9 luni în acelaşi pat fără să facem dragoste

Pentru că am văzut că discuţiile despre sexualitate de pe acest site sunt foarte intense si delicate, aş vrea să vă povestesc şi eu câteva lucruri din viaţa mea.

Şi eu îmi doream foarte mult să fac dragoste cu o fată, încă de la 16-17 ani, şi asta pentru că mă uitam prea mult la televizor. Vedeam tot felul de imagini şi uşor uşor pofta s-a înfiripat în mine. Eram la liceu, aveam multă energie, era perioada când începusem să mă simt liber, când credeam că pot face orice şi lumea e numai a mea. Am învăţat la un liceu industrial şi 90% dintre colegii mei erau băieţi, şi nu ştiu cum se făcea că prin clasa a 11-a mare parte din noi nu aveam o prietenă, şi tocmai de aceea discuţiile noastre se rezumau la calculatoare, maşini, tehnologie, avioane, etc.

Noi în liceu nu prea am discutat de fete pentru că nu prea avem fete. Prin urmare nu anturajul liceului m-a dus în stadiul să-mi doresc să fac dragoste cu o fată, ci mass-media (tv+calculator+internet+presă).

De fiecare dată când îmi făceam o prietenă mă gândeam că poate va veni vremea să facem şi acest lucru, dar după 2-3 luni ne despărţeam. Am ajuns la 18 ani şi încă nu făcusem nimic, eram virgin şi am intrat la facultate. Aici, spre deosebire de liceu, erau foarte multe fete şi aveam speranţe că voi reuşi să scap de această “ruşine”, cum o consideram atunci.

Până la această vârsta au fost vreo câteva ocazii când puteam să fac dragoste, dar mereu apărea câte ceva şi nu se mai întâmpla nimic. În facultate am cunoscut o fată foarte cuminte, cu care mă înţelegeam foarte bine. După doar câteva luni am început să vorbim despre relaţiile intime, iar eu începusem să pun ultimatumuri, insistam să facem acest lucru cât mai repede. Larisa, prietena mea, cedase verbal şi-mi promisese că în vacanţa de iarnă vom face acest lucru.

Pâna să vină iarna eu l-am cunoscut pe Dumnezeu, am început să merg la Biserică, am început să citesc fel de fel de cărţi duhovniceşti şi uite aşa am ajuns să-mi doresc să nu facem dragoste, decât după ce ne căsătorim. Larisa a fost suprinsă în mod plăcut, şi se bucura că nu mai insistam. A început şi ea să meargă la biserică cu mine, am găsit un duhovnic la care ne spovedeam amândoi, am inceput să ne împărtăşim, să ne rugăm seara şi dimineaţa, am inceput să trăim o viaţă de creştini.

Venea la mine acasă, eu veneam la ea, stăteam in pat împreună şi se întâmpla uneori să ne mai atingem, să exagerăm, dar pâna la urma reuşeam să ne abţinem şi nu făceam nimic.  Vroiam să ne căsătorim. Urma să ne mutăm în alt oraş în septembrie. Continuare »

Efectele relaţiilor intime dinaintea căsătoriei asupra societăţii

2129731-mdŞtiu că astăzi tinerii agresaţi din toate părţile cu imagini de tot felul cedează tensiunii sexuale acumulate,  incepându-şi viaţa sexuală chiar de la 14 ani. Ceilalţi care încă n-au început-o, simt o presiune puternică din partea anturajului, care este de multe ori una aparentă, prezentă mai mult în mintea lor decât în realitate.

Din această cauză simt că lor le lipseşte ceva, că ar vrea să fie şi ei în rând cu prietenii şi forţează notă, caută orice moment şi insistă, doar doar vor ajunge să facă şi ei dragoste şi apoi să poată răspunde liniştiţi la întrebarea: “mai eşti virgin(ă)?

Ce poate şti un băiat la 14 ani ce este viaţa? Ce poate şti o fată la vârsta asta ce-nseamnă o relaţie de iubire? Ce pot înţelege cei doi despre relaţia intimă între un bărbat şi o femeie, despre tainele extraordinare care stau în spatele ei. Prea puţin. La vârsta asta totul rămâne la nivel de experiment combinat cu o mică doză de teribilism.

Ce aş face dacă fetiţa noastră de un an şi jumătate ar veni la mine pe la 14-15 ani şi m-ar întreba: “Ce zici tati e bine să-mi încep viaţa sexuală?

I-aş zice un singur lucru şi aş insista pe asta: “dacă îţi începi viaţa sexuală înainte de căsătorie te privezi singură de ajutorul lui Dumnezeu în viitor”.

Mulţi oameni ripostează imediat când le spui că dragostea înainte de căsătorie e un păcat: “Cum să fie un păcat, e ceva normal!” Viaţa sexuală în afară familiei este un păcat pentru că are efecte în lanţ extraordinar de mari asupra societăţii de astăzi şi mai ales asupra celei de mâine. E foarte simplu să vedem aceste efecte în jurul nostru astăzi: Continuare »

Se mai meritã sã ţii fecioria în ziua de azi?

2590908-mdIntrebari si raspunsuri despre feciorie preluate de pe site-ul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Raspunsurile sunt si din partea Maicii Siluana , dar si din partea celorlalti cititori, prieteni dragi, care si-au deschis sufletul cu multa dragoste si caldura.

Se mai meritã sã tii fecioria în ziua de azi?
Adina

*
Draga mea Adina, Oare de ce mã doare întrebarea ta mai mult decât durerea ta care rãzbate prin ea? De obicei, ce ajunge la mine printr-o întrebare este durerea celui care îmi scrie, sau nedumerirea lui, sau provocarea pe care mi-o aruncã! Foarte rar mi se întâmplã sã mã opresc la expresia mesajului. Acum însã e cu totul altfel: peste durerea ta de copil cuminte care suferã, poate, cã e vitregit de plãcerile pe care-şi închipuie cã le-ar avea dacã şi-ar putea “permite deliciile” interzise, şi pe care le comparã cu plãceri (ne)vinovate deja cunoscute, dar sancţionate de mustrãri de conştiinţã, mai e o durere. E cu adevãrat, o durere peste durerea ta realã. E ca un bolovan, ca pe o povarã cãzutã peste tine şi nãvãlitã acum şi peste mine. E întunericul acestei lumi încuibat în fiecare cuvânt pe care-l foloseşti pentru a-ţi exprima durerea.

În primul rând e vorba de acest “se” cu care îţi începi mesajul. Da, e o lume în care lucrurile se sparg, se stricã, se întâmplã şi nu e nimeni vinovat sau responsabil pentru asta. Îmi dau seama cã nu e opţiunea ta, ci o “moştenire”, o adoptare a felului în care se vorbeşte…

Apoi expresia “mai meritã” este şi ea o dovadã dureroasã a precaritãţii valorilor noastre care uneori au preţ, alteori nu, pentru cã nu “se mai poartã” sau “a trecut sezonul” şi stocul rãmas, se dã cu “preţ redus”, la “mâna a doua” (în limba englezã)… Iatã cum, tu însãţi te întrebi dacã n-ar fi cazul sã renunţi la preţul tãu (pe care nici mãcar nu-l cunoşti, pentru cã-l cauţi pe piaţa “zilei de azi”). Da, copil iubit, pe tine te dispreţuieşti punându-ţi la îndoialã fecioria, pentru cã fecioria nu este o stare anatomico-fiziologicã, ci eşti chiar tu. Tu eşti Adina fecioara. Tu, fecioarã eşti Adina şi vei fi Adina şi dacã nu-ţi vei mai ţine fecioria, dar vei fi rãnitã în fiinţa ta şi asta nu neapãrat pentru cã ţi-ai pierdut fecioria, adicã integritatea, ci pentru cã n-ai mai vrut “s-o ţii” pentru cã nu “se merita” şi pentru cã ai evaluat-o la preţul pietii din “ziua de azi”! Continuare »

Mi-e ruşine că sunt virgin(ă)

prumbelul-alb-simbolul-puritatiiÎmi aduc aminte cu drag cum Părintele Stăniloae spunea că limba noastra e aşa frumoasă şi aşa bogată, încât cele dumnezeieşti sunt numite cu alţi termeni decât cele lumeşti. Astfel când aducem vorba de cele dumnezeieşti vorbim de chipul sfinţilor şi nu de faţa lor, vorbim de împărtăşirea cu sfintele taine şi nu de administarea lor, vorbim de nădejde în loc de speranţă, de prunc în loc de copil, de veşminte şi nu de haine, de iubire în loc de dragoste.

Părintele spunea frumos că în occident se foloseşte termenul “virgo” (virgină) pentru numele Maicii Domnului, un termen foarte carnal, care trimite în primul rând la trup şi câtuşi de puţin la suflet. Pe când în limba română Maica Domnului este numită cu numele de “fecioară”, un termen care te duce cu gândul nu numai la o stare de curăţie trupească ci în primul rând la una sufletească, la un suflet fără patimi, încă neatins de stricăciunea plăcerii. Termenul de fecioară vorbeşte de inocenţa şi frumuseţea sufletului unei fete, de gândurile ei fără prihană, de intenţiile ei fără răutate, de viaţa ei neatinsă de păcat.

Ştiu pe cineva pe care o cheamă Mariana şi a avut un moment în viaţa ei când s-a supărat că n-o cheama Maria aşa cum o cheamă pe Maica Domnului, căci tare i-ar fi plăcut să poarte numele Născătoarei de Dumnezeu. Continuare

E păcat oare să fac dragoste înainte de căsătorie ?

7440336-lgPentru că astăzi relaţiile intime înainte de căsătorie sunt aşa de răspândite şi aşa de mediatizate, încât nu mai par de mult un păcat, vreau să revenim cu câteva consecinţe grave ale acestor relaţii pe termen scurt, dar şi pe termen mai îndepărtat:

1. În primul rând dragostea înaintea căsătoriei e un păcat, şi păcatul afectează mereu pe toată lumea, direct sau indirect, pentru că-L exclude pe Dumnezeu, şi unde nu te ajuta Dumnezeu e mare chin şi suferinţă şi nimic nu merge bine.

2. În al doilea rând îl face pe un baiat să căute numai asta la o fată, să se culce cu ea şi plictisindu-se de ea, va căuta pe altcineva. E ca şi cum ar consuma o ciocolata, fără să-l intereseze de sentimente, de urmările relaţiilor intime…pur si simplu pleacă şi gata.

3. Relaţiile intime înainte de casatorie de multe ori se sfârşesc prin avorturi foarte multe, prin ucideri animalice de copii, pentru că nimeni nu-şi asumă responsabilitatea creşterii unui copil, iar la vârsta lor tinerii nu înţeleg prea bine marea taină şi bucurie de a avea un copil.

Continuare

Dragostea înaintea căsătoriei

4236223-mdEu cred că astăzi e deja o legendă când mai auzi pe cineva că vrea să facă dragoste, doar cu persoana iubită, numai după ce se căsătoresc. Până acum 20 de ani nu era un mit ci era ceva normal şi foarte frumos. Astăzi din cauza televiziunii, a presei şi mai ales a publicităţii am fost bombardaţi cu modul de viaţă al americanilor şi cel al europenilor occidentali în care vedem că pentru ei căsătoria nu mai reprezintă mare lucru şi cum tinerii au început să facă dragoste înainte de căsătorie consumându-se unul pe altul din dorinţa de a obţine plăcere.

A face dragoste înainte de căsătorie e un păcat şi păcatul este pedepsit de Dumnezeu mai devreme sau mai târziu, asta în cazul când nu este mărturisit. Păcatul e pedepsit pentru că el afectează în acelaşi timp mai multe persoane iar indirect afectează pe toţi oamenii. De aceea s-a ajuns astăzi ca o femeie care se căsătoreşte, să se fi culcat cu mai mulţi bărbaţi înainte, lucru care va afecta viaţa ei de familie, a soţului şi a copiilor ei. Iată cum acest păcat răneşte cele mai dragi persoane din viaţa noastră! Cine ar fi fericit cu gândul că soţul (sau soţia) şi-a impărţit trupul şi intimitatea cu altcineva înainte de căsătorie?

Astăzi tinerii care n-au făcut dragoste niciodată sunt complexaţi în faţa celorlalţi şi se simt inferiori. Pentru că simt o presiune din partea prietenilor, din partea televiziunii şi a afişelor cu mesaje sexuale de peste tot şi vor să fie şi ei în rând cu ceilalţi şi caută să “cunoască” cât mai repede pe cineva. Citeşte tot