“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie

Tu de ce crezi in Dumnezeu   Din comorile Sfintei Scripturi Tu de ce crezi in Dumnezeu Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Noiembrie 2009

30 Noiembrie 2009

Acum câţiva ani de sărbătoarea Sfântului Andrei

sf-andrei-3-800 (400 x 551)Mi-aduc aminte ca acum vreo 6-7 ani ma aflam seara la vecernia Sfântului Apostol Andrei la catedrala din Galaţi. Pe atunci, se făcea de către tinerii de la ASCOR, un marş al luminii cu icoane de la Catedrala din Galaţi la Seminarul Teologic. După ce am participat la acest marş, obosit, pentru ca ora era cam târzie, m-am dus la vecernie. Luminile erau stinse, doar câteva lumânări pâlpâiau, corul de la strana cânta dumnezeieşte, catedrala era plină... era o atmosferă duhovnicească foarte intimă.

Deodată stând şi ascultând cu bucurie minunatele cântări ale  vecerniei m-a cuprins o stare de linişte şi am început să plâng. Şi plângeam... Plângeam şi înţelegeam că Dumnezeu mă cercetează cu harul Său. Nu mai trăisem niciodată aşa ceva, cu toată fiinţa mea simţeam că numai Hristos Domnul îmi poate da o asemenea linişte. Plângeam şi mă rugam! Pentru mama, pentru tata, pentru sotia mea Iulia, pentru prietenii mei... Lacrimile curgeau şiroaie, haina cu care eram îmbrăcat se udase destul de mult.

Era aşa de bine, vroiam să nu se mai termine. Mare bucurie! Mă rugam şi Sfântului Andrei şi mă gândeam în acele clipe de ce mi-a dat mie Dumnezeu aşa ceva. Poate pentru că am purtat icoana Sfântului Andrei pe piept pe tot drumul marşului? Nu ştiu. Dar atunci, în acea perioadă eram la început, era vremea când mă apropiam de Dumnezeu, erau primii paşi în ale credinţei, atunci învăţam cine este Dumnezeu şi ce-mi poate oferi El mie.

Într-un sfârşit, după minute în şir în care am plâns necontrolabil şi în care m-am simţit extraordinar, lacrimile au încetat, iar în sufletul meu a rămas o stare de pace profundă, pe care n-o poţi "alunga" uşor. În tot timpul acestei experienţe îmi simţeam inima despovărată, uşurată, scapată de orice grijă şi fiecare lacrimă parcă curăţa toată murdăria păcatelor. Lacrimile mi-aduceau aminte şi de toate păcatele mele ajutându-mă să-mi cer iertare pentru tot ce am făcut.

Aşa a început o frumoasă relaţie între mine şi Dumnezeu. De atunci au trecut ani mulţi. Cei mai frumoşi ani ai mei au fost cei cu Dumnezeu. Cele mai mari realizări ale mele pe plan personal şi profesional au fost în aceşti ani în care i-am cerut Lui totul.

Nu m-a dezămăgit niciodată.

Pentru mine Sfântul Andrei e ocrotitorul tinerilor, pentru că aşa l-am perceput eu, el fiind ocrotitor al Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi din România, Filiala din Galaţi. Sfântul Andrei este ocrotitorul României şi românilor de pretutindeni.

Primul apostol chemat de Mântuitorul Hristos la propovăduirea evangheliei ne-a învăţat şi pe noi să credem în Dumnezeu, ne-a arătat şi nouă celor de la nord de Dunăre că El e un singur Domn dar trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Mulţumim Sfinte Andree că ai venit şi pe la noi, roagă-te în continuare pentru noi, pentru ţara noastră, pentru mântuirea noastră.

Sfântul Apostol Andrei este naşul nostru al tuturor românilor.

(Claudiu)

Read more

Moaştele şi crucea Sfântului Andrei de la Patras

(Imagini trimise de Andreea)

Read more

28 Noiembrie 2009

Tabietul - o formă a iubirii de sine

good20habits20bad20habits-main_FullUna din formele pe care o ia goana dupa placere si confort a omului de astazi, este tabietul. Fie ca este cafeluta servita in fiecare dimineata, uitatul la televizor in mod constant la o emisiune sau la un serial, fie ca este vorba de un hobby practicat zilnic, search-ul de seara pe net, sau de  somnul si stirile de dupa pranz, toate acestea se reduc la un singur cuvant: tabiet.

Tabietul este un obicei fix,  prin care ne satisfacem o dorinta, o bucurie in mod egoist, fara a impartasi acea bucurie cu Dumnezeu si cu aproapele. Si bine este de stiut ca orice bucurie a noastra, pe care nu o impartasim cu Dumnezeu si cu aproapele este o bucurie egoista.

Tabietul il recunoastem usor ca boala fata de ceilalti ai nostri. In general, o persoana care are tabieturi, devine imediat irascibila si indispusa daca ii este intrerupt tabietul, adica sursa bucuriei egoiste.

Read more

Mănăstirea Feredeu

Manastirea Feredeu este asezata pe un deal, la altitudinea de 427 m, si este înconjurata de o padure foarte deasa. Lacasul de cult a fost ridicat,  în imediata apropriere a izvorului care-i poarta denumirea si a manastirii, izvor foarte cunoscut si apreciat de catre locuitori din Muntii Zarandului precum si din cele ale podgoriei Aradului, care se întinde între localitatile Radna – Lipova si pâna lânga Pâncota. Existenta unui asezamânt monahal la Feredeu este mentionat pentru prima data în urma cu mai bine de 215 ani, când în imediata apropiere a locului unde a fost înaltata manastirea , se afla un schit cu un paraclis lânga un izvor cu apa, facatoare de minuni.

Dupa unele informatii care sau transmis din generatie în generatie, rezulta, ca schitul, acest asezamânt monahal, a existat si în perioada anilor când o buna parte din teritoriile de pe Valea Muresului Inferior, din Banat precum si din Tara celor trei Crisuri sau aflat sub stapânirea turcilor pâna în jurul anilor1699 când a fost încheiata Pacea de la Karlowitz. În perioada acelor ani, la schitul de la Feredeu a trait un calugar pe numele Filimon, care a fost ucis de catre turci înainte sa paraseasca aceasta regiune, pentru faptul ca de nenumarate ori a cerut cu crucea în mâna ridicata de-asupra capului cotropitorilor pagâni sa paraseasca aceste meleaguri.

Read more

Nu am timp de rugăciune!

Oriunde te-ai afla, oriunde te-ai duce esti cuprins de neincetata bataie. a ceasului. Orele trec din ce in ce mai repede, la fel si zilele. Te intrebi daca mai ai timp sa faci ceva. Fiind tanar, ai prea multe preocupari. Pe langa programul strict de zi cu zi, trebuie sa te mai si distrezi ca doar "o viata ai". O iesire in oras cu prietenii, la o terasa, o plimbare la mall si poti spune la final: ce repede a trecut timpul!

Dupa cum stiti, timpul a fost si este cel mai mare "dusman" al omului dar poate fi si cel mai mare aliat. Un parinte spunea ca pentru cei harnici timpul parca se dilata, si au timp sa faca tot ce e nevoie, pe cand pentru cei lenesi timpul se contracta, si simt cu nu mai au timp de nimic.

El ne fura din viata minute, ore, timp in care noi putem face mult mai multe lucruri folositoare pentru suflet. Multi pierdem timp pe lucruri inutile. Acordam mai mult timp acestora dar defapt uitam de noi insine. Uitam de suflet, uitam de ceea ce ar trebui sa facem, fiind copiii Lui. Ne facem timp pentru munca, odihna, familie, cumparaturi, calatorii, intalniri, restaurante, dar numai de suflet nu. Oare ne folosesc acestea cu ceva?

Vom avea Viata Vesnica in cautarea noastra lumeasca? Noi nu avem timp de El, dar  El are mereu timp de noi. Noi, în schimb, am înlocuit rugaciunea cu doar o inchinare. Liturghia duminicală e dată deoparte pentru o ieşire cu prietenii, la mall ori în orice alt loc de distracţie. Suntem mereu ocupaţi cu noi înşine, cu preocupările noastre, cu îndatoririle lumeşti, cu petrecerea timpului altfel decât cu Dumnezeu şi altundeva decât la biserică. Iata ce ne spune Parintele Calistrat  de la Barnova despre timpul pentru rugaciune:In permanenta intalnesc oameni care spun: "Nu am timp"; iar raspunsul meu a fost urmatorul: "Cate minute ai creat tu in univers ca sa ti le atribui tie si sa spui ca e timpul tau? Timpul este numai al lui Dumnezeu. Si asa, din tot cat ti-a dat, trebuie sa-i dai si lui macar cum spunea fariseul in Evanghelie zeciuiala, un minut la o ora, daca nu zece minute la o ora, in care sa se vada ca incerci sa concretizezi comunicarea cu Dumnezeu".

Omul e invatat sa se inchine din rutina. E invatat sa zica din fuga "Doamne-ajuta!", indiferent ca e la furat, la serviciu sau intr-o calatorie. El isi atribuie acea rugaciune scurta, "Doamne, ajuta-ma sa reusesc...", si prin asta crede ca a spus tot.

Mai mult decat atat, cateheza preotului din parohie trebuie sa explice concludent omului ceea ce inseamna legatura intre om si Dumnezeu prin rugaciune, ce inseamna comunicarea cu Dumnezeu prin rugaciune. Crestinul priveste rugaciunea ca pe o obligatie, cum ar fi o norma in plus in codul penal sau in codul civil. Cum m-a intrebat odata o doamna "Dar de ce tocmai douasprezece icoase si ultimul trebuie sa-l mai repet odata?" Si i-am zis: "Daca vrei, repeta-l de doua ori!".

Un alt lucru care sta la baza lipsei de rugaciune este obisnuinta clericilor de a comunica crestinilor acele canoane scurte si simbolice pe care noi le intalnim in bisericile de parohie, cand, pentru pacatele spovedite, preotul, in loc sa-i spuna crestinului sa citeasca o catisma din Psaltire, un numar de Tatal Nostru, un numar de Psalmul 50, un Acatist al unui sfant ajutator, un Canon de pocainta sau al Ingerului pazitor, el ii spune sa aprinda cateva lumanari, sa cumpere cateva prescuri ori ii zice: "Mergi acasa, am pus la pomenit, se rezolva, stai linistit..."

Deci avem timp de toate, numai de rugaciune nu. Insa rugaciunea este respiratia sufletului. Prin urmare, cand nu avem timp sa ne rugam, atunci nu avem timp sa respiram, nu avem timp sa traim duhovniceste.

Respiratia trupului o facem usor, fara sa uitam de ea, pentru ca o avem in reflex. Insa reflexul pe care l-am pierdut prin caderea in pacat, este reflexul de a trai duhovniceste. Iar pentru a fi vii sufleteste, reflexul acesta trebuie sa-l recapatam: rugaciunea.

(Georgiana)

Read more

27 Noiembrie 2009

Icoana Maicii Domnului de la Lavra Poceav

Lavra Poceaev este una dintre cele mai mari lavre ale Ucrainei de astazi. In vechea Rusie numai manastirile foarte mari, cu mai multe biserici, cu un numar impresionant de calugari si cu o functionare neincetata din momentul infiintarii, erau numite lavre. Lavra Poceaev are astazi aproximativ 100 de calugari si peste 200 de persoane in ascultare.

MD Poceaev 1

MD Poceaev 2

MD Poceaev 3

(Imagini trimise de Andreea)

Read more

Children see. Children do!

Copiii fac ceea ce văd!

Read more

Amânarea de trei zile

6596669-lg

Mi-am amintit de ce am auzit odata, duminica la predica: "atunci cand esti furios, sa lasi sa treaca trei zile pana sa ii raspunzi celui care te-a suparat".  Mai tarziu, aplicand acest sfat am inteles si de ce e bine sa procedezi asa, in functie de intensitatea supararii, mania dispare in prima, a doua sau a treia zi... in a treia zi uiti si de ce te-ai suparat. In felul acesta, nu te pagubesti nici pe tine si nici pe cel care ti-a pricinuit mahnire...este mai important:
“sa ma lepad de mine insumi, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac si astfel, tinand la mine, sa Te pierd pe Tine.”

Chiar aveam nevoie sa imi reamintesc aceasta rugaciune scrisa de parintele Arsenie Boca…frumos lucreaza Dumnezeu…chiar daca mai pe la pranz, am gasit Rugaciunea de dimineata pe Ortodoxia Tinerilor.

Amanarea de trei zile te ajuta atat sa nu incalci promisiunea pe care o faci atunci cand rostesti Tatal nostru: "si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri" cat si sa indeplinesti datoria de a ierta "de saptezeci de ori cate sapte" si in felul acesta sa simti ca "inima curata si smerita Dumnezeu nu o va urgisi".

(Adriana - Dardindar)

Read more

26 Noiembrie 2009

De la Sud la Nord, cu…altruism!

mare_tramvaiCu o seara inainte de declansarea ultimei greve la metrou, faceam planuri impreuna cu sotia mea, privitor la traseul de urmat in dimineata urmatoare.

De obicei, plecam impreuna la servici cu masina, din marginea de sud a orasului. Ajunsi in zona centrala, langa biserica Sf. Elefterie, las placuta companie a masinii si a sotiei (serviciul ei este foarte aproape), intru 5 minute in biserica, apoi pornesc pe un drum intortocheat: metrou, iar metrou, autobuz si mers pe jos, pentru a ajunge la limita de nord a orasului.

Dar acum, imi imaginam deja sufocarea care avea sa urmeze a doua zi: masini peste masini, autobuze si tramvaie blocate in trafic, nervi, exasperare si neputinta unei intazieri de neevitat, ca o “culme” a crizei care ne da frisoane la toti.

Initial, am vrut sa o las pe sotie sa se  “descurce” plecand singura cu masina, iar eu speram sa apuc macar sa ma urc intr-un tramvai, al carui capat este foarte aproape de casa.

Desi acest gand nu a fost izvorat din egoism, fiind dictat de realitatea cotidiana “din teren”, totusi… din fericire, altruismul a fost mai puternic, intr-o fractiune de secunda!

Am ales sa plecam si a doua zi impreuna; sotia sofeaza foarte bine,dar gandindu-ma la ce “harmalaie” va fi in trafic , am vrut sa o protejez, dat fiind ca stiu mai bine diverse “scurtaturi” si chiar unele manevre auto, nerecomandate oficial…

”Si apoi,ce vei face din centrul orasului, blocat de trafic ?” m-a intrebat sotia ingrijorata.”Nu stiu,voi vedea eu…” i-am raspuns, lasandu-ma, inconstient in acel moment, in voia Celui de Sus.

Iar Dumnezeu, aveam sa-mi dau seama de-abia a doua zi,chiar asa inconstient cum am fost eu, m-a rasplatit inmiit pentru aceasta infima farama de fapta buna.

Dis de dimineata, reluam acelasi traseu parcurs zilnic care trece prin centru, dar,ca prin miracol… cu nimic mai aglomerat decat de obicei!Apoi, in curand, printr-o deviere brusca, “inspirata” pe moment, ne-am despartit: incepea, pentru mine, “aventura Nordului”!

Dar, surpriza continua: dupa putin “jogging” pe o straduta care abia se trezea din ceata sub razele aurii ale soarelui,am gasit un tramvai aproape gol; apoi unul ceva-ceva mai plin, si in final un autobuz (care nu prea s-a umplut nici el), care m-a “debarcat” la serviciu, chiar la timp.

O mica-mica minune…?

Da, caci un coleg venit din aceiasi zona,cu tramvaiul pe care ma gandisem si eu initial sa-l “abordez”,a ramas blocat aproape o ora in trafic.Apoi a trebuit sa coboare, sa mearga pe jos mai multe statii si…a ajuns la o jumatate de ora dupa mine si in plus putin cam ”sifonat” de aglomeratia indurata!

Poate o intamplare banala,dar … practic, mie mi-a fost de mare folos!

Asadar,va indemn sa porniti mereu cu altruism catre orice punct cardinal al vietii voastre…

(Adrian T.)

Read more

S-a supărat Iisus

christ_and_the_childrenCat de usor se inventeaza astazi povesti captivante, filme si colinde cu Mosi Craciuni, cu reni, basme si cat de mult incercam sa-i fermecam pe copiii nostri cu astfel de lucruri. Dar cat de stingheriti si indispusi ne simtim in a povesti copiilor despre Mantuitorul nostru, despre cum a venit pe lume, in mijlocul nostru, despre cate patanii si aventuri a avut El impreuna cu noi, si prin cate incercari a trecut doar de dragul nostru. Dar astazi, daca intrebi pe un copilas ce asteapta de Craciun, iti va spune ca il asteapta pe Mos Craciun, iar nu nasterea Mantuitorului. Se supara oare Iisus ca este inlocuiesc din inimile copiilor cu basme omenesti? Sa vedem ce ne spune parintele Arsenie Boca:

"Cât de putin au inteles chiar ucenicii lui Iisus sensul casatoriei, se vede din ceea ce a urmat indata dupa aceasta lamurire. mai mult au inteles mamele ce-si aduceau la El pruncii, ca sa-Si puna mainile peste ei si sa-i binecuvinteze. Ucenicii ii certau pe cei care-i aduceau.

Iisus, vazand aceasta, S-a suparat si le-a zis: "Lasati pruncii sa vina la Mine si nu-i opriti, ca a unora ca acestora este Imparatia Cerurilor. Si punandu-Si peste ei Mainile, S-a dus de acolo." (Matei 19,14,15) Iata o suparare a lui Iisus. Supararea ca copiii nu sunt lasati de mici sa vina la Iisus.

Este lucru stiut, ca omul din copilarie aduce inchinare pentru Dumnezeu, indiferentismul sau necredinta. Rar cand este altfel. Copilaria este intervalul vietii mai apropiat de sfintenie, mai capabil de credintă. Si oricum, in orice domeniu, "credinta" este factorul pe care se clădeste si pe care se contează.

Dacă acest factor este inclinat dintru inceput (din copilarie) spre Dumnezeu, vom avea "credintă in Dumnezeu". Dacă este inclinat impotriva Lui, vom avea "credintă in necredintă": "Cred Doamne, ajută necredintei mele".

Filozofia, oricare ar fi ea, se bazează pe factorul primordial al credintei in ratiune, al credintei in stiintă, etc.

Imparatia lui Dumnezeu este fagaduită copiilor, oamenilor ce o primesc fără discutie, ca niste copii, oamenilor ce au venit la Iisus de copii. Deci, cum să nu se supere Imparatul când copiii sunt opriti de a veni la Iisus, când Iisus le este interzis?

Stiu, insă, că indiferent cum este dirijata educatia copiilor, tot Dumnezeu este Tatăl sufletului, si cele ce le lucreaza educatia pe dinafară pot fi zadarnicite de cele dinlăuntru. Constiinta este un grai de altă natură de cum poate vorbi omul. Cu toate că lucrurile pot să se desfasoare si in favoarea necredintei, totusi Dumnezeu randuieste fiecarei generatii libertatea de a decide. Mare este raspunderea celor ce opresc copiii de la Iisus. "Mai bine i-ar fi legat de grumaz o piatra de moara si l-ar fi aruncat in mare decat să smintească pe unul din acestia mai mici" (Luca 17,2)"

(Pr. Arsenie Boca - Tinerii, familia si copiii nascuti in lanturi)

Read more

Tabără

Excursie

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro