“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie

Tu de ce crezi in Dumnezeu   Din comorile Sfintei Scripturi Tu de ce crezi in Dumnezeu Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

August 2008

31 August 2008

Binefacerile lui Dumnezeu pentru om

Vreau să împărtăşesc cu voi Psalmul 102 care îmi place foarte mult. În el se vede legătura continuă şi dependenţa totală a omului de Dumnezeu, a fiului faţă de tată.

Psalmul 102

1. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.

2. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui.

3. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;

4. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări;

5. Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.

6. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.

7. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.

8. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.

9. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia.

10. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,

11. Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.

12. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.

13. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;

14. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem.

15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.

16. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.

17. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,

18. Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui

19. Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte.

20. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.

21. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.

22. Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.

Read more

Iertaţi şi veţi fi iertaţi !

Predică la duminica a XI-a după Rusalii (Datornicul nemilostiv)

"De aceea, asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copii şi pe toate câte le are, ca să se plătească. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator. Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând: Îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat, nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine ?  Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre." (Mt.18, 23-35)

Fac multe păcate în fiecare zi, mai mici sau mai mari. De unele îmi pare rău, pe unele nu realizez că le fac, iar altele mi-au intrat în obişnuinţă aşa de mult încât aproape că am renunţat să mai lupt cu ele.  Am greşit ceva, m-a mustrat conştiinţa şi am simţit imediat o apăsare în inimă, m-am simţit îngreuiat şi abia mai respiram. Mi-am dat seama că L-am supărat pe Dumnezeu şi mi-am cerut iertare, fără să-mi pun problema dacă mă va ierta sau nu, ci fiind sigur că mă iartă şi că n-o să mă pedepsească.

După ceva timp am căzut iar în acelaşi păcat şi din nou mi-am cerut iertare la Dumnezeu, şi am simţit iar că m-a iertat. Şi iar am căzut în aceeaşi greşeală...

Read more

Familie sau carieră ?

958236-lgAm ajuns la o vârstă la care-i văd pe toţi prietenii muncind foarte mult, stând peste program, petrecând multe ore cu ochii în calculator şi plângându-se că sunt obosiţi şi că ar avea nevoie de o pauză.

Deşi muncesc foarte mult tot se plâng că mai au treabă, că n-au terminat şi mâine o iau de la capăt. Muncind mult au puţin timp liber, şi puţină vreme de petrecut cu familia şi cu prietenii.

Există o părere ce umblă printre tineri că trebuie să-ţi faci o familie după ce ai de toate, după ce te-ai realizat "cât de cât" profesional. Adică să ai un servici bine plătit, o casă şi o maşină şi după aia poţi să te gândeşti şi la familie.

Părerea asta neoficială îi face pe mulţi să se sacrifice muncind, să urmărească promovarea în funcţie, să treacă dintr-o companie în alta dupa un salariu mai mare, să-şi ia ca model tinerii manageri de 30 de ani care au maşină, laptop, telefon şi pleacă în delegaţii în toată lumea, dar care nu mai au timp nici să treacă pe acasă.

E evident că sunt puţin cei ce ajung să se "realizeze" şi să aibă ce vor până la 30 de ani şi apoi să caute să-şi facă o familie, majoritatea rămânând la un nivel mediu de trai care te ajută să trăieşti mai bine sau mai puţin bine de pe o zi pe alta.

Read more

Atenţie! s-a apropiat împărăţia cerurilor

ioan_botezatorulAzi îl sarbatorim pe Sfântul Ioan Botezatorul. El este cel care a pregătit sufletele oamenilor pentru venirea lui Dumnezeu. El este cel care striga tuturor:"Pocăiţi-vă ca s-a apropiat împărăţia cerurilor !" ca şi cum ar fi spus:

Atenţie, s-a apropiat împărăţia cerurilor ! Gândiţi-vă fiecare la ce păcate aveţi şi cereţi iertare în faţa lui Dumnezeu. Veniţi şi mărturisiţi-vă păcatele şi eu vă voi boteza cu apă, pentru ca apoi să vină chiar Dumnezeu să vi le ierte botezându-vă cu apă si cu Duhul Sfânt. Gândiţi-vă toţi la greşelile voastre, uitaţi-vă la ce boli aveţi şi de unde vin aceastea.

Toţi ascultau de Sfântul Ioan căci era considerat sfânt şi drept între oameni. El vorbea cu putere, atenţiona şi trezea conştiinţele oamenilor. Îi făcea pe oameni să-nţeleagă că bolile şi necazurile pe care le au vin doar ca o consecinţă a păcatelor pe care le fac în fiecare zi. Sfântul Ioan ia trezit pe toţi la realitate, ia facut să-şi dea seama că sunt păcătoşi şi fiecare are nevoie de Dumnezeu. Sfântul Ioan a deschis sufletul oamenilor către Dumnezeu, a readus aminte tuturor ca păcatul ne face nefericiţi iar Dumnezeu e Cel care ne-ndreaptă şi ne face bucuroşi.

Să ne gândim şi noi de ce suferim, de ce avem supărări şi necazuri, de ce nu ne iese totul bine, de ce nu suntem împliniţi ? Sigur conştiinţa (vocea lui Dumnezeu din noi) ne va aduce aminte de păcatele pe care le-am făcut. Dacă vrem să fie ne fie mai bine. ar trebuie să mergem la Dumnezeu să ne cerem iertare şi să-ncercăm cu El să nu mai greşim. Dacă chiar suferim, lăsarea păcatelor şi iertarea lui Dumnezeu va alunga durerile.

(Claudiu Balan)

Read more

27 August 2008

Binele nu e bine, când nu se lucrează bine !

Binele nu e bine, când nu se lucrează bine, ci e bine cu adevărat când nu-şi aşteaptă ca plată pentru aceasta sau aceea plăcerea de la oameni, de pildă bunul nume, sau slava de la ei, nici nu se face din lăcomie sau nedreptate.

Fiindcă Dumnezeu nu caută la binele ce se face şi pare că e bine, ci la scopul pentru care se face.

De aici e vădit că nu e milostiv cel ce s-a îndeletnicit cu milostenia, nici înfrânat cel care a făcut la fel cu înfrânarea, ci cel ce s-a îndeletnicit cât mai mult şi toată viaţa lui, deplin, cu această virtute, folosindu-se de dreapta socoteală, fără greşeală. Căci mai mare decât toate virtuţile este dreapta socoteală, care e împărăteasa şi virtutea virtuţilor.

(Sfântul Ioan Damaschin)

Read more

6 cărări spre rai

1569575-mdToţi o să murim în final şi toţi suntem datori cu un răspuns în faţa lui Dumnezeu la sfârşitul vieţii. Fiecare din noi trebuie să dăm seama ce am făcut cu viaţa pe care am primit-o în dar. Unii au primit mai multe, alţii mai puţine.

Unii au trăit foarte bine, alţii au dus-o mai rău. Cui i s-a dat mult, mult i se va cere iar cui i s-a dat puţin, puţin i se va cere. Dumnezeu este drept şi bun şi va judeca pe fiecare după contextul vieţii, după greutăţile şi problemele pe care le-a întâmpinat, şi va cere de la fiecare pe cât a putut să facă în condiţiile date.

La sfârşitul lumii, când toţi oamenii din toate timpurile vor fi de faţă, când toate sunt descoperite, când nu mai există minciună, secrete şi aranjamente, atunci Dumnezeu va da sentinţa fiecăruia dintre noi după faptele sale.

"Când va veni Fiul Omului (Dumnezeu)  întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.

Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. 

Read more

25 August 2008

E omul din maimuţă ?

2964307-lgTeoria evoluţionistă spune că omul se trage din maimuţă în urma unei evoluţii îndelungate din specie în specie. Această teorie este in stransa legatura cu teoria Big Bang, teorie ateista ce explică crearea universului dintr-un punct, din cea mai mica particulă de materie care a explodat şi în urma acestei explozii a rezultat toată materia si informatia din lume şi prin combinări norocoase ale substanţelor chimice a apărut prima celulă vie.

Prin alte combinaţii norocoase a apărut primul micro-organism şi apoi acestea combinându-se au creat o specie. Prin combinaţii norocoase această specie a evoluat  in altă specie, şi tot aşa.  Teoria evolutiei speciilor spune ca de mililoane şi milioane de ani speciile evoluează una din alta şi conform acestei explicaţii omul a evoluat dintr-o specie comuna cu maimuţa.

Dacă lumea s-a creat dintr-un punct şi din el a izvorât toată materia, acel punct de unde isi are originea? Dacă explozia acelui punct este explicată prin legile fizicii, a chimiei, a matematicii, aceste legi de cine au fost lăsate, cine le-a creat? Dacă teoria evolutionismului spune că speciile au evoluat din una în alta, de ce astăzi speciile evoluează fiecare din categoria ei (ex: căinele din câine. pisica din pisică, peştele din peşte).

Sa intelegem ca la-nceput evolua (presupunand realitatea milioanelor de ani) căinele din pisică sau peştele din broască? Cum de a evoluat omul dintr-un asa zis stramos comun cu maimuţa şi astazi nu mai vedem nici o maimuţă făcându-se om, sau nici o familie de maimuţe care să vorbească articulat şi să gândească rational?

Cum de omul a fost creat din materie dar materia nu vorbeşte cu omul? Cum de materia din care a fost creat întâmplător omul, nu poate vorbi cu omul deşi sunt una din alta ? Cum de omul este conştient de sine, gândeşte, simte, vorbeşte, are sentimente iar materia din care a fost creat nu are toate acestea ?

Read more

23 August 2008

Vindecarea demonizaţilor

Predică la duminica a X-a după Rusalii (Vindecarea lunaticului)

"Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi,şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: de ce noi n-am putut să-l scoatem ? Iar Iisus le-a răspuns: pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte !" (Mt.17,14-23)

"Ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte" aşa zice Sfântul Petru. Dacă nu pot să mă abţin să fac păcatul înseamnă că păcatul e mai puternic ca mine. Domnul Hristos spune că tot cel ce face păcatul este rob păcatului, sau sclav păcatului. Răul nu există ca ceva de sine stătător, nu are o fiinţă, o esenţă, o substanţă proprie, ci este absenţa binelui. Binele sau adevărul există cu adevărat în fiinţă.

Ce e sau cine e adevărul ? Domnul Hristos spune tuturor, rar şi tare că El este Calea, Adevărul şi Viaţa. Adevărul este Iisus Hristos, adevărul este chiar Dumnezeu. Adevărul nu e o suită de norme morale care trebuiesc respectate ci este personal, este real printre noi. Este ca şi cum ai spune Hagi şi imediat te gândeşti la fotbal şi la tot ce ţine de el. Când spui fotbal te referi la un set de reguli, la strategii de joc, la spectaculozitate, la fani, la bucurie. Când spui Hagi spui mai mult decât fotbal căci el a ştiut tot setul de reguli ale fotbalului şi chiar le-a depăşit prin măestria şi talentul său; când spui Hagi spui mai mult decât spectaculozitate, te referi la geniul şi harul lui care încâta şi bucurau fanii din lumea întreagă. Când spui Hagi te referi la tot ce a avut mai bun fotbalul de oferit, când spui Hagi spui mai mult decât fotbal.

Read more

Înapoi în rai !

3030483-lgNu se poate muncă fără relaxare şi nici relaxare fără muncă. Când muncesc foarte mult simt nevoie să mă opresc şi să mă relaxez, să plec, să mă-ntâlnesc cu familia şi cu prietenii. Când stau prea mult degeaba şi când mă odihnesc prea mult mă plictisesc, vreau sa fac ceva şi să simt că sunt folositor într-un fel.

Dar totuşi omul nu e făcut ca să muncească. Omul nu a fost creat de Dumnezeu ca să se chinuie să-şi câştige pâinea în fiecare zi ci să primească totul în dar de la Dumnezeu, singura condiţie fiind să nu păcătuiască, să asculte de Dumnezeu. La început omul (barbatul şi femeia împreună) primea toate fără să se chinuie, fără să muncească, dar după ce a căzut în păcat pedeapsa bărbatului a fost să-şi câştige pâinea în sudorea frunţii şi a femeii să nască copiii în dureri, amândouă ca amintire a greşelii pe care au făcut-o.

Omul a fost scos afară din rai cu promisiune lui Dumnezeu că va fi readus dacă nu va mai păcătui.

Când spun că omul nu a fost făcut să muncească nu înţeleg prin asta că omul trebuie să stea şi să nu facă nimic, şi să lenevească. Noi vom dori întotdeauna să căutăm, să descoperim, să inventăm, să iubim, să fim într-o continuă noutate, să avem provocări şi să reuşim să trecem peste toate, şi niciodată să nu se mai termine. Dar vrem toate astea fără chinuri, fără dureri, fără necazuri, fără supărări şi-n primul rând fără constrângeri materiale, de timp şi de spaţiu.

Omul aşa a fost de la-nceput, liber şi stăpân peste toată creaţia, toate primindu-le fără nici un chin. Starea în care ne aflăm acum este una temporară, aşa cum un prizonier în închisoare nu e liber, e chinuit, suferă pentru greşeala lui doar  temporar. Va veni o zi când va ieşi din închisoare şi va putea iar să facă ce vrea, va putea iar să fie liber şi nu va mai fi chinuit.

Şi noi după moarte vom ajunge o zi când vom intră în Împărăţia Cerurilor (dacă am ascultat de Dumnezeu) şi acolo vom fi liberi, toate le vom primi în dar de la Dumnezeu. Împărăţia cerurilor nu va fi doar o bucurie statică, plictisitoare, neinteresantă ci dimpotrivă va fi experienţă nouă continuă, o înaintare continuă în cunoaşterea lui Dumnezeu şi a tainelor creaţiei. Ce are Dumnezeu să-i ofere omului în Împărăţia Sa întrece imaginaţia şi limita gândirii umane:

Ci precum este scris: "Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El".  (1Co.2,9)

(Claudiu Balan)

Read more

22 August 2008

Cel mai bun !

ist2_5893466-the-winnerDe când am fost mic părinţii mi-au spus că trebuie să-nvăţ bine, că trebuie să iau numai note mari, că ar fi de dorit să fiu printre cei mai buni din clasă. N-am fost niciodată primul ci de cele mai multe ori am fost în mediocritate, întotdeauna la mijloc, nici odată n-am excelat dar nici nu prea am dezamăgit. Eram căldicel.

În Facultatea de Teologie Ortodoxă, pe care o urmez, la un curs de Noul Testament susţinut de Părintele Profesor Constantin Coman chiar în primele zile în aceea facultate, se făcea alegerea şefului de an care urma să ne reprezinte interesele în faţa Consiliului Facultăţii şi-n general în faţa tuturor profesorilor.

Părintele Coman ne-a atras atenţia înainte de a vota, că am face bine dacă am alege şef de an, nu pe cineva foarte bun la învăţătură, nu pe un premiant ci din contră pe cineva care are mai mult timp la dispoziţie şi se poate ocupa şi de problemele noastre, ale studenţilor. Ne-a sugerat să luam pe cineva care nu se gândeşte numai la el şi acordă tot timpul învaţatului cu scopul de a fi cel mai bun ci pe cineva care are timp să vorbească cu noi, pe cineva care are pune interesul nostru mai presus decât al lui.

Era prima dată în viaţa mea când auzeam că e mai bine să nu fii primul, să nu fii cel mai bun, şi că e mai important să-i iubeşti pe toţi. Am fost foarte mirat şi foarte bucuros căci pentru prima dată realizam că viaţa nu înseamnă o luptă pentru întâietate ci o încercare de a-i iubi pe toţi. A fost ca o revelaţie, pentru că, deşi fiind într-o instituţie de învăţământ, unde de obicei se apreciază studiul şi râvna la învăţătură, acum era apreciat cel care iubeşte mai mult, cel care se interesează de ceilalţi, cel care se dăruieşte mai mult.

Read more

Tabără

Excursie

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro