“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Casatoreste-te de tanar Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu    Din comorile Sfintei Scripturi Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Eroare
  • JUser: :_load: Unable to load user with ID: 2105

Septembrie 2008

30 Septembrie 2008

Intre duhovnic si psiholog

ist2_7270356-crossroad-choicesAsa cum ne sta bine noua, romanilor, acceptam cam tot ce-i „nou” din afara, fara a mai trece lucrurile prin filtrul discernamantului si astfel se inradacineaza pe plaiurile noastre moda, (ca sa nu fiu sarcastic se poate citi alternativa) de a merge la psiholog, planning familial si altele asemenea.

 

Cred ca gandul care ne face sa pendulam intre a merge la psiholog sau la duhovnic este dat de credinta si constiinta existentei pacatului. Daca le ai, inclini sa mergi la duhovnic, daca nu, mergi la psiholog pentru ca acesta din urma nu te va scoate niciodata din comoditatea de a face pacate, nu va face vreo referire la ele, ca si cum nu ar exista. Si-apoi nu-i mai usor sa stai pe un fotoliu linistit la o discutie, decat in genunchi in fata preotului, vazand cum se mai perinda cate o batranica pe la sarutat icoane?

In aparenta, duhovnicul si psihologul au multe puncte comune slujind aceleiasi cauze fata de noi: Aducerea sufletului omenesc la starea de echilibru, armonie sau povatuire in situatii de viata. In realitatea, consider (fara a dezconsidera utilitatea psihologiei ca stiinta) ca este o prapastie enorma intre cei doi din mai multe considerente:

 

Relatia dintre duhovnic si fiu duhovnicesc este foarte intima, mai intima decat cea fata de cel mai bun prieten, data de taina spovedaniei, si se proiecteaza in vesnicie, pe cand relatia dintre psiholog si pacient este la urma urmei una de natura comerciala...platesc ca sa ma fac bine, si nu ma ajuta decat pana la mormant in cel mai bun caz.

 

Legatura mea cu duhovnicul este permanenta (sau trebuie sa fie), prin rugaciunea lui fata de mine, ce ma apara ca o umbrela de ploile inselarilor, si rugaciunea mea fata de el, dar cu psihologul toata legatura se reduce la timpul petrecut in sedinte.

 

Duhovnicul, prin harul lui Dumnezeu, trateaza efectele dar si cauzele suferintelor, tulburarilor, dezechilibrelor sufletesti de tot felul, care toate se trag de la pacate, pe cand in psihologie nu exista termenul de pacat...iar tratarea cauzelor acestor probleme devine relativa.

 

Duhovnicul trateaza omul ca si chip al lui Dumnezeu pe cand psihologul trateaza omul-animal. In psihologie lucreaza omul, iar in duhovnic Domnul caci duhovnicul este mijlocitor al Domnului si de la Dumnezeu primim adevaratul tratament spre vindecare pe cand tratamentul psihologului este de natura materiala (medicamentatie) si umana... iar ca om pshilogul nu se poate ajuta uneori nici pe el, d-apoi pe altii.

 

Si poate cea mai covarsitoare diferenta este aceea ca psihologul nu mijloceste coborarea harului lui Dumnezeu ca sa se stearga pacatele mele si sa primesc putere pentru a ma elibera de omul cel vechi, si a-mi innoi firea spre a fi liber.

Eu de cate ori am plecat de la duhovnicul meu dupa spovedanie “zburam ca un fluture” de bucurie, plin de speranta si usurare sufleteasca, simtind ca m-am nascut din nou. Sa aud si eu pe cineva ca pleaca macar la una din zece sedinte de la psiholog asa.

Toate aceste lucruri pe care le primim de la Dumnezeu prin duhovnic nu se gasesc nicaieri in alta parte, nu le putem cumpara, nu ni se acorda nici pe considerente de statut social sau orice altceva, ci sunt dragostea Pastorului pentru oaia ratacita.

Read more

29 Septembrie 2008

Tinerii care merg rar la Biserică

874262-mdAcum două zile, mă aflam in Iaşi, şi pentru că mai erau 2 ore până la trenul care avea să mă ducă acasă, am hotărât să intru într-o bisericuţa să mă rog. Voiam să vorbesc cu Dumnezeu.

In biserică nu mai era nimeni. Zgomotul oraşului rămăsese în urmă. Păşeam uşor spre icoana Invierii care se afla în partea dreaptă a bisericii. Am sărutat-o şi apoi m-am îndreptat către icoana Maicii Domnului. Privirea blândă a Născătoarei de Dumnezeu m-a îndemnat să îngenunchez. Când genunchii mei au atins podeaua am auzit o voce în spatele meu : ‘‘Hai, domnisoară, că e 12 şi de dimineaţă sunt aici !'' Ruşinată, m-am ridicat, am sărutat-o pe Maicuţa care mă privea blând şi... am ieşit. M-am simtit alungată. Omul de la pangarul bisericii mă alungase. Mă aştepta la uşa ca să încuie biserica în urma mea. Pentru câteva clipe am simţit revoltă în inima mea, apoi am încercat să înţeleg că i se terminase "programul' şi L-am rugat pe Dumnezeu să-l ierte pe omul acela pentru cuvintele lui şi pe mine ca m-am suparat pe el.

Mergând înspre gară, mă gândeam ce-ar fi fost dacă în locul meu ar fi fost un tânăr care intra pentru prima dată într-o biserică, ori un tânăr doborât de vreun necaz care dorea să ceară mângâiere de la Dumnezeu ? Ce-ar fi fost dacă era vreun fiu risipitor întors la Tatăl Ceresc ?  S-ar fi simţit alungat, bietul suflet !

Read more

Vreţi să nu mai suferiţi ?

4784465-mdCând am citit mai de mult ce spune Domnul Hristos: "Fericiţi cei milostivi că aceea se vor milui" (Mt.5,7) nu am înţeles prea bine la ce se referea. Mă gândeam în primul rând că cei care vor ajuta pe săraci şi vor fi darnici întotdeauna vor fi miluiţi de Dumnezeu la judecată, adică vor intra în împărăţia cerurilor.

Acum înţeleg pe lângă promisiunea asta şi altceva.

Înţeleg că atunci când eu îmi fac milă de un sărăc şi-l ajut, atunci şi Dumnezeu îşi face milă de mine şi mă ajută. Mai înţeleg că atunci când eu sunt darnic cu cei necăjiţi atunci şi Dumnezeu e darnic cu mine şi nu mă pedepseşte când greşesc, ci mă iartă.

Cum mie mi-e milă de cineva când îl văd suferind şi-l ajut, aşa şi lui Dumnezeu îi e milă de mine când greşesc şi nu mă pedepseşte. Când eu am fost milostiv cu alţii şi Dumnezeu n-a întârziat să fie milostiv cu mine.

Mă gândeam mai de mult ce bine ar fi să nu suferi, să nu ai necazuri, şi să ai o viaţă fericită continuu. Pare cam imposibil, aici pe pământ. Dar în mare parte eu cred că se poate.

Pe mine nu m-a pedepsit Dumnezeu de multe ori, deşi meritam cu vârf şi-ndesat. Eu n-am primit necazuri de la Dumnezeu deşi ar fi trebuit să primesc. Eu n-am suferit prea mult niciodată. Eu nu pot spune că am avut necazuri ci doar supărări. Am primit foarte multe de la Dumnezeu şi pentru asta am încercat şi eu să ajut pe alţii cum am putut, şi lui Dumnezeu i-a fost milă de mine şi nu m-a pedepsit prea des, nu mi-a dat suferinţe, ci m-a iertat şi m-a făcut să realizez că am greşit.

Eu cred că cine nu vrea să sufere trebuie să ajute şi el pe altul care e în suferinţă. Cine ridică suferinţa cuiva (foamea, frigul, setea, etc.) şi Dumnezeu va face ca suferinţa să-l ocolească şi-l va păzi mereu.

"Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi. Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea; şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac." (Lc.6, 30-33)

(Claudiu Balan )

Read more

Jurnalul convertirii

În general am avut o viaţă frumoasă şi mi-a fost întotdeauna bine şi nu am dus lipsă de nimic şi am fost mereu sănătos, dar am avut şi eşecuri. Eu l-am cunoscut pe Dumnezeu pe la 19 ani. Atunci am început să citesc cărţi despre Dumnezeu, să merg la Biserică la slujbe de drag, să ascult muzică bisericească, să mă rog în fiecare zi.

Înainte de a-L cunoaşte pe Dumnezeu nu aveam o prietenă ci doar ieşem aşa cu câte o fată şi stăteam o lună-două,  nimic serios; nu ştiam ce o să fac în viaţă, mă gândeam că o să termin ASE-ul (eram anul II) şi o să mă bage mama undeva pe la Combinatul din Galaţi ca econimist; nu citeam deloc, mă jucam pe calculator, mă uitam la televizor şi stăteam pe internet. N-aveam prea mari perspective.

O mătuşă de a mea, care vindea produse Amway mi-a lăsat să citesc o carte despre Network Marketing. Într-o zi când eram acasă şi mă plictiseam am luat cartea aceea în mână şi am început s-o frunzăresc, să citesc câte ceva din ea. După câteva minute mi se părea interesantă, şi am continuat s-o citesc. Trecuseră aproape 45 de minute şi eu citeam în continuare. Până-n momentul acela eu nu citeam deloc, doar cursurile de la facultate, iar ultima carte citită fusese una pentru bac. Realizasem în momentele alea că mie îmi place să citesc, că e liniştitor, că e mai frumos decât să stai cu ochii în calculator.

Vă zic sincer, era o mare descoperire pentru mine. Îmi plăcea să citesc !!!

Eu şi prietenul meu cel mai bun, deşi nu ştiam aproape nimic de Dumnezeu şi Biserică, totuşi mergeam aproape în fiecare duminică la Biserică şi stăteam 5 minute şi aprindeam câteva lumânări şi plecam. Câteodată ne nimeream în timpul slujbei, câteodată ajungeam la predică. Într-o duminică am ajuns la Biserică la predică şi părintele prezenta câteva cărţi pe care le putem cumpăra de la pangar (locul unde se vând lumânări şi alte obiecte bisericeşti, inclusiv cărţi). Printre cărţile prezentate mi-au atras atenţia "Fumatul e un păcat" şi o carte despre televizor şi despre modul rău în care acţionează asupra minţii.

Mi s-a părut interesant şi acum că-mi plăcea să citesc, am zis că o să le cumpăr şi eu. N-aveam bani atunci la mine. Duminică seara îi cer bani mamei să-mi cumpăr nişte cărţi, mama puţin mirată îmi dă, nu înainte de a mă întreba dacă sigur cumpăr cărţi.

Read more

Paradoxul vremurilor noastre

7781674-lgParadoxul vremurilor noastre în istorie este că avem clădiri mai mari dar suflete mai mici; autostrăzi mai largi dar minţi mai înguste. Cheltuim mai mult dar avem mai puţin;  cumpărăm mai mult dar ne bucurăm mai puţin.

Avem case mai mari dar familii mai mici. Avem mai multe accesorii dar mai puţin timp; avem mai multe funcţii dar mai puţină minte, mai multe cunoştinţe dar mai puţină judecată; mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme, mai multă medicină dar mai puţină sănătate.

Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim prea nesăbuit, râdem prea puţin, conducem prea repede, ne enervăm prea tare, ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi. Citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar.

Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des. Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa dar nu cum să ne facem o viaţă, am adăugat ani vieţii şi nu viaţă anilor.

Am ajuns până pe lună şi înapoi dar avem probleme când trebuie să traversăm strada să facem cunoştinţă cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic dar nu şi pe cel interior. Am făcut lucruri mai mari dar nu mai bune.

Am curăţat aerul dar am poluat solul. Am cucerit atomul dar nu şi prejudecăţile noastre. Scriem mai mult dar învăţăm mai puţin. Plănuim mai multe dar realizăm mai puţine. Am învăţat să ne grăbim dar nu şi să aşteptăm.

Am construit mai multe calculatoare să deţină mai multe informaţii să producă mai multe copii ca niciodată dar comunicăm din ce în ce mai puţin.

Read more

26 Septembrie 2008

Biotehnologiile-moderne (12)

genomic_hybridization.svgCapitolul 11: MUTATIILE GENETICE

În ultimele decenii s-au dezvoltat o serie de biotehnologii moderne, bazate pe diferite tehnici de manipulare a informaţiei genetice, mergând până la nivel molecular. Practic putem spune că a apărut un nou domeniu: ingineria genetică. A devenit astăzi posibil să realizăm în laborator genotipuri noi, inexistente în natură.

Prin tehnici de clonare s-a reuşit obţinerea unor organisme identice din punct de vedere genetic. Prin tehnologia ADN-ului recombinat s-a reuşit să se transfere gene de la o specie la alta, obţinându-se astfel organisme transgenice.

Prin tehnici de fuzionare a unor celule s-au obţinut hibrizi somatici între specii foarte diferite şi chiar între plante şi animale. La animale din aceste celule hibride nu este posibilă obţinerea unor organisme noi, ele existând numai ca linii celulare menţinute pe medii de cultură artificiale. La plante s-a reuşit ca din asemenea celule hibride să se regenereze noi plante, cu caractere care nu există în natură.

Şi într-un caz şi în altul, hibrizii obţinuţi prezintă o accentuată instabilitate genetică, cromozomii uneia din specii având tendinţa de a-i elimina pe cei ai celeilalte specii. Aceste practici au creat serioase probleme de bioetică, ele reprezentând nişte forme de siluire a firii plantelor şi animalelor (fapt dovedit chiar de instabilitatea genetică a hibrizilor rezultaţi) şi fiind în mod evident contrare poruncii biblice: “Legea Mea să o păziţi; vitele tale să nu le faci să se împreune cu alt soi; ogorul tău să nu-l semeni deodată cu două feluri de seminţe” (Levitic 19,19).

Cele mai serioase probleme de bioetică sunt legate de tentativele de aplicare a unor asemenea practici la om, tentative faţă de care experienţele efectuate pe oameni în lagărele naziste par o simplă joacă de copii.

 

Read more

Mutațiile genetice (11)

mutatieCap. 10: VIRUSURILE

Până acum am văzut modul în care se transmit caracterele genetice existente, atât timp cât genele nu suferă modificări. Uneori, se întâmplă ca o parte a genomului unui vieţuitor să se modifice sub influenţa unor factori externi (radiaţii, unele substanţe chimice etc.). Aceste modificări se numesc mutaţii genetice şi au un caracter aleator. Cele mai multe mutaţii genetice sunt dăunătoare sau chiar letale.

În funcţie de cantitatea de material genetic implicat, mutaţiile pot fi genomice (care afectează genomul în totalitatea sa prin modificări ale numărului de cromozomi), cromozomiale (care afectează structura unui cromozom) şi genice (care afectează o singură genă). Mutaţiile genice care afectează o singură pereche de nucleotide se numesc mutaţii punctiforme.

După tipul de celule în care apar, mutaţiile pot fi gametice sau somatice. Numai mutaţiile gametice sunt ereditare, cele somatice afectând doar individul la care au apărut.

La animale, mutaţiile genomice fie sunt letale, fie produc sterilitatea, deci nu pot fi transmise la urmaşi.

La plante, aceste mutaţii nu sunt întotdeauna letale, uneori putând apărea plante viabile şi fertile cu anumite tipuri de mutaţii genomice.

Cercetările din ultimele decenii au scos în evidenţă faptul că organismele vii posedă mecanisme celulare de eliminare a mutaţiilor. Cel mai răspândit mecanism este bazat pe faptul că agenţii mutageni afectează una din cele două catene ale moleculei de ADN, cealaltă rămânând de obicei intactă. Setul enzimatic al celulei elimină porţiunea defectă şi apoi o resintetizează pe baza catenei rămase intacte. Dat fiind faptul că din punct de vedere biochimic cele două catene nu pot fi deosebite, nu e clar de unde “ştie” celula care este catena modificată şi care este cea normală, dar este evident că ea reuşeşte să facă această distincţie, cazurile în care greşeşte fiind foarte rare. La celulele eucariote s-a observat şi faptul că celula repară erorile din porţiunile de ADN informaţional, în timp ce porţiunile non-informaţionale care separă genele nu sunt reparate.

Mai există şi alte mecanisme de eliminare a erorilor, legate în special de reproducerea sexuată, care fac ca după un număr de generaţii gena mutantă să dispară practic din populaţie.

De exemplu, în laboratoarele de biotehnologii fermentative s-a observat că tulpinile de microorganisme înalt productive obţinute prin selecţie, după un timp, îşi pierd acest caracter, revenind la tipul sălbatic, de unde rezultă necesitatea unei noi selecţii.

Cap. 12: BIOTEHNOLOGIILE MODERNE

Read more

Virusurile (10)

Cap 9: EREDITATEA EXTRANUCLEARA

Virusurile sunt constituite dintr-o cantitate mică de material genetic (ADN sau ARN) cuprinsă într-o capsidă proteică. Virusurile nu au metabolism propriu şi nu se pot autoreproduce, deci nu se poate spune că sunt organisme vii.
 
În schimb, dacă un virus pătrunde într-o celulă, enzimele celulei respective multiplică genomul viral şi pe baza genelor cuprinse în el sintetizează proteinele care alcătuiesc capsida, ceea ce duce la formarea de noi virusuri.
 
În timp, procesul de multiplicare a virusurilor duce la moartea celulei gazdă. Prin distrugerea acestei celule noile virusuri sunt dispersate în mediu, putând pătrunde apoi în alte celule.

Cap 11: MUTATIILE GENETICE

diagram_virus

Read more

Ereditatea extranucleară (9)

mitochondria

În celulele vii, rolul cel mai important din punct de vedere genetic îl are genomul nuclear, despre care am vorbit mai sus. Dar, în afară de acesta, mai există şi material genetic extranuclear, redus cantitativ dar nu total lipsit de importanţă.

La procariote, materialul genetic extranuclear este reprezentat de plasmide. Acestea sunt nişte molecule circulare de ADN care conţin câteva gene (de exemplu, genele care dau rezistenţă la antibiotice). Dată fiind dimensiunea redusă a acestor plasmide, ele sunt multiplicate mai repede decât genomul nuclear, deci numărul lor în celulă creşte. Prin procesul numit conjugare o bacterie care posedă un anumit tip de plasmide poate transfera o parte din ele la o bacterie care nu posedă plasmidele respective.

În acest fel anumite caractere se pot transmite mai repede decât prin diviziune şi se pot obţine populaţii relativ numeroase care posedă un anumit caracter într-un timp scurt.

La eucariote, materialul genetic extranuclear este reprezentat de genomul unor organite celulare, cum ar fi mitocondriile şi cloroplastele. Aceste organite celulare posedă un genom propriu, format dintr-o moleculă circulară de ADN care conţine un număr de gene (la mitocondrii gene pentru sinteza enzimelor care intervin în respiraţia celulară, iar la cloroplaste gene care intervin în fotosinteză). Numărul acestor gene este mai mare (100-150) în cazul cloroplastelor decât în cazul mitocondriilor. Mitocondriile şi cloroplastele se transmit exclusiv pe cale maternă, deci şi genele acestora se transmit pe aceeaşi cale.

 

Read more

Transmiterea caracterelor ereditare (8)

Cap 7: TRANSMITEREA INFORMATIEI GENETICE

Am văzut mai sus care este mecanismul de transmitere a informaţiei genetice de la o generaţie la alta. În continuare vom încerca să vedem cum se transmit caracterele genetice individuale pe parcursul generaţiilor succesive în cazul vieţuitoarelor cu reproducere sexuată. Atunci când un anumit caracter este prezent în ambii gameţi care dau naştere la noul organism lucrurile sunt simple: acel caracter va fi prezent şi la noul individ. Să vedem, însă, ce se întâmplă atunci când cei doi părinţi au caractere diferite.
 
rimele experienţe ştiinţifice în acest domeniu au fost făcute de un călugăr catolic cu preocupări în domeniul biologiei, pe nume Gregor Mendel. Să presupunem că în privinţa unui anumit caracter genetic (de exemplu culoarea blănii) avem două tipuri de animale cu gene diferite (gene alele). Să notăm aceste gene cu A şi a. Animalele având 2n cromozomi, rezultă că fiecare are două gene care codifică acest caracter. Deci, iniţial avem un animal de tip AA şi unul de tip aa. Dacă încrucişăm cele două tipuri de animale, indivizii rezultaţi vor moşteni n cromozomi de la tată şi n de la mamă, deci vor avea un genotip hibrid, de tip Aa. Dacă încrucişăm între ele aceste animale hibride, obţinem un rezultat aparent surprinzător: indivizii rezultaţi nu sunt toţi de tip Aa, ci sunt 50% de tip Aa, 25% de tip AA şi 25% de tip aa. Să vedem cum se explică acest fapt.
 
Prin diviziunea meiotică, dintr-o celulă cu 2n cromozomi se obţin două celule cu n cromozomi, care sunt gameţii. Aceştia, având numai n cromozomi, nu sunt de tip hibrid Aa ci sunt fie A, fie a. Un animal de tip AA va produce numai gameţi de tip A, un animal de tip aa va produce numai gameţi de tip a, iar un animal de tip Aa va produce 50% gameţi da tip A şi 50% de tip a. Probabilitatea ca doi gameţi (unul masculin şi unul feminin) să se contopească pentru a da naştere la un nou organism nu depinde de faptul că cei doi gameţi sunt de acelaşi tip (A sau a) sau de tip diferit. Prin contopirea a doi gameţi de tip A se obţine un individ AA, din doi gameţi de tip a se obţine un individ aa, iar din contopirea unui gamet A cu unul a se obţine un individ Aa. Să urmărim ce se întâmplă în cazul în care încrucişăm două animale de tip Aa (fiecare din ele produce 50% gameţi A şi 50% a, iar probabilităţile de întâlnire sunt egale):
Tip gametiAa
AAAAa
aaAaa
Tabel
 
Vedem că prin contopirea strict probabilistică a acestor gameţi obţinem într-adevăr 50% indivizi Aa, 25% indivizi AA şi 25% indivizi aa.
 
În multe cazuri, prin încrucişarea unui organism de tip AA cu unul de tip aa, se obţin indivizi care din punct de vedere genotipic sunt de tip Aa, dar fenotipic sunt identici cu cei de tip AA. În acest caz spunem că gena A este dominantă, iar gena a este recesivă (se exprimă numai în organismele de tip aa). Deci, din indivizi care par să aparţină tipului A (dar în realitate sunt hibrizi Aa), putem obţine descendenţi de tip a.
 
Există şi cazuri în care gena de tip a este letală în stare homozigotă aa, dar nu şi în stare hibridă Aa. În acest caz nu obţinem niciodată indivizi aa, ci numai AA şi Aa.
 
Dacă împerechem doi indivizi care diferă prin două caractere distincte (A şi B), dacă genele care codifică aceste caractere se găsesc pe cromozomi diferiţi, aceste caractere se transmit independent. Astfel, dacă în prima generaţie obţinem hibrizi AaBb, aceştia produc patru tipuri de gameţi: ab, aB, Ab şi AB, din combinarea acestora rezultând indivizi cu genotipuri distincte.
 
În schimb, atunci când genele care codifică aceste caractere sunt situate pe acelaşi cromozom, caracterele se transmit împreună, deci cromozomul se transmite ca un tot. Acest fenomen se numeşte linkage. În acest caz hibrizii AaBb produc numai două tipuri de gameţi: AB
şi ab.
 
codominant
Totuşi, în unele cazuri, deşi genele care codifică cele două caractere sunt situate pe acelaşi cromozom, se obţin, pe lângă gameţii AB şi ab, şi un mic procent de gameţi Ab şi aB. Acest fapt este datorat unui fenomen numit crossing over, prin care între cromozomii pereche are loc un schimb reciproc de gene.
 
Până acum am analizat numai cazuri în care gena care codifica un anumit caracter prezenta două variante.
 
Există însă situaţii când o genă care codifică un anumit caracter poate avea mai multe variante. În acest caz este posibil ca mai multe din aceste gene să fie dominante (codominanţă).
 
Vom exemplifica acest fapt descriind determinismul genetic al grupelor sanguine umane. Aceste grupe sunt determinate de trei tipuri de gene: La, Lb şi I. Genele La şi Lb sunt codominante în timp ce gena I este recesivă. În funcţie de combinaţia de gene prezente în genomul unui individ putem obţine următoarele grupe sanguine:
 
Există şi cazuri în care un anumit caracter fenotipic este rezultatul interacţiunii mai multor gene, acest fenomen, numit poligenie, intervenind în transmiterea caracterelor cantitative (înălţime, greutate, productivitate, nuanţele de culoare ale pielii sau ale florilor etc.).
 
După cum am văzut, prin astfel de recombinări genetice, pornind de la un număr relativ mic de gene diferite se pot obţine un număr mare de genotipuri distincte (la om, numărul variantelor posibile este atât de mare, încât dacă l-am scrie desfăşurat, cifrele lui ar ocupa cam o carte de dimensiunile celei de faţă), ceea ce face ca fiecare individ să fie, practic, un unicat.

Read more

Tabere la Mănăstirea Oașa în 2017

Înscrierea se face strict prin completarea formularului: https://goo.gl/hn4wEW

Termenul limită de înscriere: o săptămână înainte de începerea oricărei tabere.

Persoana de contact: 0727 353 246 (Adi)

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro