“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Casatoreste-te de tanar Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu    Din comorile Sfintei Scripturi Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Septembrie 2010

30 Septembrie 2010

Dacă omul nu păcătuia mai exista o diferențiere sexuală?

Diferențierea sexuală e constitutivă persoanei umane și nu e o consecință postlapsarială, adică apărută în urma păcatului. Pentru că Dumnezeu a format prima comunitate umană dintr-un bărbat, Adam și o femeie, Eva [Fac. 2, 27], ca persoane raționale depline, inclusiv sub raportul organelor lor sexuale, dar pline de har și în relație de comuniune și de vedere extatică cu Dumnezeu.

În urma păcatului, Protopărinții noștri și-au activat sexualitatea pentru a procrea, lucru care nu s-a petrecut în Paradis, cf. Fac. 2, 25, când relația cu Dumnezeu era foarte intimă.

De aceea, teoria păgână a androginismului, care spune, în esență, că omul primordial era bisexual, de unde, până acum, sintagma: îmi caut jumătatea pentru ca să mă căsătoresc e una falsă, nonrevelațională, pentru că ambii  Protopărinți, de sexe diferite, au fost creați ca persoane depline, cărora nu le-a lipsit nimic pentru ca să fie bărbat și femeie.

Dumnezeiasca Căsătorie face din bărbat și femeie o unitate duhovnicească de gândire, simțire și acțiune, pe măsura înaintării lor în viața de sfințenie, care nu presupune anularea personală a celor doi ci potențarea personală a cuplului în iubire, dăruire și ascultare reciprocă.

(Părintele Dorin Picioruş - Seria "Întrebări incomode")

Read more

Dacă Dumnezeu alege de cine să se îndure și pe cine să placă, ce rol mai avem noi în propria noastră mântuire?

Dumnezeu nu iubește în mod subiectivist pe nimeni, ci în mod desăvârșit pe toți, pentru că subiectivismul e o consecință a neiubirii tuturor, adică a unei iubiri nedesăvârșite. El ne iubește pe toți deopotrivă, fie că suntem Sfinți, fie că suntem păcătoși notorii.

Tocmai pentru aceea Hristos Dumnezeu S-a răstignit pentru toți, pentru mântuirea tuturora și vrea ca toți să îi deschidem inima și mintea pentru a-L primi continuu în persoana noastră.

Cum ne deschidem Lui și ce facem din iubire pentru El și pentru confrații noștri, pentru care El S-a dat spre moarte de ocară, ca lumea viață să aibă, se include în aportul nostru în cadrul mântuirii noastre, care e o coproducție/conlucrare cu Dumnezeu.

Prea Curata Stăpână, conform Sfântului Grigorie Palama, nu a primit un har aparte pentru a trăi o viață dumnezeiască, ci același har pe care l-au primit toți oamenii pentru a se mântui. Numai că dorul ei de Dumnezeu a fost atât de mare încât nu a avut păcat personal, înfăptuit în viața Preasfinției sale.

La fel și Domnul, ne spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, a facilitat firii umane asumate în persoana Sa atâta har cât aceasta a avut nevoie ca să suporte durerile imense ale crucificării. Și aceasta pentru ca să întărească firea Sa umană, adică să o umple de har, să o îndumnezeiască în mod deplin, pentru ca noi să ne însușim, din umanitatea Sa îndumnezeită, puterea de a lupta cu patimile din noi și de a le birui ca și Domnul: prin încordarea întregii noastre ființe, întărită fiind de harul Său.

Așa că Hristos Dumnezeu nu S-a favorizat pe Sine pe Cruce și nici în alte momente ale vieții Sale pământești și nici nu a favorizat-o pe Maica Sa sau pe Sfinții Săi Apostoli ci, dimpotrivă, le-a spus și ne-a spus: dacă M-au prigonit pe Mine și pe voi vă vor prigoni.

Însă, fără doar și poate, Iubirea tripersonală, Dumnezeul nostru treimic Își arată iubirea Sa copleșitoare în toți cei care Îl iubesc și trăiesc o viață sfântă în comuniune cu Sine.

Iar când Evangheliile vorbesc de „iubitul Său Ucenic” se referă la răspunsul preaiubitor al lui Dumnezeu la o totală iubire din partea aceluia. Din acest motiv, Sfântul Ioan era iubit de Domnul într-un mod aparte pentru că și acela Îl iubea nespus de mult.

(Părintele Dorin Picioruş - Seria "Întrebări incomode")

Read more

Și dacă nu fac avort…cu ce îl întrețin? De ce să-l chinui în viața asta, dacă nu îl pot crește așa cum mi-aș dori?

La întrebarea aceasta se răspunde de mai de jos…de la începutul relației: Dacă fac sex cu el și nu mă ia de nevastă…cu ce îl întrețin? Ce fac…dacă intru în pat cu el…și ies gravidă?

Problema aceasta și-o pun cele care s-au trezit mai târziu…la capitolul responsabilitate în viață. Însă nici acum nu e timpul trecut! Dacă îți simți copilul în pântece…întreabă-te din punctul lui de vedere. Ce crezi că e mai bine pentru el și nu pentru tine.

Iar proiecția de acum despre viață…e diferită de cea de după ce îl naști. Iar mamele care își pun nădejdea în Mama Stăpânului nostru, în Prea Curata Fecioară, ajung să nască în mod binecuvântat și să se însoțească cu oameni care să le ajute, să le iubească și să le ocrotească.

Avortul nu e o soluție nici împotriva sărăciei și nici pentru tine, ca mamă, ca să nu mai spun pentru copil. Pentru copil și pentru mamă avortul e o dramă imensă, pentru că copilul e condamnat la durere și nefericire iar mama, de asemenea, la boli, anxietate și neîmplinire interioară.

Nimeni nu câștigă de pe urma crimei oribile de a-ți tortura și sfâșia în uter copilul nenăscut. Iar viața de o zi, de două, de 2 ani e infinit mai prețioasă decât moartea, pentru că putem măcar să îl botezăm sau să avem parte de bucuria de a-l ține în brațe, de a-l hrăni și de a-l iubi ceva timp…sau mulți ani.

Însă, în primul rând, când te gândești economic la viața unui copil sau statistic ai un minus de conștiență maternală. Mai înainte de a te întreba despre copil…trebuie să te întrebi cine ești ca mamă. Iar dacă rolul maternal al femeii nu îți este clar nici până la această dată înseamnă că moștenești, de la propria ta mamă, nefericire de a nu ști cine ești ca mamă. Și, mai ales, cine poți fi ca mamă…și mama cui poți fi.

(Părintele Dorin Picioruş - Seria "Întrebări incomode")

Read more

29 Septembrie 2010

Judecata milostiva

Astazi sarbatorim 100 de ani de la nasterea parintelui Arsenie Boca. Ca o mangaiere parinteasca, scrierile sale ne indreapta pasii spre cararea Imparatiei Cerurilor, acolo unde ne asteapta cu mare dor, impreuna cu toti sfintii, cu Maica Domnului  si cu Dumnezeu insusi. Sa ii urmam chemarea din indemnul cuvintelor, luand aripile pocaintei si ale smerenie.

De obicei oamenii nu se întorc la Dumnezeu decât atunci când dau de primejdii, adică atunci când îi ajunge dreptatea dumnezeiască din urmă şi trebuie să dea seama de ce au facut. Nu e rău să te întorci la Dumnezeu nici chiar atunci, în ceasul al unsprezecelea; însă ar fi cu mult mai bine să vii de bunăvoie la rosturile tale veşnice, şi nu tras de mânecă sau pălit cu prăjina din urmă. Dacă am fi noi mai simţiţi, am vedea că Dumnezeu, preamilostivul ne îmbie cu iubire încă din dimineaţa vieţii, taina sfântă a pocăinţei, ca să nu ajungem către seara vieţii aşa de îmblătiţi de rele. Taina pocăinţei este judecata milostivă, ce o face Dumnezeu cu noi păcătoşii, când mergem noi de bunăvoie şi ne mărturisim greşelile.Preoţii poartă preoţia lui Hristos; prin iertarea lor, Dumnezeu te iartă, prin graiul lor, Dumnezeu îţi vorbeşte. Prin ei, Dumnezeu te cheamă, oricât ai fi de păcătos. Mare este Taina pocăinţei, nu numai fiindcă te face din rău bun, din vrăjmaş al lui Dumnezeu, prieten al Lui, ci şi pentru că un lucru aşa de mare e acoperit cu chip smerit. Mila cea fără de margini a Tatălui, ca să scape pe fiii Săi de judecata cea aspră, a dreptăţii după fapte, le trimite, coborând din ceruri, pe Fiul Său cel Unul Născut, să le facă o judecată milostivă şi fără nici o înfricoşare, şi iarăşi să-i împace cu Sine.

Poate tocmai pentru că e aşa de smerită judecata aceasta milostivă, nu pot să vie la mântuitoarea ei binefacere aproape nici unul dintre cei cu mintea plină de "ştiinţă" şi afumată de mândrie. Cum să poată veni, ei care ştiu totul, ei care stăpânesc peste oameni, să vie în genunchi înaintea unui simplu preot şi să-şi înşire toate fărădelegile şi necazurile lor. Nu, asta mândria n-o poate face, să vie de bună voie la smerenie. De aceea, ei dau de asprimea dreptăţii care-i fierbe în zeama lor până li se moaie oasele trufiei.Taina pocăinţei sau mărturisirea e al doilea botez: botezul lacrimilor. Sunt trei botezuri care ne curăţesc de toate: primul, prin care intrăm în obştea creştină e botezul din apă şi din Duh, sau naşterea a doua când suntem înzestraţi cu darurile Duhului Sfanţ, după atotştiinţa de mai înainte a lui Dumnezeu. Acesta nu se mai repetă. Al doilea e botezul pocăinţei, sau al lacrimilor, pe care îl putem face şi trebuie făcut, ori de câte ori ni se încarcă conştiinţa cu greşeli faţă de Dumnezeu, fată de oameni şi faţă de noi înşine. Iar al treilea e botezul sângelui care, dacă se întâmplă să vie necăutat de noi, de asemenea ne spală toate păcatele, mai ales dacă ne-a venit din hotărâta mărturisire a lui Dumnezeu, Cel în Treime închinat şi a Sfintei Sale Biserici. Acesta e un dar pe care-l dă Dumnezeu cui şi cui, din vreme în vreme, mai ales în vremea de prigoană a credinţei creştine drept-măritoare. Acesta iarăşi nu se mai repetă, şi nu atârnă de noi în privinţa venirii, ci numai în privinţa primirii. Sfântul Ciril ne învaţă1:

"Dacă cineva nu primeşte botezul nu se mântuieşte, afară numaide mucenici, care primesc împărăţia şi fară de apă. Mântuitorul, când a mântuit lumea pe cruce şi când I s-a împuns coasta, a izvorât sânge şi apă ca să se boteze cu apă cei ce se botează în vreme de pace şi să se boteze cu sângele lor cei ce se botează în vremea prigoanelor. Mântuitorul numeşte şi mucenicia botez, când zice: "Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu?"2 Lucru de mirare, că pentru pricini pământeşti se găsesc mii şi milioane de oameni, care merg cântând la moarte, dar pentru împăratul Cerurilor abia se mai găsesc puţini, din când în când care să fie liniştiţi şi bucuroşi de moarte. Pentru aceasta trebuie ochii spălaţi mai bine ca să vadă mai departe decât stadia vieţii acesteia vremelnice, precum erau odată sfinţii mărturisitori ai lui Dumnezeu, fericiţi să treacă prin porţile focului şi ascuţişul săbiei la împăratul sufletelor, Mântuitorul nostru. In Taina spovedaniei rogi pe Dumnezeu, căruia I te mărturiseşti, - de faţă fiind şi sluga Sa, tălmaci al voii Sale către tine şi chezaş al tău către Dumnezeu - să-ţi ierte mulţimea relelor ce le-ai făcut, înşirându-le pe toaie după cum te ajută conştiinţa. Şi bun e Dumnezeu, căci te iartă de toate datoriile tale, dar numai dacă ierţi şi tu din inimă, greşelile fraţilor tăi. Dacă nu ierţi, nici Dumnezeu nu te iartă. Şi trebuie să iertăm la nesfârşit, pe toţi din toată inima. Cei vechi se rugau pentru cei ce-i schingiuiau şi le cuprindeau picioarele, binecuvântând pe cei ce-i duceau la moarte; iar alţii ziceau,că ar trebui să cumpărăm cu aur ocările şi necazurile ce le pătimim de la oameni. Totul e să te învoieşti aşa, pentru Dumnezeu, şi El îţi ajută; căci adevărat nu e după fire să iubeşti din toată inima pe cel ce te ucide în tot felul, ci e mai presus de fire. Acesta e înţelesul şi capătul acestei judecăţi milostive a lui Dumnezeu, redobândirea iubirii fără margini, întoarsă de la toate păcatele spre Dumnezeu unul şi spre toţi oamenii. Cât se poate prinde de minunea acestei sfinte taine, iată spunem că ea lucrează revenirea oamenilor la nerăutatea pruncilor.

(Parintele Arsenie Boca - Cararea Imparatiei)



1. Sf. Ciril al Ierusalimului, op. cit., pp, %-()7.

2. Marcu, cap. 10:38

Read more

28 Septembrie 2010

Vreau să fiu altfel, mai special decât toţi de lângă mine !

După ani de zile de evoluţie halucinantă a telefoanelor ieri am văzut ceva ce mi-a atra atenţie în mod deosebit. Plimbându-mă, am văzut la Orange telefonul ZTE-S302 care are un afişaj foarte îngust pe care încape doar o linie de text. Este cât se poate de simplu. Poţi să suni, să dai un sms şi în plus are şi radio. În comparaţie cu ultimul IPhone 4 cu tehnologie 3G ai putea spune că telefonul acesta este o glumă şi cei de la Orange au înnebunit scoţând la vânzare un telefon care are tehnologia anului 1995.

Dar nu, cu siguranţă ceva este în spatele acestei alegeri de a oferi la abonament un telefon atât de simplu.

Noi oamenii vrem mereu să fim originali, să fim altfel decât cel de lângă noi, şi nu e nimic rău în asta, pentru că Dumnezeu ne-a creat diferiţi pe fiecare în parte. Dacă toate maşinile din oraş au culoarea metalizată, e trendy să-ţi vopseşti maşina cu o culoare mată, pentru că în mod cert vei atrage atenţia celor din jur. Deşi dacă te gândeşti bine acum 20 de ani toate maşinile erau vopsite cu culori mate.

Dacă înainte toată lumea de la ţară vroia să vină la oraş, astăzi oraşenii, sătui de zgomotul şi poluarea oraşului aleg să-şi facă o casă în afara oraşului, într-un sătuc liniştit, exact aşa cum era odinioară.

Străzile sunt pline de maşini care mai de care mai scumpe şi mai luxoase şi dacă vrei să fii original este foarte greu, pentru că în mod cert mai exista cineva cu acelaşi model de maşină ca şi a ta. Soluţia ar fi să-ţi personalizezi automobilul la un atelier auto. După ani de zile de condus maşini scumpe cei bogaţi au ajuns la concluzia că e trendy astăzi să te plimbi cu maşini cât mai mici şi cochete, cu culori vii: roz, verde aprins, galben cu bulinuţe.

Cu ceva ani în urmă, când abia intrasem în capitalism, toată lumea îşi dorea să meargă în concediu la un hotel luxos, la "all inclusive" unde poţi mânca şi bea cât poţi fără să te întrebe nimeni nimic. Astăzi oamenii îşi doresc să se ducă prin locuri cât mai depărtate de civilizaţie şi cât mai rustice, unde să poată trăi câteva zile rupţi de toată tehnologia, fără internet, gaz şi canalizare. Să stai la cort sau într-o cabană în vârful muntelui, să te speli la râu, să mănânci o mămăligă la ciaun, să bei lapte de capra proaspăt şi să umbli hai-hui prin toate văile.

Până acum era la modă să porţi fuste scurte şi provocatoare, haine cât mai colorate şi mai  atipice, dar iată că astăzi a apărut şi dorinţa multor femei  tinere de a se îmbrăca elegant, cu fuste lungi, cu costume croite clasic aşa cum erau odată.

Omul vrea să fie mereu original, mereu altfel.

Din acest motiv, dacă astăzi toate produsele se promovează în reclame fâcând apel la sexualitate, au apărut mulţi oameni care vor să fie altfel, care vor să arate că sunt mai creativi şi pot vinde un produs nu doar prin arătatea unei femei pe panoul publicitar. Toate videoclipurile pe posturile de televiziune care oferă muzică sunt pline de o sexualitate de multe ori agresivă. E un clişeu învechit. Au apărut artişti care au spus că în videoclipurile lor nu vor face apel deloc la sex, considerând că pot atrage publicul şi în alt fel. Aşa cum acum 30-40 de ani era o mare îndrăzneală să pui o femeie în slipi pe un panou publicitar, şi toată lumea privea acest lucru ca pe ceva inedit, aşa astăzi există oameni care încearcă să arate că pot fi mult mai creativi şi mai ingenioşi, decât a se folosi de sexualitate pentru a vinde un serviciu sau un produs.

Dacă mâine toţi oamenii din jurul nostru ar face nu ştiu ce păcat cu siguranţă poimâine unii din ei ar considera că sunt mai speciali dacă nu fac acel păcat. Dacă toţi oamenii mâine ar alege să meargă fără haine pe stradă, cu siguranţă va apărea nevoia şi dorinţa multora de a fi speciali şi a de se afişa cu haine pe ei.

Dacă până acum era la modă sa dai la ASE sau la Drept, astăzi după ceva ani de capitalism tinerii au observat că cel mai bine câştigă inginerii şi cei din IT iar prin urmare de acum vor fi luate cu asalt facultăţile tehnice.

Originalitatea sădită în noi de Dumnezeu aduce un echilibru în societatea în care trăim. Dacă azi e trendy să păcătuieşti cu siguranţă mâine va fi trendy să faci binele. În facultate am învăţat că de multe ori piaţa se reglează de la sine fără intervenţia statului, şi asta datorită comportamentului fiecărui agent economic care încearcă să obţină maximul de profit pentru sine. În această încercare agentul economic isi perfectioneaza produsele si serviciile facand bine şi celor din jur, chiar fără să vrea.

Dumnezeu a creat lume în mod foarte înţelept, iar noi fiecare în parte, în lupta noastră de a ne fi bine suntem nevoiţi să facem bine celor din jur. Când facem rău celorlalţi suferim şi noi. În lupta mea de a-mi fi bine experienţa îmi arată că voi reuşi asta doar dacă-l iubesc pe cel de lângă mine. La început îl iubesc pe cel de lângă mine ca să-mi fie mie bine, iar mai apoi voi învăţa să-l iubesc necondiţionat.

Agenţii economici pentru a avea afaceri cât mai prospere trebuie să ofere produse cât mai bune, cât mai adaptate nevoilor clientului, încercând zilnic să se autodepăşească. Companiile mari au învăţat că secretul succesului este comunicarea permanentă cu clientul. Părerea unui client faţă de serviciile pe care le ofer este determinantă pentru viitorul afacerii mele. Astfel secretul unui business adevărat este paradoxal şi până la urmă "iubirea clientului".

De aceea Evanghelia se rezumă la o singură poruncă: Iubeşte pe Domnul Dumnezeu din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi".

(Claudiu)

Read more

Ce este dorul

Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gândirea cu plăcere la fiinţa iubită, dar depărtată; nu e numai simţirea unei necesităţi de a fi cu ea; nu e nici numai transfigurarea chipului ei, datorită distanţei şi trebuinţei de ea. Ci în dor e prezentă într-un fel propriu şi într-un grad foarte intens o duioşie, un sentiment indescriptibil, în care inima se topeşte de dragul fiinţei iubite.

Dorul e apropiat de tandreţe, dar are un caracter mai spiritual decât aceasta. În dor, omul este cu totul la cel pe care-l iubeşte. Este cu înţelegerea adâncă în acela, dar, în acelaşi timp, în dor se cunoaşte omul pe sine însuşi, cum nu se cunoaşte în afara dorului.

Dorul este înfăţişat adeseori ca aflându-se lângă persoana iubită; prin dor, cel iubit exercită o atracţie de la distanţă asupra celui ce-l doreşte.

Dorul vine de la persoana dorită la cel ce o doreşte şi îl duce pe acesta cu un gând persistent, penetrant şi afectiv la aceea. Cel ce doreşte nu se mulţumeşte cu preocuparea de interesele sale, nu dă atenţie importantă la nimic în jurul său sau le vede pe toate sub un val de tristeţe, pentru că nu mai vede decât pe cel ce e totuşi la distanţă şi care sigur ar putea da lumină celor din jurul său.

Dorul descoperă taina negrăită a persoanei dorite. Dorul e o tensiune a fiinţei tale, spre cel dorit. E sensibilitatea potenţată faţă de forţa atractivă a altei persoane, faţă de căldura ei, care te scoate din atmosfera de gheaţă a singurătăţii, în dor te descoperi fără să te realizezi. În el, aştepţi prezenţa persoanei dorite ca să te realizezi.

Dorul te cheamă lângă ea. Prin dor trăieşti necesitatea ca comuniunea de mai înainte să se actualizeze din nou, în mod deplin, prin prezenţa persoanei dorite lângă tine. Simţi necesitatea să ai căldura ei lângă tine şi nu numai de la distanţă, ca o dovadă sau ca un semn văzut al iubirii ei. În dor te duci cu gândul şi cu simţirea lângă persoana iubită. Dar, în acelaşi timp, în dor manifeşti trebuinţa ca să te duci în carne şi oase la ea şi ea să vină la tine în carne şi oase.

În dor, o persoană trăieşte valoarea eternă a persoanei iubite. Ea e departe, dar n-a încetat să existe cu totul.

(Pr. Dumitru Stăniloae)

Read more

27 Septembrie 2010

Credinta, familia si profesia: Trei, Doamne, si toti trei

Mai mereu, si mai ales la tinerete, viata duhovniceasca, viata sentimentala si cea profesionala, reprezinta cele trei transee care par mereu a avea de disputat intaietatea asupra timpului si felului nostru de a ne trai viata. Si adesea cadem victime pe cel putin unul dintre aceste planuri de existenta umana, datorita greselii cronicizate de a aborda neechilibrat viata. In realitatea cele trei planuri nu sunt menite sa ne puna in situatii imposibile, facandu-ne viata grea, ci sunt menite sa ne desavarseasca, sa ne faca frumosi in drum spre Dumnezeu.

La inceput, in rai,  omul experimenta doar viata duhovniceasca si cea de familie "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor pe potriva lui" (Fc. 2:18), insa la inaltimi mult mai mari decat cele de astazi. Abia mai tarziu, dupa caderea in pacat a protoparintilor nostri, a aparut si viata profesionala, ca un canon de indreptare spre restaurarea firii: "intru sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce". (Fc. 3:19)

Defapt viata duhovniceasca, viata de familie si cea profesionala reprezinta franghia pe care crestinul este menit sa calatoreasca inapoi spre Dumnezeu si spre viata vesnica. Depinde de noi insa, cat de trainic si sanatos impletim aceste trei fire de comuniune cu Dumnezeu si cu semenii.

Insa, asa cum spuneam la inceput, ramane intrebarea de capatai: de ce exista divergente intre cele trei planuri, divergente care aduc atatea necazuri? Pentru ca adesea abuzam de unul din ele in defavoarea celorlalte. Pentru ca nu le impletim armonios si mereu impreuna. De cele mai multe ori se face abuz de prea multa ravna acordata vietii de familie in detrimentul celei duhovnicesti. Gasim mai mereu ore de plimbare, de televizor, calculator si de alte activitati recreative impreuna cu familia, dar mai deloc timp pentru rugaciune, cugetare si participare la slujbele Bisericii.

Apoi se face abuz de ravna acordata prea mult vietii profesionale, in detrimentul celei duhovnicesti si de familie: ore suplimentarea prea multe, program de munca prelungit (voit sau nevoit). Drept urmare a oboselii cauzate de munca exagerata, incepem sa fim obsedati de grijile vietii, devenind lenesi si neravnitori la viata de familie si mai ales la cea duhovniceasca, care este izvorul tuturor bunatatilor. De la lenea duhovniceasca prelungita si grija exagerata pentru lumea aceasta, nu dureaza mult pana cadem in deznajdejde si necredinta.

Dar se intampla sa acordam si ravna prea mare vietii duhovnicesti, izoland-o de viata de familie si cea profesionala, si facand toata truda noastra zadarnica: cititul cartilor duhovnicesti cu nesat, fara insa a acorda atentia si dragostea cuvenite sotului (sotiei), copiilor si parintilor, sau participarea cu acrivie la slujbele Bisericii, dar lenevirea la locul de munca.

Insa, niciodata nu trebuie sa tratam in mod izolat aceste trei fire existentiale pentru ca vom gresi si vom schiopata pe unul dintre ele, dovedindu-ne netrebnici. Daca viata sentimentala imi inabusa viata duhovniceasca, atunci ceva nu este in regula. Daca viata profesionala imi inabusa viata de familie iarasi nu este bine. Daca viata duhovniceasca inabusa viata de familie si pe cea profesionala, gresim din nou. Inseamna ca intr-unul din pahare turnam prea multa ravna si stricam echilibrul balantei fata de Dumnezeu si fata de semeni.

Desigur, viata duhovniceasca este cea care trebuie sa guverneze atat in planul familiei cat si in cel profesional, insa lucrarea noastra trebuie sa fie legata si intre-patrunsa, nu izolata. Trebuie sa se vada atat in casa, cat si la servici ca intr-adevar credinta este roditoare, nu teorie nelucratoare, pentru ca in mod firesc viata duhovniceasca este cea care rasfrange Adevarul si frumusetea lui Hristos asupra vietii de familie si asupra vietii profesionale. Defapt viata duhovniceasca este liantul care ar trebui sa fie absorbit pana la saturatie, atat in viata de familie cat si in cea profesionala, pentru ca acest liant ne leaga in mod direct de Dumnezeu, in tot ceea ce facem si suntem.

Ca in fiecare aspect al vietii, atunci cand vine vorba de profesie, fiecare avem lasat in noi un talant de la Dumnezeu, pe care sa-l lucram si cu care sa ne castigam painea, dar nu numai painea de zi cu zi, ci mai ales bunavointa si iubirea aproapelui nostru. Poate ca esti atras de stiintele umaniste, poate ca excelezi in domeniul IT, sau poate ca te descurci foarte bine in domeniul tehnic. Vei sti mai devreme sau mai tarziu care este talantul tau cu care sa te descurci in viata, insa nu trebuie sa izolezi partea profesionala de partea duhovniceasca, ci sa le faci impreuna lucratoare si impreuna roditoare.

De ce este atat de necesara impreuna lucrare a planului duhovnicesc si de familie, cu cel profesional? Pentru ca nu ai sa stii cum sa lucrezi talantul in folosul tau si al aproapelui deopotriva. Pentru ca ai sa-ti folosesti talantul in mod distructiv, nu constructiv in mod deplin. Pentru ca din persoana creatoare, conform profesiei tale, ai sa te transformi doar in obiect, adica in piesa de uzura a angrenajului muncii. Fiecare profesie de pe lumea aceasta are si o latura creativa, oricat de mica si oricat de subtila ar fi. Aceasta latura creativa este una din multele fatete prin intermediul careia ne asemanam cu Dumnezeu "Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor". Prin aceasta exprimare a creativitatii personale avem cinstea de a lasa amprenta divinului pe chipul materiei. Iar daca nu creem frumosul in activitatea profesionala, atunci nu facem decat sa slutim creatia, asa cum face si diavolul. Iar frumosul nu putem sa-l creem si nu putem sa-l daruim decat atunci cand impletim viata profesionala cu echilibrul si frumusetea vietii duhovnicesti.

In viata sentimentala, in viata de familie lucrurile sunt si mai evidente. Nu poti avea o familie frumoasa, cu intelegere trainica, daca nu o impletesti cu viata duhovniceasca, dar si cu cea profesionala in mod armonios. Orice familie trage ponoase daca nu impleteste funia vietii cum trebuie. Daca in viata de familie nu exista participare activa la tainele bisericii  si  la faptele credintei (milostenia si iertarea in mod special), atunci cu siguranta acea familie se indreapta spre falimentul familial, iar primele simtome ale acestui faliment sunt plictiseala prelugita fata de partenerul de viata si pierderea respectului reciproc. Doar Hristos Domnul este cel care revigoreaza, improspateaza si creste dragostea dintre soti, dar si dragostea dintre copii si parinti. Fara Hristos Domnul in mijlocul familiei, oamenii nu sunt decat triburi de interes alimentar-reproductiv, si nimic mai mult.

Deasemenea viata de familie are de suferit, atat timp cat nu este impletita armonios cu viata profesionala. Degeaba esti un bun inginer, degeaba esti un bun medic sau un excelent economist, daca prin aceasta neglijezi viata de familie. Cu atat mai rau este daca excelezi in viata profesioanala neglijand viata duhovniceasca.

Ca tineri, avem multe ambitii, dar tocmai focul propriei ambitii ne poate parli daca nu stim cum sa chibzuim ravna noastra cu dreapta socoteala pe cele trei planuri: duhovnicesc, sentimental si profesional. A fi un bun crestin, inseamna a fi intotdeauna un bun sot (sotie), un bun tata (mama), un bun coleg/salariat/patron si un bun enorias in acelasi timp, pe toate planurile. Un om duhovnicesc intotdeauna va sti ca viata liturgica este seva frumosului, esenta adevarului si parfumul vesniciei pe care la va rasfrange asupra vietii de familie si asupra vietii profesionale, aratand deplin si vadit porunca Mantuitorului: "Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri"

Read more

"Colecţia" din tine…

În copilărie cu siguranţă am colecţionat fiecare diferite obiecte sau lucruri care aveau ca scop atragerea celor din jur. Fie timbre sau postere, surprize de la gumele de mestecat, cărţi de joc, masinute sau eşarfe colorate, le numărai zilnic bucuros şi satisfăcut de cantitatea acestora. Nu exista zi în care să nu mai adaugi ceva la propria colecţie. Nu exista  săptămână în care să nu cumperi ultimul număr al revistei preferate.

Acum…acestea au devenit doar simple şi vagi amintiri. Tinerii au ajuns să colecţioneze lucruri mult mai valoroase: "de o semnificaţie şi o profunzime cu totul extraordinară". Sunt nelipsite cele mai recente modele de telefoane, ultimele iphone-uri 4 G sau pentru fete, brăţările hand made, poşete şi neîncetatele produse cosmetice. Dar asta nu e tot. De la cutiuţe de chibrit şi şerveţele bogate în diferite nuanţări, am ajuns în perioada adolescenţei chiar şi la maşini. Pentru a te face remarcat în ochii tututor vecinilor, a devenit o modă să ai 2-3 maşini parcate în faţa blocului. Însă mă întreb ; ce rost au toate aceste obiecte pe care le "colecţionăm" în tinereţe? Cât de valoroasă poate fi în viaţa tinerilor o colecţie perisabilă? Ce folos poate aduce aceasta pe termen lung? Poate că n-am observat până acum … dar avem o colecţie chiar în noi înşine. O colecţie mult mai eficientă, folositoare, mult mai operativă şi utilă. O colecţie ascunsă în interiorul fiecăruia …

Să ne imaginăm această "colecţie" ca un puzzle imens. Zilnic adăugăm în acest puzzle cel putin o piesa. Din păcate, nu toate piesele le aşezăm acolo unde trebuie dar mai ales nu toate piesele sunt de calitate şi astfel stricăm puzzle-ul cu sau fără conştiinţă. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu colecţia din interiorul nostru; darurile, bunurile duhovniceşti, le amestecăm cu patimile, desertaciunile şi cu mulţimea faptelor nelegiuite.  Acestea strică tot ceea ce este mai curat şi mai frumos si mai trainic; toată minunăţia şi toată puritatea lăuntrică din noi înşine dispare precum ceata suflata de vant. Sufletul deseori poate fi comparat cu un zid. Mii şi mii de patimi se lovesc de acest zid în fiecare clipă a vieţii. La un moment dat zidul nu mai poate face faţă iuţimii şi repeziciunii cu care patimile se lovesc de acesta. Zidul brusc se sparge...

Abia în clipa morţii ne dăm seama de acest lucru. Abia atunci ne dorim cu ardoare să mai putem face ceva, să mai putem schimba ceva în interiorul nostru. Atunci ne dorim să mai adăugăm o piesă la puzzle, o piesa desprinsa din vesnicie, nu din lumea aceasta. Dar din păcate, nu o găsim. Piesele s-au terminat... În timpul vieţii, singuri le-am aranjat cum am crezut de cuviinţă că este bine. Atunci, acest puzzle se clatină, se sfărâmă, se distruge, se stinge în întunecata lui umbră pentru ca toate piesele pe care le-am utilizat au fost trecatoare.

Insa acum colecţia este inca in formare. Să mai adaugi ceva? Poate o Persoană bate şi aşteaptă la uşa inimii să-I deschizi. Poate Aceasta Persoana are cheia cu care poţi reface puzzle-ul urat al vietii. Mantuitorul Hristos are "buretele" cu care poţi inlocui colecţia de păcate, cu colectia virtutilor. Nu îţi va dărui posete, bani sau telefoane pentru a le aduna, însă are ceva mult mai bun pentru tine: faptele credintei. Ce spui...? le adaugi în "colecţie"?

(Georgiana)

Read more

Citate duhovniceşti

„Dacă ar fi fost în lume numai un singur păcătos, Iisus ar fi adus cu drag pentru el singur aceeaşi Jertfă, ca pentru o lume întreagă.”(Fericitul Augustin)

„Aşa să fie un tânăr: un mare erou pentru Hristos.”(pr. Arsenie Papacioc)

„Să nu vinzi nimic din taină, nici pentru mustrări, nici pentru laude. E mai bine să nu fii nimic, decât să fii eroul altora. Ţine-te de înger şi vezi-ţi de treabă!”(pr. Arsenie Papacioc)

„Dacă mi-ar demonstra cineva că Hristos Se află în afara adevărului şi ar fi real, că adevărul se află în afara lui Hristos, aş prefera să rămân cu Hristos, decât cu adevărul.”(F. M. Dostoievski)

„Nu se ascunde adevărul credinţei de dragul păcii.”(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

„Hristos este simplu cu cei simplii şi învăţat cu cei învăţaţi.”(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

„Cu un bănuţ dăruit poţi cumpăra cerul, nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă nu ai nici acel bănuţ, atunci dă măcar un pahar cu apă rece.”(Sfântul Ioan Gură de Aur)

„Mântuitorul a ales crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţişându-ne.”(Sfântul Atanasie cel Mare)

„Nu eşti nici cea mai neînsemnată clipă de timp neînsoţită de Acel Prinţ grozav al iubirii divine, Acel Înger de Mare Sfat, de Acea Inimă, Care a preferat să fie străpunsă, decât să te părăsească!”(pr. Arsenie Papacioc)

„Nu piroanele L-au ţinut pe Hristos răstignit, ci iubirea.”(Nicolae Steinhardt)

„Domnul a murit de moartea noastră, pentru ca noi să înviem cu Învierea Sa.”

„Ştim că trebuie să slujim nu vremurilor, ci lui Dumnezeu.”(Sfântul Atanasie cel Mare)

„Cu nimic nu Îl mânii atât de mult pe Dumnezeu, ca atunci când nedreptăţeşti pe cineva.”(Sfântul Ioan Gură de Aur)

„Eşti bogat? Foarte bine! Eşti zgârcit? Foarte rău! Nu bogaţii vor fi osândiţi, ci aceia care slujesc bogăţiei.”(Sfântul Ioan Gură de Aur)

„Ţine mintea ta în iad şi nu deznădăjdui!”(Sfântul Siluan Athonitul)

„Iertând altora, vouă înşivă vă iertaţi.”(Sfântul Ioan Gură de Aur)

„Ceea ce vrei să-ţi facă ţie Dumnezeu fă şi tu oamenilor.”

„Pe cât de mult ne iubeşte Hristos, pe atât este de discret.”

„Nu fii iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu. Nu căuta plăcerea în tine şi o vei găsi în ceilalţi.”(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

„Credinţa neclintită este un turn întărit, iar Hristos Se face toate celui ce crede.”(Sfântul Marcu Ascetul)

„Dumnezeu este începutul, mijlocul şi sfârşitul oricărui bine.”(Sfântul Marcu Ascetul)

„Iubeşte şi fă ce vrei.”(Fericitul Augustin)

„A avea credinţă înseamnă să crezi în ceea ce nu vezi, iar răsplata pentru această credinţă va fi să vezi ceea ce crezi.”(Fericitul Augustin)

„Iubiţi mult! Hristos vă porunceşte!”(pr. Arsenie Papacioc)

„Domnul Hristos nu vrea să fim o ceată de tânguitori, ci o ceată de înmulţitori de bucurie.”(pr. Teofil Părăian)

„Păziţi neschimbat adevărul, dar să ocoliţi fanatismul. Nebunia credinţei este putere dumnezeiască, dar tocmai prin aceasta ea este echilibrată, lucidă şi profund umană.”(Valeriu Gafencu)

„Învaţă să-ţi scrii tristeţile pe nisip şi bucuriile pe stâncă.”(Fericitul Augustin)

„Străduiţi-vă să fiţi în acelaşi gând cu Dumnezeu.”(Sfântul Ignatie Teoforul)

„Cine nu are ca mamă Biserica nu Îl poate avea pe Dumnezeu ca Tată.”(Sfântul Ciprian)

„Măsura iubirii lui Dumnezeu e să-L iubim fără măsură.”(Bernard de Clairvaux)

„Calea lui Hristos este crucea de fiecare zi. Nimeni nu s-a suit vreodată la cer prin comoditate.”(Sfântul Isaac Sirul)

Read more

24 Septembrie 2010

Procesele chimice din creier şi rolul lor în sistemul biopsihosocial al omului

Teza centrală a uneia dintre direcţiile spre care se îndreaptă la ora actuală psihologia este aceea că fenomenele psihologice pot fi înţelese atât la nivel psihologic, cât şi la nivel biologic. Cercetările orientate spre abordarea biologică încearcă să explice conceptele şi principiile psihologice în termenii constituenţilor lor biologici. Creierul uman conţine peste 10 miliarde de celule nervoase şi aproape un număr infinit de interconexiuni între ele. Şi, în principiu, poate fi găsită o legătură între activitatea creierului şi a sistemului nervos şi evenimentele psihologice.

Unitatea de bază a sistemului nervos este neuronul, o celulă specializată care transmite impulsuri neuronale sau mesaje altor neuroni, glande sau muşchi. Diferitele tipuri de neuroni din sistemul nervos păstrează câteva caracteristici comune, în ciuda diferenţelor uriaşe de mărime sau aspect. Din corpul celular sau soma pleacă un număr de ramuri scurte numite dendrite (din cuvântul grec dendron, care înseamnă „copac”), care primesc impulsuri neuronale de la neuronii adiacenţi.

Axonul este un tub subţire care pleacă din soma şi transmite mesaje altor neuroni (muşchilor sau glandelor). La capăt, axonul se ramifică într-un număr de mici ramuri care se termină prin nişte mici umflături numite terminale sinaptice. Butonul terminal nu atinge, de fapt, neuronii adiacenţi. Există un mic spaţiu între butonul terminal şi corpul celulei sau dendritele neuronului receptor. Această joncţiune se numeşte sinapsă, iar distanţa în sine se numeşte fantă sinaptică. Când un impuls neuronal coboară prin axon şi ajunge la butonii terminali, acesta declanşează secreţia unui neurotransmiţător, o substanţă chimică eliberată în fanta sinaptică cu rolul de a stimula neuronul învecinat, transmiţând astfel impulsul de la un neuron la următorul.

Neurotransmiţătorii nu au denumiri comune, aşa cum, de altfel, nici acţiunea lor în organism nu este una simplă. Modul în care aceste substanţe produse în sistemul nervos central acţionează nu este încă pe deplin desluşit, realizându-se în continuare studii  asupra lor. Însă ceea ce se ştie cu siguranţă este că aceste substanţe sunt responsabile pentru o mare parte din atitudinea noastră şi din modul în care reacţionăm ori ne simţim.

Cei mai importanţi neurotransmiţători ce ne influenţează starea de spirit sunt dopamina şi serotonina. Primul este implicat în controlul emoţiilor, mişcării şi în apariţia plăcerii. Serotonina are un rol important în reglarea dispoziţiei. S-a descoperit că aceasta este implicată şi în controlul agresivităţii. De exemplu, când nu mâncăm, ne lipseşte un aminoacid (aflat în alimente) esenţial în secreţia de serotonină. Drept urmare, nivelul serotoninei scade, iar starea de nervozitate creşte.

Neurotransmiţătorii nu influenţează numai modul în care ne simţim, ci şi reacţiile de natură fizică. Un exemplu este oxitocina, o proteină produsă în creier care stimulează secreţia de lapte în cazul femeilor care alăptează, dar şi contracţiile din timpul naşterii, ducând în acelaşi timp la apariţia sentimentului matern.

Adrenalina este un alt neurotransmiţător, esenţial în reglarea atenţiei. Dacă un nivel scăzut de adrenalină duce la oboseală, secreţia în exces poate cauza tulburări de somn şi stări de anxietate. În situaţii riscante, creierul nostru produce adrenalină în exces, ceea ce ne face să acţionăm instinctiv. În combinaţie cu un nivel ridicat de dopamină şi de norepinefrină, adrenalina „se face vinovată” de stările prin care trecem atunci când iubim. Mai exact, dopamina creează starea de euforie, în timp ce ultimele două sunt responsabile de ritmul alert al inimii.

Astfel, un nivel prea mare sau prea mic al neurotransmiţătorilor în organism produce dezechilibre care se pot observa direct în toate aspectele vieţii. Însă modificările care se produc din punct de vedere chimic în creier nu sunt singurele responsabile de apariţia bolilor. De exemplu, în privinţa tulburărilor afective, studiile dovedesc că serotonina este doar unul din multitudinea de factori legaţi de depresie. Factorii sociali şi psihologici cum ar fi singurătatea, lipsa de exerciţiu, dieta săracă, lipsa de încredere în sine pot de asemenea juca un rol enorm în depresie. Astfel, în tulburările depresive şi anxioase, atât biochimia pacientului, cât şi integrarea sa în mediul social şi ocupaţional sunt afectate, fiind necesar tratament atât la nivel biologic, cât şi psihosocial.

Chiar şi în tulburări precum schizofrenia, a cărei cauză primară este biologică, pacientul manifestă frecvent pierderi severe ale abilităţilor de socializare şi ale capacităţii de a exercita o meserie. Suplimentarea medicamentelor antipsihotice cu psihoterapia destinată să ajute persoana să facă faţă consecinţelor schizofreniei poate fi foarte folositoare.

Faptul că o gamă largă de tehnici de psihoterapie şi medicamente este eficientă în tratamentul unor tulburări (în special al depresiei) sugerează că o intervenţie la nivelul sistemului biopsihosocial al unei persoane afectează toate nivelurile sistemului. De exemplu, intervenţia la nivel psihologic poate cauza schimbări în biochimia pacientului şi comportamentele sociale ale acestuia. Acest lucru se întâmplă deoarece biochimia noastră, personalităţile şi procesele noastre de gândire, precum şi comportamentele noastre sociale sunt atât de strâns întrepătrunse, încât fiecare element îl influenţează pe celălalt, atât în mod pozitiv, cât şi în mod negativ.

Viaţa umană, ca şi existenţă biologică, nu este nimic în afara principiului său de unitate, unitate dintre trup şi suflet, dintre lumea spirituală şi lumea materială.

 

Aura Sandu - Centrul de Studii Interdisciplinare "Sfântul Ioan Damaschin"

 

Bibliografie

Eichenbaum, H (2000). A cortical-hippocampal system for declarative memory. Nature Reviews Neuroscience, 1, 41-50.

Smith, E., Nolen-Hoeksema, S., Fredrickson, B. L., Loftus, G. R. (2005). Introducere în psihologie, Editura Tehnica, Bucureşti.

Read more

Tabere la Mănăstirea Oașa în 2017

Înscrierea se face strict prin completarea formularului: https://goo.gl/hn4wEW

Termenul limită de înscriere: o săptămână înainte de începerea oricărei tabere.

Persoana de contact: 0727 353 246 (Adi)

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro