dorința de a fi cât mai liberi și de a scăpa de responsabilitate. În ambele cazuri, și femeia și bărbatul caută un confort și o aliniere la standardele impuse transparent de societatea (post)modernă secularizată. Femeile casnice nu vor fi niciodată vedete, nu vor prezenta interes din punct de vedere monden, vor fi considerate femei slabe, „pe care mai mult nu le duce capul”. Pe când femeia business, care-și arată competențele pe plan profesional va fascina mereu pentru că pare „că și-a depășit condiția”, trecând chipurile peste blestemul de se mântui prin nașterea de prunci și prin ascultarea de bărbat. Femeia business este emancipată, sigură pe sine și independentă, capabilă să-și obțină fericirea fără a fi legată de bărbat și/sau fără a avea în mod obligatoriu copii. Din fericire femeia, la fel ca și bărbatul, este „condamnată” să scape de blestemul alungării din rai doar asumându-și consecințele și nicidecum driblându-le.

Pe de altă parte bărbatul caută să scape cât mai repede de responsabilitatea familiei și să se arunce în visul lui de a cuceri lumea, de a fi cel mai bun, cel mai puternic, cel mai inteligent, de a fi ”liber și stăpân”. Copiii sunt o renunțare la sine, o tăiere a voii pentru mireni, o ieșire din egoism, iar pentru bărbați, care sunt înclinați mereu spre cautarea de plăceri (gastronomice, sexuale, bahice, etc.) copiii se constituie adesea într-o piedică.

Ideea acestui articol mi-a venit de la câteva femeie pe care le-am văzut că au copiii mulți. Eram la un moment dat în parc și am văzut o doamnă care avea grijă de copilașii ei. Era o femeie simplă și auzind-o vorbind mi-am dat seama că e posibil să fi avut și ceva probleme medicale.

Altă dată mi s-a întâmplat același lucru, am văzut o mamă cu 5 copii într-o stație de autobuz din București, și mama respectivă părea o femeie săracă dar curata și îngrijită. Nu-mi aduc aminte să fi văzut vreo femeie bogată cu 4-5 copii sau mai mult, sau o femeie educată, cu facultate, sau cu un serviciu bun care să aibă mulți copii. Parcă ar fi o regulă: doar femeile simple, cu școală mai puțină și cu situația materială modestă pot fi dispuse în a avea mulți copii.

Am stat și m-am gândit de ce se întâmplă asta și mi-am dat seama care este răspunsul discutând cu soția mea. Ea a zis că nu ar mai vrea un al treilea copil pentru că vrea să meargă din nou la servici, pentru că stă de patru ani acasă în concediu de creștere a copilului. Iulia îmi mărturisea că vrea să mai iasă și ea în lume, să mai vorbească cu colegele, să mai afle ce se întâmplă, să aibă și ea o carieră, un statut social, oricât de mic ar fi el: ”să știe lumea că sunt și eu grefier, asistentă medicală, secretară, ceva... orice.” De ieșit în lume n-are de ce să se plângă, pentru că stăm mai mereu pe ”drumuri”, cât privește partea cu serviciul o înțeleg parțial și îmi dau seama că este influențată puternic de presiunea femeilor din jur, a celor care au servici sau carieră. În plus, Iulia îmi spune că dacă vom avea și al treilea copil vom avea probleme financiare și mai mari decât până acum și ne va fi mai greu.

Dar credința în Dumnezeu cere uneori puțină nebunie, căci Dumnezeu îți ajută în situații în care evidențele realității înconjurătoare îți arată contrariu. Pentru societatea modernă, din ce în ce mai îndepărtată de Dumnezeu, a avea mulți copii poate însemna sărăcie, pentru că mama nu mai merge la servici ci stă doar acasă, familia fiind întreținută doar de salariul tatălui. Așa stând lucrurile, cine, sărac fiind, își dorește să se arunce pe sine și familia într-o sărăcie și mai mare?

Mi-aduc aminte ce frumos spune Sfântul Apostol Pavel că lumea n-a reușit să-L cunoască pe Dumnezeu prin înțelepciunea ei ci mai tare s-a depărtat de El. Din acest motiv a preferat Domnul să mântuiască lumea prin nebunia propovăduirii, prin cruce, prin credința că Mesia Cel Răstignit pe Cruce, și sleit de putere este de fapt Mântuitorul lumii.

Doar femeile simple, mai puțin educate și modeste, în simplitatea lor pot crede în Dumnezeu dincolo de bariera rațiunii. Doar ele știu că fiecare copil e un mare dar de la Dumnezeu, și cu fiecare nou suflet adus la viața slăbește blestemul primit de Eva în rai și sporește bucuria apropierii de Izvorul Vieții.

Doar oamenii simpli pot accepta prin credință, neiscodită de o rațiune umană limitată, poruncile lui Dumnezeu, indiferent cât de nebune sau neconforme ar părea ele cu viața majorității oamenilor.

A avea copii mulți este echivalent cu a te lăsa nebunește în mâinile lui Hristos... A avea copii mai mulți înseamnă de la un punct încolo: asceză, lepădare de patimi, dăruire cât mai mare pentru copii. Părinții cu mulți copii intră fără să știe pe calea îngustă și strâmtă care duce spre Împărăția Cerurilor.

Femeile simple pot sesiza mai ușor sensul vieții, fără a se complica să intre în cercul vicios al societății moderne. Femeile simple, care acceptă să facă mai mulți copii, au acea smerenie a Maicii Domnului care spune în fața îngerului Gavriil: „Fie Mie după cuvântul tău!”, fără să pună condiții și întrebări.

Nașterea și creșterea copiilor dezinfectează sufletul mamei de dorințele trecătoare și le reconfirmă mereu că se află pe drumul cel bun.

Femeile cu mulții copii sunt adesea luate peste picior sau jignite de celelalte femei, tocmai pentru ca acestea din urmă să-și mascheze neputința de a se jertfi. Sunt injurii care trădează o anumită invidie față de forța acestor femei simple de a naște și îngriji atâtea suflete în jurul lor.

Împlinirea și strălucirea din ochii unei mame cu copii mulți nu o pot avea femeile de afaceri în gloria și puterea lor.

Doar femeile simple au starea sufletească necesară pentru a face copii mulți!

Doar femeile credincioase au o motivație destul de puternică de a-și asuma o responsabilitate de care femeile mondene, oricât de independente și puternice s-ar crede, în general fug.

(Claudiu)

Read more

Femeile credincioase, smerite şi curajoase - lumini de înviere pentru viaţa Bisericii

'În vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că Iisus a murit aşa curând şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. Deci, aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul. Atunci Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce,
L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosif, priveau unde L-au pus. Şi, după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în ziua cea dintâi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt; şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare.
Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus vouă. Şi, ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.'(Marcu 15, 43-47; 16, 1-8)

Mironosiţele sunt femei credincioase care L-au admirat şi L-au preţuit pe Mântuitorul Iisus Hristos, iar unele dintre ele au văzut răstignirea Lui şi au plâns pentru suferinţele Lui. De aceea, cu multă duioşie şi mult respect, dis-de-dimineaţă, în ziua cea dintâi a săptămânii, care urma după sâmbătă, au mers la mormântul Mântuitorului Iisus Hristos ca să împlinească ceea ce au început să facă Iosif din Arimateea şi Nicodim, care au uns cu aloe şi cu smirnă trupul Mântuitorului înainte de înmormântare. Acum însă ele aduc miruri de mare preţ pentru a cinsti după obicei pe Iisus Domnul Cel îngropat şi, în acelaşi timp, pentru a împiedica descompunerea sau stricăciunea trupului Său.

Învierea Domnului nu este revenire la viaţa pământească, ci trecere la viaţa cerească

Spre surprinderea acestor femei curajoase, Cel ce trebuia uns cu miruri de mare preţ a înviat din morţi, iar stricăciunea n-a cuprins trupul Său. De ce? Fiindcă Învierea lui Hristos nu este revenire la viaţa biologică marcată de compunere şi descompunere, ci Învierea Lui este trecere la viaţa cerească, la viaţa veşnică, la viaţa fără de moarte şi fără de stricăciune, după cum ne arată cântările 'Duminicii Femeilor Mironosiţe'.

Aceste femei sunt pline de curaj, pentru că dragostea şi respectul lor faţă de Hristos le-au întărit sufleteşte. Când iubeşti pe cineva, când preţuieşti mult pe cineva, găseşti timpul necesar şi curajul necesar de a înfrunta dificultăţi şi obstacole pentru a ajunge la persoana iubită sau preţuită. În dimineaţa Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, femeile mironosiţe au fost cele mai curajoase fiinţe umane dintre toţi oamenii care L-au cunoscut pe Hristos Mântuitorul. Dis-de-dimineaţă, pe când se revărsau zorile sau pe când răsărea soarele, femeile mironosiţe, înfruntând întunericul şi teama că li se poate întâmpla ceva neprevăzut, întrucât mormântul fusese sigilat şi păzit de către ostaşii romani, se întrebau între ele: cine ne va prăvăli piatra de pe mormânt? Întrucât piatra era mare şi grea, grija lor era firească. Dar Evanghelia după Sfântul Evanghelist Marcu ne spune că îndată după ce şi-au exprimat această grijă sau preocupare, ridicându-şi ele privirea spre locul unde se afla mormântul, au văzut piatra răsturnată. Cu toate că nu era acolo nici un bărbat puternic ca să le dea o mână de ajutor, pentru dragostea, îndrăzneala, curajul şi preţuirea lor faţă de Hristos, s-a făcut o minune. Un înger al lui Dumnezeu a coborât din cer şi a răsturnat piatra de la uşa mormântului, a prăvălit-o nu ca să învieze Hristos, pentru că El înviase deja nestricând peceţile mormântului, după cum S-a născut din Fecioara Maria fără să-i strice fecioria ei şi după cum a intrat prin uşile încuiate acolo unde se aflau ucenicii în seara Învierii Sale. Îngerul a prăvălit piatra de pe mormântul Mântuitorului după ce deja El înviase din morţi, pentru ca acestea să poată vedea mormântul gol. Evanghelia după Sfântul Evanghelist Marcu ne spune că femeile mironosiţe au intrat în mormântul în care a fost Iisus îngropat şi acolo au întâlnit un înger îmbrăcat în veşmânt alb ca un tânăr şi acesta le-a spus: 'Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde l-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea…' (Mc. 16, 6-7).

Dragostea şi curajul mironosiţelor au fost răsplătite cu bucuria de a se întâlni cu Însuşi Hristos Cel înviat

Ele au ieşit din mormântul Domnului cu spaimă şi cu teamă multă, spune Evanghelia după Marcu, şi nu au spus nimănui nimic. Iar Evanghelia după Sfântul Evanghelist Matei ne spune că pe când mergeau ele de la mormânt spre casă, Iisus Cel înviat din morţi le-a întâmpinat şi le-a zis: 'Bucuraţi-vă, nu vă temeţi!' (Matei 28, 9). Cu alte cuvinte, dragostea lor, preţuirea lor, curajul lor şi credinţa lor că Iisus a înviat din morţi au fost răsplătite cu bucuria de-a se întâlni cu Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos Cel înviat din morţi. Iar această întâlnire a femeilor mironosiţe cu Mântuitorul Iisus Hristos Cel înviat din morţi a confirmat ceea ce îngerul le-a spus, şi anume Evanghelia Învierii lui Hristos sau vestea cea bună a Învierii Lui. Îngerul le-a spus: 'Nu este aici. A înviat' (Matei 28, 6). Sfântul Evanghelist Matei spune că în momentul în care femeile mironosiţe s-au întâlnit cu Iisus Cel înviat, El le-a spus 'Bucuraţi-vă. Nu vă temeţi', iar ele s-au închinat Lui până la pământ şi au cuprins picioarele Lui.

Elogiind curajul femeilor mironosiţe de a-L urma pe Mântuitorul Hristos până la mormânt, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: 'Femeile priveau cele ce se petreceau (pătimirile şi răstignirea Domnului - n.n.); femeile care suferiseră alături de El, care plânseseră pentru El. Uită-te cât de mare e stăruinţa lor! I-au urmat slujindu-L şi au fost de faţă şi în mijlocul primejdiilor. De aceea au şi văzut totul: cum a strigat, cum Şi-a dat sufletul, cum s-au despicat pietrele şi pe toate celelalte. Şi ele au fost cele dintâi care L-au văzut pe Iisus înviat; şi neamul acesta femeiesc osândit, neamul acesta, el s-a bucurat cel dintâi de vederea bunătăţilor; neamul acesta femeiesc a arătat bărbăţie; ucenicii au fugit, dar femeile au rămas' (Omilii la Matei, omilia LXXXVIII, II).

Femeile mironosiţe, apostoli către Apostoli, trimise către cei ce vor fi trimişi

Atât prin atitudinea lor de evlavie, respect, preţuire şi dragoste pentru Hristos, cât şi prin faptul că au crezut fără îndoială, fără a mai pune vreo întrebare îngerului privind modul Învierii lui Hristos, femeile mironosiţe au devenit învăţătoare ale Bisericii, ele au devenit apostoli către Apostoli. Adică ele au fost trimise de înger către cei ce vor fi trimişi de Hristos să vestească în toată lumea Învierea Lui şi învierea cea de obşte. Îngerul le-a binevestit lor, iar ele au binevestit ucenicilor Mântuitorului Iisus Hristos taina mare, adevărul şi bucuria Învierii lui Hristos. Femeile mironosiţe sunt cele dintâi fiinţe umane care mărturisesc Învierea Mântuitorului, iar modul în care Hristos Domnul le răsplăteşte evlavia şi credinţa lor este minunat. El le dăruieşte bucurie din bucuria Învierii Sale. Vedem aici taina Bisericii. Femeile mironosiţe au devenit icoana Bisericii plină de evlavie faţă de Hristos şi plină de credinţă că Hristos Cel înviat din morţi este prezent în mijlocul ei. După ce au auzit Evanghelia Învierii binevestită de către înger şi au crezut ceea ce îngerul le-a spus, femeile mironosiţe s-au împărtăşit cu bucurie de însăşi prezenţa lui Hristos Cel răstignit şi înviat, Care le-a întâmpinat pe cale. Cine crede în Hristos şi Îl iubeşte pe El se întâlneşte cu El. Întâlnirea aceasta cu Hristos Cel înviat o trăim şi noi când sărutăm icoana Învierii Sale din biserică, în fiecare duminică, şi când ne împărtăşim cu El din Sfântul Potir. Ne împărtăşim cu El aproape de 'locul unde au stat picioarele Lui', adică de Masa Sfântului Altar unde se sfinţeşte Euharistia sau Sfânta Împărtăşanie. Femeile mironosiţe ne arată cum trebuie să-L primim sau să-L întâmpinăm pe Hristos Cel înviat, şi anume, cu metanie până la pământ. De la ele au învăţat slujitorii Sfântului Altar că atunci când intră în Sfântul Altar trebuie să se închine până la pământ, ca şi când ar cuprinde picioarele Mântuitorului Iisus Hristos simbolizat prin Masa Sfântului Altar (mormântul Învierii Sale) pe care se află tot timpul Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfânta Euharistie (Trupul şi Sângele Său), spre a ne arăta iubirea Sa jertfelnică pentru Dumnezeu şi pentru oameni, iubire mai tare decât moartea. De la femeile mironosiţe învăţăm, aşadar, cum să ne comportăm în biserică când ne întâlnim cu Hristos Cel înviat din morţi. Ele nu au zis nimic, ci doar s-au închinat şi au cuprins picioarele Lui în semn de evlavie, de respect şi de preţuire multă. Când ne împărtăşim cu Hristos Cel înviat din morţi prezent în Sfântul Potir, repetăm gestul femeilor mironosiţe, întrucât ne apropiem de Hristos cu 'frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste', în deplină evlavie şi tăcere.

Când omul credincios nu mai este ajutat de oameni, Dumnezeu trimite îngeri să-l ajute

Pe când mergeau ele spre mormântul lui Iisus, femeile mironosiţe se întrebau: 'Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?' (Marcu 16, 3), Evanghelia ne-a arătat cum a răspuns Dumnezeu la întrebarea lor: le-a trimis un înger în ajutor.

Uneori există şi în viaţa noastră momente de singurătate, de neajutorare, când nu mai putem conta pe nimeni dintre oameni, când cei care ar trebui sau ar putea să ne ajute nu o fac. În astfel de momente grele numai credinţa şi nădejdea în Dumnezeu mai pot fi izvor de ajutor sau de întărire. Femeile mironosiţe ne arată puterea credinţei în Hristos şi a iubirii faţă de Hristos, iubire smerită şi sfântă mai tare decât orice calcul de ajutor omenesc din lumea aceasta. Ele reprezintă credinţa Bisericii lui Hristos care îşi pune mai mult nădejdea în ajutorul dumnezeiesc decât în ajutorul omenesc, adesea absent sau interesat.

De aceea, se cuvine ca în această zi a 'Duminicii Femeilor Mironosiţe' să ne aducem aminte cu recunoştinţă de toate femeile care din timpul Sfinţilor Apostoli până astăzi au arătat credinţă, preţuire şi evlavie pentru Hristos şi pentru Biserica Sa.

Femeile mironosiţe - modele pentru toate femeile credincioase

Cunoaştem numele unor femei mironosiţe din Noul Testament, şi anume: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosif sau Iosie, Maria lui Cleopa, Ioana, soţia lui Huza, un ispravnic al regelui Irod, Salomeea, Suzana, care au ajutat pe Mântuitorul şi pe Sfinţii Apostoli în lucrarea lor sfântă de propovăduire a Evangheliei. Ele au ajutat cu bani sau cu munca necesară pentru pregătirea meselor şi a hainelor, adesea în călătoriile pe care Mântuitorul şi ucenicii Săi le-au făcut în Ţara Sfântă.

Referitor la curajul, dragostea şi jertfelnicia femeilor mironosiţe, Sfântul Ioan Gură de Aur zice: 'Ai văzut curajul femeilor? Ai văzut dragostea lor? Ai văzut măreţia sufletului lor şi în faţa banilor şi în faţa morţii?

Să imităm, dar, bărbaţilor, pe femei! Să nu lăsăm pe Iisus în necazuri şi nevoi! Femeile acelea au cheltuit atâţia bani şi şi-au pus viaţa în primejdie chiar când Iisus era mort; noi însă - iarăşi vă voi grăi de aceleaşi lucruri -, noi nu-L hrănim când Îl vedem flămând, nici nu-L îmbrăcăm când Îl vedem gol, ci trecem pe lângă El când vedem că ne întinde mâna' (Omilii la Matei, omilia LXXXVIII, III).

Femeile mironosiţe reprezintă pe toate femeile care dis-de-dimineaţă, la revărsatul zorilor, merg la icoana Mântuitorului Iisus Hristos şi-I cer ajutor să prăvălească atâtea 'pietre grele ale vieţii' de pe inima sau sufletul lor. Femeile mironosiţe sunt icoana tuturor femeilor credincioase din Biserică, femei care prin credinţa, curajul şi jertfelnicia lor au devenit muceniţe sau martire, mărturisind pe Hristos Cel răstignit şi înviat, au devenit cuvioase maici în mănăstiri şi harnice mame creştine în familie, care au dat naştere copiilor şi i-au crescut în dreapta credinţă binevestind în casă, în familie, că Hristos Cel răstignit şi înviat voieşte să devină Viaţa vieţii noastre, El Cel ce a biruit păcatul, iadul şi moartea şi ne-a dăruit arvuna vieţii veşnice. Ele sunt icoana femeilor credincioase, care susţin financiar sau cu munca lor construcţia de biserici, împodobirea lor, ajutorarea săracilor, a copiilor orfani, a bătrânilor, a bolnavilor. Ele reprezintă pe toate femeile care cer ajutorul lui Hristos pentru a putea creşte copiii în credinţă, pentru a fi soţii credincioase în familie şi femei evlavioase în Biserică, pentru a fi purtătoare de valori ale credinţei.

Aşadar, femeile mironosiţe sunt o icoană luminoasă pentru toate femeile creştine. În acest sens, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca în Duminica Mironosiţelor să prăznuim Duminica Femeii Creştine. Astăzi în mod deosebit este ziua femeii creştine, nu a femeii în general, ci a femeii creştine. De aceea, aducem omagiu de recunoştinţă tuturor femeilor credincioase care iubesc pe Hristos, pe Maica Domnului, pe toţi sfinţii lui Dumnezeu şi Biserica lui Hristos. În mod special, aducem omagiu de recunoştinţă tuturor femeilor care sunt mame, care cresc copii în credinţă pentru a fi folositori Ţării noastre, dar şi pentru a deveni cetăţeni ai Patriei cereşti, fii duhovniceşti ai Împărăţiei cerurilor.

Într-o societate din ce în ce mai individualistă şi concurenţială, femeia credincioasă şi harnică, înţeleaptă şi paşnică aduce un spor de comuniune şi de pace în interiorul comunităţilor adesea agitate. Evlavia, bunătatea, smerenia şi înţelepciunea mamelor şi bunicilor creştine rugătoare sunt o binecuvântare pentru familie şi Biserică, mai ales în vremuri de tulburare şi descumpănire.

Să ne ajute Preamilostivul Dumnezeu să învăţăm de la femeile mironosiţe curajul de a-L căuta pe Hristos în rugăciune, credinţa puternică în Învierea Lui şi bucuria de a ne întâlni cu El în fiecare duminică şi sărbătoare în Biserica Sa, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire. Amin!

Predica Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la Duminica a III-a după Paşti (a Femeilor Mironosiţe)
basilica.ro

Read more

Mănăstirea Bogdana

Ieri, în drumul nostru spre Brașov, am deviat câțiva kilometri spre Mănăstirea Bogdana, care se află în apopiere de Onești, în județul Bacău. Mai exact se află în Comuna Ștefan cel Mare. Numele acestei mănăstiri mie îmi sună tare dulce și frumos, pentru că am mai fost acolo împreună cu părinții când eram mic. Deși nu mai țin minte nimic de atunci, totuși rețin încântarea mamei când vorbea de Mănăstirea Bogdana, și asta mi-a rămas în suflet, ferm convins că trebuie să fie un loc deosebit.

Am ajuns acolo pe la ora 14.00. Sfântul locaș se află la 9 kilometri de drumul național, departe de lume. Afară era o zi de primăvară superbă, câmpul era înverzit, păsărelele ciripeau și ți-era mai mare dragul să te uiți în jur. Mănăstirea Bogdana este astăzi o mănăstire de maici, și asta se vede de cum intri în interiror, peste tot numai flori, curățenie exemplară, grijă pentru orice detaliu, fiecare lucru pus la locul lui.

Când am intrat maicile trebăluiau prin curte la răsadurile cu flori. Peste ceva timp am observat că una din ele stătea citea rugăciunile cu voce tare pentru toate cele care munceau, exact așa cum se face și la masă în mănăstire... totul în duh de rugăciune.

Se înțelegeau bine una cu alta... s-au comportat cu blândețe față de noi și mai ales cu fetițele noastre.

Mie nu-mi mai venea să plec, era o deconectare puternică, eliberatoare, de tot ceea ce mă leagă, de păctele care mă muncesc. E un contrast fascinant între peisajul urban aglomerat și mereu agitat, plin de bannere și imagini decadente, și colțișorul de rai de la mănăstirea Bogdană, curat, sfânt, înălțător, așezat într-un peisaj captivant. În lume toți fugim după ceva: bani, faimă, putere, confort, și niciodată nu ne saturăm. La mănăstire începi să te liniștești, nu mai cauți nimic, ai găsit ce-ți lipsea, Duhul lui Dumnezeu e așa de puternic prezent încât te pătrunde, te îmvăluie, te cucerește și apoi te îndeamnă să „visezi” spre o viață curată, alta decât cea pe care o duci acum în lume.

Vizita la o mănăstire este pentru mine un fel de revizie tehnică pe care trebuie să o faci automobilului din când în când, ca să vezi dacă funcționează corespunzător. Vizita la mănăstire îți resetează dorințele, își redirecționează voia, îndreptată prea mult spre cele lumești, și o reașează pe făgașul îndumnezeirii, a conectării la Cel care poate să ne dea Apa cea Vie, pentru a nu mai înseta în veac.

Read more

26 Aprilie 2012

Întrebarea numărul 31

Îi invidiezi pe cei care se descurcă în viață și nu cer ajutorul Lui Dumnezeu?

Read more

Care este legătura dintre Hristos și lumea mondenă

Au fost mai multe articole pe care le-am scris de-a lungul timpului ce au stârnit mari discuții, atât la rubrica de comentarii a site-ului cât și pe contul de Facebook. Majoritatea controverselor s-au consumat pe seama articolelor în care vorbeam de lucrarea lui Dumnezeu în viața unor oameni necredincioși sau de altă credință. De exemplu: articolul cu Florin Salam și talentul lui de cântăreț, articolul cu Robbie Williams, articolul cu nunta Prințului William al Marii Britanii cu Catherine,  iar acum recent cel cu meciul dintre Barcelona și Chelsea. Au mai fost și altele cu siguranță dar acestea îmi vin în minte acum.

Am observat că iritarea provine din faptul că asociez lucrarea lui Dumnezeu cu oameni care nu sunt ortodocși, sau cu domenii care pentru unii „n-ar avea treabă cu Dumnezeu”.

E o mare scădere în credința noastră să credem că Dumnezeu se limitează la a acționa doar în sfera credinței: la Biserică, acasă, într-o capelă, în preajma unui preot, la o mănăstire, etc.  La fel, e o mare scădere a crede că Dumnezeu lucrează doar în viața creștinilor ortodocși și nu și a celorlalți oameni.

Ce treaba are Dumnezeu cu o actriță porno? Ce treaba are Hristos cu ziarul Can-Can? Ce treaba are Domnul cu șmenurile politicienilor corupți? Ce legătură este între Dumnezeu și afacerile murdare ale unor oameni de afaceri? Dar între El și țigani sau maneliști? Ce legătura are budismul cu Hristos, India cu Dumnezeul creștinilor? Ce treabă are fotbalul american cu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt? Ce legătură este între El și Uniunea Europeană sau între National Geografic și Biserica Ortodoxă? Ce treabă are Federația Internațională de Fotbal (FIFA) cu lucrarea lui Dumnezeu în lume?

Înainte de a vă răspunde la aceste întrebări gândiți-vă că totul se rezumă de fapt la două întrebări de ordin general:

1. Ce treabă are Dumnezeu cu cei care nu sunt ortodocși, cu cei de altă credință (catolici, protestanți, budiști, atei, etc.) ?
2. Ce treabă are Dumnezeu cu lumea păcătoșilor, cu cei care fac păcate în mod continuu?

Aceste două întrebări au măcinat și sufletele evreilor în vremea când Mântuitorul Hristos era printre ei.

1. În primul rând apostolii se miră când îl văd pe Domnul Hristos vorbind cu o femeie samarineană, de alt neam decât ei: „Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie.” (Ioan 4, 27)

Mulți credeau că Mesia mult așteptat va veni doar pentru izbăvirea lui Israel, nu pentru mântuirea întregii lumi, acesta este motivul pentru care orice apropiere a Mântuitorului de persoane de alt neam era privită circumspect. Apropierea de cei de alt neam era interzisă prin lege pentru ca evreii, care credeau în Dumnezeu Cel adevărat, să nu fie ademeniți să accepte credința neamurilor păgâne în zeități.

„Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii.” (Ioan 4, 9)

Totuși, odată cu venirea Domnului Hristos, lucrurile se schimbă esențial, Domnul deschizând poarta spre mântuire întregii lumi, creștinismul fiind o credință universală nu îndreptată doar către un singur popor așa cum a fost în Vechiul Testament.

Deși iudeii se așteptau ca Mesia să fie doar al lor, Mântuitorul iese și în întâmpinarea celor de alt neam. Este același lucru și astăzi: deși noi ortodocșii așteptăm ca Dumnezeu să poarte de grijă și să intervină doar în viața noastră, a celor botezați și înrădăcinați în viața Bisericii Ortodoxe, totuși El e Domn peste tot pământul, și pentru indieni, și pentru africani, și pentru kazaci, și pentru eschimoșii de la Polul Nord.

Chiar dacă japonezii nu-L cunosc pe Hristos, asta nu înseamnă că viața lor se desfășoară în afara dragostei și grijii lui Dumnezeu. Chiar dacă unii se închină la idoli, cum sunt budiștii, totuși Dumnezeu știe că nu există zei, că ei se închină la cursele diavolilor, dar că fără El n-ar putea trăi.

Să vă explic mai practic: Dumnezeu e la fel de prezent în viața celui mai mare ateu, necredincios sau închinător la idoli ca în viața celui mai mare sfânt ortodox în viață. Și când spun asta mă refer la atenția pe care Domnul o acordă fiecăruia dintre ei, chiar dacă unul nu știe asta și celălalt știe. Din perspectiva lui Dumnezeu, este la fel de important să urmărească viața unui canadian la fel cum o urmărește pe a unui rus. La fel, pentru El, viața unui mexican are aceeași prioritate ca viața unui călugăr de la Muntele Athos. Hristos urmărește cu aceeași râvnă mântuirea unui tânăr din Zimbabwe precum mântuirea unui tânăr ortodox bucureștean. În acest sens, Părintele Arsenie Boca spunea că ”iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt față de Dumnezeu.”

Având aceste lucruri în minte este ușor de înțeles cum viața oamenilor de pe întregul glob pământesc este modelată de alegerile lor dar mai ales de voia și planul lui Dumnezeu cu ei. Astfel că pot vorbi despre pronia lui Dumnezeu în viața unui gunoier american, sau despre lucrarea Lui în viața unui inginer danez, sau despre planul Lui de mântuire pentru un fermier australian, indiferent cât sunt de credincioși sau de păcătoși.

2. Și acum apare întrebarea a doua: Ce treabă are Dumnezeu cu lumea păcătoșilor, cu cei care fac păcate?

Și răspunsul e simplu și vine din Evanghelia după Ioan: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3, 16)

Iar în slujbele Bisericii noastre în rugăciuni se menționează un verset în Iezechil:

„Oare voiesc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu - şi nu mai degrabă să se întoarcă de la căile sale şi să fie viu?” (Iezichel 18, 23)

Hristos Domnul a fost acuzat de cărturari și de farisei că stă la masă cu vameșii și păcătoșii:

„Dar fariseii şi cărturarii lor murmurau către ucenicii Lui, zicând: De ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii? Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: N-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.”
(Luca 5, 30-32)

Prin urmare, pretenția noastra ca Dumnezeu să stea doar în preajma celor apropiați ai Bisericii este una neîntemeiată în iubirea lui Dumnezeu. Gândirea noastră îngustă, că Hristos are treabă doar cu enoriașii care vin duminică de duminică la Liturghie, este la fel de falsă. Hristos lucrează și-n viața actrițelor porno, și în viața celor mai corupți politicieni, și-n viața tinerilor desfrânați, și în viața afaceriștilor... și-n lumea politică, și-n cea economică, și-n fotbal, și-n sport în general, și-n industria de fashion...peste tot.

Rezultatul depinde de cât de mult acești oameni răspund la chemarea Lui.

Știe Dumnezeu și politica de marketing al lui Apple, și planurile lui Obama, și tactica lui Jose Murinho, și transferurile pe care le va face Manchester United, și achizițiile de pe piața auto ale companiei Volkswagen, și secretele întâlnirilor dintre mai marii Europei, și hitul pe care-l pregătește Madonna, și crima pe care o va face următorul criminal... Dumnezeu nu numai că știe tot, dar administrează și participă în mod activ la deciziile care se iau în lume, secundă de secundă de către oameni.

În acest caz de ce să te scandalizezi când se asociază numele lui Florin Salam cu Hristos? Nu este și el oare chip al lui Dumnezeu? Nu lucrează Dumnezeu și-n viața lui?

Cum să te scandalizezi când vezi că se asociază rezultatele de fotbalul din Liga Campionilor cu Dumnezeu? Pe teren nu sunt tot oameni? Ei de cine sunt creați? De ei cine are grija? Viața lor nu are izvor tot în Dumnezeu?

De ce să te enervezi când auzi că o persoană din lumea aceasta, fie ea publică sau nu, este asociată cu numele Lui Dumnezeu? Avem noi oare monopol pe relația cu Dumnezeu, sau pe relația lui Dumnezeu cu ceilalți oameni, indiferent de cum sunt aceștia? Am ajuns noi oare să punem limite Celui ce iubește nelimitat și necondiționat pe toată lumea?

Pentru că tot ce există, este creat, atunci totul poate fi asociat cu Dumnezeu, având legătură directă cu El, Creatorul a toate. Și răul și păcătul, dar și păcătosul, pot fi asociate / legate de Hristos, Cel ce este rațiunea de a fi a tot ceea ce există, așa cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul.

Dumnezeu e prezent peste tot, fără a se confunda cu creația.

(Claudiu)


P.S. În fotografia de mai sus sunt cei mai influenți oameni ai lumii prezente: Obama, Sarkozy, Angela Merkel, Baroso, Medvedev, presedintele Japoniei, Silvio Berlusconi, etc. Credeți că astfel de întâlniri de taină îi sunt străine lui Dumnezeu? Credeți că stă deoparte de planurile lor și nu intervine? Credeți că nu știe Domnul fiecare gând al lor, fiecare sentiment, toate temerile, aspirațiile și visele lor? Știe tot, ba chiar înainte de a le gândi și trăi ei.

Read more

25 Aprilie 2012

Întrebarea numărul 30

Ai simțit vreodată, creștin fiind, că ești exemplu greșit pentru cei din jur, și faptele tale smintesc sau depărtează pe alții de Dumnezeu?

Read more

Barcelona – Chelsea: un meci ca-n Vechiul Testament

Aseară am văzut un meci care va rămâne în istoria fotbalului, nu pentru că a fost spectaculos, nici pentru calitatea jocului, ci pentru deznodământul lui.

Premizele câștigării meciului erau mai toate în favoarea Barcelonei: cea mai bună echipă din lume, cu cel mai frumos fotbal de când s-a inventat acest joc, meciul s-a desfășurat pe Camp Nou în fața a 95.845 de spectatori, și miza părea să-i motiveze la maxim pe „extratereștri”: calificarea în finala Ligii Campionilor.

Pe de altă parte, Chelsea avea avantajul golului dat pe teren propriu în tur, când scorul a fost 1-0. Dar ce înseamnă un gol în fața unei mașini de fotbal care poate înscrie de 3-4 ori în câteva zeci de minute. În afară de fanii englezi, care sperau într-o minune, mai toată lumea se aștepta la o năvălire puternică a Barcelonei peste Chelsea.

În tur, Chelsea a fost acuzată că a făcut anti-joc, apărându-se tot timpul și câștigând meciul cu un fotbal urât. Cu toate acestea antrenorul lor, Roberto Di Matteo și-a încurajat pentru meciul retur jucătorii spunându-le: "Ne apărăm, nu primim gol şi ne calificăm". Pare o nebunie să vii acasă la cea mai mare echipă din istoria fotbalului și să încerci să te aperi...

Începe meciul, și Barcelona atacă din primul minut încercând să obțină și un avantaj moral asupra celor care păreau victime sigure. Chelsea, antrenată de un italian, nație renumită pentru jocul defensiv, se așează bine în apărare și începe să-ndure driblingurile și pasele năucitoare ale adversarilor. În minutul 12 se accidentează unul din fundașii centrali ai lui Chelsea, Garry Cahill, om foarte important pentru centrul defensivei, și este schimbat cu Bosingwa.

Inevitabilul se produce și în minutul 34 Barcelona înscrie, și scorul total pe cele două manșe devenea 1-1. Barajul inpenetrabil al apărării londoneze a fost spart, fisura s-a produs, de aici încolo totul fiind mai ușor pentru Barcelona. Peste două minute John Terry, căpitanul echipei Chelsea, cel de-al doilea fundaș central, primește cartonaș roșu pentru un gest nesportiv și este eliminat. Echipa rămâne în 10 oameni și fanii de pe Nou Camp miroseau deja victoria și accederea în marea finală. Nu a durat mult, și în minutul 44 Iniesta înscrie și Barcelona conduce cu 2-0, iar per total, golaverajul din tur și retur este 2-1.

În zece minute Chelsea este la pământ: 2 goluri primite și căpitanul ei este dat afară, iar în plus stâlpii apărării au fost înlocuiți cu doi jucători de pe banca de rezerve, mai puțin valoroși.

De aici începe cronica unui meci de poveste. În acest minut 44 nimeni, sau aproape nimeni, nu mai credea că Chelsea poate să mai facă ceva, având în față tunurile unei atac cu „ghete de aur”. Am ținut cu Chelsea din primul minut și mi-am dorit să se califice, dar în minutul 44 eram convins că urmează o ploaie de goluri peste poarta lor.

Vine minutul 45+2 din prima repriză, în prelungiri, și Drogba înscrie un gol de poveste, un lob extraordinar executat cu naturalețe și simplitate. Scorul devine 2-1 și reînvie speranțele fanilor londonezi. La acest scor general de 2-2, Chelsea era calificată având avantajul golului în deplasare.

Când am văzut acest gol am zis în sinea mea: „Dumnezeu în seara aceasta le stă împotrivă celor de la Barcelona.” Parcă prea de tot erau aranjate lucrurile, parcă prea multe necazuri se abăturseră peste Chelsea, prea s-a ruinat totul în câteva minte, dar simțeam că Domnul pregătește ceva mare. Chelsea slăbise mult pe teren și parcă îmi aduc aminte cum îi zice Domnul Sfântului Pavel: „puterea mea se desăvârșește în slăbiciune” (2 Corinteni 12, 9). Înainte de gol erau prea dărâmați ca să mai spere în puterile lor, se apărau tot timpul, nu aveau mingea mai deloc în posesie și tot ce făceau pe teren nu dădea vreo urmă de speranță că s-ar putea schimba ceva.

Se încheie prima repriză. Începe ce de-a doua, în care Barcelona avea la dispoziție 45 de minute să execute o echipă care era deja în genunchi. Comentatorul meciului spunea la un moment dat: „În fața Barcelonei și un minut e mult ca să stai să te aperi”, darămite 45 de minute și în inferioritate numerică.

Barcelona atacă în forță și în primele 3 minute obține penalty. Începuseră cum nu se putea mai bine, având în față încă 42 de minute. Execută Messi, evaluat de unii ca fiind cel mai bun jucător din istoria fotbalului. Ratează! Mingea se duce în bară.

Atunci am zis încă odată, dar de data asta mai plin de credință: „Dumnezeu în seara aceasta le stă împotrivă celor de la Barcelona.” De aici încolo eram sigur că Domnul pregătește o victorie pentru Chelsea așa cum n-a visat vreodată.

Barcelona atacă continuu. Jucătorii de la Chelsea refuză să mai înainteze, ne mai dând curs niciunei mingi respinse în față, mulțumindu-se doar cu faza defensivă și așteptând să treacă minutele. ”Extratereștii” învârt mingea, și caută minut de minut să penetreze apărarea londoneză, dar nu le iese nimic: lovituri libere, cornere, centrări, șuturi, bâlbâieli... mingea refuză să intre în poartă.

Minutele trec, Barcelona insistă, Chelsea se apără eroic și ”extratereștrii” încep să-și arate neputință în fața unei echipe care nu făcea mare lucru, decât să se apare. Dar Dumnezeu era cu ei și asta schimba totul. Mi-aduc aminte cum zic Sfinții Părinți: „Când Dumnezeu vrea ceva, toată creația lucrează la îndeplinirea voinței Lui.Așa a fost și aseară, orice ar fi făcut catalanii, mingea nu intra în poartă. Ar fi putut să joace până mâine dimineață... voia lui Dumnezeu e mai presus de orice voie omenească, sau de toate la un loc.

Erau ultimele minute și cei de la Chelsea nu mai rezistau, erau sleiți de puteri și așteptau cu sufletul la gură fluierul arbitrului, altfel orice gol al Barcelonei i-ar fi eliminat. În acest moment iar se întâmplă ceva care lasă să se întrezărească intenția lui Dumnezeu și planul Lui extraordinar: Fernando Torres scapă singur pe contraatac, singur cu portarul și înscrie un gol care aduce lui Chelsea o victorie pe care nimeni nu o credea posibilă cu 45 de minute în urmă. Chelsea nu câștigă din milă, așteptând să treacă minutele în defensivă ci câștigă triumfător și măreț, îngenunchind cea mai bună echipă din istoria fotbalului.

Mi-aduc aminte cum Dumnezeu când te ajută să biruieșt ceva îți lasă impresia la final că tu ai făcut singur totul, smerindu-Se, și ascunzându-Și lucrarea, ca din smerenia Lui să învățăm toți. Așa a făcut și cu Chelsea, le-a dat șansa unui gol de final prin care să creadă că totul a stat în puterea lor.

N-am cum să nu văd bunătatea lui Dumnezeu care îi smerește pe cei de la Chelsea la maxim în prima repriză, lăsându-i să înțeleagă că o astfel de victorie nu le stă în putere, ci doar o minune îi mai poate salva. Ziariștii au comentat meciul în fel și chip, dar toți au punctat „norocul” lui Chelsea. Unii au spus că Chelsea a sfidat „sorții” fotbalului, luptând într-un meci cu toate obstacolele posibile.

Eu personal, care sunt convins că nici un fir de păr nu se mișcă fără voia lui Dumnezeu, am văzut acest meci prin prisma unui Domn care făcea același lucru și în Vechiul Testament cu poporul Lui. Cartea lui Iosua din Sfânta Scriptură dă mărturie extraordinară despre acest mod de a lucra. În luptele pe care poporul lui Israel le ducea împotriva popoarelor din pământul făgăduinței, Domnul îi încuraja prin Iosua, conducătorul lor, zicându: "Nu te teme de ei, că i-am dat în mâinile tale; nimeni dintre ei nu va putea sta împotriva voastră" (Iosua 10, 8)

În aceeași luptă, Dumnezeu oprește până și mișcarea de rotație a pământului în jurul soarelui și a lunii în jurul pământului pentru ca poporul Lui să fie victorios: „...a strigat Iosua către Domnul şi a zis înaintea Israeliţilor: "Stai, soare, deasupra Ghibeonului, şi tu, lună, opreşte-te deasupra văii Aialon!" Şi s-a oprit soarele şi luna a stat până ce Dumnezeu a făcut izbândă asupra vrăjmaşilor lor. (Iosua 10, 12-13)

Și în același capitol de mai multe ori se spune că: „Şi Domnul l-a dat în mâinile lui Israel. (Iosua 10, 35)

Iar în finalul capitolului concluzia este grăitoare: „Şi pe toţi regii acestora şi ţinuturile lor le-a luat Iosua deodată, căci Domnul Dumnezeul lui Israel lupta pentru Israel.

IPS Bartolomeu Anania spune în prefața acestei cărți: „...cucerirea Canaanului, deși are carcaterul unei campanii militare, este în foarte mică măsură opera armelor: ea este în principal, opera lui Dumnezeu, Cel ce se luptă alături de protejații Săi prin mijloace clasice: semne și minuni. Iordanul e trecut printr-o minune, Ierihonul e cucerit printr-o minune, și tot printr-o minune este învinsă coaliția militară a suveranilor băștinași.

Un singur eveniment vreau să mai amintesc, acela din cartea Ieșirii, din Sfânta Scriptură la trecerea prin Marea Roșie. Atunci Moise întinde toiagul asupra mării și apa se dă la o parte, stând ca doi pereți de-a dreapta și stânga, permițând evreilor să treacă. Atunci armata egipteană, venind din urmă, intră și ea în albia mării încercând să treacă. Numai că Dumnezeu le împiedică roțile carelor încât cu anevoie se mai deplasau. Atunci egiptenii, prinși în albia mării au realizat ceva: „Să fugim de la faţa lui Israel, că Domnul Se luptă pentru ei cu Egiptenii!(Ieșire 14, 25) amintindu-și plăgile pe care Domnul le-a adus asupra Egiptului cu puțin timp în urmă. Apa vine peste ei și toată armata Egiptului moare înnecată.

Aseară, Domnul s-a luptat pentru Chelsea!

Și asta nu pentru că ar iubi pe unii și i-ar urî pe ceilalți, ci pentru a da o lecție tuturor.

Cine are ochi de văzut să vadă!

(Claudiu)

Read more

24 Aprilie 2012

Întrebarea numărul 29

Care sunt aspectele privitoare la viața în societate și familie în privința cărora crezi că Biserica Ortodoxă, prin viziunea ei, se înșeală sau le vede greșit?

Read more

Tabere la Mănăstirea Oașa în 2017

 

Înscrierea se face strict prin completarea formularului: https://goo.gl/hn4wEW

Termenul limită de înscriere: o săptămână înainte de începerea oricărei tabere.

Persoana de contact: 0727 353 246 (Adi)

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro