“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Tabără

Excursie în Munții Făgăraș

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Casatoreste-te de tanar Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu    Din comorile Sfintei Scripturi Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Aprilie 2009

29 Aprilie 2009

Simplitatea inimii

167502985_1130add41dPoate cea mai dură lectură din Săptămâna Mare este cea de la Utrenia Mirelui din Marţea Mare, când auzim capitolul 23 din Evanghelia lui Matei. Este un refren care apare în mai multe versete : „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici!" Numai o sigură propoziţie de acest fel ar cântări foarte mult, dar în acest capitol special din Matei, Iisus spune asta de 8 ori (cu multe alte astfel de invective adăugate). Ipocrizia est un păcat greu - unul de care credincioşii sunt în mod special susceptibili. Opusul ipocriziei, acesta îmi ocupă gândurile în acest articol.

Citim deseori în Sfinţii Părinţi despre : unirea minţii cu inima. De cele mai multe ori ne gândim la ceva mistic şi misterios. În ceea ce mă priveşte, ma rog de ani de zile aşteptând un astfel de fenomen, mereu cu experienţa aşteptării.

Există o altă formă a unirii inimii cu mintea care este o condiţie necesară pentru prima : simpla unire a inimii cu mintea atunci când realmente spunem ceea ce gândim.

Scriptura critică lipsa acestei uniri (şi critica se regăseşte în învăţătura lui Hristos) :

...poporul acesta cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima este departe. (Isaia 29 :13)

Poate părea un lucru simplu să gândeşti exact ceea ce spui şi să spui exact ceea ce gândeşti - dar acest fel onest de a vorbi este mult mai puţin obişnuit decât ne imaginăm. Dintr-o mare varietate de motive, deseori nu reuşim să dăm glas inimii noastre (unele motive nu sunt rele sau greşite).

Rătăcirea minţii noastre în timpul rugaciunii este o experienţă obişnuită. Cuvintele continuă dar inima noastră este « departe ». Unii ar putea crede că asta li se întâmplă numai celor care se roagă citind rugăciuni dintr-o carte (asta este fără îndoială un risc pentru o astfel de rugăciune), cu toate acestea, inima noastre este de aşa natură încât chiar şi în discursul improvizat, ea poate fi la fel de uşor absentă. Astfel, auzim « formule », expresii frecvent repetate la cei care se roagă « din inimă », « improvizând ».

Simplul adevăr este că e greu să ne unim inima cu gura. Această fundamentală lipsă de integritate este unul dintre modurile în care nedesăvârşirea noastră se manifestă. Suntem popor cu « buze mincinoase ».

Relaţiile noastre umane sunt pline de bătaie de joc care vine din altă parte, nu din inimă. Nu doar Dumnezeu este lipsit de confirmarea şi mărturia inimii noastre. « Te iubesc » deseori înseamnă altceva.

Printre învăţăturile Sfinţilor Părinţi despre rugăciune se află şi îndemnul de a ne linişti, iar vorba şi inima să ne fie una. Acesta este un mod simplu de unire a inimii cu gura.

Într-o astfel de unire simplă, inima noastră întreagă ni se descoperă (noi cu siguranţă ne ascundem de ceea ce avem în inimă prin foarte multe alte moduri de exprimare). Sigur că această descoperire nu este întotdeauna o descoperire plăcută - pentru că inima este deseori plină de întuneric şi de gânduri pe care preferăm să le ascundem. Asemenea descoperiri, desigur, sunt hrana excelentă pentru spovedanie. Fără cunoaşterea aceasta, spovedania este mult slăbită. „ Am minţit" ar trebui să fie spus mult mai frecvent la spovedanie. Îi spunem lui Dumnezeu „cu toată inima mea", când de fapt vrem să spunem că „inima mea este în întregime în altă parte". Este o minciună - una aşa de obişnuită încât o plasăm în categoria „mintea mea a rătăcit". Mintea noastră nu chiar a rătăcit - inima noastră a fost departe. O problemă mult mai gravă.

Concentrarea necesară pentru unirea inimii cu gura (mintea) este şi ar trebui să fie parte din arsenalul nostru spiritual normativ. Se cere să învăţăm atât să ascultăm cât şi să vorbim şi să ne spovedim mai des (după cum descoperim adevăratul conţinut al inimii noastre). Noul Testament vine în sprijinul ideii şi menţionează problema minciunii, observând şi faptul că Satana e „tatăl minciunii" precum şi:

V-am scris vouă, nu pentru că nu ştiţi adevărul, ci pentru că îl ştiţi şi ştiţi că nici o minciună nu vine din adevăr.  Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Iisus este Hristosul? Acesta este antihristul, cel care tăgăduieşte pe Tatăl si pe Fiul. Oricine tăgăduieste pe Fiul nu are nici pe Tatal; cine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl.

A spune adevărul înseamnă mult mai mult decât a împlini criteriile de integritate morală - este legat profund şi în mod esenţial de cunoaşterea lui Dumnezeu. Nu putem cunoaşte adevărul dacă refuzăm să fim printre cei care spun adevărul. Nici nu putem fi printre cei care spun adevărul dacă nu există unire inimă şi ceea ce iese din gura noastră.

În anii de început, ca preot anglican, aş fi profund tulburat de faptul că mulţi dintre cei de această credinţă (şi nu exagerez) au considerat perfect acceptabil să spună în timpul unei slujbe   cuvinte (precum crezul de la Niceea) pe care nici ei nu le credeau de fapt. Odată cu trecerea timpului, am observat că deşi mulţi alţii ar pretinde că ei cred în crez şi îl rostesc cu entuziasm absolut - rămâne o diviziune între inimă şi gură. Este oare o îmbunătăţire să spui crezul (în care crezi teoretic) dar mintea ta să rătăcească şi inima ta să fie departe?

Dacă aş fi într-o căsătorie în care o persoană a spus că mă iubeşte , dar de fapt nu mă iubeşte, sau într-o căsătorie în care o persoană „m-a iubit" dar inima ei era în altă parte - nu cred că diferenţa contează prea mult. În ambele cazuri rămâi cu golul unei relaţii lipsite de iubire.

Este ca parabola celor doi fii, în care unul, la cererea tatălui său de a pleca la ogor, spune „Da" dar nu se duce. În timp ce celălalt spune „Nu" dar mai târziu se răzgândeşte şi merge. Hristos ne-a învăţat că al doilea a fost cel credincios. Nu cuvinte - ci cuvinte, inimă şi fapte - o unitate în centrul fiinţei noastre.

Fie ca Hristos să găsească în inima fiecăruia dintre noi casa bineprimitoare a adevărului în această vreme a Paştelui!

(Pr. Stephen Freeman)

Read more

Mănăstirea Cotmeana

În pelerinajul nostru pe la Mănăstirile din Vâlcea de acum 3 săptămâni, am ajuns întâmplător şi neprogramat şi la Mănăstirea Cotmeana care se află între Piteşti şi Râmnicu Vâlcea, la doar 5 km deviaţie de la drumul european. E o mănăstire frumoasă şi liniştită. Are 2 biserici, una foarte veche cu o pictură impresionantă şi una foarte nouă cu o pictură la fel de frumoasă.

Read more

Cartea mea de suflet!

booklove1M-am gandit in ultima vreme ca, de fiecare data cand citim o carte despre vietile sfintilor, sufletul nostru se slefuieste, pe nobservate adesea, de grosolanii, patimi si intristare, iar noi devenim o plamada mai usor de modelat in mainile Domnului.

Pot spune multe lucruri frumoase despre citirea cartilor cu invataturi duhovnicesti, dar nici unul nu este indeajus de cuprinzator si mai frumos ca o marturie personala. De aceea, fac o marturie despre cartea care m-a schimbat cel mai mult.

Nu vreau sa "discriminez" celelalte carti care mi-au fost de mult ajutor, dar stiu ca fiecare dintre noi a citit o carte prin care cuvantul lui Dumnezeu i-a patruns adanc in inima, acolo unde l-a durut tare, fiindu-i balsam si alinare in necaz. Fiecare are o carte de suflet (biblia nu se pune :) )...acea carte care a ingenunchiat omul cel vechi din noi, si care a lasat o amprenta puternica asupra noastra, pe care inca o mai purtam.

Cartea care m-a insufletit cel mai mult se numeste "Viata mea in Hristos" si cuprinde scrierile sfantului Ioan de Kronstadt.

De ce m-a schimbat asa mult?...pentru ca scrierile Sf. Ioan imi intra atat de usor in suflet, precum aerul de munte in plamani, facandu-ma sa ma aproprii imediat cu gandul de Dumnezeu.

Pentru voi care este cartea de suflet, si de ce?

(Claudiu)

Read more

Ne grabim sa judecam!

airport-waitingIntr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti. S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa el si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti. Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.

Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: "Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?" Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare. A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si... spre marea ei surprindere a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine. A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul... El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios.

De luat aminte!

Read more

28 Aprilie 2009

M-a părăsit! (Eşecul în dragoste)

1634465-lgOffff, cât de amară este suferinţa in dragoste!... mai amară decât fierea, şi cât de amar este eşecul în iubire...mai amar decât pelinul! Numai cei care au trecut prin asta cunosc gustul acestei dezamăgiri cumplite. Inima în două se rupe şi sufletul tremură din toate incheieturile atunci când dragostea îi este rănită. Şi din păcate din ce în ce mai multe suflete poartă aceste răni, de parcă iţi vine să şi spui că "Dragostea-i un război nedrept"

Milioane de inimi zac invalide, adânc rănite şi neputinciose pe întreg pământul, şi mai rău de-atât că cele mai multe bat în pieptul tinerilor de astăzi.

Iar dacă nu ar fi de-ajuns toate acestea, diavolul, ucigaş de oameni, atât aşteaptă ca să robească cu deznădejdea şi disperarea inima cazută la pământ, pentru a arunca-o în focul cel veşnic prin poarta sinuciderii fizice şi sufleteşti.  Da!  există şi sinucidere sufletească.

Întotdeauna când eşti rănit în dragoste ai tendinţa să-ţi pierzi încrederea în oameni, şi de durere cei mai mulţi fac greşeala de a-şi pune lacăt pe inimă, fără să se mai gândească la Hristos. Ani de zile din viaţă, mulţi işi poartă sufletul în spate ca un cadavru, fără a mai fi în stare să zâmbească,  să se dăruiască şi... să iubească. Aceasta este sinuciderea spirituală, când stai ca o frunză purtată în vânt, căutând afecţiunea doar pentru a evita singurătatea şi plictiseala. Păcat, pentru că dacă nu ar fi fost Hristos atunci chiar ar avea sens să te întrebi de ce să iubeşti, dar pentru că Hristos a biruit suferinţa pe cruce, lucrurile stau cu totul altfel.

După multe "De ce tocmai eu?" spuse fără răspuns, se întâmplă ca inima să se smerească şi în sfârşit să se roage sincer Domnului. Atunci apare şi raspunsul la cauza tuturor suferinţelor tale: "Pentru că ai încercat să iubeşti în afara lui Hristos". Dumnezeu este însăşi iubirea, şi pentru că mulţi dintre noi am vrut să iubim pătimaş, în afara poruncilor lui Dumnezeu...suferim. Suferim pentru că fiind făcuţi din iubire şi pentru iubire, totuşi trădăm iubirea. Suferim pentru că nu am vrut să ştim cum să iubim.

Lăsând deoparte particularităţile fiecărei poveşti de dragoste, aproape toate au câteva lucruri comune ce duc la suferinţă şi eşec:

În centrul relaţiei cu cel pe care îl iubim nu se află Dumnezeu, sau se află doar la modul teoretic. Iubirea fără Dumnezeu este trecatoare, defapt este nevrednică să poarte numele de iubire, intrucât iubirea are întotdeauna perspectiva veşniciei, şi a mântuirii. Fie şi dacă numai unul din cei doi nu-l primeste pe Dumnezeu atunci totul nu este decât o povară. Pentru ca o iubire să dăinuiasca trebuie să urmăm modelul Sfintei Treimi, adică eu, Dumnezeu şi persoana pe care o iubesc. Pe scurt "adezivul" dintre două jumătăţi este Dumnezeu. Tot ce este în afara Lui piere.

Se întâmplă să îl iubim pe cel după care suferim mai mult decât pe Dumnezeu."Iubeşte-l pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi." Aceasta este ordinea şi nu invers. Încercând să facem altfel ajungem iar să suferim.

De cele mai multe ori îl iubim pe cel după care suferim într-un mod pătimaş, trăind în curvie şi (sau) preacurvie. Dragostea trupească înainte de căsătorie nu are niciodată binecuvântarea lui Dumnezeu. Mulţi tineri trăiesc astăzi în concubinaj, refuzând responsabilitaţile vieţii de familie şi încearcă să "fure" doar plăcerile, dar pentu asta mai devreme sau mai tarziu regretă amarnic.

O altă cauză ce duce la despărţiri sau divorţuri sunt avorturile. Aceste blestemate crime, crima propriilor copii, care sunt rodul dragostei fie ea şi pătimaşă, se întorc împotriva noastră, pentru că atunci când iţi ucizi propriul copil dai în temelia dragostei.

Dar primul pas greşit pe care îl facem este că nu ne rugăm la Dumnezeu să ne scoată în cale jumatatea. Oooo! cât de important este să ne rugăm Domnului ca să ne rânduiască viitorul soţ (viitoarea soţie)! Dumnezeu este Stăpânul inimilor şi El singur ştie cel mai bine care ne este jumătatea. Trebuie doar să ne smerim şi să cerem. Mulţi dintre noi, cei tineri, nu suntem conştieţi de acest lucru...atât de simplu.

Circulă o vorbă că timpul vindecă rănile dar nu este adevărat. Mulţi tineri rămân cu sechele şi pornesc la drum nevindecaţi, făcându-şi şi mai mult rău, inclusiv persoanei pe care vor să o iubească.

Inima nu o vindecă decât Dumnezeu, şi o vindecă desăvârşit, numai să vrem. Aşadar, pentu a putea porni pe drumul căsătoriei, trebuie să cerem vindecare de la Domnul, pentru că bolnavi şi şchiopătând cu inima nu ajungem departe, iar la prima încercare mai grea ne prăbuşim.

Pentru toţi cei care au suferit şi suferă din dragoste, arătând stăruitor către Hristos, aş scrijeli pe largul cerului  "Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre".

"Doamne Iisuse Hristoase,  nădejdea, iubirea şi iertarea noastră, revenindu-mi în fire ca fiul risipitor, strig din stăfundul  inimii mele şi din toata puterea mea: Nu mă lăsa Doamne, nu mă lăsa! Vindecă-mi durerea cea grea a sufletului şi amarul inimii căci zac neputincios la pământ şi n-am putere să mă mai ridic. Tu singur eşti doctorul inimilor şi sufletelor noastre şi doar la Tine găsesc vindecare pentru rana cea rea a iubirii nedrepte. Inima flămândă de iubire am hranit-o cu păcat şi cenuşa iluziilor, incât zac acum în lacrimi multe şi întristare grea. Dar nu-mi pierd nădejdea şi strig "Zideşte-mă din nou Doamne, zidirea ta căzută".  Imi cer iertare Doamne că, în nebunia mea, am încercat să iubesc in afara Ta şi-ţi multumesc pentru amarul pe care l-am gustat, căci m-a facut să mă întorc la Tine iar acum te rog stăruitor: Invaţă-mă Doamne să iubesc cu iubirea Ta şi, cu lacrimi de pocăinţă spălându-mi inima, să primesc dragostea. Amin."

Read more

Parisul duminică seară (poze)

Cu ajutorul lui Dumnezeu am fost săptămâna trecută şi am vizitat Parisul câteva zile. E impresionant! E probabil cel mai frumos oraş din lume, sau cel puţin printre cele mai frumoase. Sunt foarte multe lucruri de văzut, dar mai presus de toate oamenii fac Parisul şi atmosfera lui. Aseară am ieşit să fac câteva poze.... Parisul seara e romantic, e încântâtor, e boem.... Era cald, copacii abia înfloriţi miroseau superb, adia uşor vântul, peste tot numai lumini, podurile de peste Sena erau încântătoare, turiştii forfoteau peste tot.

(Claudiu)

 

Read more

28 Aprilie 2009

Se mântuiesc oare catolicii, protestanţii, musulmanii,...?

img_9009-972-x-648Săptămâna trecută am fost în Paris cu familia câteva zile. În afară de frumuseţea extraordinară a oraşului şi de farmecul lui molipsitor, ce mi-a atras atenţia foarte mult au fost turiştii. Parisul este asaltat la propriu de turişti în fiecare zi. Mii şi mii de oameni din întreaga lume vin să viziteze unul dintre cele mai frumoase oraşe din lume. Asta face ca la intrarea în obiectivele turistice să fie cozi foarte mari. Astfel, ca să urcăm în Turnul Eiffel am stat la coadă în jur de o oră şi la fel am facut la Palatul Versailles.

Stând la rând, aşteptând să ne vină rândul să cumpărăm bilete auzeam vorbindu-se limba germană, spaniolă, italiană, franceză, japoneză, arabă, olandeză, română, etc. Eram la Turnul Eiffel dar părea a fi un adevărat Turn Babel, unde s-au întâlnit toate naţiile de pământ. Noi stăteam la coadă cu fetiţa noastră de 10 luni, şi pentru că se plictisea ne jucam în fel şi chip cu ea. Coada era în spirală aşa încat aveam oameni şi in faţă, şi in spate, şi-n stânga şi-n dreapta. Sofia, drăgălaşă şi lipicioasă cum e din fire, se juca cu toţi turiştii. Zâmbea la ei, râdea, îi atingea, le întindea mâna.... Şi toţi cu care se juca o îndrăgeau, se bucurau de ea, se jucau cu ea, îi vorbeau, îi zâmbeau. Sofia fura câte un zâmbet chiar şi celor mai serioşi sau mai timizi.

În acele momente mă gândeam cât de uşor se ataşează oamenii de un copil, indiferent de neamul din care provin sau de cultura lui. Toţi se bucură în preajma unui copil, pentru că cei mici nu au prejudecăţi, nu privesc cu răutate, nu caută să fie egoişti ci doar vor să se joace, au privirea blânda şi inima curata. Copii sunt fără de păcat. Ruşi, olandezi, francezi, germani, englezi, africani, americani, japonezi, etc.... toţi se simt atraşi de un copil, niciunuia nu îi este frică. Harul lui Dumnezeu din inima curată a unui copil îi atrage cu aşa mare putere pe toţi, le smulge câte un zâmbet, le înmoaie inima, le înveseleşte ziua.

Toţi avem acelaşi Dumnezeu, toţi suntem însufleţiţi de acelaşi Duh Sfânt, toţi suntem sub ocrotirea Sfintei Treimi  toţi suntem chipul Lui. Mă gândeam atunci, cum să nu se mântuiască şi catolicii, şi protestanţii, şi musulmanii...? Care e vina unui om că s-a născut într-un trib din Africa şi acolo a şi murit? sau a unui arab care s-a născut într-o familie de musulmani? sau care e vina unui copil că s-a născut în Sicilia într-o familie de catolici? N-au nici o vină, şi Dumnezeu îi va judeca conform circumstanţelor în care au trăit. Sunt oameni care au trăit în medii foarte religioase şi alţii dimpotrivă, cum să-i judece Dumnezeu la fel?

Ţine cont Domnul de toate ale noastre, şi o să ne judece drept pe toţi.  Am avut o perioadă în care credeam că doar ortodocşii se mântuiesc. Şi ceilalţi 5,8 miliarde de oameni de pe pământ ce fac? pentru că noi ortodocşii suntem doar vreo 200 de milioane de oameni.

Părintele Cleopa ne-a spus că lumea va fi judecată după patru legi. Cei care nu l-au cunoscut pe Dumnezeu vor fi judecaţi după conştiinţă şi după legea firii, evreii după Legea lui Moise, iar noi creştinii după Evanghelie.

Să ne iubim unii pe alţii, căci toţi suntem oameni, şi deşi suntem diferiţi după limbă, neam, culoarea pielii, înălţime, zonă geografică, cultură, religie, după suflet suntem asemenea... asemenea chipului lui Dumnezeu.

Să nu înţelegeţi greşit, că dacă toţi au posibilitatea sa se mântuiasca asta înseamnă că mâine dimineaţă pot să mă trec la catolici că tot mă mântuiesc. Să ne ferească Dumnezeu de asta. Ci doar zic că cei care s-au născut în religia lor, vor fi judecaţi după circumstanţele vieţii lor şi nu altfel.

(Claudiu)

Read more

Modelele tinerilor de astăzi

starlassieAstazi, cred ca nu este baiat care sa nu fi visat sa ajunga patron, fotbalist sau un mic Bruce Lee, si aproape nici o fata care sa nu fi visat sa ajunga fotomodel, prezentatoare TV, cantareata sau o personalitate din lumea mondena. Si o facem mai cu spor la tinerete cand credem cu seninatate ca tot ce zboara se mananca, si din pricina faptului ca suntem o generatie educata mai mult in fata televizorului, decat in spiritul crestin.

Nu ca la unele dintre ele ar fi ceva rau in asta, dar ne este usor sa visam la toate acestea pentru ca suntem si stimulati  prin cultul personalitatii cu care suntem injectati adesea: fii popular... fii provocator...fa-te remarcat.

Si fiecare vrem sa fim ca cineva de succes. Fiecare avem un model de persoana pe care vrem sa-l urmam.

Dar putini tineri remarca cu ce pret isi platesc oamenii de succes...succesul. Cei mai multi dintre ei au viata de familie compromisa cu divorturi, sunt mereu "vanati" in povesti de scandal si ce nu stim noi si ceea ce nu se spune in fata camerelor de filmat este ca de multe ori ofteaza dorindu-si o viata de om normal...ca a noastra.

In contradictie totala cu tot ce ne ofera lumea aceasta trecatoare stau, aparent innacesibile, alte tipuri de modele....modelele sfintilor, modele dupa chipul Mantuitorului.

Nici nu prea vrea mintea noastra sa admita macar, ca avem dreptul si chiar indemnul sa ne luam drept model de viata un sfant.

Read more

Aici...ruga iti este ascultata!

maica-domnuluiAm pasit pentru prima oara la Sihastria Putnei inaintea admiterii la facultate.Tocmai terminasem Bacul cu bine, mai aveam la dispozitie o saptamana sa ma pregatesc. Dar...apare la orizont o plecare in Bucovina,cu prietenii. Fara sa stau prea mult pe ganduri, hotarasc sa plec in pofida comentariilor mamei, care, cu buna intentie, imi spune sa stau acasa. Admiterea bate la usa (subiecte grele, multi candidati).

In Bucovina, vizitam Voronet, Moldovita, Sucevita, Humor, Putna si.... Sihastria Putnei.

Aflat la 3 km de legendara Putna, micul schit (acum manastire in toata regula), impresioneaza prin simplitate si duhovnicie. Patrundem in bisericuta mica si recent pictata. Aici ne imbie mirosul de tamaie. Un calugar ne primeste cu caldura si incepe a depana povestea schitului.

Ajungem si la Icoana Facatoare de Minuni a Maiciii Domnului. Aceasta pare a ne urmari cu privirea-I blanda in orice colt al bisericii. Aflam ca a trecut prin mainile turcilor, prin razboaie si a stat cativa ani in casa unor sateni .In cele din urma, acestia se hotarasc s-o doneze bisericii, fiindca locul Ei era acolo. Aici incep vindecarile (bolnavi, copii paralizati, epileptici, demonizati).

Dupa ce parintele termina povestea, trecem prin fata Icoanei, fiecare, pentru a ne inchina si a ne spune pasul. Asa fac si eu.... aveam emotii foarte mari cu admiterea. La iesire, cumparam vederi si iconite de buzunar, pentru cei dragi.

Iata vine si ziua mult asteptata (20 iulie 2004). Emotii peste emotii, rugaciuni peste rugaciuni, participare la Sf.Liturghie (ca doar e Sf.Ilie) si... ora 4 dupa-amiaza! Ma inarmez cu buletin, marker negru si iconita de la Sihastria Putnei.

Ce a urmat, nu se poate explica in cuvinte. Cert este ca eu am devenit studenta la medicina. Ruga mi-a fost ascultata!Si de fiecare data cand merg la Sihastria Putnei, Maica Domnului ma asteapta. Dupa ce plec,se infaptuiesc minuni in viata mea! Ea stie ce vreau si, chiar fara sa-I cer,daca imi este de folos, imi daruieste!

Acum stie ce-mi doresc! De mi-ar fi de folos! Dar numai Maicuta Sfanta stie ce va fi!

Multumesc Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu pentru grija-Ti nemarginita!

(Anca-Larisa)

Read more

Tanarul fara duhovnic...

lambs_lets_play_2Frumoasa-i tineretea prin naivitatea si optimismul ei, frumoasa este pentru ca nici nu realizam cat este de scurta si mai cu seama este frumoasa caci nu o avem decat o singura data. Pot asemana tineretea cu un mielusel care zburda pe campie printre alti mielusei, intrecandu-se in nazdravanii, dand fericit din picioare prin aer si scuturand cornitele de bucuria a tot ce-l inconjura.

Cateva lucruri ne lipsesc la tinerete insa, dintre care trei  sunt esentiale: rabdarea,  ascultarea si cunoasterea. De multe ori se intampla sa nu ne ascultam parintii, sau pe cei dragi cand ne dau povete, considerandu-i inadaptati la vremurile actuale. Ni se pare uneori ca nu ne vor binele, ca se pun impotriva fericirii noastre, ca sunt prea rigizi si ca nu ne lasa sa zburdam in voia noastra. Dar nu prea realizam ca tineretea poate multe...dar stie putine. Si, pentru ca avem mult potential si energie, nu stam locului si facem greseli, zburdam prea departe de turma bisericii iar lupii (diavolii) abia asteapta sa-si infinga coltii in noi.

Putem constata cu usurinta din scrierile multor sfinti si chiar din marturiile cunoscutilor nostri ca omul face cele mai mari prostii din viata la tinerete, prostii si pacate pe care mai tarziu le regreta cu amar.

De aceea Domnul a randuit sa ni se poarte de grija de catre duhovnici, ca sa ne fereasca de toate caderile. Iar caderile noastre se datoreaza cel mai mult neascultarii si necunoasterii. Nu vorbesc neaparat de necunoasterea a ceea ce este bun si rau ci de faptul ca nu cunoastem urmarile greselilor noastre, care pot fi foarte dureroase.

La tinerete avem privirea scurta, nu prea ne razbate privirea duhovniceasca pana in spatele hotararilor si actiunilor noastre.  Deci duhovnicul este ca un binoclu duhovnicesc pentru noi...de care, cu timpul, constati ca ai nevoie toata viata.

Mult lucreaza Domnul prin duhovnic in viata noastra, iar lipsa acestuia este esecul mantuirii.

Ca o concluzie pot spune ca tanarul fara duhovnic este ca oaia fara pastor.

Read more

Tabere la Mănăstirea Oașa în 2017

 

Înscrierea se face strict prin completarea formularului: https://goo.gl/hn4wEW

Termenul limită de înscriere: o săptămână înainte de începerea oricărei tabere.

Persoana de contact: 0727 353 246 (Adi)

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro