“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie

Tu de ce crezi in Dumnezeu   Din comorile Sfintei Scripturi Tu de ce crezi in Dumnezeu Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Iulie 2009

31 Iulie 2009

Celor deznădăjduiţi!

nevergiveup1Dintre toţi cei de pe acest site şi dintre mulţi alţi oameni, eu sunt ultima care ar trebui să îndrăznească să scrie celor aflaţi  în deznădejde. Îngăduiţi-mi însă să vă scriu, ca o soră, vouă, celor atinşi de lipsa de nădejde. Poate că eu n-am avut niciodată durerea pe care voi o aveţi şi care vă împinge la singurătate şi la renunţarea la nădejde. Dar, în ultima vreme, v-am întâlnit tot mai des şi ascultându-vă durerea, o mică parte din ea s-a aşezat şi pe umerii mei. Că numai aşa am prins drag de voi: gustând un strop din durerea voastră. E însă prea mică partea de durere pe care am luat-o eu de la voi, aşa de mică încât nici n-am reuşit poate să vă fac să vă simţiţi mai uşuraţi. Pe umerii voştri a rămas încă o sarcină grea, pe care o puteţi ridica şi duce numai cu Hristos.

Mulţi dintre voi deznădăjduiţi din cauza păcatelor. Of... tot omul este păcătos. Vă închideţi în sufleţelul vostru şi vreţi să fiţi singuri, să nu mai ştie nimeni voi. Pe mulţi dintre voi v-au cuprins patimile de când eraţi încă mici, copii. Nici nu ştiaţi că e păcat, ori cei ce v-au învăţat v-au spus că e ceva normal. Şi v-aţi trezit,... în lumina lui Hristos şi v-aţi văzut pătată haina sufletului.

Fraţii mei dragi, mi-e drag de voi că înainte de a deznădăjdui, aţi luptat. Aţi căutat pe Hristos! Mi-e drag de voi că aţi vrut să ajungeţi la El aşa răniţi. Că numai voi ştiţi cum e lupta grea, cum cazi, bătut, flamând de lumină şi însetat de pace şi aşa, ... târâş, aţi căutat pe Hristos ca nişte buni ostaşi ai Lui.

Acum unde sunteţi? Unde e dorul vostru şi lupta voastră? Cum să  rămâneţi la pământ? Uitaţi-L pe Hristos cum vă aşteaptă  să vă ridicaţi! Uitaţi cum e gata să tămăduiască  rănile voastre, să întărească sufletul vostru! Poate aţi pierdut lupte multe, dar războiul nevăzut ţine până ne cheamă Domnul la El, şi voi încă nu aţi pierdut războiul. Lângă voi, de-o parte stă Măicuţa Domnului, Grabnic Ajutătoare şi de cealaltă stă Hristos, Cel tare în războaie.

Chemaţi-i pe ei cu durere, că Domnul a promis că nu ne va lăsa în ziua necazului nostru. Şi va lua El povara de pe umerii voştri. Şi vă iartă Domnul Cel Multmilosârd că pe nimeni nu a refuzat când I S-a cerut iertare, cu inima sinceră. Nu a iertat El pe vameş, pe Maria Magdalena şi pe mulţi alţii? Când aceştia I-au cerut iertare, El nu a zis: „staţi să vă mai cercetez să văd dacă meritaţi". Nu, ci i-a iertat pe loc. Să credem în cuvintele Lui, că El a zis: „pe cel ce vine la Mine, nu-l voi scoate afară." Şi nu vă va scoate afară când veţi merge la Spovedanie cu inima sinceră.

Ştiţi povestioara în care Hristos Domnul mergea alături de profetul Mahomed şi pe marginea drumului văd un căine mort. Putrezea şi era plin de viermi acel câine. Văzându-L, Mahomed şi-a întors privirea scârbit. Hristos însă, stătea langă câine şi se uita cu drag la el. Profetul se apropie şi întreabă de ce priveşte aşa la câinele acela putrezit. Iar Hristos îi spune: „Uite ce dinţi frumoşi are!" Hristos Domnul nu se scârbeşte de păcatele noastre. El cauta la inima omului ca să găsească acolo un strop de frumuseţe, un stop de credinţă. Şi pe acela îl preţuieşte Domnul nostru.

Unde e inima voastră, dragii mei? Oare dacă e căzută în noroi, se va putea ea ascunde de ochii lui Dumnezeu? Nu o priveşte El oare cu dragoste oricât ar fi ea de căzută, că El a creat-o şi pentru ea a suferit bătăi, scuipări şi moarte? Unde e dorul vostru? Oare nu e tot la Hristos Cel Înviat, la Dumnezeul Cel viu?

De ce vă simţiţi părăsiţi , singuri şi fără scăpare? Hristos nu are pe nimeni de părăsit, pe nimeni nu are El de pierdut. Dacă nu L-aţi fi cunoscut pe Dumnezeu, mai greu ar fi fost. Dacă nu L-aţi fi primit pe El ca Mântuitor, v-ar fi cuprins de tot întunericul şi durerea. Dar voi aţi luptat pentru a fi langă Hristos, pentru că aţi cunoscut blândeţea şi bunătatea Lui. Voi v-aţi zdrobit de armele vrăjmaşului, v-aţi ostenit să nu cădeţi pradă acestuia. Şi acum că aţi căzut, pentru ce rămâneţi căzuţi? Ridicaţi-vă şi aşa cum sunteţi, şchiopi, ciuruiţi, răniţi, strigaţi la Hristos! Cel ce ne-a iertat o dată, ne iartă şi a treia oară, şi de şaptezeci de ori câte şapte, numai să venim la El cu inima zdobită. Să-I dăm Lui inima noastră ca să o vindece!

Suntem ostaşi slabi şi uşor de doborât când suntem singuri. Să ne punem nădejdea în Hristos şi să ne rugăm fierbinte, că nu suntem simpli ostaşi, ci ostaşi ai lui Hristos!

Şi-acum,... iertaţi-mă c-am îndrăznit!

Cu nădejdea că veţi avea nădejde în Hristos, Domnul nostru,

 

Talita

Read more

De ce ţin post?

maicadomnului24Intram in postul Adormirii Maicii Domnului, teoretic de maine, practic de azi, fiind vineri, deci tot zi de post, ultima zi din acest post va fi in data de 14 august, urmand ca in 15 august sa participam la Sfinta Liturghie.

De ce scriu acest post? Recunosc ca am avut o perioada, in care simtind beneficiile postului, indemnam pe toata lumea din jur sa tina post...eram suparator de insistenta si am realizat ca de multe ori insistand, nu faci decat sa il indepartezi pe interlocutor...asadar, de data aceasta nu vreau sa mai conving pe nimeni de nimic. Il scriu, ca pe o continuare la o discutie purtata, nu de mult, cu o prietena.

Tin post pentru ca mi se pare corect ca atunci cand ai un tel spre care tinzi, sa respecti regulile, nu selectiv ci in totalitate...daca inaintasii nostri pe acest drum au scris mii de pagini despre post si beneficiile tinerii lui, de ce sa nu profit de cele citite?!

Tin acest post pentru ca o iubesc pe Maica Domnului si asa cum o rog de multe ori sa fie mijlocitoare intre mine si Dumnezeu, consider ca cele doua saptamani de post reprezinta un simplu "sarut mana".

Tin post pentru ca imi este mai usor sa ma rog in aceste perioade cand alimentatia devine mai putin grea.

Tin post pentru ca vreau sa tin post la ganduri urate, la filme urate, la muzica urata, la cuvinte urate...mie imi este mult mai usor sa tin post la toate acestea, daca incep cu postul la mancare...daca pentru o perioada elimin uratul din ganduri, filme, muzica, cuvinte, imi ramane timp mai mult pentru frumos si pentru cele de folos.

Tin post pentru a ma bucura si mai mult dupa trecerea postului, de toate acele lucruri minunate din viata mea, la care renunt pentru o perioada.

Spunea, foarte frumos un parinte, in postul trecut, ca daca ne-am propune ca in fiecare post sa incercam sa ne debarasam de cate o singura patima, de cate un singur viciu, rand pe rand, pana la sfarsitul vietii am avea timp sa scapam de toate pacatele...mentionez ca aceste cuvinte au fost spuse de un parinte tanar...asa se explica acest "am avea timp"...altfel, daca nu vrem sa ne furam singuri caciula, cred ca trebuie sa incercam ca in fiecare post sa scapam de cel putin doua vicii, pantru ca sfarsitul vietii sa ne gaseasca usurati de pacate.

Si daca tot tin post si imi simplific existenta in aceasta perioada, castig timp pentru citit.

Pentru ca vreau sa limitez si navigarea pe net, in aceasta perioada voi fi mai activa pe celalat blog, urmand sa transcriu doar fragmente din carte.

Am reunit intr-o postare mai veche, cuvinte de folos in timpul postului, scrise de cei care sunt mai indreptatiti decat mine sa scrie despre un asa lucru serios, pe masura ce citesc si altceva, legat de acest subiect, adaug la lista de aici http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/07/despre-post.html

Celor ce tineti post, va doresc post binecuvantat si tuturor, numai bine...pe dardindar, ne revedem incepand cu 17 august...cu drag,

Adriana.

Read more

Toate sunt făcute de un Creator, nu din joacă

7878414-lgTreceti dincolo de verbul "a sti", ca sa ajungeti la "a crede", a te convinge pur si simplu ca toate sunt facute de un Creator, nu din joaca, asa cum spune stimabilul Arghezi intr-o poezie, ci din dragoste. Din marea Lui dragoste a spus " Sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra". Din pamant l-a zidit si a suflat spre el, dandu-i sufletul, adevarata lui comoara. Apoi primii oameni au fost ispititi de sarpe, care le-a spus ca de vor manca din pomul cunoastelui binelui si a raului vor fi asemenea Lui Dumnezeu.

Mandria si dorinta de stapanire i-a aruncat inafara raiului, au mancat mai intai din rodul cunoasterii raului apoi din fructele cunoasterii binelui, de aceea vointa omului din totdeauna este inclinata spre a alege raul. Dumnezeu i-a spus omului sa munceasca pamantul si sa se hraneasca din roadele lui. Toate bune pana la prima moarte de pe Pamant, Cain intunecat de ura ce o avea pe fratele sau il ucide. Dupa un timp, oamenii uita de Dumnezeu, aceasta uitare i-a adus omului din toate timpurile multe necazuri.

Pe vremea lui Noe lumea se apropia atat de mult de animale prin comportament incat nu mai era nici un om drept inafara de el. Dumnezeu hotaraste sa-l salveze pe Noe si familia lui precum si exemplare din animalele pamantului. Aparent pare dur, dar de ce numai pe Noe? Oare numai exista sansa si pentru ceilalti? Ba da, le-a fost data o sansa mai mare decat a lui Noe. Dumnezeu il instiinteaza pe Noe sa-si faca corabie dar, in acelasi timp sa le spuna oamenilor sa se intoarca, sa se schimbe, sa nu mai inoate in pacate. Le-a spus asta timp de 100 de ani. Oameni din locuri indepartate veneau sa-l asculte, il faceau nebun si isi vedeau mai departe de ale lor.

Cand a venit vremea Noe si familia lui s-au urcat in corabie iar usa s-a inchis. A inceput sa ploua, lumea a crezut la inceput ca este doar o ploaie, ca doar a mai plouat.... Zilele treceau, apa crestea si oamenii incepeau sa se intrebe daca nu cumva Noe a avut dreptate. Au strigat atunci pe langa corabie sa le deschida usa, Noe le-a raspuns ca nu se poate acest lucru deoarece aceasta fusese inchisa pe dinafara de Dumnezeu.

Aparent acesti oameni erau pierduti, dar  a plouat 40 de zile si 40 de nopti pana a acoperit si varfurile celor mai inalti munti,  au avut un ragaz de la inceperea ploii pana cand au murit, acest timp l-au folosit pentru pocainta. Oare ce regrete si ce pocainta sunt mai profunde decat cele in fata mortii? Iubirea Domnului este evidenta in acest caz, pentru ca putea sa-i inece de prima data, din prima zi, dar le-a dat timp de pocainta. Spuneam ca le-a fost mai de folos lor decat lui Noe, pentru ca dupa ce apa s-a retras si Noe a iesit teafar din corabie, a cazut in pacat.

Tot din marea Sa dragoste pentru om, Dumnezeu isi trimite Singurul Sau Fiu sa rascumpere lumea din pacat. Iisus Hristos se naste din Fecioara Maria intr-o iesle saraca, departe de zumzetul lumii, departe de bogatii si onoruri. Vin magii din patru colturi ale lumii sa-i aduca daruri pentru ca au aflat de Nasterea Sa de la ingeri fiind calauziti de stea, iar cei din Betleem nu i-au gasit un loc in casele lor. Oare nu facem si noi la fel atunci cand primim atatea lucruri in fiecare zi si nu vrem sa-L cautam pe Cel de la care vin toate?

Nu vrem sa cautam steaua credintei pentru ca se ascunde in norii necredintei noastre, nu aflam nimic pentru ca nu cautam cu inima curata si sincera. 33 de ani mai tarziu Hristos isi da viata pe Cruce pentru om, pentru toti si pentru fiecare in parte in acelasi timp. Este rastignit, pentru a scoate omenirea din pacat, pana atunci toti oamenii si buni si rai mergeau in iad. El nu vrea pieirea omului ci sa se intoarca si sa fie viu si asta din iubire. Iti dai seama cata dragoste i-a trebuit sa rabde atatea chinuri El cel fara de pacat pentru multimea pacatelor noastre care sunt mai multe decat nisipul marii?

Si sa stii ca nu S-a rastignit numai atunci, Se rastigneste in chip tainic pe Masa Sfantului Altar in timpul Sfintei Liturghii atunci cand preotul, ca si Hristos la Cina Cea de Taina, ia painea si o frange spunand: " Luati, mancati, acesta este Trupul Meu care se frange pentru voi, spre iertarea pacatelor", luand vinul spune " Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor". Luati aminte ca nu este doar ceva simbolic sau doar o inchipuire. Este Insusi Sfantul Trup si Sange, sub chipul painii si al vinului pentru ca omul nu ar putea gusta carne si sange. Este o Taina, Taina Sfintei Euharistii sau Taina Sfintei Impartasanii prin care omul spovedit dobandeste iertarea pacatelor sale, primind Duh Sfant. Ce iubire mai mare, frate, decat a-se rastigni Cineva pentru tine?

Oare cineva din prietenii tai tine atat de mult la tine incat ar face asta? In nici un caz, mai ales daca e nevinovat, chiar daca o spune, nu ajunge si la fapte. Iti dai seama cata dragoste ti-a oferit Dumnezeu ca nu te-a pierdut pentru faptele tale necugetate, ci te asteapta ca un parinte bun sa te intorci si sa spui : " Tata, am gresit la cer si inaintea Ta"! Dumnezeu vrea sa-l cauti, sa iti doresti sa il gasesti, niciodata nu se va apropia de tine fara ca tu sa vrei, pentru ca esti liber sa alegi.Tot din iubire ti-a dat si aceasta, ca sa nu te consideri automat de idei si de fapte, ci sa fii un om liber, dar liber intru Hristos, caci libertatea lumii nu e ceea ce pare, e robia patimilor, tu insuti vezi ca toate ce par bune, te vatama sufleteste si trupeste. Tu poate nu realizezi importanta sufletului, dar spune-mi, daca ai avea un parfum pretios ai sparge sticla? Daca tu ai in tine un suflet nepretuit pentru ce iti nenorocesti cu tot felul de pacate si sticla in care sta, adica trupul?

(Stefania)

Read more

Postul Maicii Domnului, scara spre Poarta Cerului

maicad1A mai trecut o luna si iata ca am intrat in postul Maicii Domnului. Postul Sfintei Marii sau Postul Sîntămariei a fost rînduit să fie ţinut în cinstea Născătoarei de Dumnezeu, care, înainte de Adormirea sa, a petrecut în neîncetată rugăciune şi post. Timp de două săptămîni, pînă pe 14 august inclusiv, ne înfrînăm trebuinţele biologice, curatindu-ne la trup şi suflet. Ne aducem aminte de virtuţile Fecioarei încercînd să ne apropiem de ele prin propriul comportament.

Mi-e foarte greu sa ma gandesc la Adormirea Maicutei Domnului, insa acest post ne invata sa o cinstim mai mult, sa o iubim, sa o apreciem... ne invata sa fim ca ea. De ce o numim Poarta Cerului? Numai cei ce o cunosc si o recunosc pe Fecioara Maria ca Poarta a Cerului vor intra in Imparatia Cerului. Tot pe ea o numim si Casa lui Dumnezeu pentru ca in ea a salasluit Dumnezeu spre mantuirea sufletelor noastre. Postul Adormirii Maicii Domnului are un rol foarte important pe drumul nostru.

Atunci cand suntem slabi, lipsiti de iubirea celor din jur, tristi sau prigoniti Maica Domnului vede osteneala noastra, vede smerenia, vede postul si rugaciunea ce o facem si vine imediat in ajutorul nostru.Sfanta Fecioara Maria nu este o femeie de rand, ci este mai presus de toate femeile, este o fecioara aleasa mai inainte ca sa fie Maica lui Dumnezeu, plina de Duh Sfant si de Har si binecuvantata intre femei mai mult decat toate femeile. Nu este vorba aici de o femeie pe care moartea ar fi rapit-o ca pedeapsa pentru pacatele sale, caci ea nu s-a patat in toata viata sa,ci e vorba de o fecioara al carei trup n-a fost supus putreziciunii in mormant, ci a iesit indata ca sa se inalte la cer impreuna cu sufletul, la slava lui Dumnezeu si a Fiului Sau.

Maica Domnului este o femeie mai presus de oameni si de ingeri, iar mai presus de ea nu este decat Dumnezeu-Tatal, Sfantul Duh si Iisus Hristos, Fiul ei dupa trup. Ea este scara prin care s-a legat pamantul cu cerul si pe aceasta scara s-a coborat Dumnezeu Iisus Hristos intrupandu-se in pantecele fecioarei.Maica Domnului este cu totul deosebita. Desi imi doresc s-o descriu in mai multe cuvinte, nu reusesc. Nu ne putem imagina bunatatea fecioarei, curatia, milostivirea si blandetea sa. Sfanta Fecioara Maria a fost inaltata ,de Fiul sau, de pe pamant la ceruri cu trupul si cu sufletul;ea este maica noastra in primejdii, necazuri, este mangaietoarea noastra in suferinte.

Insa tot ea este Usa Luminii si  a Bucuriei, cea care ne lumineaza si ne bucura de fiecare data cand ii cerem ajutorul.Sunt foarte multi tineri care inca nu au cunoscut-o cu adevarat, si nu au cunoscut ceea ce inseamna Postul. Probabil cu totii stim ca trebuie sa ne abtinem de la anumite alimente, dar de ce sa nu ne abtinem si de la pacate? Maica Domnului se mahneste pentru ca stie ce-i asteapta pe cei nelegiuiti.

Ea vede de acolo, de pe tronul slavei sale, pe oamenii lepadati si condamnati la temnitele iadului pe vecii vecilor, pentru aceste nelegiuri si pacate strigatoare la cer.Sa ne lepadam de pacate, sa ne spovedim si sa ne impartasim cu scumpul Sange si trupul Domnului Iisus Hristos. Sa pornim cu pasi repezi spre bunatatea Maicutei Domnului. Sa cautam bucuria, curatia si smerenia ei. Sa impreunam mainile cu totii in locasul lui Dumnezeu cel sfant si sa cerem sprijinul si apararea pasilor nostrii, sub povatuirea si acoperamantul Preacuratei Fecioare Maria, slavind-o si cinstind-o prin post si rugaciune.

,,Bucura-te,Bucuria tuturor!"

(Georgiana)

Read more

31 Iulie 2009

Prietenia, in viziunea Sfantului Ioan Gura de Aur

prietenieCu adevărat, prietenul credincios mângâiere este în viaţă. Ce n-ar fi în stare să facă un prieten adevărat? Câtă plăcere, câtă prisosinţă şi cât temei nu aduce el? Poţi descoperi atâtea comori, dar nimic nu preţuieşte cât un prieten adevărat. Să arătăm mai întâi bucuriile legate de prietenie.

Vederea   unui   prieten   îmbracă   inima   în sărbătoare şi o înfloreşte; te legi de el cu un lanţ care-ţi umple   sufletul   de   o   fericire   nespusă;   chiar   numai aducerea-aminte despre el dă aripi gândului şi-l înalţă. Vorbim  despre  prietenii   buni,  care   sunt  devotaţi   şi jertfelnici.

Vorbim despre acei care ard de prietenie. Dacă vreunul din voi are un prieten din aceştia, va recunoaşte că spun drept şi de l-ar vedea în fiecare zi şi tot nu s-ar sătura - şi-i doreşte ceea ce sieşi îşi doreşte.Ştiu pe cineva, care cerea sfinţilor să se roage mai întâi pentru prietenul său şi după aceea şi pentru sine. Atât de mare dar este un prieten adevărat, că de dragul lui, îţi sunt scumpe unele locuri şi unele vremuri.

După cum un trup frumos sau o floare aleasă răspândesc o mireasmă în jurul lor, tot astfel prietenii lasă ceva din farmecul lor locurilor pe unde au trecut; aşa că, adesea, aflându-ne acolo fără ei, plângem şi suspinăm, aducându-ne aminte de vremea petrecută împreună.

Nu putem arăta prin grai bucuria pe care ne-o dăruieşte întâlnirea cu prietenii, numai aceia o cunosc ca au încercat-o. Dacă un prieten ne porunceşte ceva, îi mulţumim, dacă stă la cumpănă, ne mâhnim. Nu e nimic din ce-i al nostru, care să nu fie şi al lor. Chiar de dispreţuim bunurile pământeşti - din pricina prietenilor noştri nu am vrea să părăsim lumea aceasta; ei ne sunt mai dragi ca lumina zilei. Vreau să vă dau o pildă de prietenie.

Prietenii - desigur prietenii după Hristos - trec cu vederea şi pe părinţi şi pe copii. Să nu-mi spui de cei de acum care, împreună cu celelalte, au lepădat şi acest bun al [prieteniei adevărate]. Gândeşte-te la cei de pe vremea apostolilor, nu zic la corifeii lor, ci la credincioşii [simpli]. „Sufletul şi inima tuturor”, zice [Scriptura], „era una; şi nici unul nu zicea că ceva din cele ce le avea este al lui.  Şi se împărţea fiecăruia după cum avea fiecare nevoie” (Fapte 4, 32-35). Nu era atunci „al meu” şi „al tău”.Aceasta înseamnă prietenie: să nu socotească cineva cele ale lui ca ale sale, ci ca ale aproapelui, şi cele ale sale să-i fie străine.

Mare [lucru] este prietenia! Atât de mare, încât nimeni nu ar putea să o înveţe [de la altul], nici nu ar putea vreun cuvânt să o înfăţişeze, în afara trăirii ei. Acest lucru a produs ereziile, acest fapt îi face pe păgâniră sa fie încă păgâni?  Prietenul nu vrea să poruncească, nici să conducă  ci are bucurie  mai degrabă dacă este condus şi i se porunceşteEl vrea mai degrabă sa dăruiască [charizomai] decât să primească vreun dar Căci el iubeşte pe prieten şi nu se mai satură de dorirea lui. Aşa de mult îl iubeşte. Nu se desfată aşa de mult când i se face lui bine, ca atunci când face el bine. Vrea mai degrabă ca acela să fie mai presus decât să-i fie datornic. Vrea mai degrabă ca el să-i fie datornic aceluia decât să-l aibă ca datornicŞi vrea să-i dăruiască, dar nu vrea să pară că dăruieşte, ci că de fapt îi este dator celuilalt.

Dragostea pe care trebuie să o arătăm unii fată de alţii trebuie să depăşească apropierea ce există între prieteni. Se cade să fie atât de mare cât este de mare dragostea unui mădular al corpului nostru fată de alt mădular. In adevăr; un mădular n’ar putea să zică altuia, căci ar fi de râs : Ce legătură şi ce apropiere am eu cu tine? Tot astfel nici un om n’ar putea să zică aşa fratelui său. Chiar dacă nu ti-i rudă şi nici prieten, totuşi este om, are aceeaşi fire ca şi tine, are acelaşi Stăpân şi s’a născut pe acelaş pământ. Cu privire la bani, lăudăm pe cei cari nu au nici o datorie ; cu privire la dragoste, însă, pe aceia îi aplaudăm şi-i admirăm cari sânt necontenit datori. Să fim convinşi deci de aceste cuvinte şi să ne iubim unii pe alţii.

Dacă cineva ar vrea să se despartă de tine, tu nu sfărâma legătura dragostei şi nici nu rosti acel cuvânt de ghiaţă : „Dacă mă iubeşte, îl iubesc şi eu!” Este la fel cu a zice: „Dacă nu mă iubeşte ochiul cel drept, îl scot!” Dimpotrivă, când nu vrea să te iubească, atunci arată-i mai multa dragoste ca sa-l atragi spre tine.Căci cu adevărat este mădular al tău. Când un mădular s-a rupt din trupul nostru din vreo nenorocire oarecare, facem tot ce se poate şi ne arătăm atunci mai mare grijă ca să-l punem la locul lui iarăşi. Aşa trebue să ne purtăm şi cu cei cari nu ne arată dragoste. Atunci este rasplata noastră mai mare, când vom atrage prin dragostea noastră, pe cel care nu vrea sa ne iubeasca.

Dacă Domnul ne porunceşte să chemăm la cină sau la ospăţ pe cei cari nu pot să ne răsplătească spre a avea şi mai mare răsplată de la Dumnezeu, cu cât mai mult trebue să facem aceasta când este vorba de dragoste. Dacă iubeşti pe cel care te iubeşte, ti-ai primit răsplata ; dar daca iubesti pe cel care nu te iubeşte, îţi este dator Dumnezeu in locul aceluia. Dar în afara de aceasta : Când te iubeşte cineva nu trebue să-ti dai multă silinţă să-l iubeşti şi tu ; când însă nu te iubeşte, ai nevoie de ajutor. Să nu faci deci pricină de trândăvie pricina dragostei ! Nici nu spune: „Nu-mi pasă de el dacă e bolnav !” Căci este o boală răcirea dragostei. Ci tu încălzeşte ceia ce s-a răcit. Daca vrei să fii iubit mult, iubeşte şi tu mult ! Când nu iubim puternic pe cineva să nu cerem nici de la acela, chiar dacă ar fi mare, chiar dacă ar fi celebru, să ne iubească puternic ; dar când iubim pe cineva cu caldura si sinceritate chiar dacă cel iubit este mic si neînsemnat, atunci dragostea aceluia faţă de noi ne inconjoara cu cea mai mare slavă.

(Sfantul Ioan Gura de Aur)

Read more

31 Iulie 2009

Cum trebuie sa privim postul?

pozaVinerea aceasta incepe postul Adormirii Maicii Domnului ce va tine pana pe data de 15 august. O data cu inceperea lui,trebuie sa constientizam faptul ca postul are anumite aspecte fundamentale.Mai intai, postul inseamna abtinere de la mancare, iar pentru cei mai multi dintre noi la acest aspect se si limiteaza. Insa postul nu este doar o infranare a pantecelui, adica nu are doar un aspect material, ci are si un aspect spiritual.  (Tiberiu)

"De asemenea, subliniez faptul ca postul nu a intervenit in viata omului dupa caderea in pacat, ci a fost dintre inceput o dimensiune ontologica a omului si, in consecinta, nu trebuie raportat la caderea omului, ci la desavarsirea lui. Ce inseamna acestea? Ca omul a fost creat de Dumnezeu trup si suflet intr-o stare de desavarsire relativa, cu posibilitatea de a ajunge la desavarsirea absoluta, dupa har, prin lucrare, prin efort personal.

Desavarsirea la care era chemat omul, subliniata de Scriptura prin sintagma "dupa asemenarea cu Dumnezeu" (Facerea 1, 26) viza atat trupul cat si sufletul, care erau in armonie, lucrand impreuna, neantagonist. Asadar, daca partea spirituala a omului era prin fire inclinata spre comuniunea cu Dumnezeu, fiind rationala, partea trupeasca, materiala a omului colabora cu acesta prin intermediul simturilor carem prin supunere de bunavoie fata de voia dumnezeiasca si prin renuntare, prin jertfa, urmau sa fie eliberate si ele (simturile) de greutatea materiei si spiritualizate, conducandu-l pe om la comuniunea cu Dumnezeu. Comuniunea cu Dumnezeu putea fi deci realizata atat in plan material, cat si in plan spiritual.

Datorita faptului ca desavarsirea tinea de libertatea omului si de efortul lui personal, Dumnezeu l-a supus unui test, unei incercari, in fata careia sa-si poata exercita libertatea: l-a asezat in rai, spunandu-i: "Iata, va dau toata iarba, ce face samanta, de pe toata fata pamantului si tot pomul, ce are rod cu samanta intr-insul. Acestea vor fi hrana voastra" (Facerea 1,29) si "Din toti pomii din rai poti sa mananci . Iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit!" (Facerea 2,16-17). Asa cum era creat , in starea edenica, omul apare ca o persoana flamanda si insetata, iar raiul, universul, ca o masa bogata, din care urma sa se infrupte in anumite conditii, stabilite de Creator si pe care el le putea respecta sau nu, fiind liber deplin. Deci, viata era data de Dumnezeu, iar hrana este premisa si mentinerii acesteia (vietii), insa nu e datatoare de viata.

Omul trebuia sa fie contient si convins de aceasta si prin renuntare sa transofrme foamea si setea materiala intr-o foame si sete spirituala - dupa Dumnezeu, urmad a trai in Imparatia lui Dumnezeu ca ingerii din ceruri, unde nu se mananca, nu se bea. Insa, omul s-a inselat gandind ca prin mancare poate sa ajunga asemenea lui Dumnezeu - "in ziua in care veti manca din el (pomul cunostintei binelui si raului) vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul" (Facerea 3,5) si nu prin ascultare si renuntare de bunvoie. Cu alte cuvinte, omul nu l-a mai vazut pe Dumnezeu ca singurul izvor al vietii, inlocuindu-l cu ceva din ordinea creatului, cu mancarea. Aceasta logica inoculata de diavol va fi dezmintita de Dumnezeu, Care i-a hranit pe iudei in chip minunat in pustie: "Te-a smerit si te-a pedepsit cu foamea si te-a hranit cu mana ... ca sa-ti arate ca nu numai cu paine traieste omul, ci cu tot cuvantul ce iese din gura Domnului" (Deuteronomul 8,3) si de Hristos, confruntat cu foamea si cu setea materiala si ispitit de diavol cu aceeasi logica a lui, aratand falsitatea acestuia: "Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4,4).

Deci, daca in rai postul consta in primirea cu bucurie si cu multumire din cele ingaduite de Dumnezeu, si avea menirea de a-l spiritualiza pe om si de a-l conduce la comuniunea deplina cu Dumnezeu, el va avea acelasi rol si dupa caderea in pacat , cu o singura diferenta: in urma pacatului, omul a dobandit o si mai mare pondere materiala, devenind carnal, inclinat spre placere, spre patima si in consecinta, postul va avea menirea de a converti patimile in acte creatoare, spirituale.

Din acest motiv, revenind la ideea initiala si la afirmatiile Sfintilor Parinti citati, postul alimentar este doar prima etapa, dupa care urmeaza cel spiritual si deprinderea virtutiilor. Una din cantarile bisericesti din Postul Mare spune: "De bucate postind, suflete al meu, si de pofte necuratandu-te, in desert te lauzi cu mancarea; ca de nu ti se va face tie pricina de indreptare, ca un mincinos vei fi urat de Dumnezeu si demonilor cei mai rai te vei asemana, care niciodata nu mananca. Deci, cauta sa nu faci netrebnic postul pacatuind; ci nemiscat sa ramai spre poruncile cele fara cale, parandu-ti ca stai inaintea Mantuitorului Celui Ce s-a rastignit si mai ales, ca te rastignesti impreuna cu Cel Ce s-a rastignit pentru tine, strigand catre El: "Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta".

De aceea, putem concluziona ca postul este renuntarea, de bunavoie, a omului la placeri si primirea cu multumire si cu bucurie a tot ceea ce-i da Dumnezeu in viata, avand ca motivatie dragostea de Dumnezeu Care-l vrea curat si neprihanit."

(Parintele Gavriil Vasile)

Read more

Sfaturi duhovniceşti înaintea căsătoriei

nunta-crestina-11Cineva a ajuns ieri la noi pe site căutând "sfaturi duhovniceşti înaintea căsătoriei". O să-ncercăm să dăm aici câteva sfaturi din experienţa noastră de familie.

- In primul rand nu se poate să ai o casnicie fericită fără Dumnezeu. Hristos Domnul este cel care uneşte barbatul cu femeia, în fiecare zi, în înţelegere şi-i ajută în slăbiciunile lor. Oricât de mare ar fi iubirea dintre cei doi, probleme tot vor apărea pentru că toţi păcătuim şi  diavolul îşi bagă coadă ca să încurce lucrurile. Asa ca tot ceea ce ziditi impreuna, sa ziditi in Dumnezeu si cu ajutorul lui Dumnezeu.

- Temelia pe care veti cladi viata de familie, ca taina a lui Dumnezeu este nunta crestina cu tot ceea ce implica.

- Să vă rugaţi lui Dumnezeu în fiecare seară unul pentru altul zicând: "Ajută-mă Doamne să-l iubesc şi să-l înţeleg pe "Andrei" ("Andreea"), şi el să mă iubească pe mine. Ajută-ne să ne-nţelegem bine şi să nu ne certăm. Mântuieşte-ne pe noi Doamne, şi ajută-ne să-i iubim pe toţi oamenii. " Rugaţi-vă cu cuvintele voastre simple, numai rugaţi-vă unul pentru celălalt. Când vezi că el greşeşte sau când vezi că o ia pe calea cea rea, spune-i dar nu insista, si du-te sa te rogi pentru el, ai să simţi imediat cum se schimbă.

- Mergeţi mereu împreună la Sfânta Liturghie, mărturisiţi-vă cât de des păcatele părintelui duhovnic (e foarte important să aveţi acelaşi duhovnic), împărtăşiţi-vă si rugaţi-vă împreaună.

- Păstraţi o intimitate a relaţiei voastre cât mai mare, fără ca cei din jur să vadă problemele, slăbiciunile şi scăpările inerente fiecărui cuplu. Cum zice un proverb românesc: "spălaţi-vă rufele în familie", fară ca nici măcar părinţii să ştie, pentru că sunt subiectivi şi mai tare complică lucrurile decât le rezolvă.

- Fiţi diplomaţi şi înţelepţi, când vedeţi că celălalt se aprinde de mânie sau de supărare, nu-i staţi în cale, lăsaţi-l să se liniştească şi apoi discutaţi. Când apar certuri folosiţi-vă de o glumă sau schimbaţi subiectul, că să evitaţi contrazicerile.

- Nu puneti capul pe perna certati atunci cand apar situatii tensionate. Straduiti-va din rasputeri sa va iertati si sa va impacati inainte de sfarsitul zilei, inainte de culcare.  Toate greutatile pot fi depasite cu multa rabdare si blandete.

- Nu încercaţi să-l schimbaţi pe cel de lângă voi, ci schimbaţi-vă voi mai întâi. De exemplu eu am vrut s-o fac pe sotia mea să se roage mai mult, şi deşi i-am zis de zeci de ori, ea face tot cum vrea ea. Soluţia a fost şi este să mă rog eu cât mai mult şi ea văzându-mă să mă imite, şi în acelaşi timp să-l rog pe Dumnezeu să-i dea gând bun şi să se roage. Numai Dumnezeu poate schimba inima omului.

- Faceţi cât mai multe lucruri împreună.

- Una din cele mai mari greşeli ale căsniciei este să vorbeşti de rău rudele soţului (soţiei), si in special parintii. Lucrul acesta duce la certuri mari, şi pe viitor vei fi răsplătit cu aceeaşi monedă. Cu siguranta apar situatii tensionate legate de rude, datorita temperamentelor diferite si a modului de viata diferit de la unul la altul. Acceptati si respectati rudele sotiei (sotului) asa cum si voi vreti ca sotul (sotia) sa va accepte si sa va respecte rudele. Cel mai bine este să nu-i vorbeşti părinţii de rău niciodată, şi să-i ierţi.  Dacă vă feriţi de asta vă veţi înţelge mulţi ani de zile foarte bine.

- Nu va puneti parintii mai presus de sot (sotie) caci "De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa. Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup."

- Fiţi conştienţi că o să apară şi momente de răceală şi monotonie, dar Dumnezeu şi Maica Domnului pot aduce liniştea şi iubirea din nou, trebuie doar să cereţi asta.

- Să nu-ţi vorbeşti de rău soţul (soţia) în discuţiile cu ceilalţi, pentru că e ca şi cum ai vorbi rău de tine, şi făcând aşa vei simţi efectul răului pe care-l porţi în inimă prima dată când dai ochii cu cel iubit.

- Nu vă feriţi să aveţi copii căci ei vă vor face să vă iubiţi şi mai mult.

- Dragostea voastra sa nu ramana inchisa in familie ci sa se rasfranga asupra tuturor celor din jur.

Sfaturile pot continua la nesfârşit dar toate se pot concluziona în cuvintele Mântuitorului: "Ce vreţi să vă facă voua oamenii, faceţi si voi lor asemenea."

(Claudiu)

Read more

Noe si Iisus

christwater1Ceea ce odinioară era corabia lui Noe peste puhoaiele potopului, aceea e Biserica lui Hristos - Cel cu cruce - peste puhoaiele pierzării. Deosebirea e că aceea a fost închisă pe dinafară de Dumnezeu şi nimeni n-a mai putut intra, pe când corabia Bisericii - corabia cu crucea pe catarg - are intrarea deschisă şi mai pot intra oameni învălmăşiţi de puhoaie.

Acolo era Noe, aci Hristos, iar în valuri ucigaşul, înecând pe oameni. Se întâmplă însă ceva de neînţeles: că cei ce se chinuiesc în valuri, deşi toţi ţin să trăiască, totuşi nu toţi vor să scape în corabie. Mai mult chiar, scuipă mâinile ce li se-ntind de la intrarea corabiei. Iar mâinile sunt braţele părinteşti: braţele celor şapte Sfinte Taine ale lui Dumnezeu care izbăvesc pe oameni din potop, născându-i din trup în Duh, din amărâta viaţă la viaţa cerească. Aceştia, care nu vor să scape în corabia cârmuită de Iisus Hristos - Cel cu cruce - sunt fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului ca să se mântuiască. De aceea Dumnezeu îngăduie să vină asupra lor amăgiri puternice, ca să dea crezământ minciunii şi să cadă sub osândă toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au îndrăgit nedreptatea.

Astfel, după trecere de vreme, îngăduind Dumnezeu, vrăjmaşul mântuirii oamenilor s-a iscusit tot mai mult în rele: a scornit şi el corăbii şi cu ele dă târcoale peste apele potopului, ca să culeagă el pe cei ce-ntind mâinile să scape, dar scuipă Biserica. Pentru ei, pentru fiii pierzării, îngăduie Dumnezeu amăgirea nelegiută a Satanei, care li s-a făcut până acum în peste 800 de hris-toşi mincinoşi, care de fapt sunt diavoli. Căci până acum nelegiuitul a scornit peste 800 secte [peste 3000 in prezent n.n.], luntri sau biserici mincinoase, în care pe mulţi îi ia de minte şi-i duce cu el.

Inşelăciunea e uşor de prins: corăbierul vrăjmaş şi hristoşii mincinoşi nu au crucea pe catarg, iar înlăuntru nu au cele şapte Taine.Inşelăciunea e şi mai vădită, întrucât oricare din hristoşii mincinoşi, luat în parte, nu e fiul Tatălui; dovadă că nu-şi lasă ucenicii să zică "Tatăl nostru", deşi scrie: "Aşa să vă rugaţi". Prin urmare hristoşii mincinoşi îşi scot ucenicii dintre fiii Tatălui şi-i fac fiii pierzării. Aceştia sunt cei nesiguri în adevăr, dar siguri în înşelăciune.

Apoi, oricare dintre hristoşii mincinoşi, luat în parte, nu e fiul Sfintei Fecioare, dovadă că-şi învaţă ucenicii să zică rău de Maica Domnului; şi în sfârşit să ne gândim la întrebarea Apostolului Pavel: "Oare s-a împărţit Hristos?" Cum ajunge cineva pradă înşelăciunii, se va lămuri la vreme. Aci, răspunzând celor ce se ţin mai presus de Biserică şi sfinţi, e destul să le aducem aminte înşelăciunea în care au căzut iudeii, ucigaşii drepţilor, primii călători la iad cu Scriptura în mână, întrebându-i: Nu după Scripturi au răstignit ei pe Dumnezeu?

(Pr. Arsenie Boca - Cararea Imparatiei)

Read more

Ori buni crestini, ori pierim!

pr-ioanichie-balan1S-a înaltat la Domnul, nu cu mult timp în urma, Parintele Ioanichie Balan, unul dintre marii duhovnici pe care bunul Dumnezeu i-a daruit neamului românesc. L-am cunoscut pe Parintele Ioanichie în urma cu 15 ani. A fost singura data când am stat fata catre fata cu Parintele. Eram atunci studenta în anul întâi, curioasa si dornica de a transmite colegilor mei de generatie un sfat, o vorba plina de duh dintr-un suflet plin de duh. Parintele ne îndemna atunci la lupta, o lupta fatisa, crâncena, cu agresiunile la care era supusa generatia noastra. M-am simtit atunci asemeni unui copil dojenit cu dragoste, dar în acelasi timp cu asprime de parintele sau. Am avut impresia ca peste oamenii dragi mie timpul nu va trece. Ca parintele Ioanichie ma va astepta mereu sa ma întorc la Sihastria si sa-mi dea alte si alte sfaturi pentru tinerii brasoveni. M-am înselat - Parintele Ioanichie a plecat pe urmele fratilor sai mai mari, Parintele Cleopa, Parintele Staniloae, Prea Fericitul Teoctist, sa stea la taifas cu Dumnezeu. Vestea plecarii sale la cele vesnice a picat ca un traznet în sufletul meu. Cuvintele sale, însa, pe care le transmitea tinerilor atunci razbat si dincolo de mormânt, parca mai puternice, catre un altul si totusi acelasi tineret român. Acesta este motivul pentru care am hotarât astazi restituirea unor frânturi de gânduri din cele împartasite mie în smerenia chiliei Parintelui. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace! (Crina Palas)

"În viata sa fiti tineri care sa sfinteasca un loc, o casa, o societate, o generatie, un cartier si locul de munca unde veti lucra. Prin comportament crestin, mai întâi. Ori esti crestin azi, ori esti pagân, una din doua. Si crestin ortodox, caci România e tara ortodoxa. Tineti cont ce va spune un calugar batrân si rau: daca nu va tineti serios de biserica si de ortodoxie, prapad e cu noi. Ne manânca vecinii si strainii si pagânii. Daca va tineti de Biserica, nici rusii, nici tatarii, nici nemtii, nici alte tari din Rasarit sau Apus nu vor putea sa ne scoata din Carpati si sa ne dezlipeasca de Hristos.

Nu mai aveti acces la Sfânta Spovedanie, nu va mai faceti vreme de Sfânta Împartasanie, nu aveti bucuria vietii cum o au cei care traiesc întru Hristos. Veti avea bucuria placerilor, a sexualitatii, a ispitelor si patimilor trupesti, dar nu bucuria întru Hristos. Bucurii trupesti, orizontale, care se consuma într-o zi, si nu bucurii vesnice, verticale, axate pe Hristos. Treziti-va! Sunteti tineri si noua ne e mila de ce se va întâmpla cu tara asta care se cheama înca România. Vreti sa mai ramâna România Românie? Întoarceti-va la ortodoxie, la Biserica, la tinuta morala decenta, cinstita a românilor dintotdeauna.

Faceti un comitet, mergeti duminica pe la spitale, la casele de batrâni, ajutati cu cuvântul, mângâiati, sfatuiti, combateti casele de desfrâu. Mergeti la manastiri, la preoti batrâni care sa va lumineze, sa va binecuvinteze, sa va calauzeasca. Ortodoxia activa e o misiune.

Misionarismul se face de la om la om. Dar pentru asta trebuie sa va curatiti de pacatele tineretii, sa cititi cât mai multe carti teologice. Sa stiti voi întâi câte ceva din frumusetea Ortodoxiei, din trairea întru Hristos, ca sa puteti trage si pe altii spre Hristos, sa puteti fi o luminita aprinsa acolo unde veti trai. Trebuie sa faceti ceva. Eu sunt un om mai de baricade. Ori facem ceva, ori ne ducem la plimbare.

Sfânta Evanghelie spune ca la sfârsitul lumii vor fi chemate toate neamurile. Deci natia ramâne pâna la sfârsitul lumii. Ba mai mult, fiecare neam si tara are îngerul sau pazitor.

Neamurile crestine trebuie sa ramâna. Iar crestinii trebuie sa fie la locul lor, echilibrati, seriosi si sa nu se dezlipeasca pentru nimic în lume de pamântul strabun în care i-a nascut Dumnezeu. De ce exista tentatia de a pleca în alta tara? Credeti ca, afara de Dumnezeu, ne vrea cineva din lume? Cine îsi pune nadejdea în Rasarit si Apus se înseala amarnic. Numai în Dumnezeu, în smerenia, rabdarea si deviza parintilor nostri, a românilor dintotdeauna, ne putem pune speranta. Nu ne-au scos de aici nici turcii, nici tatarii, nici rusii, nici nemtii, nici austro-ungarii, si nici de-acum înainte nu ne va scoate nimeni. Doar Dumnezeu, daca ne vom îndeparta de El. Asa ca, treziti-va, luati aminte si, cot la cot cu preotii, cu calugarii, treceti la post, la rugaciune, la spovedanie. Asa trebuie sa fie o tara crestina care poarta Crucea de doua mii de ani.

Treziti-va, frati români, pâna nu-i prea târziu! Ori crestini buni, ori pierim. Luati aminte ce va spun: numai Dumnezeu din cer ne salveaza. Priviti în sus, fratilor, nici într-o parte, nici în alta! Fericirea noastra este sa ramânem aici, unde ne-a nascut Dumnezeu, cu Hristos în brate si în bratele lui Hristos."

(VEGHEA - Publicatie a Generatiei Neasteptate)

Read more

29 Iulie 2009

Ortodoxia Tinerilor împlineşte un an

elmo-happy-1st-birthdaySite-ul nostru face astăzi un an. Pe 29 iulie anul trecut apărea primul articol: Oare mâncăm prea mult? La început era un blog personal dar mai apoi, prin voia lui Dumnezeu, şi fără să fi planificat ceva ne-am adunat 15 tineri şi aşa a ajuns ceea ce vedeţi astăzi.

Acum un an, cam după 20 iulie, eram la servici, şi mă plictiseam şi mă gândeam că ar fi bine să-mi fac şi eu un blog, unde să scriu câteva gânduri personale, de fapt câte un articol despre relaţia teologie-ştiinţă. Am vorbit la telefon cu Codruţ, şi m-am sfătuit cu el dacă să-l fac sau nu. El zicea: "păi dacă pe tine te foloseşte, fă-l, dacă nu lasă". Tot cu el discutasem şi posibilitatea, ca acest gând de a-mi face blog, să vină din mândrie, din dorinţa de arăta altora ce sunt sau pentru a atrage atenţia. În sinea mea recunoşteam că e şi o mândrie dar în acelaşi timp realizam că vreau să fac ceva ca să mă simt şi eu folositor, să mă simt împlinit.

Nu mai ţin minte daca am cerut binecuvântare de la duhovnic înainte sau după ce l-am făcut, oricum părintele şi-a dat acordul şi a fost foarte deschis la această idee.

Început a fost mai greu, pe blog (ortodoxiatinerilor.wordpress.com) intrau puţini vizitatori, dintre care cea mai "fidelă" cititoare era Talita şi finul meu Viorel. Ei doi mai postau câte un comentariu. Când am văzut ce frumos vorbeşte Talita i-am sugerat să scrie şi ea ceva. Cuvintele ei erau minutate şi articolele ei erau citite cu drag de puţinii noştri vizitatori. Cu timpul a apărut Monica din Constanţa, Gabriela din Braşov,  şi Carmen de la Vatra Dornei, care ne ajutau foarte mult cu articolele şi cu care vorbeam foarte des pe messenger sfătuindu-ne despre una alta, şi despre ce să mai punem pe blog.

A început să trimită şi Codruţ câte un articol, după care mi-a venit ideea să punem pe site şi poze cu locurile frumoase şi mănăstirile pe la care am fost. Fotografiile au avut mare succes, dând viaţă blogului. Au început să revină din ce în ce mai mulţi tineri.

Aşa se face că în decembrie am luat hotărârea să trecem de la blog la site. Am cumparat domeniul şi găzduirea şi am transferat totul pe www.ortodoxiatinerilor.ro . Eram tare încântaţi, ni se părea că acum munca noastră trebuie să fie mai serioasă, ba la un moment dat ne gândem că şi această trecere e din mândrie şi vizitatorii ar fi venit oricum, dacă articolele erau de calitate, fără să trecem la un site de sine stătător. Până la urma s-a dovedit a fi o mişcare foarte bună pentru că site-ul aducea un plus de seriozitate şi organizare, forţându-ne şi pe noi să creştem calitatea celor scrise.

Oricum ar fi, toate lucrurile bune de pe acest site se datorează în primul rând autorilor, careu au scris cu mare drag şi din inimă curată, având şi binecuvântare de la duhovnic, şi doar în mică măsură părţii tehnice.

Pe parcurs ni s-au alăturat Adrian şi Oana care ne-au trimis foarte multe articole, citite cu mare interes. Apoi Sorin din SUA, Georgiana (cea mai mică autoare a site-ului nostru, dar una dintre cele mai active), Anca-Larisa, Carla şi Sorin.

Cum am reuşit să ne adunăm toţi aşa, e doar lucrarea lui Dumnezeu, eu nu-mi pot da seama. El ne-a scos în cale unul pe altul şi ne-a pus la acelaşi jug. Dar toţi ştim că  "jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară".

Printre cititorii noştri foarte fideli îl remarcăm pe Florin (florinm pe comentarii) care ne ştie de când eram "mici" şi care de multe ori s-a comportat ca un adevărat administrator, mediind discuţiile şi aducând un plus de echilibru. Mulţumim mult Florine!

Mulţumim lui Dumnezeu pentru toate câte s-au întâmplat în anul care a trecut. Mulţumim şi Maicii Domnului pentru că s-a rugat pentru noi în fiecare zi şi ne-a ajutat mereu. Mulţumim şi tutoror sfinţilor noştri ocrotitori care ne-a dat gânduri bune pentru a da sfaturi frumoase. Mulţumim îngeraşilor noştri păzitori care au avut grijă să nu scriem ce nu trebuie, şi ne-au călăuzit gândurile înaintea fiecarui cuvânt scris.

Aş vrea ca aici la acest articol să ne lasaţi sugestiile şi criticile voastre în legătură cu site-ul nostru. Ştim că avem multe scăpări, că avem şi greşeli, că suntem şi leneşi, că suntem nepregătiţi şi poate câteodată nu vorbim despre subiecte care vă interesează.

Ajutaţi-ne dându-ne idei cu subiecte care ar trebui tratate şi dezbătute. Daţi-ne sugestii la aspectul grafic al site-ului şi la organizarea lui, ne-ar folosi foarte mult.

Mulţumim mult tuturor cititorilor noştri! Voi sunteti motivul nostru de a merge inainte cu aceasta lucrare. Chiar daca ne despart fizic sute de kilometri de cabluri, va adunam si va purtam in rugaciune si in gand pe voi toti, frati ai nostri intru Hristos. Să vă rugaţi şi pentru noi păcătoşii.

(Echipa Ortodoxia Tinerilor)

Read more

Tabără

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro