20 articole la fiecare click |
 Mănăstirile sunt foarte des vizitate de către pelerini pentru slujbele frumoase, dar şi pentru a lua cuvânt de folos de la părinţii care vieţuiesc aici. Se ştie că la Mănăstirea Sihăstria au trăit de-a lungul timpului mulţi părinţi cu viaţă sfântă, şi i-aş aminti numai pe ultimii trecuţi la Domnul: Părintele Paisie (Olaru), Părintele Cleopa (Ilie) şi Părintele Ioanichie (Bălan).Însă acolo, în frumoasa Sihăstrie, mai sunt părinţi de care nu te-ai mai desprinde atunci când încep să vorbească. Este şi cazul Părintelui Varsanufie, un părinte tânăr (dar plin de înţelepciune dumnezeiască) care mi-a vorbit până târziu în noapte despre tinerii de azi şi problemele lor.
P. Varsanufie: Tinerii vremurilor noastre nu ştiu dacă diferă foarte mult de tinerii altor vremuri. Toţi tinerii au în general o mare energie, o mare putere de dedicaţie, de implicare. Ca orice om, îşi caută în mod legitim fericirea. Problema este că tinerii nu întotdeauna ştiu să-şi caute fericirea. Ei de multe ori confundă fericirea cu plăcerea, idealurile lor nu sunt întotdeauna înalte, pentru că energia, elanul tinereţii şi puterea lor de iubire nu întotdeauna sunt însoţite de înţelepciunea necesară.
Înţelepciunea o dă numai apropierea de Dumnezeu, pentru că apropierea de Dumnezeu este cea care te pune pe adevărata axă a valorilor, îţi dă adevăratul sens al vieţii, pentru că una este să te raportezi la veşnicie şi să raportezi această viaţă la veşnicie şi alta este să te raportezi la o clipă pe care trebuie să o trăieşti cât mai din plin. Şi atunci unii tineri se dedau la trăirea clipei confundând fericirea cu plăcerea de o clipă, fără să ia în consideraţie consecinţele care urmează acestei clipe pe care o trăiesc ei, uneori dezordonat, în desfrânări, în lucruri din acestea care oferă o satisfacţie de multe ori josnică.
Continuare »
 Suntem aproape de marginile lumii. Cu microscopul şi cu telescopul scrutăm microcosmosul şi macrocosmosul până spre infinitul mic şi pâână spre infinitul mare. Cu ştiinţa şi tehnica am ajuns deja departe. Dar cu imaginaţia şi cu păcatul am ajuns şi mai departe… S-o ţinem tot aşa? Poate că vom ajunge dumnezei, cum şoptise prima oară în rai oamenilor netrebuitul? Și cum a toot şoptit apoi şi cum şopteşte neîncetat de atunci încoace oamenilor căzuţi. Și cum i-a pus şi-i pune mereu pe mii de piste false cu meşteşugirile lui. Dumnezei în lumea iluziilor? Nu, nici măcar acolo. Mai degrabă robi…
Pentru că, de fapt, suntem departe de noi înşine. Nu ne mai vedem marginile, limitele, neputinţele, păcatele. Nu-L mai vedem nici pe Dumnezeu prin hăţişul de iluzii cu care ne-am înconjurat. Și de false nevoi, prioritare faţă de cele reale, vitale. Confortul (lăcomia, trândăvia), controlul (temperaturii aerului condiţionat, al maşinăriilor creatoare de confort), ”libertatea” (nu de patimi, nuu, nici de a vieţui demn în comunitate, ci de a naviga şi de a ne risipi printre iluziile de pe ecranul imaginaţiei sau al televizorului) – iată noile iluzii, noii idoli, care ne solicită închinarea şi timpul. Si mai ales sănătatea. Plutim sau mai degrabă ne scufundăm pe zi ce trece într-o mare tot mai adâncă şi mai otrăvită de iluzii… Și consumăm din ele pe nesăturate…
Astfel, suntem departe de Dumnezeu. Suntem aproape anesteziaţi, poate chiar drogaţi cu iluzii, cu fantasme, cu minciuni. Zilnic ne cerem doza. Cu gălăgie, cu multă cheltuială şi cu mare efort uneori… Nu ne mai hrănim cu ”tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”, cu ”pâinea cea vie care S-a pogorât din cer”, cu ”adevărul care ne face liberi”, cu Dumnezeu-Cuvântul – Izvorul vieţii şi al nemuririi. Nu mai gustăm experienţa iubirii Lui, realitatea Lui prezentă şi luminoasă. Nu mai gustăm nici măcar experienţa iubirii dintre noi, a realităţii comuniunii luminoase dintre noi. Și suferim. Și nu ştim ce ne doare. Ne doare sufletul. Ne simţim vlăguiţi nu de puterea muşchilor, ci de puterea sufletului îndepărtat şi de Dumnezeu şi de semeni şi de creaţia întreagă. Continuare »
 Au trecut aproximativ 5 luni de cand nu am mai jucat poker pe site-ul meu preferat si ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a scapat de aceasta patima. Totul a inceput acum un an cand am jucat prima data texas hold’ em cu un amic si prietena lui la mine acasa. Avea cips-uri, carti, stia regulile, cine e dealer-ul, mizele, impartitul cartilor, flop-ul pana la river.
Pana atunci nu mai jucasem, doar vazusem la TV campionate de texas hold’ em si imi parea interesant, doar atat. Dar dupa ce am jucat in seara aia incepuse sa-mi placa si jucam din ce in ce mai des. Imi facusem si un cont pe un site de poker online. Jucam de divertisment foarte putin, avand in vedere ca si munceam.
Nu prea aveam timp, jucam seara si doar turnee gratuite dar incet, incet incepusem sa joc din ce in ce mai des. Nu ma mai ingrijeam de nimic, si de multe ori seara ma culcam fara sa ma mai rog. Devenise o dependenta si nu mi imaginam vreodata ca o sa ajung in asa stare.
Cand aveam lucrari in oras la pauza de masa mergeam acasa. Aveam pauza 2 ore (aproximativ) si primul lucru care-l faceam era sa deschid compu’ sa bag “repede” un turneuas “micutz”. Mancam ceva pe fuga (nici nu mai preparam ca nu mi mai faceam timp) si imediat se termina pauza si in loc sa ma odihnesc mergeam la munca vai de capul meu. In weekend, cum ma trezeam primul lucru care-l faceam nu era sa ma dau jos din pat sa ma rog ca inainte si sa fac restul ce trebuie facut. Nu, eu aprindeam lap-ul care era mereu langa mine, langa pat, ca adormeam cu el langa mine si ma trezeam tot cu el si jucam cate 10 ore in weekend. Uitam de rugaciune, mancare, biserica de tot, si astea toate fara sa-mi dau seama.
Continuare »
 Valentine’s Day…ziua cea mult asteptata de majoritatea adolescentilor. Citim in diferite reviste despre aceasta zi a indragostitilor, iar televiziunile au început si ele să aibe emisiuni legate de acest subiect, ca sa nu mai vorbim de agitatia obositoare prezenta in timpul intregii saptamani din mall-uri. Peste tot, pe unde privim, observam inimioare si diverse cadouri personalizate in spiritul aceste “sarbatori”, cu scopul de a fi cumparate si daruite persoanei iubite. Ma intreb ce folos au toate acestea…
Astazi, iubirea se naste si se daruieste printr-un ,,cadou” in viziunea adolescentilor. Fiecare doreste sa se faca placut, sa il atraga pe celalalt prin diferite daruri, gesturi pline de tandrete. Insa, ma indoiesc ca printr-un cadou ii poti arata celuilalt ceea ce simti cu adevarat…
Asa cum ne dorim sa fim placuti oamenilor, asa cum vrem sa ii atragem pe ei – tot in acest mod, si diavolul ne atrage pe noi. Insa nu ne dam seama. Intunericul domneste in inimile noastre, gandurile sunt ratacite si nu stim ce drum sa alegem. De vom alege drumul iubirii comerciale, ne vom insela cumplit. Caci iubirea lui Dumnezeu nu este una falsa, sau de vanzare, ci este Cea adevarata. Dumnezeu nu ne iubeste doar cand noi ii facem un ,,dar”, iar acest dar insemnand o fapta buna-asa cum cred unii, sau rostind o rugaciune. Dumnezeu ne iubeste in permanenta, neincetat, chiar si atunci cand suntem cazuti in pacate, mangaindu-ne, ridicandu-ne si dandu-ne nadejde.
Sa revenim la aceasta zi atat de ,,spectaculoasa” – Valentine’s Day. Asa cum spuneam, iubirea nu se manifesta neaparat printr-un cadou, si nici efectele ei nu le simtim imediat cand ne dorim noi. Ea vine de la sine, prin deschiderea inimii fata de celalalt, nu prin deschiderea unui cadou. Dar mai mult decat atat, Dumnezeu este Cel ce ne intareste dragostea fata de alesul (aleasa) inimii, si doar El zideste o prietenie adevarata intre doua persoane.
Este frumos sa daruiesti, sa te bucuri alaturi de persoana iubita, sa fii tanar,liber…si indragostit de o persoana. Insa “Valentine’s Day” nu reprezinta ziua iubirii.
Continuare »
 Mai e puţin şi vine 14 februarie – Valentine’s Day, si febra cadourilor deja a început, televiziunile şi radio-urile au început si ele să aibe emisiuni dedicate acestei zile chiar din prima zi a saptamanii, fiecare încercând să atragă cu idei care mai de care mai năstruşnice. Eu cu soţia şi cu fetiţa noastră nu sărbătorim Valentine’s Day pentru că nu simţim nimic deosebit pentru ziua aceasta. Nu ne atrage în nici un fel, şi nu vrem sa o sărbătorim doar pentru că ne zic alţii s-o facem.
E frumos să sărbătoreşti iubirea, e frumos să dăruieşti, e frumos să faci surprize, e tare frumos să fii tânăr şi indrăgostit, să ai fluturaşi în burtă când te duci la întâlnire…. e frumos să-ţi petreci timpul cu cel drag, e frumos să vorbeşti de o sărbătoare a iubirii. Ce e mai frumos oare decât să sărbătoreşti iubirea, cu cel iubit ?
Dar oare e Valentine’s Day o sărbătoare a iubirii? În primul rând cei care ne-au adus această sărbătoare din motive comerciale, nu vorbesc deloc de Sfântul Valentin ci doar de inimioare, ciocolată, amor, romantism, şi multe altele, dar niciodată despre cel care ei spun că este ocrotitorul iubirii.
În al doilea rând mass-media şi marile magazine se folosesc de fel şi fel de stereotipuri, de momente romantice, de diferite modele de a-ţi petrece ziua pentru a le flutura prin faţa tinerilor şi pentru a-i face să plătească pentru a putea şi ei crea un astfel de cadru romantic prin diferite cadouri.
Si in al treilea rand, ca să mă bucur alături de persoana iubită:
-
nu trebuie neaparat să luăm o cină romantică la restaurant
-
nu e obligatoriu să vin cu un buchet de trandafir şi cu o inimioară roşie
-
nu trebuie neaparat să vedem un film şi apoi să facem dragoste
-
nu e musai să mergem la Paris sau Londra
-
nu trebuie să-i aduc în dar o bijuterie de aur sau o haină de blană Continuare
 Cu ceva ani in urma, deseori nu saream peste horoscop. Aveam avantajul ca, nascuta la limita dintre zodii, puteam sa aleg ce varianta imi placea mai mult. Daca scria ca la capricorn este o zi buna, eram capricorn iar a doua zi, daca varsatorul era in forma, hop si eu ma dadeam de varsator. Cateodata se nimerea, alta data, nimic din ambele zodii nu se regasea pe parcursul zilei curente.
Vinerea, aveam obiceiul sa nu pierd o anumita emisiune de previziuni astrale; cu mare atentie, luam notite si daca aflam ca varsatorii sau capricornii urmeaza sa treaca printr-o perioada dificila, eram foarte atenta la detalii, incercand sa evit evenimentele care ar fi dat nastere la neplaceri.
Pana intr-o zi, cand, imbolnavindu-se grav o colega, am hotarat sa merg la slujbele Sfantului Maslu; colega mea era in spital si ii trimiteam prin sotul ei, ulei si paine sfintite.
Pentru ca la biserica noastra, Sfantul Maslu se slujeste vinerea dupa amiaza, aveam de ales, intre a participa la slujba si a nu pierde emisiunea.
Sunt un om norocos, ma despart foarte repede de tot ceea ce simt ca nu imi este de folos, asadar nu mi-a fost greu sa renunt la zodii, mai ales ca tot ce auzeam la slujba imi placea si nu numai atat: simteam ca invat ceva nou din care puteam trage mult folos.
Fragmentele de la Apostol, cele din Evanghelii, rugaciunile si cantarea troparului:
Doamne, arma asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat noua; ca se ingrozeste si se cutremura, nesuferind a cauta spre puterea ei; ca mortii i-ai sculat si moartea o ai surpat, pentru aceasta ne inchinam ingroparii Tale si Invierii,
nu numai ca te pun pe ganduri si te indeamna sa citesti mai mult, toate acestea au darul sa iti schimbe nelinistea in liniste iar daca sunt insotite de post, schimba boala in sanatate.
Daca de cele nefolositoare, incerc sa scap repede, atunci cand intalnesc o alternativa, de cele de folos ma agat cu ambele maini, deschid ochii si ciulesc urechile; asa am invatat ca e mai buna rabdarea decat graba, dragostea decat ura. Lucruri simple, de bun simt, pe care teoretic le stim dar pe care nu le apreciem decat atunci cand le inlocuim pe cele rele cu cele bune. Continuare »
 Comedia, unul din cele mai populare genuri de film, ne-a adus zambetul pe buze de fiecare data cand ne-a lipsit si ne-a facut intodeauna viata mai usoara, asa incat nu stiu pe cineva care sa nu-i fi placut macar un film de comedie.
Tin minte comediile la care am ras pana la lacrimi, pornind de la cele cu Stan si Bran si pana la cele din “Home Alone”. Umorul lor natural, naivitatea spontana si fireasca a personajelor, imbracate cu bunul simt te cucereau pe loc. Si-acum le-as revedea cu drag alaturi de cei dragi.
Insa de ceva vreme incoace comediile nu mai sunt ceea ce au fost odinioara. Astazi comediile sunt reflexia feţei hidoase a lumii in care traim. O lume obsedata de sexualitate si mutilata de nesimtire. Comediile de astazi sunt o reprezentare perversa a ceea ce ar trebui sa fie umorul.
Umorul este firesc, face parte din fiinta umana, umorul ne face sa fim copii, sa fim optimisti, sa calatorim in viata cu zambetul pe buze, insa gluma proasta este omorul umorului si al inocentei. Astazi comediile nu mai au umor ci glume proaste.
Ni se prezinta situatiile de adulter, de a pofti curveste cu cea mai mare seninatate si lejeritate. Glumele legate de sex sunt cele mai cautate pentru ca ele reprezinta cireasa de pe tort a filmului. Noi tinerii stam adesea uitandu-ne la comedii pentru a ne mai destinde un pic la sfarsit de saptamana. Radem pofticios cand vedem pe x cum este inselat de nevasta cu y, care este cel mai bun prieten al lui x. Radem ca doar e comedie, dar nu ne gandim cat rade dracul de noi ca ne-a robit la modul “inofensiv”….Ce doar!? toata lumea rade la comedii! Continuare »
 Multe lucruri vrem să le aflăm şi să le înţelegem, dar mai ales vremea când va veni sfârşitul lumii. Apostolul Pavel, pentru a potoli această nepotrivită preocupare a noastră, scrie într-o epistolă de-a lui: „Iar despre ani şi despre vremi, fraţilor, nu aveţi nevoie să vă scriem noi, căci voi înşivă ştiţi bine că precum un fur noaptea, aşa vine ziua Domnului” (I Tesaloniceni 5, 1-2).
Adică ce vom câştiga dacă ştim când va fi a doua venire a Domnului? Spuneţi-mi. Să ne închipuim că va veni după douăzeci de ani, sau după treizeci, sau după o sută. Ce însemnătate poate avea asta pentru noi? Nu cumva pentru fiecare dintre noi sfârşitul nu vine odată cu moartea lui? Aşadar de ce-ţi faci dureri de cap şi te chinui să afli despre sfârşitul lumii? Din păcate, însă, aşa cum se întâmplă şi în multe alte împrejurări, când suntem nepăsători faţă de lucrurile care ne privesc direct şi ne îndeletnicim cu treburile altora, nesocotind problemele noastre şi îngrijindu-ne de cele străine, la fel şi în cazul acesta; în loc ca fiecare să se intereseze de sfârşitul lui, vrem să aflăm în de-amănunt cum şi când va veni sfârşitul obştesc al tuturor?
Dacă vreţi să aflaţi de ce este necunoscut fiecăruia dintre noi sfârşitul vieţii sale şi de ce moartea vine pe neaşteptate, ca un fur noaptea, vă voi spune, considerând că e drept să se întâmple aşa. Aşadar dacă fiecare dintre noi şi-ar cunoaşte clipa morţii, nimeni nu s-ar îngriji să săvârşească fapte virtuoase cât trăieşte, ci cunoscând care va fi ultima zi din viaţa sa, după ce mai întâi va face nenumărate rele, s-ar pocăi cu puţin înainte de a închide ochii şi ar pleca spre viaţa de dincolo izbăvit de păcatele lui. Dacă acum, când frica şi necunoaşterea ceasului morţii ne cutremură sufletele, după ce ne petrecem întreaga viaţă în păcat, cei mai mulţi dintre noi abia în ultimele clipe ne hotărâm să ne pocăim, desigur dacă mai apucăm, care dintre noi s-ar mai îngriji de lucrarea virtuţii, dacă am şti cu precizie când vom muri? N-am şovăi să săvârşim tot felul de lucruri până în ziua aceea. Ne-am răzbuna pe duşmani, am ucide pe cine vrem, ne-am satisface patimile sălbatice ale sufletului pe spinarea semenilor noştri, şi după aceea, înainte de a muri… ne-am pocăi! Continuare »
 Sunt vorbele unui prieten, un baiat foarte bun , dar care e chinuit de “duhul lumesc”, asa cum spunea Parintele Paisie Aghioritul. Doamne ce dreptate avea dragul nostru parinte si cat de chinuiti ne lasam uneori de acest “duh lumesc”!Ce este de fapt acest duh lumesc , sau duhul lui antihrist , cum il numesc unii? Nu stiu sa-l explic in termeni teologici, dar pot sa-l descriu asa cum il simt uneori la mine sau la cei din jur.
Putem sa ne dam seama ca ne chinuie duhul lumesc atunci cand ne e rusine sa ne recunoastem fecioria in fata colegilor, sau atunci cand incercam prima tigara pentru a fi acceptati intr-un grup, sau atunci cand refuzam conversatia cu Dumnezeu pentru a petrece timpul in fata televizorului, sau atunci cand refuzam sa ajutam pe cineva din lene sau mandrie, sau atunci cand nu ne putem imagina viata fara comfort, si de fiecare data cand ne calcam in picioare principiile si uitam de voia Domnului pentru a fi bine priviti de societate… si pentru ce fel de societate facem asta?
E de ajuns sa ne uitam in jur si putem vedea ca facem asta pentru o societate care nu da doi bani pe cetatenii ei, si de multe ori le incalca drepturile. E incredibil cum ii intoarcem spatele Dumnezeului care S-a rastignit pentru noi, si facem asta doar ca sa fim pe placul lumii… lumea care in ansamblu, ne-a facut mai mult rau decat bine.
Si acum multi ar putea zice: Si ce e de facut? Sa nu ne mai dorim nimic, sa nu ne pese de parerea celorlalti, sa parasim toti lumea si sa intram cu totii in viata monahala? Nici pe departe! E de inteles ca dorim sa primim aprecierea unor persoane, sau ca avem visuri, dar nimic nu trebuie pus mai presus de Dumnezeu. Daca dragostea unei persoane pentru noi sau realizarea unui vis sunt conditionate de schimbarea noastra intr-un mod potrivnic Lui Dumnezeu, atunci nu sunt demne de realizare. Ar trebui sa ne straduim sa-L avem pe Hristos in centrul sufletului nostru iar iubirea pe care El o radiaza sa se rasfranga asupra persoanelor pe care le iubim si ne coordoneze actiunile. Daca am incerca sa vedem lumea printre razele acestei iubiri, nu ne-am mai face rau singuri si nici celor din jur, n-am mai fi dezamagiti, n-am mai simti ca “tre’sa ne dam dupa lume” ca sa fim acceptati si n-am mai simti acel gol in suflet. Continuare »
 Imagine de la Biserica din Draganescu, pictata de Parintele Arsenie Boca Satan a organizat o conventie mondiala cu toti demonii sai. Odata ce s-au adunat toti inaintea lui, a luat cuvantul si le-a zis:
Nu putem pe crestini sa-i oprim sa mearga la Biserica, sa citeasca Sfanta Scriptura si sa descopere cuvantul. Nu avem nici o putere sa oprim relatia intima pe care o au cu Salvatorul lor. Odata ce se prind in legatura cu Iisus, puterea noastra asupra lor este nimicita.
Asadar m-am gandit si iata ce idee mi-a venit… Dati-le voie sa mearga la Bisericile lor, sa se inchine Dumnezeului lor, dar furati-le timpul ca sa nu mai aiba timp sa dezvolte si sa intretina o relatie cu Iisus Hristos!
Potrivnicii crestinilor au tacut… Iata! Tineti-i ocupati cu aspectele neesentiale ale vietii, inventati nenumarate scheme care sa le ocupe mintea tot timpul. Tentatii, sa cheltuiasca, sa-si doreasca mai mult, mai mult, mai mult. Sa caute sa munceasca cat mai mult, 10,12,14 ore pe zi, chiar si Duminicile, pentru ca sa creada ca asa isi pot implini toate cele ce tin de trebuintele lor materiale. Imputinati-le timpul pe care l-ar petrece cu copiii, cu familiile lor.
Suprastimulati- le mintea ca sa nu mai poata auzi linistea, care le-ar putea oferi un timp de meditatie la rostul vietii lor si sa vada desertaciunea sufletelor lor. Televizoare peste tot, reviste, dvd-uri, computere, ziare si telefoane, nu-mi pasa cum le numiti, orice lucru de care se pot folosi fara oprire si prin care putem vinde vise goale. Asta va incarca mintile lor si va rupe orice legatura cu Hristos.
Umpleti-le vietile cu super oferte, si orice servicii si produse gratuite, sperante false si iluzii… Nu uitati de femeie! Ea a stiut intotdeauna sa ispiteasca! Folositi-o cat mai sumar imbracata pentru a insela ochii barbatilor, care vor fi si mai slabi si vor crede ca frumusetea trupului este importanta si vor deveni nesatisfacuti de propriilor lor neveste. Tineti-le pe neveste ocupate cu casa, cu masa, cu copiii, cu indatoririle fata de sot, de parinti, pentru ca odata sfarsita ziua sa nu le mai poata oferi sotilor dragostea lor, astfel ei se vor umple de amar si vor cauta mangaiere in alta parte. Continuare »
 Un studiu a aratat ca la televizor vedem 14 stiri negative comparat cu 1 stire pozitiva Televiziunile sunt detinute de corporatii mari. Stirile sunt facute sa obtina maxim de atentie pentru reclame. Asta e toata smecheria cu televiziunea. Nimeni nu se gandeste la adevarata educare a oamenilor, la binele lor, la a crea o lume mai buna. Specialistii in marketing au observat ca omul cand vede stiri negative, dezastre, crime, creierul este foarte atras si priveste hipnotizat.
Acest sistem este facut special sa produca bani, nu ca sa ne ajute pe noi. In realitate exista 1000 de lucruri pozitive comparate cu 1 lucru negativ. O poveste foarte frumoasa si plina de invataminte despre cum functioneaza acest sistem si cum ne lasam prostiti de el, este aceasta:
Sa presupunem ca traim pe o insula alaturi de tribul nostru de 200 de persoane. Si principala noastra sursa de mancare este pestele pe care il pescuim din ocean. Sa presupunem ca mai exista 50 de mii de insule ca a noastra despre care nu stim prea multe si pe care viata se desfasoara la fel ca pe insula noastra. Odata la 10 ani, pe insula noastra, apare un rechin care ii ataca pe cei care pescuiesc. Raneste grav un pescar sau poate chiar il omoara. Timp de o saptamana probabil nimeni nu ar mai pescui de frica. Apoi, impinsi de foame pescarii si-ar relua pescuitul.
Intr-o luna totul ar reveni la normal si ar mai dura 10 ani pana cand rechinul sa apara din nou, cand tribul s-ar comporta la fel, dupa atacul rechinului cam la o luna, viata si-ar relua cursul normal si firesc pentru alti 10 ani. ACUM vine partea interesanta. Sa presupunem ca ar veni televiziunea pe insula noastra si ar zice ca ne pun televizoare ca sa vedem tot ce se intampla pe toate cele 50 de mii de insule pe care traiesc oameni la fel ca noi. Si fiecare insula ar avea aceeasi problema, un atac de rechin la 10 ani. Pentru ca exista 50 de mii de insule, am vedea in fiecare zi ca 2 sau 3 insule au fost atacate de rechini.
Cum ar trai atunci membrii tribului? Intr-o permanenta stare de frica, stiind ca oricand le poate veni randul si ca asa e lumea si viata, rechini peste tot, cand defapt pe insula noastra ar fi un rechin odata la 10 ani. Asta a facut televiziunea cu stirile negative. A creat imaginea unei lumi in care totul e frica, moarte, boala si dezastru pentru ca in dreapta ecranului sa ruleze o reclama care sa te faca sa cumperi. Este dovedit de nenumarate ori ca oamenii speriati si cu stima de sine scazuta cumpara in prostie orice. Continuare »
 In zilele noastre mult prea multe suflete sunt pierdute, undeva, intre cer si pamant. Pentru multi, viata nu mai are sens sau un tel anume. Nimeni nu se mai intreaba de unde vine si unde se va duce dupa moarte. Dar ceea ce este mai inspaimantator este faptul ca omul nu se cunoaste pe sine.
Acest lucru este consecinta faptului ca omul a pierdut adevarata si completa intelegere a propriului sau suflet, precum si legatura acestuia cu Creatorul sau si cu creatia, cu Dumnezeu si cu natura, cu cerul si pamantul.
Legatura vie a relatiei dintre om, cer si pamant piere. Piere din pricina faptului ca cerul a disparut din mintea oamenilor ca urmare a nenumaratelor atractii pe care le ofera viata moderna.
Televizorul a inlocuit icoana; muzica moderna a inlocuit cantecele si imnele religioase, in timp ce fuga dupa placere si iubirea de sine au inlocuit adoratia pe care o datoram lui Dumnezeu. Toate acestea au loc in detrimentul atentiei ce o datoram celor ceresti, “caci stim ca toata faptura impreuna suspina si impreuna are dureri pana acum”.(Rom.8, 22). Desi aceasta legatura este gata sa dispara, ea poate fi totusi restabilita inainte de a nu fi prea tarziu.
Asa precum floarea soarelui se indreapta mereu spre soare, la fel si sufletul ar trebui sa-L caute pururea pe Fiul lui Dumnezeu – Iisus Hristos. Asa cum graul este despartit de neghina la vremea secerisului, la fel si dreptii vor fi despartiti de necredinciosi in ziua judecatii, la fel dupa cum zapada este alba si curata; la fel si sufletul ar trebui sa fie pastrat, in deplina puritate si curatenie; si precum din pamant am venit, tot acolo ne vom intoarce intr-o buna zi. Continuare »
 Nu ştiu cum am ajuns să am patru telefoane, dar totuşi le am. Le port după mine cam peste tot, buzunarele sunt pline ochi, chei de la casa, chei de la masina, memory stick, portofel, telefoane şi altele. E o povară, nu mai suport, m-am săturat să ţin după mine un sac de nimicuri şi să le mai port şi de grijă, să nu le pierd, să nu le scap…
La început mi se părea o povară să cari două telefoane, acum mi se pare ceva foarte normal. Din cele patru telefoane unul e numarul meu vechi pe care-l stie toată lumea, unul e de la servici, al treilea are o cartele de vodafone pe care pot suna 600 de minute pe oricine iar al patrulea are o cartela de orange care are 500 de minute de pe care pot suna pe oricine. Acum îmi dau seama că la cât plătesc eu pe trei telefoane (abonament + încărcarea a două cartele) aş ieşi mai ieftin daca aş ţine doar unul, la care aş plăti mai mult şi aş fi mult mai liniştit. Ce frumos ar fi să am în buzunar doar un telefon !
Câteodată mă mai duc să iau pâine şi las totul acasă, îmi iau doar o bancnota la mine şi în rest în buzunare n-am nimic… Ce uşurare!
Am fost la mare acum o săptămână şi mi-am închis toate telefoanele şi le-am lăsat în maşină şi am le-am deschis după mai bine de 24 de ore. Ce zi frumoasă a fost! Nu mai stăteam cu gândul, că dacă mă sună cineva, dacă nu-l aud, sau pe cine să mai sun, cu cine să mai vorbesc, nu! eram simplu, n-aveam nimic, nu purtam în cârcă grija asta.
Când aveam un telefon mă gândeam că dacă aş mai avea unul m-aş descurca mai bine cu costurile la convorbirile între reţele. E paradoxal căci cu cât ai mai multe telefoane cu atât vrei să vorbeşti mai mult şi cheltui mai mult, şi-ţi faci griji mai multe. Trebuie să recunosc, sunt sclavul telefoanelor, nu pot sta prea mult timp fără ele. Continuare »
 De ceva vreme prin Galaţi văd foarte multe magazine îmbrăcate în verde pe care citeşti: “Magazinul de vise”, “Smoke shop”, “Spice shop”, “Dream shop” şi aşa mai departe. La început, sincer să vă zic, am crezul că sunt plafare, locuri unde poţi găsi tot felul de ierburi medicinale. Numai că afişele decorative de pe magazin, arătau o marihuana şi nu ierburi pentru ceaiuri.
Am aflat apoi de la prieteni ca în aceste magazine, devenite faimoase mai întâi în Iaşi unde 3 tineri au scos bani buni pe seama studenţilor gata de senzaţii tari, sunt de fapt locuri unde se vand substante halucinogene, psihoactive, tot felul de de mirodenii, ierburi, prafuri, licori cu efecte diverse. Toate legal. E vizitat in special de adolescenti care stiu si cum sa combine substantele legale din magazin pentru a obtine efecte ca cele date de droguri.
“Magazinul de vise” vinde de fapt droguri care n-au fost trecute încă în ilegalitate. Aceste magazine sunt centre unde se adună tineri care mai de care mai dubioşi, programul fiind în special seara şi noaptea, dimineaţa fiind închis. Am văzut odată cum dintr-o maşină a coborât o fată care era deja ameţită de băutură şi a întrat în Dream Shop probabil să combine alcoolul cu cine ştie ce feluri de droguri. După ea o altă maşină a venit cu doi tineri…era sâmbătă seara.
Prima data când am auzit că există aşa ceva nu mi-a venit să cred, foamea şi dorinţa de a câştiga bani i-a făcut pe unii să ajungă să aibe astfel de idei, să speculeze tot felul de nişe ale legii şi să ajungă să vândă droguri legal.
Ziceau bine Sfinţii Părinţi că va veni o vreme când lumea va zice “binelui” rău şi “răului” bine. Continuare »
 Ce vei răspunde Judecătorului, tu care-ţi îmbraci pereţii caselor, dar nu îmbraci pe om, tu, care împodobeşti caii, dar treci cu vederea pe fratele îmbrăcat în zdrenţe, tu, care laşi grîul de putrezeşte, dar nu hrăneşti flămandul, tu, care îngropi aurul, dar dispreţuieşti pe cel sugrumat de sărăcie ?
Dacă se întîmplă ca şi soţia ta să fie iubitoare de averi, atunci boala este îndoită; îţi aţîţă pofta după desfătări şi-ţi măreşte dorinţa de plăceri; bagă în sufletul tău ghimpii unor dorinţe ciudate: se gîndeşte la pietre preţioase, la mărgăritare, la smaralde, la hiacint, la aur, din care o parte să-l prefacă în bijuterii, iar altă parte s-o ţeasă în haine şi, prin tot felul de idei (lipsite de gust, îţi măreşte boala. Rîvna femeilor pentru podoabele acestea nu-i ceva trecător, ci zi şi noapte se gîndesc numai la ele. Nenumăraţi linguşitori întreţin poftele lor: le aduc negustori imprimeuri, giuvaiergii, parfumieri, negustori de stofe, negustori de broderii.
Nu-i lasă timp bărbatului să răsufle din pricina neîncetatelor ei porunci. Nici o bogăţie nu-i îndestulătoare să satisfacă poftele femeieşti, de-ar curge bogăţia rîuri. Doresc parfumuri din cele mai îndepărtate ţări, cum ar dori untdelemnul ce se vinde-n piaţă; iar stofele fabricate din flori marine, purpura, mătasea sînt pentru ele ca şi lîna oilor. Aurul, încrustat cu pietre preţioase, împodobeşte fruntea şi gîtul femeilor; alt aur la cordoane şi alt aur le leagă mîinile şi picioarele. Se bucură femeile iubitoare de aur să fie legate şi de mîini şi de picioare, numai dacă aurul le leagă. Cînd mai are oare vreme să se îngrijească de sufletul său un bărbat care slujeşte poftelor femeieşti? După cum valurile furioase şi furtunile mării scufundă corăbiile şubrede, tot aşa şi gusturile rele ale femeilor îneacă sufletele slabe ale bărbaţilor.
In atîtea părţi este tras aurul şi de bărbat şi de femeie! Se iau la întrecere unul cu altul în a descoperi noi şi noi prilejuri de cheltuieli zadarnice, încît, pe bună dreptate, nu mai au timp să mai privească şi la cei din jur. Continuare »
|
|
Comentarii