“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Casatoreste-te de tanar Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu    Din comorile Sfintei Scripturi Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Decembrie 2008

31 Decembrie 2008

Cât de repede ne poate mântui Dumnezeu!

untitled2Cât de repede şi de uşor ne poate mântui Domnul nostru! într-o clipită, pe neaşteptate, pe nebăgate în seamă. Adesea am fost în tim­pul zilei un mare păcătos, iar seara, după rugăciune, am mers la culcare în­dreptat şi mai alb decât zăpada, prin darul Sfântului Duh, cu inima plină de dulceaţă şi de o adâncă pace.

Cât de uşor îi este Domnului să ne mântuiască, în seara vieţii noastre, în amurgul zilelor noastre! Mântuieşte-mă, mântuieş-te-mă, o, Preabunule Doamne, primeşte-mă în cereasca Ta împărăţie. Totul îţi este cu putinţă. Sluga „pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-1 facă să stea" (Romani 14, 4).

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt- Viaţa mea în Hristos)

Read more

30 Decembrie 2008

Despre terorism şi Dumnezeu

Caderea Constantinopolului

Terorismul este cu siguranta una dintre marile probleme ale acestui secol,dar cu siguranta nu cea mai mare! Multi isi pierd nadejdea vazand pe toate drumurile crime, furturi si alte fapte rusinoase si ajung sa se intristeze uitand ca Dumnezeu vede, aude, si simte orice lucru,orice freamat al naturii! Orice pasare care are nevoie de hrana, Dumnezeu o hraneste fara sa astepte de la oameni ceva!

Dar important este ca Dumnezeu o vede si stie ce are trebuinta! Dar cum sa nu auda El glasul omului?? Omul  care a fost inzestrat cu Chipul si Asemanarea Lui sa nu-l auda!? El ne vede ne cunoaste cel mai bine gandurile! Terorismul nu trebuie sa ne sperie, caci a zis Domnul ca vom auzi de zvonuri de razboaie ,dar sa nu ne temem!!!! Caci toate vor trebui sa fie!

Constantinopolul cand a fost pradat de turci cu voia Domnului s-a intamplat!  Caci Domnul a infaptuit atunci o minune pentru credinciosi! Mohamed al II-lea s-a instalat in palatele imparatilor bizantini, bucurandu-se pentru biruintele si jafurile armatelor sale. Intr-o zi a asezat masa oficiala pentru mai-marii trupelor lui - aghiotanti, generali si ofiteri superiori. In vreme ce ospatul incepuse, intorcandu-se spre peretele camerei, a avut o descoperire, o mana goala cu palma si cele cinci degete deschise. Dupa indelungate esescuri ale vrajitorilor turci venise un sfant cu numele Gheorghe Scholarul care a zis dupa indelungate meditatii:" N-ai fi intrat in acest oras daca in el ar fi existat cinci crestini adevarat!!!

Asadar sa stam cu bine, sa stam cu frica, sa luam aminte! Intreaga istorioara mai detaliata o gasiti la http://www.razbointrucuvant.ro/2008/05/24/de-ce-a-cazut-constantinopolul/ Asadar sa luam aminte ca atunci nu erau 5 crestini adevarati in cetate si aceasta a fost cucerita! Dar daca ne raportam la ziua de azi? Daca ne-am intreba orasul nostru ar putea fi dat in mainile inamicilor? Sa nu ne pierdem speranta! Sa nu lepadam haina ortodoxiei in fata terorismului!

Sa luptam a nu pierde credinta Domnului! Sa nu ne fie rusine a vorbi de Dumnezeu ca nimeni nu trebuie sa fie mai de temut decat Dumnezeu! Azi in special ni se cere sa il marturisim cu tot cugetul nostru! Sa nu ne temem de batjocura sau sa ne rusinam! Sa ne aducem aminte de suferintele care le-a indurat Mantuitorul si sa ne intrebam daca s-ar compara cu ceea ce noi patim atunci! Sa iertam pe cel ce ne greseste si asa si Domnul vazand i se va face mila de acela si il va ierta! Chiar si un terorist e demn de iertat!

In aceasta lume necazuri avem ,dar cu adevarat niciun necaz nu ii este dat omului fara a urma o victorie a Domnului!Poate nu tratez problema terorismului la nivel concret, dar avem nevoie de date? statistici? Avem nevoie sa credem in Dumnezeu si sa nu furam judecata lui! Sa nu ne uitam in "punga" altuia si sa nu o vedem pe a noastra! Caci "punga" nu trebuie sa o cantarim pe dinafara! Caci ea poate fi frumoasa pe dinafara! Ceea ce are inauntru conteaza! Acolo sunt bunatatile si de acolo izvorasc toate! Depinde de noi daca "punga" noastra e plina sau nu!

(Popescu Adrian)

Read more

30 Decembrie 2008

Oamenii străzii suferă în gerul cumplit de afară

2079545-lgGerul de afară î-a afectat în primul rând pe cei sărăci de pe stradă. "Ambulanţele sunt chemate oră de oră ca să-i ajute pe oamenii aflaţi in stare grava. Cei mai mulţi dintre ei nu au unde să stea şi nu mai pot să doarmă sub cerul liber. Din cauza gerului cumplit, au crăpat până şi liniile de cale ferata."

O Doamne! oare cum putem sta în casă la căldurică, fără să ne gândim şi la cei care tremură cumplit afără în frig? Oare cum putem să punem capul pe pernă seara, înveliţi în plapuma călduroasă, fără să ne gândim şi la cei ce dorm în ger cumplit, uneori singuri şi fără nici un ajutor? Ce creştin sunt eu care trăiesc o viaţă plină de dezmierdări şi de comodităţi, iar fratele meu moare degerat de frig?

Cum să stau cu conştiinţa împăcată că fac ce-i bine în faţa lui Dumnezeu, că sunt credincios şi bun, când cel de pe stradă sufera din cauza egoismului meu? Eu cred cu tărie că la judecata finală Dumnezeu ne va considera răspunzători pe fiecare dintre noi pentru suferinţa celor ce stau pe străzi, abandonaţi de toată societatea.

Oare am făcut tot ce am putut ca să-i ajutăm? 

Read more

30 Decembrie 2008

Pentru a face milostenie, nu avem nevoie de bani, ci de bunăvoinţă!

l-icon233Pentru a face milostenie, nu avem nevoie de bani, ci de bunăvoinţă. Atunci când avem bunăvoinţă, nu contează că suntem săraci. Iar când ne lipseşte bunăvoinţa, nu ne ajută cu nimic faptul că suntem bogaţi. Bogaţii nemilostivi vor primi o pedeapsă mai mare decât săracii nemilostivi, pentru că au bani mulţi şi cu toate acestea, nu îşi înmoaie inima. „Dar ei fac milostenii”, îmi spui tu. Să ştii că dacă mărimea milosteniei lor nu este după mărimea averii pe care o au, nu vor scăpa de iad. Cu cât sunt mai bogaţi, cu atât sunt mai datori să-i ajute pe cei săraci, fără să se teamă că averea lor se va împuţina.

Şi cu adevărat, să ştiţi că atunci când facem milostenie, averea noastră nu se împuţinează, ci sporeşte. Cheltuim, dar avem mai mulţi bani. Dând milostenie, facem cea mai bună investiţie. Spre exemplu, eşti comerciant şi vrei să-ţi vinzi marfa ca să câştigi bani? Să ştii că nu este exclus ca marfa ta să se piardă şi atunci, nu numai că nu vei câştiga, dar vei avea multă pagubă. Sau poate eşti agricultor şi nădăjduieşti la o recoltă bogată? Dar planurile tale pot fi date peste cap de grindină sau de secetă. Toate cele lumeşti sunt în orice clipă în primejdie de a se pierde. Numai cele pe care le oferim Domnului nu sunt în primejdie nici de a fi furate, nici de a fi distruse, ci ele aduc la timpul potrivit roade ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit (1 Cor. 2, 9). Dacă omul care primeşte ceva de la noi ne răsplăteşte binefacerea, cu atât mai mult va face lucrul acesta Hristos, Care ne răsplăteşte chiar şi atunci când nu Îi dăm nimic.

Câtă înţelepciune este cuprinsă în cuvintele lui Solomon: Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului (Sol. 19, 17)! Iată ce împrumut nemaivăzut! Dăm cuiva şi primim înapoi de la altcineva. Mă vei întreba de ce nu a spus Solomon că cel care dă milostenie săracului dă lui Dumnezeu, ci că Îl împrumută pe Dumnezeu? Ca să nu crezi că ceea ce primeşti de la Domnul e un lucru lipsit de o mare importanţă. Dumnezeu ştie că suntem lacomi şi vrem să dobândim din ce în ce mai multe bunuri. Cel care are bani nu vrea în nici un chip să împrumute săracului fără să primească o asigurare că banii îi vor fi daţi înapoi. Aşadar, acestuia nu îi pasă de semenul său, ci urmăreşte numai câştigul. Săracul nu poate să pună chezăşie pământ sau altceva, pentru că nu are; nu poate găsi pe nimeni care să se pună zălog pentru el, deoarece nimeni nu are încredere în el. Aşadar, văzând Dumnezeu pe de o parte că săracul este în primejdie din pricina sărăciei sale, şi pe de altă parte că bogatul este în primejdie din pricina lipsei sale de omenie, S-a pus El însuşi chezăşie pentru sărac dinaintea bogatului. De aceea spune Sfânta Scriptură: Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului.

(Sfântul Ioan Gură de Aur - Milostenia)

Read more

Hristos cu chipul blând şi ars (Kosovo şi Metohia)

Priveam aseară la nişte filmuleţe pe YouTube  despre suferinţa creştinilor ortodocşi din Kosovo şi Metohia. Imaginile vorbesc de la sine. Intenţia mea nu este să le comentez,... nu vreau decât să-mi aduc mie aminte, şi vouă, dac-aţi vrea să vă alăturaţi mie, de cât de recunoscători trebuie să-I fim lui Dumnezeu pentru faptul că suntem liberi să fim creştini ortodocşi, să ne mărturisim prin cuvânt şi faptă credinţa.

La noi, în Romania, bisericile încă îşi îndreaptă turlele către cer, arătându-ne parcă locul unde se află tronul Dumnezeului nostru. La noi, crucile încă mai ating, de pe biserici, cerurile, pe când în Kosovo... crucile sunt smulse de pe turle ca să nu mai amintească de Hristos Cel răstignit şi înviat.

Read more

29 Decembrie 2008

Recomandări biblice: Epistola Sfântului Apostol Iacob

jacob2Am recitit zilele trecute Epistola Sfântului Apostol Iacob şi mi-a plăcut foarte mult, mi-a mers aşa de frumos la inima! Mi-a dat Dumnezeu pace şi linişte şi am citit-o cu luare aminte. Sfântul Iacob vorbeşte se adresează sincer şi foarte direct în epistola sa, dând sfaturi extraordinare, care sunt şi astăzi foarte actuale.

Iată câteva cuvinte frumoase care m-au bucurat:

Şi de este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire şi fără înfruntare; şi i se va da. Să ceară însă cu credinţă, fără să aibă nici o îndoială, pentru că cine se îndoieşte este asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo. Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu. Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale.

Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa.

Să ştiţi, iubiţii mei fraţi: orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la vorbire, zăbavnic la mânie. Căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.
Dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu îşi ţine limba în frâu, ci îşi amăgeşte inima, cucernicia acestuia este zadarnică. Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii. Ascultaţi, iubiţii mei fraţi: Au nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei pe care a făgăduit-o El celor ce Îl iubesc? Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile. Căci Cel ce a zis: "Să nu săvârşeşti adulter", a zis şi: "Să nu ucizi". Şi dacă nu săvârşeşti adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege. Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască? (...) Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască?  Nu vă faceţi voi mulţi învăţători, fraţii mei, ştiind că (noi, învăţătorii) mai mare osândă vom lua. Pentru că toţi greşim în multe chipuri; dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit, în stare să înfrâneze şi tot trupul. Foc este şi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei.

Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri.

Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi El de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, şi sfinţiţi-vă inimile, voi cei îndoielnici. Pătrundeţi-vă de durere. Întristaţi-vă şi vă jeliţi. Râsul întoarcă-se în plâns şi bucuria voastră în întristare. Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa.

Drept aceea, cine ştie să facă ce e bine şi nu face păcat are.

Drept aceea, fiţi îndelung-răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată, plugarul aşteaptă roada cea scumpă a pământului, îndelung răbdând, până ce primeşte ploaia timpurie şi târzie. Fiţi, dar, şi voi îndelung-răbdători, întăriţi inimile voastre, căci venirea Domnului s-a apropiat.

(Balan Claudiu)

Read more

27 Decembrie 2008

Explicare superbă a icoanei Naşterii Domnului - de Pr Dumitru Stăniloaie

În această icoană, întregul mesaj din Evanghelie despre întruparea Mântuitorului din Sfânta Fecioară Maria este surprins împreună cu alte detalii adăugate din Sfânta Tradiţie a Bisericii. Detaliile din icoană se structurează în trei registre:

icoana-nasterii1

I. Partea superioară - aspectul teofanic şi profetic

Stânga Centru Dreapta
◦îngeri slăvind pe Dumnezeu ◦raza (steaua)◦muntele (stâncile) ◦înger vestind Naşterea Domnului păstorilor aflaţi pe câmp

II. Partea centrală - aspectul tainic

Stânga Centru Dreapta
◦magii aducând daruri ◦Pruncul Hristos◦Maica Domnului◦peştera (ieslea)◦boul şi asinul ◦păstorii

III. Partea inferioară - aspectul omenesc

Stânga Centru Dreapta
◦Dreptul Iosif şezând îngândurat pe o piatră ◦diavolul deghizat într-un păstor (Thyrros) ◦moaşele Salomeea şi Zelemi îngrijind Pruncul

Persoane, sensuri şi simboluri ziditoare în icoana Naşterii Domnului

I. 1. Raza - arătare a Sfintei Treimi

Raza unică ce coboară din semicercul aflat în partea superioară a icoanei semnifică Firea cea Una a lui Dumnezeu, dar care ieşind din stea se împarte în trei pentru a desemna participarea Celor Trei Persoane la iconomia mântuirii. Reprezentarea iconografică a stelei sugerează faptul că aceasta este mai presus de un simplu fenomen cosmic, ea fiind trimisă de către Dumnezeu să vestească magilor Naşterea cea mai presus de fire a unui Împărat Ceresc şi totodată să-i călăuzească spre locul unde s-a petrecut minunea.

I. 2. Muntele auster sugerează o lume neprimitoare, ostilă, lumea de după căderea în păcat a protopărinţilor Adam şi Eva și a tuturor urmaşilor lor.

Stâncile ascuţite, ilustrate asemenea unor trepte, par a se uni cu cerul, indicând astfel, atât mişcarea de pogorâre a lui Dumnezeu la om, cât şi urcarea omului la Dumnezeu, ambele, posibile odată cu momentul Întrupării Celei de-a Doua Persoane a Sfintei Treimi. Întreg pământul pare a tresălta de bucurie.

„Întreg a fost între cei de jos, iar de cei de sus nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins; că pogorârea lui Dumnezeu n-a fost cu mutare din loc, precum nici nașterea din Fecioară primitoare de Dumnezeu..." (Acatistul Buneivestiri, Icos 8 )

„Cerul şi pământul astăzi s-au împreunat; născându-se Hristos, astăzi Dumnezeu pe pământ a venit şi omul la cer s-a suit." (Vecernia Praznicului, Litie, glas 1)

„Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al Întrupării Tale; că pe Cel neapropiat, ca Dumnezeu, L-a văzut om apropiat tuturor..." (Acatistul Buneivestiri, Condac 9)

I. 3. Îngerii sunt reprezentaţi în dubla lor lucrare: doxologia şi vestirea.

Unii (în general grupul din partea stângă) se îndreaptă către Izvorul de Lumină aducând laudă neîncetată lui Dumnezeu.

Îngerul din dreapta se apleacă spre păstori, vestindu-le acestora Naşterea Împăratului lui Israel. Prezenţa îngerilor mărturiseşte despre dumnezeirea Pruncului.

II. 1. Pruncul Hristos este reprezentat fie dormind, fie treaz, privind către Maica Sa. Scutecele în care este înfăşat au forma unor fâşii înguste asemenea giulgiurilor de înmormântare, braţele Sale se încrucişează pe piept în chipul Crucii, iar ieslea în care este aşezat Pruncul are aspectul unui altar - mormânt.

Toate acestea prefigurează Moartea şi Pogorârea lui Hristos la iad. Dar „Lumina străluceşte în întuneric, iar întunericul n-a biruit-o." (Ioan 1, 5) Pentru că Hristos va învia din morți ca un Dumnezeu atotputernic.

II. 2. Maica Domnului este înfăţişată stând lângă Prunc, în faţa ieslei, pe jumătate rezemată pe un pat de felul celor purtate de evrei în călătoriile lor. El are culoarea roşie, fiind ilustrat asemenea unui pat împărătesc, pentru a sugera astfel cinstea ce i se cuvine Maicii lui Dumnezeu.

Prin această poziție a Maicii Domnului este afirmat iconografic adevărul Naşterii suprafireşti (din Fecioară, fără dureri) a Mântuitorului Hristos, fapt care subliniază, de asemenea, dumnezeirea Pruncului.

Cele trei stele aşezate pe cap şi umeri simbolizează fecioria Maicii Domnului dinaintea, din timpul şi de după Naşterea lui Hristos (pururea-fecioria).

Expresia chipului ei este una meditativă având privirea îngândurată - atitudine gravă ce anticipează suferinţele pe care le va îndura ca Maică a Celui ce avea să pătimească moarte pe Cruce pentru mântuirea lumii. „Iar Maria păstra toate aceste cuvinte punându-le în inima sa." (Luca 2, 19). Maica Domnului a fost cel mai înălţător dar pe care omenirea a fost vreodată în stare să-l aducă lui Dumnezeu.

„Ce vom aduce ţie, Hristoase? Că te-ai arătat pe pământ ca un om, pentru noi. Fiecare din făpturile cele zidite de Tine, mulţumire aduce Ţie: îngerii cântarea, cerurile steaua, magii darurile, păstorii minunea, pământul peştera, pustiul ieslea, iar noi pe Maica Fecioară, Dumnezeule, Cel ce eşti mai înainte de veci, miluieşte-ne pe noi." (Mineiul pe luna decembrie)

II. 3. Peştera (Ieslea)

Locul Naşterii Fiului lui Dumnezeu nu era un han, ci un loc cu iesle unde se ţineau animalele.

Evangheliile nu menţionează peştera, însă reprezentarea iconografică îşi găseşte temeiuri în Tradiţie şi în textele liturgice. Deschizătura întunecoasă a peşterii în mijlocul stâncilor ascuţite închipuie cosmosul căzut, lumea copleşită de păcat prin căderea omului, precum şi iadul, străfundurile întunericului, pe care doar El, Soarele Dreptăţii, le risipeşte odată cu Naşterea Sa. Peştera şi ieslea sunt dovezi ale profundei smerenii a Mântuitorului Hristos.

II. 4. Boul şi asinul nu sunt, de asemenea, pomeniţi în Evanghelie, prezenţa lor alături de Prunc (inspirată din evanghelia apocrifă a lui Matei, cap. XIV) sugerează, în acelaşi timp, împlinirea unei proorocii a profetului Isaia: „Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul ieslea Domnului său, dar Israel nu mă cunoaşte, poporul meu nu mă pricepe." (Isaia 1, 3)

Prezenţa animalelor trimite, de asemenea, şi către simbolismul viţelului de sacrificiu şi al asinului Împăratului Care intră în Ierusalim. În unele icoane ruseşti apare un cal în locul obişnuitului măgar, necunoscut în Rusia.

II. 5. Păstorii sunt înfăţişaţi ascultând mesajul îngerilor. Adesea, unul dintre ei cântă din fluier adăugând, astfel, arta omenească a cântării la corul îngerilor.

Ei primesc cei dintâi vestea minunatei Naşteri în mijlocul activităţilor zilnice, fiind, paradoxal, prin simplitatea lor, mai apropiaţi de lumea cerească.

Păstorii reprezintă primii fii ai lui Israel (poporul ales de Dumnezeu), care I se închină Pruncului, ei simbolizând începutul Bisericii evreilor, iar magii începutul Bisericii neamurilor.

II. 6. Magii sunt reprezentaţi fie pe cai, în drum spre locul Naşterii indicat de stea, fie aducând Pruncului întreitul dar - aur, tămâie şi smirnă -, preînchipuindu-le pe femeile purtătoare de mir, venite la mormânt în dimineaţa de Paşti:

◦ aur - ca pentru Împăratul veacurilor;

◦ tămâie - ca celui ce este Dumnezeu al Universului;

◦ smirnă - ca unuia ce a murit.

„Prin darul mirului, ei închipuie starea Ta muritoare, prin aur măreţia Ta împărătească, iar prin tămâie, dumnezeirea Ta întreagă." (Utrenia Nașterii Domnului, cântarea a V-a, glas VI)

Magii sunt înfăţişaţi sub chipul a trei oameni având vârste diferite, acest fapt dovedind că Revelaţia este dată oamenilor indiferent de vârsta lor fizică, dar pe măsura nivelului lor duhovnicesc şi a puterii lor de cuprindere a tainelor dumnezeieşti. Magii reprezintă neamurile păgâne aflate înafara poporului ales. Deşi sunt oameni învăţaţi, ei au, totuşi, de străbătut o cale mai lungă spre cunoaşterea Dumnezeului celui Adevărat. Prezenţa lor dovedeşte faptul că Biserica primeşte şi sfinţeşte ştiinţa omenească în măsura în care aceasta conduce către adevărul de credinţă, către cunoaşterea lui Dumnezeu.

III. 1. Dreptul Iosif apare într-un colţ (stânga sau dreapta, în josul icoanei), aşezat deoparte de Preasfânta Fecioară Maria, detaliu iconografic menit să evidenţieze adevărul scripturistic şi învăţătura Bisericii potrivit căreia Hristos S-a născut din Fecioară, Iosif nefiind tatăl Pruncului.

Înfăţişarea sa trebuie să sugereze un om înaintat în vârstă (Tradiţia spune că avea 84 de ani). Este reprezentat cu aureolă, aflându-se între drepţii lui Dumnezeu (Matei 1, 19).

Dreptul Iosif are o expresie meditativă, îngrijorată, o stare de tulburare pricinuită de Naşterea feciorelnică a lui Iisus. Iosif închipuie pe tot omul slab în credinţă, a cărui raţiune nu poate depăşi hotarele realităţilor văzute, de aici şi dificultatea de a accepta realitatea suprafirească a tainelor În persoana lui Iosif, icoana dezvăluie nu numai drama sa personală, cât drama întregii omeniri care a privit taina, nu prin ochii credinţei, ci ai raţiunii limitate.

„Vifor de gânduri necuviincioase având întru sine înțeleptul Iosif s-a tulburat [...], dar cunoscând că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt a zis: Aliluia." (Acatistul Buneivestiri, Condac 4)

Este înfăţişat ascultând de o figură care reprezintă vocea raţiunii neluminate.

III. 2. Bătrânul ciudat, înveşmântat într-o piele de animal, stând aplecat de spate dinaintea lui Iosif, îl reprezintă pe amăgitorul Satan, deghizat în chipul unui păstor, care îl hărţuieşte pe Iosif, logodnicul Fecioarei, cu întrebări perfide.

Scena este inspirată de Evanghelia apocrifă a lui Iacov unde se spune că cel viclean rosteşte prin intermediul ciobanului Thyrros: „Aşa cum acest toiag [el este îndoit sau rupt, simbol al sceptrului zdrobit al fostei sale puteri] nu va mai putea să dea vlăstare, tot aşa un bătrân ca tine nu mai poate zămisli prunc şi o fecioară nu poate să nască" [dar toiagul a înflorit îndată].lui Dumnezeu.

III. 4. Scena îmbăierii Pruncului are la bază pasaje din evangheliile apocrife ale lui Iacov şi Matei (acestea vorbesc despre prezenţa a două femei (Salomeea şi Zelemi) chemate de Iosif pentru a o asista la naştere pe Sfânta Fecioară).

Scena îmbăierii Pruncului a stârnit numeroase controverse şi discuţii iscate de justeţea reprezentării ei din următoarele motive:

- relatarea îmbăierii nu aparţine evangheliilor canonice;

- Pruncul era cu totul curat şi nu avea nevoie de spălare;

- Maica Domnului a născut în mod suprafiresc, fără dureri, prezenţa moaşelor fiind de prisos.

Argumentele susţinute în favoarea reprezentării scenei îmbăierii au fost următoarele:

- faptul că scena nu este menţionată în Evangheliile canonice nu e un motiv pentru a o exclude (nici Intrarea în Biserică a Maicii Domnului nu este menţionată în Noul Testament, dar nu a stârnit respingerea ei în Biserică). Hristos, prin obiceiul îmbăierii, a acceptat de bunăvoie să se supună unui obicei omenesc, aşa cum mai târziu a binevoit să se supună practicii circumciziunii (tăierea împrejur) şi botezului (de care El nu avea nevoie);

- niciunul din Sinoadele Ecumenice nu s-a opus cu privire la această scenă;

- în perioada iconoclastă, când au fost puse în discuţie atâtea scene iconografice, scena îmbăierii nu a reprezentat o problemă;

- nici după iconoclasm, când pictura a devenit un mijloc de exprimare a dogmelor, nu au existat, de asemenea, obiecţii cu privire la reprezentarea acestei scene.

Scena scăldatului sugerează faptul că Dumnezeu cel Preaînalt se supune obiceiurilor şi deprinderilor omeneşti, aceasta fiind şi o mărturie a Întrupării reale a Domnului, Care a devenit „întocmai cu oamenii de bună voie" (Utrenia praznicului, Canonul Sfântului Ioan Damaschin, cântarea a IV-a). Scena o prefigurează pe cea a Botezului în apele Iordanului.

In icoană, toată creaţia se bucură la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos: cerul (o stea şi îngerii), pământul (munţii, plantele şi animalele) şi în special omenirea reprezentată cel mai desăvârşit în persoana noii Eve, Preacurata Fecioară Maria, Maica Domnului nostru.

(Părintele Dumitru Stăniloae, O teologie a icoanei, Editura Anastasia, București, 2005)

Read more

24 Decembrie 2008

Cu Hristos în iesle

nastera-superbaCând a început să ningă, am închis ochii. Ştiam că ceva avea să se întâmple, ceva duios ca dansul fulgilor de nea, ceva curat ca zăpada,... ceva sfânt... Întotdeauna am crezut că noi nu avem pleoape numai pentru a ne acoperi ochii cu ele atunci când ne odihnim, ci le avem, mai ales, pentru a le coborî ca o cortină peste lumea de afară şi a privi înlăuntrul nostru.

Înaintea ochilor mei închişi, s-a deschis larg un cer plin de stele, mii şi mii de stele, aducându-mi aminte de copilăria mea, în care Te căutam pe Tine, Doamne, printre aştri. Apoi, o lumină mare mi-a umplut ochii încă închişi. De pe cer, o stea arzătoare striga cu razele ei către lume, către pământ. Atunci, în ceas de mare taină, ...am ştiut că Te-ai născut.

Te-am văzut apoi, Iisuse Bun, micuţ, culcat în iesle. Trupuşorul Tău plăpând, înfăşat în scutec curat, se odihnea pe un braţ de paie. Priveai blând în jurul Tău, Iisuse şi mânuţele Tale s-au ridicat către ea, către Maica Ta. Iar apoi, văzând duioşia de pe chipul ei şi fecioria ei întreagă, ai lăsat să-Ţi înflorească pe buze un zâmbet larg. Câtă sfinţenie! Fiul Dumnezeului celui viu, Fiul Tatălui Ceresc zâmbea sfânt Maicii Fecioară.

Au venit, mai apoi, magi şi păstori să-Ţi aducă daruri şi să Ţi se închine, iar Tu pe toţi i-ai primit şi i-ai bucurat. Când au plecat ei, am văzut îngeri mulţi coborând din cer, la Tine, Stăpânul lor. Au înconjurat ieslea în care Te aflai micuţ şi au început să-Ţi cânte lin, cu chipuri de lumină:

''Dormi, dormi,... dormi Copile Sfânt!''  

În clipa aceea, de peste veacuri am strigat eu către Tine şi Te-am rugat să nu adormi:

''Să nu adormi, Doamne! ... Aşteaptă-mă şi pe mine, ca vin şi eu...

Nu-Ţi aduc aur, smirnă sau tămâie. Nu-Ţi aduc rugăciune vrednică de Tine, nici fapte bune, că sunt săracă ...

Vin doar şi-mi plec genunchii lângă Tine. Îmi plec fruntea şi inima până la pământ înaintea Ta, Doamne. Am venit să-Ţi spun necazul şi bucuria mea şi să-mi îngrop fărădelegile în fânul din iesle.

Să mă asculţi, Bunule, să nu adormi,... Te rog!...

Da, Doamne,... Ţi-am adus o jucărie! O ţin strâns în pumni să nu-mi scape.''

Apoi, întind mâinile tremurând şi, deschizându-mi pumnii, îmi las sufletul boţit ca o foaie de hârtie să cadă la picioruţele Tale.

'' Copilaşule Mare, Te rog să-l primeşti! E strâmb, dar Tu îl poţi îndrepta,... e pătat, dar Tu îl poţi curăţa. Ştiu că nu-i vrednic de Tine, dar e tot ce-Ţi pot da, Doamne!

...să nu-l arunci, Bunule!''  ...

Atunci, Tu ai privit înspre mine îndelung şi apoi înspre Maica Ta. Ca răspuns la a Ta privire, Măicuţa Fecioară a luat sufletul meu boţit şi l-a ascuns sub scutecelul Tău.

Apoi, am deschis ochii. Zăpada, albă ca hăinuţa Ta, acoperise pământul tot, casele şi pe oamenii care locuiau în ele. Atunci am înţeles că Tu ne-ai strâns pe toţi, şi buni şi răi, sub scutecel, la pieptul Tău micuţ de copil, ca pe cea mai scumpă comoară.

 

                                                                                                   (Talita)

Read more

Îţi mulţumesc Doamne!

iisus"Te slăvim pe Tine, Doamne, Dumnezeul nostru, pentru om! Pentru această fiinţă atât de slabă si mică,si totusi atât de puternică si minunată!"

Câte lucruri minunate putem face când vrem si când e  cu noi harul lui Dumnezeu.Sunt oameni care au acest har de a ne face să ne simţim bine in prezenţa lor,să trăim momente de neuitat,să simţim că atingem cerul pentru cateva clipe.

Putem să fim si noi asa?Să-i facem pe cei din jur să se bucure de fiecare clipă,să le aducem zambetul pe chip,să-i ajutăm să treacă cu bine peste incercări si să isi găsească pacea sufletească? Indiferent că iţi vorbeste,iţi zâmbeste,te incurajează si te mângâie sau te delectează cu un spectacol un om deosebit te poate face să simţi că trăiesti cu adevărat si să ii mulţumesti lui Dumnezeu pentru acele momente.

Cred ca e foarte important să ne dăm seama  cât de norocosi suntem că avem atât de multe:sănătate,familie,prieteni,slujbe,vacanţe;libertatea de a merge unde si când vrem.Dar,poate mai important e să inţelegem că nu numai in momentele fericite suntem norocosi,ci si atunci când suferim,suntem norocosi că Dumnezeu e cu noi,că ne ajuta in momentele de maturizare să ne intoarcem la El,să devenim mai buni.Să ne gandim că Dumnezeu atât de mult a iubit lumea,incât a ingăduit jertfa Fiului Său Unul Născut pentru mântuirea omenirii.

Ar trebui să mulţumim  in fiecare clipă pentru tot ce am primit si să incercăm si noi să dăruim din suflet,să iertăm si să iubim,pentru că"dacă trăim pezentul,reparăm trecutul si cucerim viitorul".

In aceste momente ale Sărbătorii Nasterii Domnului e bine să ne bucuram de intruparea Mântuitorului din Preasfânta Născătoare si pururea Fecioara Maria alături de cei dragi,oferind poate si altora mai puţin norocosi din plinul bucuriei noastre,rugându-l pe Dumnezeu să ne intăreasca cu harul Sfantului Duh,să ne decopere calea voii Sale,săne deslusească rostul si chemarea ce trebuie să o implinim pe pămant si pentru asta cred ca un singur dar ar trebui să cerem:Să vedem!Să  vedem calea măntuirii cu ochii inimii!

În prag de Crăciun,vrem Doamne să iţi spunem că,desi nu prea te inţelegem,să stii ca iţi mulţumim pentru tot,pentru că stim că tu esti alături de noi si ne vrei intotdeauna binele.

(Monica Frăţilă)

Read more

Poezie...de Crăciun

Intr-o casa de crestini,
Cu mesele incarcate de bucate
Toti ai casei, mic si mare
Se aflau in sarbatoare
Caci in jurul bradului impodobit frumos
Mos Craciun impartea daruri cu prisos
In timp ce copilasii se-ntreceau cu spor
La sotii, chicote si poezii
De dragul mosului ce l-au asteptat cu-atata dor
Cioc, cioc, cioc se auzi-n surdina
Insa doar stapana casei tresalta usor
De atata zarva de copii
Si foc plesnind in semineu mistuitor,
Nedumerita in sinea ei se intreba
Cine-o fi la ora asta oare?
Caci colindatorii de mult se oprira
De atata viscol si ninsoare.
Usor se furisa pana la usa
Ca sa nu stirbeasca bucuria cea copilareasca
Si sa vada de nu cumva i se paru
Ca cineva la ora asta bate.
Dar cand intredeschise usa
Mare-i fu mirarea ca in pragul casei ea vazu
Gingas copilas cu ochi mari licarind de trisete
Si-mbracat mai mult cu zdrente
Dar curat ca privirea-i cea duioasa
Si inima lui curajoasa
"Buna-seara buni crestini si ma iertati"
Zise el cu glas de ingeras
"...n-am unde sa ma incalzesc
...Sa imi trag rasuflarea un pic la caldura
Asta este tot ce imi doresc.
La vecini am tot batut
Dar e noaptea de Ajun
Cand toti il asteapta pe Mos Craciun
Sau dorm linistiti in caldura de patuc."
Gospodina, auzind acestea toate
Se induiosa pe loc dar in sinea ei gandi
"Mosul e la noi acum si-mparte
Pentru copilasi, cadourile mult visate
Caci au asteptat un an intreg cu nerabdare
Bucuria asta mare"
...Ce-or zice cand or vedea c-apar
Cu un copil strain acum?
Sa-l invit in casa cat e Mosul nu am cum.
Nici nu pot sa-l las, saracul, ca-i asa de mititel
Si-mi este tare mila de el...
Stii tu copilase draga
Asteapta-ma afara pana ce-oi veni la tine.
Si-atunci te-oi primi-n casa la mine"
Bine spuse copilasul rabdator
In timp ce usa-i se-nchidea in ochisori.
Si-ntorcand in sus privirea,
Cu lacrimi pasind spre poarta
Prin gerul cel necrutator
Bland sopti micutul calda rugaciune:
"Tata, iarta-i...iarta-i pe toti oamenii
Ca ma primesc iar in casa
Ca la Betleem acum  2000 de ani.
Nici acum n-au invatat saracii
Ca fericirea-i trecatoare pe pamant
Si-or intra cu totii in mormant.
Iarta-i ca refuza bucuria cea cereasca
Pentru viata pamanteasca.
Le vom bate-n usa si la anul
Ca sa ii scapam de tot necazul."

Read more

Tabere la Mănăstirea Oașa în 2017

Înscrierea se face strict prin completarea formularului: https://goo.gl/hn4wEW

Termenul limită de înscriere: o săptămână înainte de începerea oricărei tabere.

Persoana de contact: 0727 353 246 (Adi)

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro