“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Tabără

Excursie în Munții Făgăraș

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Casatoreste-te de tanar Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu    Din comorile Sfintei Scripturi Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Februarie 2010

27 Februarie 2010

Așezământul Șinca Veche

Şinca Veche. Locul în care s-a slujit sub pământ sute de ani pentru menţinerea vie a crezului ortodoxiei. Pământul de acolo e impregnat cu energia spirituală a nevoitorilor creştini, conservată în Schitul Naşterea Maicii Domnului şi a Casei călugărilor cu paraclisul Sfântul Nectarie. Sacralitatea teritoriului se simte dinainte de a-ţi propune să descoperi o nouă oază de lumină pentru suflet şi trup. Cei evoluaţi spiritual aud în interiorul Schitului vocile rugătorilor care au vieţuit acolo.

Simplitatea formelor şi varietatea emoţiilor plăcute reprezintă imboldul înspre cerul din fiecare, deoarece orice călătorie spre fiinţa din noi ne înnoieşte. Despre Şinca Veche am auzit dintr-o fericită întâmplare: cineva cunoscut mie citise într-un articol că, acolo unde Dumnezeu consideră că e momentul pentru o minune, va îndrepta paşii acelui om înspre un loc încărcat cu energie divină care îi va facilita vindecarea.

Fără ezitare, au pornit cu familia, la drum. Asta a fost suficient ca, la rândul meu, să caut acel loc. Odată ajuns la Schitul de la Şinca Veche devii un altul, e precum piatra de temelie pusă sufletului ca el să crească în voie. Vă recomand cu drag o călătorie înspre voi înşivă, unde Hristos "a supraviţuit" indiferent de timp şi fapte, un drum spre Şinca Veche spre care veţi fi nerăbdători să vă reîntoarceţi cel puţin o dată, în semn de recunoştinţă pentru pacea primită în voi. Prezint aceasta "zonă" prin câteva fotografii. Pace!

Vizitati: www.sincaveche.ro

(Alina)

Read more

Alerg catre Tine...

Inima cantare noua iti inalta...Lacrimile slujesc Tie, transformandu-se in picaturi ce viaza sufletul meu si il ridica spre Raza Mangaieriii Tale...

Ah, Iisuse.. Cuvintele tale sunt precum crinii nevestejiti ai caror petale se indreapta spre infinit. Glasul Tau...roua ce stropeste inima mea insalbaticita. Nu cer decat...iubire. Iubirea pentru Tine s-a racit iar inima-mi este  pangarita de tot felul de pacate. Limba mea nu stie a graii slava ta cea prea Mare, cantarea mea nevrednica... cine o va asculta?
De fiecare data ma chemi; ma ridici si Te rastignesti pentru faptele mele. Dorul meu nestins cum iti va urma Tie? Privirea mea cum va patrunde Lumina din ochii tai cei blanzi,blajini? Dulceata Harului tau se coboara iarasi peste mine...fiori ma cuprind iar coplesitoarea ta bunatate ma inalta spre poruncile Tale. Crucea parasita ma cheama iar,si iar. Ma strigi, Tu esti in mine!  Inlauntrul meu domneste Glasul Tau, salasluieste Duhul Tau.
Ah, Iisuse...palmele tale sunt izvorul nesecat al ratacirii mele... Privesc spre chipul tau iar sentimentele nobile ma poarta spre Imparatia iubirii Tale. Taina cea necuprinsa a mangaierii Tale nu este altceva decat o treapta pe care zilnic o cobori spre mine.
Alerg catre ea...alerg catre Tine. Alerg catre Drumul Mantuirii...
Ah, Iisuse...primeste-ma pe mine...

Read more

Moartea e Bucurie!

Intr-o zi eram intr-o incapere si ma gandeam la urmatorul cantec ce se rosteste in Biserica Ortodoxa: Cu sfintii odihneste Hristoase sufletele adormitilor robilor Tai, unde nu este nici durere,nici intristare ,nici suspin ci viata fara de sfarsit. Cu cat repetam aceste cuvinte ,cu atat simteam mai multa Bucurie! Este minunat cum in mijlocul mortii materiale, poti simti Bucurie.

Bineinteles aceasta tine de Bucuria in duh,caci oricate am trai in psihic in duh e mereu Bucurie, caci de aceea spune Domnul: Fericiti cei ce plang de exemplu. Plansul tine de psihic, dar fericirea tine de duh ,deoarece acolo e nadejdea in existenta lui Hristos si a Raiului in care se va gusta din “bucatele” cele nevazute si nebanuite de om.

Deci atata Bucurie simteam atunci,incat daca as fi murit nu mi-ar fi parut rau. Simteam cum Dumnezeu este langa mine si moartea nu mai exista!” Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? ” (Ioan 11, 25-26) Da Doamne! Cred si nu ma indoiesc!! Iti multumesc pentru acel sentiment de Bucurie si sper ca fiecare sa poata trai aceste clipe in care moartea devine Inviere cu Hristos…

Read more

25 Februarie 2010

Tudor Chirilă îţi dă cartea…în locul televizorului!

Atenție! A nu se înţelege că trebuie să daţi foc televizorului sau că trebuie să vă transformaţi în piromani! Spotul de deasupra spune altceva: acordaţi-vă timp pentru lectură mai mult decât pentru facilul programelor TV. Veţi rămâne cu ceea ce aţi citit, cu lucrurile profunde înţelese…pentru că lectura vă formează, cu adevărat,  interior. (Pr. Dorin)

Read more

Te iubesc Domnul meu drag!

Ce pace dulce mă înfăşoară!...Ce linişte mângâietoare!...Ce lumină de raze prinse în cununi de curcubeu!!! O, Doamne, eşti aici! Bunul meu şi sfânt Dumnezeu!  Îţi simt paşii uşori atingând cărările sufletului meu...şi în urma lor e atâta lumină! E o dâră de curcubeu...

Te opreşti o clipă lângă izvoarele mele învolburate, le priveşti îndelung, apoi iei din palma unui înger petale de nuferi albi şi le presari câte una, şi zâmbeşti. Apoi le presari pe toate odată şi apa îţi oglindeşte chipul fericit de încă o izbândă. Înaintezi prin grădina inimii mele ca o adiere de miruri...îmi înviorezi toate florile sufletului meu obosit de patimi, de griji, de temeri.

Te uiţi cu înţelegere spre pomii cu ramuri grele, dar cu roduri necoapte...şi lumina Ta blândă şi căldura Ta mângâietiare le dă aromă şi culoare şi gust. Privirea Ta caută stelele de pe cerul sufletului meu. Cu o atingere diafană dai deoparte perdeaua grea de temeri şi regrete şi îmi arăţi lumina luceafărului de seară... şi a celui de dimineaţă...

Ce frumoşi sunt luceferii nopţii când eşti cu mine, Domnul meu!

Ce albaştri sunt zorii pe care mi-i pui înainte atrăgându-mi zborul spre Tine!

O! Lumina mea, Liniştea mea, Iubirea mea cea mai dragă, Iisuse! Rămâi pe totdeauna în grădina inimii mele! Nu pot să îţi mai duc dorul. Rămâi!...am atâtea a-Ţi spune...şi inima mea ar vrea să Ţi le şoptească în cea mai dulce tihnă şi taină, tăcând şi bătând pentru Tine cu iubire din Iubirea Ta. Iart-o că tremură când îţi simte prezenţa! Iart-o când îşi apleacă privirea de atâta lumină. Iart-o când se topeşte la auzul cuvintelor Tale. O, Domnul meu drag! Cuvântul Tău, cuvintele Tale, îmi îmbălsămează toată fiinţa! Mă înfăşoară ca Lumina! Mă biruie şi mă îngenunchează pentru totdeauna!

E atâta Linişte de Rai!!!...Tac...inima tace...tace şi ascultă un susur blând...

Ştiu, Doamne! E oceanul Iubirii Tale care freamătă pentru fiinţa mea atât de slabă, pe care Iubirea Ta şi Mila o face puternică şi biruitoare!

Mulţumesc!...Atât pot murmura cu buzele mele. Doar atât pot acum...Inima mea plină de Tine poate mai mult. Ascultă...îţi vorbeşte...nici eu nu ştiu ce îţi spune...Atâta ştiu: că Te iubeşte, Domnul meu drag!

(Mariana L. )

Read more

Aţi ascultat vreodată liniştea naturii?

Este minunat!Am fost in parcul din apropiere si ma gandeam ce inseamna sa il asculti pe Dumnezeu in liniste. La inceput mi s-a parut destul de dificil. I-am cantat Domnului de vreo 2 sau 3 ori acolo in linistea noptii ”Binecuvantat esti Doamne!” Si pasarile erau langa deasupra si ce credeti ca faceau? Si ele cantau, cantau Imparatului Slavei impreuna cu mine!

Si atunci m-am oprit le-am ascultat si au plecat. Am inchis ochii ca sa simt pacea din jur. Am simtit ceva minunat, foarte minunat! Simteam cum totul din mine devenea liniste profunda, ca si cum si eu ma “integram” in pacea noptii si a naturii. Este minunat cum aceasta pace o poti simti oricand , e freamatul naturii care striga catre inaltul cerului  Slava Tie Imparate a Toate!

In seara aceasta am intuit de ce pace s-au lipsit Adam si Eva din pacate in Rai. Era o pace care invada orice, desfata tot Universul. Aceasta pace era desavarsita care hranea pe primii oameni si ei au pierdut-o o data cu incalcarea poruncilor lui Dumnezeu! Dar Dumnezeu prin ceea ce ne-a daruit aici pe pamant a “inscris” acest “cod”al pacii in fiecare planta care ne incanta inima, in fiecare copacel pe care il admiram, in fiecare stea, in fiecare particula de aer….

Read more

24 Februarie 2010

Mărturii minunate din viaţa muceniţei Daniela din Bucureşti

Această floare aleasă a răsărit pe pământul românesc în anul 1967. De micuţă era foarte apropiată de Dumnezeu. Când ieşea de la şcoală trecea totdeauna pe la biserică. Pentru aceasta era mustrată foarte aspru de tatăl ei: „Unde ai fost? Toata ziua la biserică? La popii tăi? Ce ţi-a dat ţie Dumnezeu?” Iar ea nu zicea nimic, numai lacrimile îi curgeau pe obraji.

Era evlavioasă şi stătea mult timp la rugăciune. La banchetul de la sfârşitul liceului n-a vrut să se ducă. Diriginta ei o ruga: „Hai, Dănuţa, vino şi tu cu noi!”, însă ea a zis: „Nu pot, dar să ştiţi că eu vă iubesc foarte mult pe toţi, însă la banchet nu pot veni…iertaţi-mă…”. Era foarte blândă şi foarte bună cu toţi. Îi ajuta pe colegi la lecţii; stătea şi noaptea să scrie pentru ei. Învăţa foarte bine, atât la şcoală, cât şi la facultate. Îi plăcea foarte mult să lucreze. Toate hăinuţele ei erau făcute de ea.

A fost fiică duhovnicească a Cuviosului Părinte Sofian de la Sfânta Mănăstire Antim.

Studentă fiind, avea în grijă o bătrână paralizată, uitată de toţi – mama Ioana. Cuvioasa Daniela se ducea zilnic la ea: dimineaţa, înainte de facultate şi seara. Era drum destul şi osteneală multă. O spăla, o îngrijea, îi făcea cumpărăturile. Din bursa ei punea deoparte şi pentru mama Ioana. Îi spăla hainele, îi citea, îi cânta şi aducea bucurie în sufletul bătrânei.

Era foarte blândă şi foarte milostivă. Se vedea în ea blândeţea Părintelui Sofian. N-a fost niciodată supărată pe cineva. Se acuza întotdeauna pe sine, iar pe ceilalţi îi scuza.

Odată, cineva a bătut-o tare pe cuvioasa Daniela, deşi aceasta nu era vinovată. După ce a răbdat în tăcere bătaia, s-a aplecat până la pământ, a îngenunchiat şi a sărutat piciorul care o lovise cu sălbăticie.

Anumite persoane din familie încercau să o convingă să se mărite, iar ea spunea: „Nu, nu. Eu vreau să rămân cu Dumnezeu”. „Dar poţi să fii cu Dumnezeu şi măritată” – i se spunea. „Da, dar dacă mă mărit, înseamnă că-L dau puţin pe Dumnezeu la o parte, şi eu nu pot asta, nu vreau. Eu vreau să-I dau totul lui Dumnezeu”.

Stătea multe ore noaptea să-şi facă pravila. Niciodată nu s-a culcat fără să-şi facă pravila. Iar fraţii ei strigau la ea: „Ce ţi-a dat ţie Dumnezeu? Că ne-ai acrit cu popii tăi. Ce-ţi face credinţa ta? Că tata îţi dă de mâncare… De ce ai făcut facultatea, ca să te duci la mănăstire”?

Când a terminat facultatea a fugit la mănăstire. Tatăl ei a căutat-o mult timp, a găsit-o, a bătut-o şi a adus-o acasă. A fugit de mai multe ori. De fiecare dată a fost adusă cu forţa acasă şi bătută cumplit.

Odată, în noaptea de dinainte de ultima plecare a sa la mănăstire, a plâns şi s-a rugat fără încetare. A făcut 1000 de metanii, cu lacrimi multe, cerând luminare de la Maica Domnului. Spre ziuă a adormit. Când s-a trezit, a luat iconiţa cu Maica Domnului pe care o primise de la Părintele Sofian. A făcut cruce, a sărutat iconiţa şi foarte hotărâtă şi-a strâns lucrurile pentru plecare. Apoi a lăsat unei prietene o scrisoare pentru Părintele Sofian. Iată conţinutul:

Am visat, Părinte, icoana Maicii Domnului. Şi am văzut că icoana prinde viaţă, şi Maica Domnului mă privea atent şi eu mă rugam în faţa ei şi o întrebam: „Ce să fac”?. Şi am văzut cum mă privea cu multă durere. Şi am văzut lacrimi pe obrazul Ei. Şi, deodată, şi-a întins mâinile la rugăciune şi o lacrimă din ochii ei a picurat pe mâna mea. Şi ea, cu mâinile ridicate în sus, se ruga şi plângea. Când m-a atins lacrima Ei m-am trezit. Şi m-am hotărât să plec.

Şi a plecat. Pe drumul Crucii, pe urmele Mântuitorului Hristos.

Însă tatăl ei a găsit-o şi de data aceasta. Când a adus-o de la mănăstire, a bătut-o cumplit. Apoi i-a tăiat veşmintele monahale cu foarfeca şi i le-a aruncat la gunoi. I-a smuls de la gât cruciuliţa şi a strigat la ea: „Popii, popii şi biserica…”. Atunci ea a leşinat. Şi când s-a trezit, aşa se ruga de tatăl ei: „Te rog, lasă-mi icoanele. Eu nu pot trăi fără ele. Te rog…”. Şi el le-a pus sub picior, a călcat pe ele şi apoi le-a luat pe toate. Atunci ea a zis: „Bine, mi-ai luat totul, dar sufletul nu poţi să mi-l iei, aici e totul”.

Şi de atunci numai aşa se ruga: „Maica Domnului, ajută-mă, nu mă părăsi! Doamne Iisuse Hristoase…”.

Văzând tatăl ei că nu o poate abate de la calea vieţuirii ortodoxe, a născocit o rezolvare diabolică. A găsit nişte medici asemenea lui şi i-au stabilit diagnosticul de „schizofrenie paranoidă cu delir mistic”. Până la sfârşitul vieţii sale pământeşti a fost obligată să ia medicamente „care s-o liniştească”. Ultimii doi ani i-a petrecut prin spitale, cu perfuzii. Din cauza medicamentelor era aproape tot timpul inconştientă. Tatăl ei o păzea de la prima oră până noaptea la orele 22 – 23, ca să nu poată lua legătura cu persoane binecredincioase.

Imobilizarea în pat şi medicamentele primite de la psihiatru i-au provocat o paralizie aproape completă şi un ileus paralitic (pseudoobstrucţie intestinală). În aceste chinuri a trecut către Domnul, marţi 6 aprilie 2004, în Săptămâna Mare. Aceasta s-a întâmplat la ora 10. Şi pentru că tatăl ei n-ar fi acceptat chemarea unui preot, a rânduit Dumnezeu în chip minunat să afle despre ea Părintele Constantin. Ajuns la spital la ora 11, acesta i-a făcut slujba de înmormântare. Pentru prima dată, tatăl ei lipsea, deşi dimineaţa fusese văzut în spital…

La cinstitul său mormânt au început să se facă minuni.

Prima minune cunoscută este vindecarea unui tânăr care suferea de opt ani de pseudoobstrucţie intestinală cu crize repetate. Acesta a dobândit tămăduire în ziua de miercuri, 12 mai 2004. De atunci, tinerele binecredincioase care au aflat despre vieţuirea şi pătimirea mucenicească a surorii lor, au dobândit şi mai multă evlavie şi râvnă duhovnicească pentru cinstirea şi pomenirea ei. A doua minune este vindecarea unui student de o afecţiune vasculară (2004), iar a treia este vindecarea unui tânăr care venise cu criză de apendicită (2005).

Pentru rugăciunile Sfintei Cuvioase Muceniţe Daniela, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, întăreşte-ne şi pe noi pe calea Ortodoxiei şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Mormantul sfintei Daniela se gaseste in cimitirul Andronache, cartierul Colentina din Bucuresti.

(Sursa:Apologeticum)

Read more

Ascultarea e libertate

Aş vrea să vorbesc puţin despre ascultarea în Ortodoxie şi criticile ce i se pot aduce. Noi, ca şi creştini ortodocşi, ştim că baza vieţii noastre în Hristos o are ascultarea. Ascultarea, după Sfinţii Părinţi, e mai importantă decât orice virtute deoarece "ascultarea e cea care aduce smerenie" sau "după cum Adam a căzut din Rai prin neascultare noi vom ajunge înapoi în Rai prin ascultare".

Mulţi oameni consideră că ascultarea e specifică doar călugărilor dar aceştia nu îşi dau seama că Hristos nu a făcut două Evanghelii ( una pentru călugări şi una pentru mireni ). Călugăria şi căsătoria sunt ca două surori şi se aseamănă foarte mult una cu alta. De aceea voturile monahale se pot aplica atât în căsătorie cât şi în călugărie. Sărăcia în călugărie se poate aplica la fel de bine în căsătorie astfel: în loc să strângem bani pentru vremuri negre am putea să facem milostenii cu acei bani, putem renunţa la comodităţile de azi trăind puţin mai sărăcăcios pentru a face mai multe milostenii şi pentru a ne menţine treji în viaţă ( din păcate nu ne dăm seama că această comoditate este un blestem venit de la vrăjmaş deoarece ne face să uităm că suntem călători pe acest pământ pe de o parte şi faptul că alţii trăiesc mult mai greu pe de altă parte ), etc. Fecioria în călugărie se poate aplica şi în căsătorie astfel: să avem relaţii trupeşti doar cu soţia şi doar în răstimpurile permise de Biserică, să ţinem fecioaria minţii, a privirii etc. Vreau să fac aici o paranteză despre aceste voturi: dacă comparăm viaţa noastră cu ceea ce ne cere Evanghelia chiar şi faţă de aceste voturi probabil vom fi foarte mulţi repetenţi. Asta ne arată măsura noastră duhovnicească şi boala de care suntem stăpâniţi.

Dar revenind, ascultarea trebuie să apară atât la călugări cât şi la mireni. În lume precum şi în mănăstire, din păcate, unii ar crede că ascultarea i se datorează doar stareţului şi/sau duhovnicului. Totuşi, Hristos cere în primul rând o ascultare faţă de toţi. Păr. Ioan Cojan de la Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul din Alba Iulia spunea: "Foarte multe femei caută secretul tinereţii. Uitaţi-vă la mine ce tânăr arăt. Ştiţi de ce arăt atât de bine? Pentru că tot timpul încerc să îi mulţumesc pe ceilalţi. Aşa că şi dacă nu reuşesc la sfârşitul zilei să îi mulţumesc pe toţi am conştiinţa împăcată că am făcut tot ce am putut şi de aceea nici efectele îmbătrânirii nu se văd atât de tare". Hristos ne cere ca să ne iubim aproapele ca pe noi înşine aşa că după cum am vrea ca alţii să facă anumite lucruri pentru noi aşa ar trebui să facem şi noi pentru alţii.

O altă ascultare pe care o datorează călugării e cea faţă de stareţ. Care ar fi echivalentul în căsătorie? Pentru copii echivalentul ar fi ascultarea de părinţi iar pentru cei căsătoriţi e nevoie de ascultarea partenerului de viaţă. De când a venit Hristos nu mai există ideea: "bărbatul ordonă, femeia execută" sau invers. Hristos a schimbat sensul capului într-o familie sau o societate: "Cine vrea să fie mai mare ca toţi să fie slujitorul tuturor". Aşa că nu e cel mai mare cel care ordonă, sau cel care îşi impune punctele de vedere ci cel care slujeşte cel mai mult.

Dumnezeu i-a făcut pe soţ şi pe soţie egali şi totuşi diferiţi. Bărbatul şi femeia îşi are fiecare rolul lor bine determinat în căsătorie dar în nici un caz asta nu implică că unul e superior iar celălalt inferior. Amândoi sunt la fel de superiori ( ştiu că e un pleonasm aici dar am vrut să subliniez ceva ) în sensul că bărbatul are atribute ce îi lipsesc femeii iar femeia are atribute ce îi lipsesc bărbatului. În orice decizie ar trebui o sfătuire, o ascultare a unuia faţă de celălalt. Şi sunt momente când ştii că cel iubit face o greşeală foarte mare ( şi mă refer la greşeli serioase care ar putea să îi afecteze şansa mântuirii sau să afecteze familia într-un mod distrugător ) iar atunci într-o familie care are la bază dragostea lui Hristos, cel iubit care greşeşte va face ascultare de partener în baza încrederii pe care i-o acordă ( mai ales când cel care greşeşte nu vede să facă ceva rău ). Dar o astfel de ascultare oarbă n-ar trebui să o cerem de la celălalt pentru lucruri minore de genul: unde pun farfuriile, cine schimbă pe copil sau alte nimicuri de genul acesta pe care unii le hiperbolizează. Până la urmă dacă cei doi se iubesc nu apare problema neascultării şi nici certurile ( pe care de multe ori le-am auzit ) despre cine e şeful. Şeful e cel care slujeşte cel mai mult. Să se întreacă cei doi în slujire şi atunci se vede cine e mai mare.

Închizând o a doua paranteză ce am făcut-o în legătură cu anumite neînţelegeri între soţi vreau să mă refer la a treia ascultare şi anume ascultarea de duhovnic. Sfinţii Părinţi spun că trebuie să facem o ascultare oarbă, că şi dacă duhovnicul greşeşte ca un om Dumnezeu va îndrepta pe cel ascultător pentru că ascultă. Marii părinţi contemporani: păr Porfirie Kavsokalivitul sau păr. Efrem Katunakiotul subliniază foarte tare că harul primit a fost datorat unei ascultări oarbe. Indiferent de ceea ce spune duhovnicul noi trebuie să ascultăm de el ca de Hristos deoarece duhovnicul e glasul lui Hristos.

Acum trecând de partea de teorie şi care se potriveşte unei lumi ideale aş vrea să mă refer la criticile actuale ce i se dau ascultării. Să enumerăm nişte cazuri: - spun Sfinţii Părinţi să faci ascultare orbeşte de duhovnic atât timp cât nu e eretic; - spun părinţii mai necredincioşi către copii: "mai bine asculţi de un necunoscut decât de propriul tău părinte?"; - spun unii mai necredincioşi, cei neortodocşi precum şi unii ortodocşi bine intenţionaţi: "dacă duhovnicul îţi cere să te arunci în fântână te arunci? Dacă da, atunci înseamnă că şi cei care făceau parte din diferite secte şi li se cereau să se omoare sau să facă cine ştie ce e normal".

Deci problema principală s-ar pune în felul următor: până unde merge ascultarea? Să luăm cazul cu ce au spus Sfinţii Părinţi. Păr. Efrem Katunakiotul când a fost problema cu schimbarea calendarului după ce s-a rugat a primit semn de la Dumnezeu că Biserica lui Hristos e la Constantinopol. Dar avea o problemă: duhovnicul său Nichifor nicicum nu dorea să facă ascultare de Constantinopol: "'Am să vă fac cunoscut un amănunt din viaţa mea. Eu şi bătrânul Iosif am primit cei dintâi descoperire despre sminteala cu calendarul. Ni s-a arătat că Biserica cea vie este la Constantinopol, şi nu în tabăra celor numiţi zeloţi. Ne-am întors atunci cu Biserica, întru care este şi întreg Sfântul Munte. Stareţul meu voia să rămână cu zeloţii, iar eu i-am stat împotrivă cu silnicie în privinţa aceasta. Bătrânul Nichifor a fost nevoit să dea înapoi. Urmarea a fost că harul a plecat de la mine şi am rămas uscat, lipsit de simţirea lui şi de mângâiere.' S-a gândit atunci că trebuie să facă ascultare până la moartea asprului său Stareţ, iar apoi să se reaşeze întru rânduiala Bisericii. Asemenea îi spunea şi bătrânul Nichifor: 'De ce-mi aduci strâmtorare, fiul meu, în lucrul acesta pe care nu pot să-l fac? Ai puţină răbdare, şi după moartea mea fă orice voieşti'. Aceasta avea să se întâmple după 23 de ani, când păr. Efrem şi-a întemeiat obşte". La fel e şi cu cazul al treilea şi anume când mai marele sectei îţi cere să te sinucizi sau să faci cine ştie ce alte nebunii. Deci unde e soluţia?

După părerea mea problema principală se pune la ceea ce e ascultarea. În primul rând ascultarea e libertate, adică se face de bunăvoie pe de o parte şi pe de altă parte îţi asumi consecinţele la ascultarea făcută. O ascultare pe care o facem pentru a fugi de responsabilităţi nu e o ascultare ortodoxă şi în Duhul lui Hristos care în primul rând ne-a făcut liberi. Cei din secte de obicei când fac ascultare ei renunţă la libertatea lor, la tot ce ţin de ei şi preferă o ascultare oarbă în schimbul de a scăpa de responsabilităţi. Şi când faci aşa ceva deja e băgat un demon în acea ascultare şi poţi să ajungi la mari probleme ( de asta şi Sfinţii Părinţi sfătuiau să nu faci ascultare de un eretic şi anume deoarece nu mulţi fac o ascultare curată de un duhovnic ci mai degrabă o astfel de ascultare se câştigă cu timpul ).

Cei care se sinucid se aşteaptă de obicei ca prin gestul acesta să ajungă într-o nirvana. Ei resping Crucea şi tot ce fac e cu scopul de a ajunge la o fericire fără Cruce. Şi din păcate acest gen de ascultare apare şi în Ortodoxia noastră. Să dau un exemplu: Păr. Porfirie îi spune unui călugăr să ia paharul cu apă de pe masă şi apoi să-l verse pe jos. Călugărul face ascultare. Apoi păr. Porfirie îi dă o palmă şi îi strigă: "Prostule, de ce ai vărsat apa?!" iar călugărul îi spune: "Iertaţi-mă părinte". Atunci păr. Porfirie îi spune: "Dacă ai fi spus că ai vărsat-o din cauză că ţi-am spus eu ai fi pierdut cununa". Oare câţi din noi nu ar fi ispitiţi să spună că am vărsat apa din cauză că a spus duhovnicul? În acelaşi timp mai spune păr. Porfirie despre adevărata ascultare: "Nu e ascultare atunci când tu te aştepţi ca stareţul să te ispitească ci atunci când eşti luat pe nepregătitea. Atunci poate să vadă stareţul felul tău de a fi şi dacă ştii să te smereşti".

Ca şi o concluzie aş vrea să spun faptul că ascultarea e bună, e dumnezeiască dar aceasta e doar când trăim în Duhul lui Hristos, când pătrundem în Duhul Evangheliei şi nu în Litera ei. La început fiecare tinde să facă o împlinire a Evangheliei după Literă şi deseori aceşti oameni se smintesc despre cei ce Îl trăiesc pe Hristos în viaţa lor. Dar dacă suntem sinceri în ascultarea noastră şi nu ne făţărnicim ( iar deseori ne făţărnicim fără să fim conştienţi de asta iar aici e drama şi mai mare deoarece riscăm să ne pierdem crezând că suntem pe drumul cel bun ) Dumnezeu ne va duce la o ascultare în Duh şi în Adevăr. Până atunci e de preferat să ascultăm sfaturile Sfinţilor Părinţi şi anume de a nu face ascultare faţă de eretici sau faţă de cei ce ne cer să facem păcate precum şi sfatul păr. Rafail Noica care ne spune ca înainte să facem o ascultare oarbă de un duhovnic să îl certăm foarte atent şi dacă simţim că Hristos e în el atunci ne putem preda cu totul în mâinile acestui duhovnic.

(Sorin Dan)

Read more

Viaţa la 18 ani

Cei ce doresc sa participe la licitatia anuntata mai jos, pot lasa mesaje la comentariile acestui articol.

Ioana a implinit ieri 18 ani. Ioana este o fata pe care nu o cunosc personal, insa pe care am citit-o pe blogul Anei si pe site-ul creat in urma evenimentului care i-a schimbat viata. Luna trecuta, Ioana a devenit unul din multii copii bolnavi de cancer.

Uitasem de ziua ei; am intrat pe Jurnalul Anei si mi-a amintit ea.

La multi ani, Ioana! Sa te ajute Bunul Dumnezeu sa invingi boala. Nu stiu daca te va ajuta foarte mult darul meu, dar incerc. Imi invit cititorii blogului sa urmareasca un eveniment (http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/12/costel-busuioc-un-roman-fericit.html )la care am participat in luna decembrie: lansarea la Bucuresti a unei carti de suflet. Pe prima fila, autorul mi-a scris: Costel, cu mult drag pentru Adriana din DardinDar. Pentru ca stiu cum este viata la 18 ani si pentru ca stiu cum este viata si de la 18 la 43 de ani, m-as bucura sa parcurga si Ioana acest interval si sa treaca mai departe de el. M-as bucura daca am ajuta-o si noi: eu incep prin a lansa invitatia de a licita pentru cartea mentionata (veti vedea in film despre ce carte vorbesc). Licitatia incepe de la 12 lei (pretul de vanzare din librarie); se desfasoara in perioada 23 februarie 2010 - 28 februarie 2010 ( am ales acest scurt interval pentru ca in aceasta perioada sunt pomeniti doi sfinti Ioan - maine Sfantul Ioan Botezatorul si duminica Sfantul Cuvios Ioan Casian Romanul; cu rugaciunile lor nadajduiesc sa daruim Ioanei un strop de bucurie. Intervalul este scurt, pentru ca si cancerul este rapid: te loveste ca un fulger! Cine va dori sa faca o fapta buna nu va sta prea mult pe ganduri. Pentru ca Dardindar este un blog de suflet si pentru ca stiu ca cei care il citesc constant sunt sufletisti la randul lor, o sa ii rog pe cei care vor licita, la final, chiar daca nu sunt castigatori, sa doneze totusi suma promisa in contul Ioanei. Persoana care va castiga licitatia, va depune suma promisa in contul Ioanei, si in ziua urmatoare depunerii, de comun acord vom stabili modalitatea de a intra in posesia cartii. Doamne, ajuta! Despre Ioana Spahiu (diagnostic, conturi deschise) puteti citi aici http://ioanaspahiu.blogspot.com/2010/01/sa-o-cunoastem-pe-ioana.html Mama Ioanei este cadru didactic, colega si buna prietena cu Ana, doamna care scrie aici http://jurnalulanei.blogspot.com/ (Adriana Dar din Dar)

Read more

23 Februarie 2010

Doi straini se "cunosc"

Dumnezeu imi aude rugaciunea. Am pacatuit mai mult decat nisipul marii dar in ciuda faradelegilor mele Dumnezeu ma aude si ma miluieste neincetat. Asta am simtit si in ziua aceea. Acea binecuvantata zi de iarna de dinaintea Craciunului cand in viata mea Domnul trimite un baiat bineplacut Lui.  Un baiat marcat ca si mine de greselile tineretii, trudind din greu pentru indreptare si silindu-se sa isi schimbe viata, punand in locul relelor fapte bune si cuvioase.

L-am cunoscut prin intermediul site-lui Ortodoxia Tinerilor si Voii lui Dumnezeu. Chiar cu o zi inainte sa-l intalnesc facusem acatistul Sfantului Arhanghel Rafail, dar fara sa fi stiut dinainte ca el este si aparatorul familiei. Apoi Dumnezeu a lucrat si s-a facut simtit. A doua zi, F. intra dupa obicei pe site si, datorita Clubului de prieteni  in care eu de mai demult ma inscrisesem, ia pentru a adauga in lista lui id-ul meu de messenger dar si a altora, dornic de a impartasi din experienta proprie dar si de a primi incurajare, sfaturi sau pur si simplu de a discuta pe teme legate de credinta.

Doi straini... doi straini se "cunosc", internetul fiind locul lor de intalnire. Asa eram noi. Putin stingheriti unul fata de celalalt, faceam prezentarile. O atitudine prietenoasa, cuvinte smerite si cuminti, dar mai ales dragostea evindenta ce o avea pentru Domnul m-au facut sa-l plac inca de la inceput.  Devenisem in scurt timp foarte buni prieteni "de mess". Discutam ore in sir despre o multitudine de lucruri. Ne intelegeam foarte bine si simteam cum Dumnezeu imi picura pe ranile pacatelor grele din trecut un strop de fericire curata. Cu fiecare zi imi parea ca imi este mai drag, iar in rugaciunile mele Il rugam fierbinte pe Tatal sa se faca voia Lui.

Acum sentimentele noastre le transpunem in poezii. Zilele trecute, ascultand psalmul 140 Dumnezeu ii sopteste versurile unei frumoase poezii care m-a coplesit de emotie:

"Strigat-am Sus spre Cerul Tau Strigat-am catre Tine Auzi-ma Preabunul meu Auzi-ma pe mine

Auzi-ma cum strig plangand Pacatul ma apasa Caci stau in viata lenevind Si raul nu ma lasa.

Strigat-am Sus,strigat-am iar Preabunule la Tine Auzi-ma ca-ti dau in dar Cupe cu lacrimi pline."

Ce suflet incarcat de suferinta si smerenie dar si nadejdea in milostivirea Lui Dumnezeu. Cum sa nu fii cucerita, cand virtutea cea mai mare a unui om nu este frumusetea trupeasca sau sau inteligenta, sau harnicia sau priceperea in toate ci este frica de Facatorul a toate, de Preabunul Dumnezeu.

I-am raspuns in acelasi fel...tot printr-o poezie, scrisa doar de mana mea caci cuvintele imi erau dictate de Duhul:

"O, dulcea ta privire imi taie resuflarea. Simt cum ma-nalt prea sus si imi e teama Ca nu cumva, fara de grija, sa ma abat din Calea Eternitatii sfinte la care El ma cheama...

Mai cad, dar vocea ta imi este ajutorul Prin vorbele curate ce le spui Mi-esti sprijin, confident iar martorul E-atot vederea, atot stiinta Domnului

Vreau mana calda in fel suav sa ti-o cuprind Si impreuna rabdatori tinzand spre taina nemuririi. Iar mangaieri divine vom simti cum ne ating Incurajati de Duhul, pasim incet pe treptele iubirii..."

Dragostea intru Hristos pe care ne straduim s-o purtam in suflet amandoi ne-a legat. Aceasta legatura ma rog sa nu se franga niciodata, dar ii cer Domnului iar "Faca-se voia Ta".  Dar pana ne vom intalni intr-adevar, ne vom ruga ca Bunul sa ne curateasca inima si sa ne daruiasca multa, multa rabdare. Doamne si Stapanul vietii mele, calauzeste-mi pasii spre dobandirea dragostei de Tine ca primind ajutorul tau sa pazesc poruncile Tale. Lumineaza-ma Lumina lumii sa pot lua cele mai bune decizii si sa nu ma abat de la Calea Ta.

Doamne mult-milostive, auzi-ne pe noi si ne trimite binecuvantarea Ta divina ca petrecand viata fara de pacat sa ajungem la viata cea vesnica cu Sfintii Tai, in Imparatia Ta  si cu dansii sa Te slavim in veci. Amin!

(Ana-Maria)

Read more

Tabere la Mănăstirea Oașa în 2017

 

Înscrierea se face strict prin completarea formularului: https://goo.gl/hn4wEW

Termenul limită de înscriere: o săptămână înainte de începerea oricărei tabere.

Persoana de contact: 0727 353 246 (Adi)

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro