“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Casatoreste-te de tanar Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu    Din comorile Sfintei Scripturi Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Decembrie 2009

31 Decembrie 2009

La mulţi ani ortodoxiei pe internet!

La mulţi ani tuturor celor care şi-au dedicat timpul, efortul şi rugăciunile, pentru ca frumuseţea ortodoxiei să înflorească şi pe internet. Domnul să vă răsplătească eforturile şi să vă ţină sănătoşi, pentru a ne putea bucura unii de alţii în continuare.

Mulţumim băieţilor care stau in spatele celui mai cunoscut site ortodox românesc: Crestin Ortodox. Prea puţine ştim despre voi, dar atât de multe lucruri bune aţi lăsat in urmă! Mulţumim că de atâţia ani aţi fost, prin munca voastră, lumina călăuzitoare a mii şi mii de credincioşi, şi in mod special pentru mii de tineri. Dumnezeu să vă lumineze!

La mulţi ani maicii Siluana Vlad, care scrie,  sprijină şi povăţuieşte pe calea mântuirii, în mod special pe  cei tineri, prin intermediul siteului Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Dumnezeu să vă întărească şi să vă păzească în tot ceea ce faceţi. Sărut-mâna măicuţă dragă!

La mulţi ani părintelui Dorin Octavian Picioruş care scrie aproape zilnic pe blogul Teologie pentru azi. Ii mulţumim pentru munca enormă pe care o face atât pe plan teologic cât şi pe plan cultural, pentru înduhovnicirea şi cizelarea noastră, a tuturor. Mulţumim pentru sinceritatea debordantă a sfinţiei sale şi pentru faptul că ne însufleţeşte şi pe noi să muncim mai mult şi să facem ca lucrurile să iasă mai bine.

La mulţi ani băieţilor de la Razbointrucuvant pentru eforturile de a ne învăţa lupta cea bună cu tot ceea ce înseamnă păcat şi compromis în lumea aceasta. Mulţumim că ne arătaţi mereu frumuseţea scrierilor Sfinţilor Părinti, că ne arătaţi virtuţile şi dreapta  mărturisire de credintă, ce ne dezmorţesc şi ne trezesc pe noi din ghearele păcatului.

La mulţi ani Daniela (Filida) şi mulţumim pentru cuvintele ziditoare de pe blogul tău Incotro Doamne?. Mai rar asemenea curaj, de a trata cele mai dificile probleme care apasă pe umerii nostri, intr-un mod atât de captivant şi aproape unic.

La mulţi ani surioară Iuliana (Koinonia), pentru munca duhovnicească prin care ne adapi sufletele însetate de Dumnezeu şi de Rai. Ceea ce faci este de mare trebuinţă nouă tuturor, căci ne însufleţeşti pe calea atât de grea a mântuirii. Dumnezeu să-ţi înmulţească talanţii!

Mulţumim şi lui Claudiu Târziu, pentru prezenţa sa echilibrată în tot ceea ce înseamnă mijloace de informare. La televizor sau in apariţii editoriale, Claudiu Târziu a facut întotdeauna cinste Bisericii. Să ne trăiesti Claudiu întru mulţi ani!

La mulţi ani lui Laurenţiu Dumitru, lui Danion Vasile şi lui Gigel Chiazna. Aţi fost pionierii ortodoxiei de pe internet, iar munca voastră a ajutat, şi ajută enorm pe cei care fac primii paşi spre Dumnezeu şi Biserică. Domnul să vă aibe in pază!

La mulţi ani părintelui Eugen si părintelui Gabriel Militaru! Prin cuvintele ziditoare ale sfiintiilor voastre, ne amintiţi mereu de Chipul nemuritor al lui Dumnezeu!

La mulţi ani părinte Savatie Bastovoi! Mulţumim pentru carisma şi curajul sfinţiei voastre cu care ne îndrumaţi pe calea mântuirii.

La mulţi ani Cristian Stavriu! Mulţumim pentru gustările duhovniceşti cu care ne serveşti zilnic!

La mulţi ani Adrianei de la Dardindar şi Isabelei (Isabellelorelai's weblog)! Multumim că sunteti pilde vii de samarineni milostivi, ce ne arătaţi mereu că dacă iţi pasă cu adevarat de aproapele, atunci se pot face minuni chiar şi acolo unde disperarea se crede stăpână! Căci acolo unde este credintă puternică, boala, durerea, neputinţa şi lipsurile dispar ca prin minune.

La mulţi ani doamnei preotese Natalia şi multumim că ne aduce atâta bucurie prin ceea ce ne impartaseste pe blogul:  Daruind vei dobandi.

La mulţi ani surioarei Simona, adminul site-ului  Taina Căsătoriei, şi surioarei Irina, adminul site-ului Femeia Ortodoxa! Mulţumim pentru lucrarea deosebită pe care o faceţi. Este de neaparată trebuită să fiţi cât mai prezente prin lucrarea voastră, căci este o puternică gură de oxigen pentru atâţia tineri sufocaţi de lumea lipsită de Dumnezeu.

Nu in ultimul rând, la mulţi ani tuturor celor pe care nu v-am pomenit şi care faceţi ca ortodoxia să inflorească pe internet, dar şi în sufletele noastre. Ne cerem iertare că nu v-am pomenit pe toţi, deşi sunteţi la fel de importanţi ca şi ceilalţi fraţi şi surori cărora le-am arătat aprecierea şi dragostea frăţească în mod vădit!

Ne cerem iertare tuturor, pentru toate câte v-am greşit, căci ştim că am făcut şi greşeli în munca noastră, şi va îmbrăţisăm pe toţi cu dragoste frăţească, noi, cei mici de la Ortodoxia Tinerilor.  Mulţumim Domnului că existaţi şi că ne înfrumuseţaţi viaţa prin ceea ce faceţi şi sunteţi. Vă purtăm pe toţi în inimă, în rugaciune şi în gând. Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toţi!

(Tinerii de la Ortodoxia Tinerilor)

Read more

Ţinuta de ,,sărbătoare”

"Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare, Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi. Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii.

Şi pacea lui Hristos, întru care aţi fost chemaţi, ca să fiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre; şi fiţi mulţumitori. Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi, cu toată înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I, în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti. " ( Coloseni 3: 12 -16)

Când am citit primul cuvânt ,,îmbrăcaţi-vă", m-am dus cu gândul la câtă forfotă este în aceste zile pentru ţinutele de Revelion. Se cheltuie enorm pentru o seară, pentru câteva ore... Şi mă gândeam că nu se prea cheltuie nimic pentru "ţinuta" neceasră în Veşnicie... Haina sufletului aşteaptă de atâta timp să o îmbrăcăm, dar noi uităm de suflet. Nu-i auzim plânsul...

Read more

Bucuria anului nou!

3902740-mdVă recomand cu mare drag şi cu bucurie să citiţi cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur la Anul nou! de pe site-ul Război întru Cuvânt, mai întâi de toate.

Mai jos am scris şi eu câteva gânduri legate de bucuria Anului nou.

Anul nou e un moment de bucurie pentru toţi oamenii, din mai multe motive. E un moment frumos căci toţi oamenii se adună împreună, se unesc spre a se veseli, spre a se bucura unii de alţii, pentru a sta în comuniune. E foarte frumos căci oamenii vor să treacă într-un alt an, într-o nouă perioadă a vieţii, împreună. Noi avem în noi dorinţa de veşnicie, de bucurie continuă, de fericire nesfârşită. Bucuria oamenilor de Anul Nou intueşte foarte bine ideea de veşnicie. Căci precum am fost împreună anul ce a trecut, aşa vrem să fim împreună şi în anul nou.

Momentul maxim de bucurie este la miezul nopţii când toată lumea se bucură prin lumini, prin îmbrăţişări, prin felicitări, dar după trecerea miezului nopţiii apare o uşoară întristare, o adiere de părere de rău că noaptea va trece, că bucuria împreună cu cei dragi se va termina şi fiecare trebuie să se întoarcă la casa lui. Toţi am dori poate ca acel moment de maximă bucurie de la miezul nopţii să dureze cât mai mult, să ne veselim cât mai mult cu cei dragi, să stăm veşnic în lumina bucuriei alături de Dumnezeu şi de oameni. Intuiţia noastră asupra acestui moment vine din instinctul sufletului nostru aplecat spre veşnicie. Am vrea ca acel moment de la miezul nopţii să se oprească, să fie mai lung, să fie veşnic, ca să ne putem bucura continuu. Deşi trăim în timp, intuim veşnicia, simţim veşnicia, dorim foarte mult bucuria veşnică.

Miezul nopţii e momentul de bucurie maximă.

Mântuitorul Hristos ne dă o pildă superbă zicând la început că: „împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui" şi la sfârşitul pildei zice „iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui!". Înţelegem de aici că întâmpinarea Mirelui la miezul nopţii este de făpt întâmpinarea Domnului Hristos care s-a numit pe Sine Însuşi Mire  chiar în Împărăţia cerurilor. Sfinţii Părinţi au creat o cântare foarte frumoasă pe care o intonăm în săptămâna Patimilor şi care spune aşa:

"Iată Mirele vine în Miezul nopţii şi fericită  sluga pe care-l v-a afla priveghind iar nevrednic pe care-l va afla lenevindu-se. Vezi dar suflete al meu cu somnul să nu te îngreuiezi ca să nu te dai morţii şi afară de Împărăţie să te încui ci te deşteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule, pentru Născătoarea de Dumnezeu milueşte-ne pre noi."

Miezul nopţii dintre ani este chip al miezului nopţii pentru a doua venire a Mântuitorului Hristos. Din bucuria miezului nopţii dintre ani putem să ne ridicăm cu gândul la miezul nopţii vieţii noastre, la trecerea de la moarte la viaţă precum am trecut din anul cel vechi în anul cel nou. Aşa cum stăm împreună pentru această trecere de la an la an, aşa trebuie să stăm împreună în "miezul nopţii" pentru întâmpinarea lui Hristos precum zicem la Sfânta Liturghie: "şi noi înşine şi unii pe alţii lui Hristos Dumnezeu să o dăm".

Sfintul Maxim Mărturisitorul ne spune că unitatea de timp în care se-mpart perioadele mai mari de timp, este defapt un moment de veşnicie. Aşa şi miezul nopţii pe care-l trăim intens este un moment de veşnicie. Nu întamplător Domnul Hristos a ales miezul nopţii ca semn (chip) în care va veni Împărăţia Cerurilor.

Sfântul Ioan Gura de Aur spune că miezul nopţii e momentul în care Hristos a înviat, e momentul de desăvârşire a omului, e punctul de începere a desâvărşirii omului în relaţia de iubire cu Dumnezeu şi cu ceilalţi oameni. Astfel Împărăţia Cerurilor începe atunci când oamenii buni au ajuns să se iubească între ei şi pe Dumnezeu. Momentele care le trăim cu intensitate maximă sunt cele alături de cei dragi, acele momente sunt mai lungi, se dilatează, ajung să aibă ceva din veşnicie înlăuntrul lor, de fapt ele sunt veşnicia. Domnul a zis că împărţia cerurilor este înlăuntrul nostru. Când facem bine celorlalţi oameni, când nu suntem egoişti, atunci suntem prieteni ai lui Dumnezeu, atunci ne unim cu El, atunci suntem la fel ca Hristos, atunci e miezul nopţii, atunci începe Învierea pentru că se termină moartea egoismului, atunci începe veşnicia.

Trecerea dintre ani este motiv de bucurie pentru că avem speranţe pentru o viaţă mai bună în anul nou aşa cum trecerea din viaţa aceasta la viaţa veşnică este un motiv de bucurie căci găsim o viaţă infinit mai bună alături de Dumnezeu. Bucuria cu cei dragi de la trecerea dintre ani este asemenea cu bucuria vieţii veşnice alături de Dumnezeu. Luminile şi artificiile de la trecerea dintre ani sunt un chip al luminii celei veşnice necreate de la Dumnezeu. Cina cu masa îmbelşugată care ne aşteaptă după bucuria după miezul nopţii este asemenea cu Cina cea mare care a  gătit-o nouă Tatăl în Viaţa cea Veşnică şi-n care ne vom bucura veşnic alături şi de Fiul şi de Duhul Sfânt.

(Claudiu)

Read more

30 Decembrie 2009

Lucrarea minunată a lui Dumnezeu într-o lume plină de rele

Pe blogurile ortodoxe româneşti a fost o avalanşă de articole referitoare la sfârşitul lumii, la noua ordine mondială, la masonerie şi în general referitoare la toată lucrarea diavolului în lume. Am uitat toţi, dragii mei prieteni, că diavolul este doar un câine rău ţinut în lesă care mai latră din când în când, dar care nu face nimic fără voia Stăpânului. Ne-am lăsat toţi păcăliţi deznădăjduind că se mai poate face ceva, că noi mai putem ieşi din tot acest plan rău. Lucrarea  rea a diavolului în lume pe lângă lucrarea bună a lui Dumnezeu în noi este ca o picătură în ocean. Deşi vedem multe lucruri rele întâmplându-se la tot pasul, totuşi nu vedem câte mii şi mii de lucruri extraordinare face Dumnezeu printre noi.

Aşa cum ne asigură toţi Sfinţii Părinţi, Dumnezeu poate scoate cel mai mare bine chiar şi din cel mai puternic rău. Noi îi vedem pe oameni păcătuind dar nu-i vedem când se-ntorc la Dumnezeu, nu ştim ce li se va întâmpla până pe patul de moarte. Credem că mulţi din lume vor înfunda iadul dar uităm că Domnul Hristos a venit în lume în special pentru cei păcătoşi, şi cu scopul precis de a-i mântui.

Oricâte planuri diabolice ar fi în mintea unor oameni ai acestei lumi, oricâte rele vor vrea să facă, nu vor putea să fie mai puternici decât Dumnezeu care le ştie planul dinainte de a se naşte. Dacă ne speriem şi credem că lucrarea diavolului în lume este mai puternică decât lucrarea lui Dumnezeu ne înşelăm foarte mult şi cădem într-o gravă ispită.

Eu nu vreau să cred într-un Dumnezeu slab, care lasă lumea de capul ei, în mâna unor oameni egoişti şi răi. Eu nu vreau să cred că Hristos Domnul S-a răstignit doar pentru o mână de oameni, ci vreau să cred că Mântuitorul prin planurile şi puterea Lui va reuşi să-i scoată pe mulţi din mâna diavolului.

Read more

28 Decembrie 2009

Predica la Sfantul Mucenic si Arhidiacon Stefan

Si au ales pe cei sapte diaconi pe care ii aminteste cartea Faptele Apostolilor. Cel dintai dintre ei era Sfantul Stefan care s-a distins de la inceput si ca un foarte bun predicator; un om evlavios, plin de Duhul Sfant si cu o dragoste netarmurita pentru Sfanta credinta noua, cea in Hristos Iisus. Acest sfant era si invatat, era grec, facuse scoala biblica la Ierusalim la picioarele lui Gamaliil, era coleg cu Sfantul Pavel, Saul din Tars si [cu] alti tineri care erau impreuna in Ierusalim, ucenici ai lui Gamaliil. Insa din acesti elevi ai lui Gamaliil, marelui dascal si inteleptului Gamaliil, numai Sfantul Stefan s-a distins ca un mare aparator al crestinismului. Saul din Tars ii era dusman, pazea hainele ucigasilor lui in momentul martiriului, cand a fost ucis cu pietre si altii, din umbra, din multimea de dusmani, atatau si ei poporul impotriva lui Stefan care devenise crestin.

Si asa fiind, intr-o buna zi, in conflictele descrise in Faptele Apostolilor in capitolul VII, Sfantul Stefan este in situatia de a apara ideea crestina. Si intr-un anumit loc, a predicat pe Hristos si ei s-au razvratit impotriva lui, sinedristii, adica capii poporului evreiesc si l-au tarat la tribunalul lor si acolo l-au acuzat ca este dusmanul lui Moise, profetul la care tineau foarte mult. Si atunci Sfantul Stefan s-a aparat printr-un cuvant, un cuvant lung in care face istoria poporului evreiesc de la inceput, de la Avraam si pana in momentul in care se afla, insa numai [ce] a deschis gura despre Hristos si atunci a inceput tragedia pentru el.

Am aici in fata o carte a unui parinte din veacul IV, Asterie al Amasiei, care are un cuvant foarte frumos despre Sfantul Stefan [si] martiriul lui. Si, pentru ca e mai concis si mai bine alcatuit, am sa-l citesc inaintea fratiilor voastre, insa nu tot, o parte numai din el, ca sa nu va obositi prea mult. El incepe aratand ce merite avea primul martir; daca ar fi fost al doilea sau al treilea era mai usor, avea niste modele inainte, insa el era primul marturisitor. Si spune Asterie aici - “Faimos este cel care lupta pentru credinta, chiar daca este al doilea sau al treilea dintre luptatori. Dar nu e vrednic de atata admiratie ca cel dintai. Cel de-al doilea este indemnat spre imitare, in temeiul ravnei celui dintai si asa este atras catre slava si catre ravna. Cel care insa nu s-a folosit de nici un invatator, ci singur este descoperitorul binelui, acela pe buna dreptate primeste intaietatea. Mare este, asadar, zelul Sfantului Stefan. Pentru aceasta, mare este si cinstea, pomenirea nemuritoare pe care n-a acoperit-o nici uitarea, n-a innegrit-o nici vremea, ci generatii dupa generatii primesc istorisirile faptelor lui mari. Preoti, popoare, copii, barbati, femei, sarbatorim intr-un chip ce nu se poate uita sarbatoarea de astazi”, a Sfantului Stefan. “Dar trebuie sa privim si istoria vietii sale, ca sa admiram si mai mult pe mucenic, cunoscandu-i cu de-amanuntul faptele.

Stefan a fost primul dintre diaconi[ai lui Hristos], sfintiti prin har, vas plin de Duhul Sfant. Intarea in fiecare zi pe crestini si intorcea pe cei rataciti pe calea cea dreapta. Indurera pe dusmani, pentru ca era mai puternic in ce priveste invatatura, mai mult decat ceilalti apostoli. Dar inaintea tuturor dusmanilor, pe cel dintai dusman, pe diavolul. Acesta era cu ochii inflacarati, cu privirea salbatica spre cei care erau mai mult alipiti de credinta. A ridicat deci impotriva Sfantului Stefan o ceata de oameni, neamul Alexandrinilor, gata totdeauna pentru razvratire.

Ati auzit negresit ca cetatenii acelui oras egiptean se inflacareaza si se aprind iute, ori in ce parte i-ar impinge. Cand Stefan a vazut multimea celor care se scurgeau impotriva lui, nu stia ce sa faca deocamdata. A descoperit insa un mijloc dibaci: sa le vorbeasca masurat si bland. Nimic, nici un leac nu este asa de puternic si potrivit pentru potolirea maniei si a revoltei ca o vorba dulce si masurata. Si a grait Stefan: “Spuneti-mi care este pricina urii voastre, ca intindeti mainile asupra mea cu gandul sa ma sfasiati?” Si au raspuns ci: “Pentru ca strici legile stramosesti si introduci invataturi straine”. Atunci Sfantul retor, fara arta oratoriei si pe nepregatite, caci nu vorbea cele pe care le invatase prin arta oratorica, ci pe cele pe care le inspira Duhul Sfant, a stat in mijloc si a spus: “Barbati frati si parinti, ascultati!” Intelepte sunt cuvintele cu care a inceput, cel mai bun inceput pentru o cuvantare rostita catre un public inversunat.

Si intr-adevar, cuvintele lui dulci si placute, oarecum pline de miere, asemanatoare cu untdelemnul curat, au potolit furia fiarelor. Si le aduce aminte apoi de Avraam, pentru ca incepand din timpurile vechi si prelungind mult cuvantarea sa, sa-i faca sa-si potoleasca mania. Dupa ce a vorbit mult despre Avraam, arata ca si Moise a profetit despre Hristos, pentru ca prin vrednicia de credinta a legiuitorului sa introduca oarecum pe furis si cu talent invatatura despre credinta. A spus in mod stiintific tot ceea ce contribuia la folosul ascultatorilor.

Dar cand a vazut ca rautatea lor este de neclintit, iar parerea lor de neinduplecat, atunci deci, plin de indrazneala, renuntand la viata de aici, a lasat la o parte toata arta oratorica de a indupleca pe ascultatori prin cuvinte de linguseala, a vorbit deschis celor care erau tari in cerbice, netaiati imprejur la inima, celor ce se lupta cu legea, celor care duc razboi impotriva Duhului Sfant si altele inca. Acum cainii multi l-au inconjurat ca pe Stapanul Hristos si tauri grasi, potrivit cuvintelor psalmistului, l-au cuprins. Statea singur, inconjurat din toate partile de un popor de ucigasi. In acel ceas nu era alaturi de el nici un prieten, nici un cunoscut, nici o ruda. In adevar, prezenta unor cunostinte de aproape da o oarecare mangaiere celor care sunt in primejdie. Dar inaltul Arbitru al marii lupte, Dumnezeu, a cunoscut ca Stefan are nevoie de un ajutator - caci, desi era curajos si viteaz, totusi era om si simtea cele omenesti - si i Se arata indata. Si pe cand se uita Stefan spre cer, S-a aratat Dumnezeu avand pe Fiul in dreapta, in forma omeneasca.

Ce mare iubire de oameni, ce mare bunatate! S-a aratat atletului pentru care lupta, Dumnezeul dumnezeilor. Iar Dumnezeul tuturor i-a spus cam aceste cuvinte: “Nu fi intristat, Stefane, ca n-ai pe nici un om care sa te ajute, ca nu-i langa tine la vreme de necazuri nici un prieten”.” Ca de obicei el avea colegi, erau prin multime pe acolo, insa nimeni nu lua parte. Asa suntem parasiti cand suntem in mare necaz. “”Dar Eu impreuna cu iubitul Meu Fiu” spunea Dumnezeu, “vad cele ce se fac. Gata este odihna, deschise sunt usile Raiului, cu putina rabdare paraseste viata aceasta trecatoare si grabeste-te spre viata cea vesnica si fara de sfarsit. Inca pe cand esti in trup vezi pe Dumnezeu, lucru ce depaseste toata firea omeneasca. Ai fost initiat de apostolii mai batrani ca Tatal are Fiu adevarat si iubit. Iata Eu Ma arat tie atat cat poti purta tu. Sta alaturi de Mine, in dreapta, si Fiul, ca sa cunosti din locul in care sta, ce cinste are la Mine. Atunci cand Dumnezeu umbla pe pamant in trup omenesc, scandaliza pe multi, dar tu acum vezi-L langa Mine intru inaltime, cu chip de om ceresc si supraceresc pentru a te incredinta de intruparea care s-a savarsit. Nu te tulbura, nu te pierde cu firea, daca esti pietruit pentru El. Nu te teme de lupta, caci vezi pe Arbitrul luptelor. Paraseste trupul, dispretuindu-l ca pe o legatura pamanteasca, ca pe o casa putreda, ca pe un vas de lut usor de spart. Alearga liber ca sa mostenesti viata de aici. Cununa virtutii tale ti-e gata, muta-te de acum de pe pamant la cer. Lasa trupul ucigasilor tai (…), paraseste tu un popor cuprins de furie si vino in ceata ingerilor.”" Cam aceasta ii spunea Dumnezeu in aceasta vedenie foarte mangaietoare pentru Stefan.

“Dumnezeu s-a aratat Sfantului Stefan cu intentia ca sa nu sufere ceva cumplit si sa-i dea mai mult zel in fata marii primejdii care sta inaintea lui. Din aceasta pricina, nu i-a trimis in ajutor un inger ca apostolilor in temnita, nici o putere slujitoare sau un semn; S-a aratat El insusi, Domnul. Stefan a fost parga mucenicilor, iar cea dintai fapta de mucenicie trebuia sa fie desavarsita, pentru ca mucenicii, cei care vor fi ziditi in urma, sa ia reazim tare de ravna si sa nu fie imitatori ai fricii”. Toti mucenicii aproape au avut un sprijin, niste ocrotitori. Unora, in temnita aruncati fiind, plini de rane, in timpul noptii li se arata cineva, un batran sau un apostol, un inger, si le vindeca ranele si a doua zi erau intregi si uimeau pe cei care i-au chinuit in ziua precedenta. Asa incat aceste aratari, aceste incurajari supraomenesti dadeau foarte mult curaj martirilor de la inceput. Iar Sfantului Stefan nu s-a aratat un inger sau un sfant apostol, ci insusi Dumnezeu Tatal si Fiul in slava cereasca.

“Asa se intampla si in razboaiele obisnuite. Soldatul din primele randuri este cel care da tonul luptei: daca se poarta cu barbatie si cu vitejie incurajeaza pe toti ceilalti” care vin in urma lui.

“(…) Cel invrednicit de marea vedenie ca nici un altul n-a trecut sub tacere ceea ce a vazut. Dimpotriva, indata a strigat: “Iata vad cerul deschis si Fiul Omului stand la dreapta lui Dumnezeu”. Credea Sfantul Stefan ca indata ce va spune vedenia, are sa-i convinga pe necredinciosi. Ei insa au facut cuvintele prilej de mai multa manie si furie si astupandu-si urechile la auzul cuvintelor lui, socotindu-le drept hula, s-au pornit de indata sa ucida. Tragandu-l afara din cetate pe omul purtator de Hristos, care purta rabdarea ca si Hristos crucea, vindeca raul savarsit tot prin rau, se apara de ucidere prin ucidere si adauga crucii pietrele. Au asezat pe un loc ses pe de trei ori fericitul Stefan, trupul acela inalt, trofeul mare al mucenicilor, si poporul sangiurilor si al maniei au inconjurat pe Stefan si imitand acea numita aghinie intrebuintata in lupte, au aruncat cu pietre in diaconul Pietrei celei care sta in capul unghiului”, in Sfantul Stefan.

“Mana evreiasca a savarsit omorul. Tinta celor care aruncau era mucenicul care statea in mijloc, ca si semnul de ochit pentru arcasi. Trupul sau ranit din toate partile si scaldat in sange n-a mai putut sta drept, se clatina si ameninta cu caderea, ca un plop inalt taiat la radacina de multi taietori de lemne. Dar n-a cazut neelegant ca cei mai multi dintre oameni, n-a cazut lungit cu fata la pamant, nici n-a fost doborat pe o coasta, nici n-a cazut trupul lui pe spate, ci a cazut punandu-si genunchii in chipul plin de cuviinta al unui om care se roaga”.

A murit rugandu-se. “A grabit prin rugaciune despartirea trupului de suflet, strigand catre Domnul vazut de el: “Doamne Iisuse Hristoase, primeste duhul meu”. Se silea sa se mute de aici ca dintr-o tara straina in patria sa, ca dintr-un pamant pustiu si secetos intr-un oras stralucitor. Pe langa rugaciunea sa a adaugat si o rugaciune pentru cei care il loveau cu pietre. Cei ce raneau faceau fapte bune - pentru el, pentru Stefan - “cei ce aruncau cu pietre mantuiau, cei ce ucideau dadeau viata, cei ce-l desparteau de tarana il trimiteau in imparatia Cerurilor.

Sa vedem ce scop au si cuvintele rugaciunii lui: “Doamne, nu socoti lor pacatul acesta”. Stefan nu s-a rugat, dupa cum gresit socotesc unii, ca sa ramana pacatul dusmanilor lui nepedepsit si fara raspundere. (…) Dar ce sens au cuvintele “Doamne, nu socoti lor pacatul acesta”? Iata ce vrea sa spuna Sfantul Stefan: “Da-le, Doamne, teama umilintei; du spre cainta pe cei indrazneti! Nu ingadui sa moara in taierea imprejur a necredintei! Atrage-i, Doamne, prin pocainta la cunoasterea Ta! Aprinde-le in inimi flacara dumnezeirii! Daca se vor imbunatati in chipul acesta, este clar ca atunci nu le vei socoti lor pacatul. Daca se vor spala cu sangele Tau si al meu in baia harului, vor fi sloboziti de crimele lor”.

Acestea s-au intamplat si drama s-a savarsit. Osti de ingeri se bucurau de lupta sa si cu multa suita l-au asezat pe Sfantul Stefan in ceata ingerilor. Diavolul insa s-a intors fara nici o isprava, grozav nedumerit. Dar ca sa vorbesc intr-un chip mai material despre duhul vazduhului care are fata, ca sa ma exprim prin cuvintele profetice, ca arsura oalei, diavolul a savarsit tocmai contrariul decat ceea ce nadajduia: prin cele prin care socotea ca are sa imputineze pe crestini, prin acelea a inmultit catalogul mucenicilor”.

Frati crestini, asa ne e prezentat acest martiriu al Sfantului Stefan, primul martir crestin. A fost cu adevarat parga a mucenicilor si un exemplu, cu tot ansamblul de chinuri si cu tot sprijinul dumnezeirii intregi care l-a intarit. Duhul Sfant era in el, iar sus pe bolta cereasca, deasupra teatrului in care patimea, erau Tatal, Dumnezeu Tatal si Fiul, (…) pentru care murea Sfantul Stefan. Locul unde a fost mucenicit Sfantul Stefan este cunoscut la Ierusalim, cine a fost acolo stie, este o biserica ridicata in cinstea lui, cand se iese din cetatea Ierusalimului catre Ghetsimani. Se trece prin poarta Sfantului Stefan si e o biserica frumoasa, nu prea veche, insa [facuta] pe zidul uneia [mai] vechi. Acolo a fost alta biserica la inceputuri. Si de acolo se coboara la Ghetsimani. Ceea ce adauga la frumusetea bisericii si la aceasta intamplare cu martiriul Sfantului Stefan, sunt indeosebi clopotele. Frati crestini, cine a fost si a ascultat acest dangat de clopot, e rascolit cu adevarat dumnezeieste. Cine a armonizat aceste clopote, cine a pus in ele metalul ca sa dea un sunet asa de duios si asa de armonios, desteapta in inimi momentul dramatic, dar si de slava in care Sfantul Stefan si-a dat duhul in mainile Sfintei Treimi.

A fost cules de crestini, trupul lui ucis cu pietre, a fost ingropat cu cinste acolo, insa a disparut pentru multa vreme. Abia in anul 415 s-a descoperit Sfantul lui trup si a fost pus din nou intr-o racla de argint aurit si pastrat cu cinste la Constantinopol. Dupa aceea moastele lui au circulat si Dumnezeu stie unde sunt acum; parti din ele sunt in mai multe locuri din lumea crestina. Si un moment important: cand s-au gasit moastele Sfantului Stefan, in loc sa se bucure toata lumea crestina din insula in care s-au gasit, in Mediterana - erau si evrei acolo - toti evreii au fost ciomagiti de crestini, ca un fel de razbunare pentru aceasta crima, ca l-au ucis pe Sfantul Stefan.

(Parintele Sofian Boghiu)

Read more

26 Decembrie 2009

La mulţi ani Hristoase!

Slava Tie Imparate Slava Tie!

La multi ani Dumnezeul inimii mele! Doamne e asa de minunat sa fii crestin! Este o mare taina sa fii crestin! Dar cel mai frumos este sa fii un crestin smerit! Acum ca este ziua ta doresc sa iti transmit un calduros: LA MULTI ANI! si sa iti multumesc pentru toate darurile pe care mi le-ai facut, pentru toate luptele din ispite, pentru toate caderile si ridicarile, pentru ca am niste oameni minunati langa mine, ca mi-ai daruit aici pe Ortodoxia Tinerilor prieteni frumosi si desptepti, pentru ca....mi-ai daruit viata.

Nimeni care gusta din bunatatile Tale, nu poate sa ramana indiferent, caci Izvorul Tau din care ne adapi pe noi, este Izvorul cel fara de moarte! Cine gusta este mereu viu in veac. Iti multumesc ca ai venit pentru noi pacatosii in lume. Sa ierti Bunule pe toti care au uitat sa iti cante La multi ani si in inimile lor...Ei nu te cunosc, caci daca te-ar cunoaste, mult te-ar iubi, cheama-i si pe ei sa fie partasi la aceasta Bucurie Mare. Pe toti ii bucura Hristoase, umple lumea de bucurie cu Lumina Ta. Patrunde si inimile reci....si incalzeste acolo, sa sclipeasca si inimile acestea Nasterea Ta. E multa durere in inimile multora Doamne, si multe din ele sunt ascunse. Tu inmoaie cu Dulcetea Chipului Tau de Copilas acestea si prefa-le in miere si vindeca-le caci peste toate ai putere!

Mai fericiti sunt Doamne, boul si asinul care te-au incalzit in iesle, decat inimile care inca nu Te-au primit, caci animalele s-au invrednicit sa simta cea mai calda inima din lume, si omul de asemenea...Cine nu se minuneaza gandind doar la faptul ca Tu Dumnezeu infinit ai luat trup si ai devenit finit pentru oameni, dar inima-ti plina de dor sa mantuiesti fapturile din lume, ti-au aratat cat de blanda e inima Ta si ea tot nemarginita a ramas...Ochisorii frumosi toti ii priveau cu mirare, caci erau de o lumina nematerialnica aprinsi si patrundeau tainic in tumultul sufletelor omenesti. Mainile cele care au purtat cuiele pacatelor noastre, erau fine si cautau sanii cei binecuvantati ai Maicii Tale. Cum Tu care nu ai nevoie de hrana, ai venit sa primesti hrana noastra din lume? Ai simtit Bunule inca de la nastere neputinta firii omenesti si ai purtat-o cu demnitate.

Read more

24 Decembrie 2009

La Biserică în dimineaţa de Crăciun

35734Bucuria nu e ceva impersonal, nu apare şi dispare pur şi simplu, ci bucuria e mereu de la o persoană la alta. Nu există o bucurie în sine, ci totul e personal. Nu există "o bucurie a Crăciunului" de care noi să beneficiem automat în luna decembrie ci bucuria aceasta este chiar relaţia dintre mine şi tine, dintre Dumnezeu şi noi.

Adevărul nu poate fi prins în cuvinte niciodată, ci adevărul e mereu faptă. Astfel atmosfera aceasta deosebită şi sfântă de Naşterea Domnului vine din gestul fiecăruia dintre noi către celălalt.

Bucuria aceasta a Naşterii Domnului este mai întâi dragostea lui Dumnezeu îndreptată către noi toţi, prin iertarea păcatelor şi puterea pe care ne-o dă El făcându-se om. Iar mai apoi această bucurie este răspunsul pe care-l dăm noi lui Dumnezeu, iubindu-i pe cei din familia noaştră, pe prietenii noştri dar şi pe cei necăjiţi sau în suferinţe.

Noi suntem buni pentru că Dumnezeu e bun cu noi, noi dăruim pentru că Dumnezeu ne-a dăruit primul, noi ne iubim unii pe alţii pentru că El ne iubeşte pe fiecare dintre noi. Tot binele e de la Dumnezeu spre lume şi nu invers. Astfel "bucuria aceasta de Naşterea Domnului" e personală, pentru că e de la Domnul spre noi.

Bucuria Crăciunului vine de la Dumnezeu la noi, vine din Biserică, din casa Lui spre noi.

Dumnezeu ne invită în dimineţa Crăciunului la El acasă, să "luam masa" împreună cu El şi să ne bucurăm unii de alţii. Nu e loc mai frumos pe pământ ca Biserica, nu e bucurie mai mare ca Sfânta Liturghie! Această bucurie se prelungeşte şi după slujbă spre casele noastre, spre inimile fiecăruia dintre noi.

În ce loc mai minunat am putea fi în dimineaţa de Crăciun, decât numai în Biserică!

(Claudiu)

Read more

Dumnezeu iubire

Dumnezeu iubire, din iubire a zis: "Sa fie... " si a fost. A fost pamantul cu toate cele care se afla pe el, in el, deasupra lui, iar omul, barbat si femeie, a fost creat dupa Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu, adica dupa Chipul Iubirii, pentru a se Asemana Iubirii, adica pentru a iubi.

Si Iubirea, prin Cuvantul Sau a zis: "Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii."

Suntem creati din Iubire pentru a ne intoarce in Iubire prin iubire. Nu exista alta Cale decat Calea ce stramta si anevoioasa a Iubirii. Oamenii incearca mereu sa fie cei mai mari, cei mai puternici, cei mai admirati, dar niciodata nu incearca sa fie cei mai iubitori. Nimeni nu se bate pentru a avea locul intai pe scara iubirii aproapelui. Si totusi, "Cine, oare, este mai mare in imparatia cerurilor?" "Si chemand la Sine un prunc, l-a pus in mijlocul lor, Si a zis: Adevarat zic voua: De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in imparatia cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare in imparatia cerurilor." Cum se smereste pruncul? In nevinovatia lui il iubeste pe cel mai mare cu o dragoste curata si nevinovata, cu un suras pe buze, si cu o privire inocenta si curata. Haideti sa ne intrecem si noi in iubire, in curatie, in nevinovatie, "Si care este mai mare intre voi sa fie slujitorul vostru". Sa ne intrecem deci in slujire...

Read more

Ruga de Craciun...

Un fulg de nea usor se adaposteste sub lacrima tarzie uitata pe tejgheaua din fata casei. Orasul pare acoperit de glasurile ceresti ale colindatorilor. Privesc spre cer si parca vad Steaua ce a rasarit acum mult timp in Betleem,unde s-a nascut Pruncul Iisus. De ce plang, Doamne? Oare nu ma pot bucura de Tine...de tot ceea ce imi daruiesti? In apropiere de venirea Ta...de ce-mi lasi lacrimile sa cada?

Un simplu ,,de ce" se infinge in inima...Tot de acolo o multime de raspunsuri dau tarcoale unor ganduri nostalgice. Tot din inima porneste ruga ce o inalt spre Slava Ta. Plang de nevrednicia mea...Tu stii asta. Privesc la chipul Tau cel bland...dar lacrimile nu au contenit. Ca un prunc Tatal Te-a trimis noua, in aceasta zi minunata. Cine credea ca Te vei rastigni pentru mine? Durerea de pe Cruce astazi parca as vrea s-o port si eu. Cu sangele Tau, Iisuse sa imi spal camara launtrica...Sa ies din intunericul ce ma cuprinde si sa pasesc spre Lumina Cea adevarata. Spre Lumina ce ma cheama, Lumina ce ma ridica de fiecare data cand cad. Sa alerg spre glasul Tau Cel dulce... Lacrimile sa nu le pot simti. Sa nu simt lumea, sa nu simt pacatul. Sa fiu o pasare ce zboara intr-o singura directie. Sa nu ma pot opri...din acest tainic dor...ce duce la Tine. Sa simt caldura palmelor Tale...Sa ma cuprinzi cu Mangaierea Ta... Strange-ma de mana Iisuse...atat cer...de Nasterea Ta!

Georgiana

Read more

23 Decembrie 2009

Nasterea lui Hristos ne invata smerenia

Gandindu-ma la nasterea Domnului, la chipul umil in care a venit in mijlocul oamenilor, atat de simplu, atat de lipsit de pretentii, intr-un cuvant...atat de smerit, nu am putut sa nu ma gandesc si la contrastul dintre smerenia Sa si smerenia vietii noastre. Este din ce in ce mai greu de acceptat pentru lumea moderna in care traim, ca insusi Fiul lui Dumnezeu sa se nasca in ieslea unui grajd, pentru ca defapt aceasta era pestera aceea in care S-a nascut Mantuitorul: un grajd.

Si nu s-a rusinat Cel care a tocmit frumusetea crinilor, delicatetea ghioceilor si dulceata trandafirilor sa se nasca in mirosul greu al animalelor. Nu s-a rusinat Cel ce a tocmit stralucirea si caldura Soarelui sa se nasca in frigul cumplit de iarna dintr-un grajd, incalzindu-se doar cu rasuflarea dobitoacelor si doar la sanul Maicii Sale. Nu s-a rusinat Cel ce a facut limpezimea izvoarelor si albul zapezilor sa se nasca in niste conditii care astazi ar fi catalogate drept "mizere" si "inumane". Nu s-a rusinat insusi Dumnezeu de asemenea conditii de trai, caci doar asa a putut sa ajunga mai bine in inimile noastre: Nascandu-se in aceeasi saracie si lipsuri, precum saracia si mizeria in care sta adesea sufletul nostru.

In contrast cu toate acestea, goana noastra dupa a avea la super-oferta tot ce ne place din rafturile super-maketurilor, goana de a sarbatori Craciunul fara Sarbatorit, ne face sa credem ca nasterea Mantuitorului este mai mult un basm frumos, decat realitatea lucrurilor.

Totusi, prin saracii de langa noi, mai primim cate o palma bine-meritata, caci doar asa ni se mai deschid ochii vazand cate griji desarte ne facem ca nu cumva sa ne pierdem casa, masina si serviciul, sau sa facem rost de banii pentru asigurarea de viata si pentru rata la credit, cand iata ca cersetorul de la coltul strazii, cel din statia de metrou si cel de la usa bisericii, doarme asemenea lui Hristos, nu intr-un grajd, dar intr-o canalizare plina cu mizerie, intr-o constructie parasita si lipsita de orice sursa de caldura, sau in cine stie ce alt loc, de neinchipuit pentru a te odihni, asa cum neinchipuit ni se pare ca Hristos Domnul S-a nascut si S-a odihnit intr-un grajd.

Si pentru ca smerenia ne-o insusim mai mult de nevoie decat de voie, iata ca Mantuitorul Hristos isi are ca prima tema pentru mantuirea noastra... smerenia. Smerenia cu care s-a nascut! Si smerenia aceasta ne invata sa ne coboram de pe tronul iubirii de sine la tronul iubirii de aproapele, intr-un mod cat se poate de simplu si firesc. Aceasta smerenie a Mantuitorului, care pare extrema pentru conditiile actuale de trai ale omului, ne arata ca doar prin smerenie putem ajunge la normalitate, ca doar asa ajungem la inima celor de langa noi:

La smerenia de a vedea ca  este normal sa nu ma rusinez sa fiu vazut pe strada vorbind cu un cersetor. Ca este normal sa primesc cu bucurie un sfat bun, chiar si atunci atunci cand este dat de cineva mai mic in ani decat mine, sau mai putin scolit, sau mai putin moral. Ca este normal sa-mi cer iertare de dragul impacarii, celui cu care m-am certat, chiar daca sunt convins ca nu am gresit. Ca este normal sa port aceeasi haina curata mai multe zile la rand fara sa ma rusinez ca am purtat-o doar pe aceea.

Smerenia Mantuitorului ma invata ca este normal sa-mi insusesc o greseala (cat de mica) a fratelui, sotiei, parintelui meu, tocmai ca vina sa nu pice asupra celui drag ci asupra mea. Ca este firesc ca atunci cand, in loc sa judec o nedreptate a cuiva, mai bine ma rog deindata pentru acela, stiind ca rugaciunea este biruitoare asupra rautatii si nu o simpla judecata. Ca este normal sa nu intru in sufletul omului cu bocancii, ci delicat precum o mama. Ca este normal sa daruiesc iubire inainte sa caut sa o primesc.

Mantuitorul ne-a invatat ca smerenia se invata: "Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre." (Ev. Matei 11:29)

Uitandu-ma la nasterea Domnului pot invata in mod concret sa fiu smerit in imbracaminte si in port, in CV-ul aplicat angajatorului, in modul in care gatesc mancarea, in modul de a ma prezenta fata de ceilalti, si in toate situatiile de viata.

In fiecare zi sunt multe situatii in care putem exersa si dobandi smerenia, dar din goana si supeficialitatea cu care tratam semenii si toate intamplarile prin care interactionam cu cei de langa noi, nu realizam cate sanse de mantuire ne asterne Dumnezeu, si cat de multe irosim. In fiecare zi avem sansa de a ne desavarsi, nu numai in posturi si de sarbatori. In fiecare zi putem purta smerenia Nasterii Domnului in inimile noastre.

Iertarea Doamne, iertare fratilor, iertare tuturor.

Read more

Tabere la Mănăstirea Oașa în 2017

Înscrierea se face strict prin completarea formularului: https://goo.gl/hn4wEW

Termenul limită de înscriere: o săptămână înainte de începerea oricărei tabere.

Persoana de contact: 0727 353 246 (Adi)

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro