Ne ingrijim deseori de aspectul fizic, de aspectul exterior si nu de cel interior. Suntem nemultumiti de felul in care ne-a plasmuit Dumnezeu in pantecele mamelor noastre, si incepem sa ne creem singuri o imagine pe care ceilalti sa o aprecieze, eventual, sa o admire. Mai ales tinerii, sunt atat de preocupati de acest aspect, incat au uitat ca frumusetea chipului vine din interior, vine din inima.
Credeti ca toate produsele make up, tot ceea ce vedeti la televizor sau pe internet, va ajuta sa imbunatatiti ceva? Machiajul pentru mine este o masca. O masca ce acopera toate “defectele”. Dar care “defecte”, stau si ma intreb?! Defecte care defapt El ni le-a daruit, dar acestea nu se numesc defecte deoarece noi suntem creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Iar in Dumnezeu nimic nu este defect. Infrumusetarea trupeasca are rolul de a aduce intunericul in sufletele noastre, pe cand in Dumnezeu intuneric nu este, ci Lumina Lui este nepatrunsa si neapropiata . Insa nu toti stiu aceasta. Sau cei ce stiu, nu vor sa creada. Nu vor Lumina.
Cand ne mandrim cu trupurile noastre, sufletul devine mort.Smochinul acoperit de frunze este arătos la vedere, dar nu s-a învrednicit de bunăvoința Domnului, fiindcă nu avea roade; iar roade nu avea fiindcă nu avea putere lăuntrică de rodire. Câți asemenea smochini nu sunt în viața duhovnicească?! (Sf. Teofan Zavoratul).
La arătare totul e frumos, dar înăuntru, gol. Caci mandrindu-ne cu trupul nu dobandim bucurie sau plinatate, ci golirea bunatatii din suflet. Si putem spune ca nu suntem impliniti atunci cand aratam bine, ci doar atunci cand suntem apreciati pentru ceea ce suntem cu adevarat inauntrul nostru. Si fara frumusetea sufletului, nimeni nu este apreciat cu adevarat.
N-aş putea asemăna mai convingător aceste două plăgi ale degradării umane, ce aduc infirmitate atât in suflet cât şi in trup, decât cu cei doi colţi ai şarpelui cel de demult prin care au cazut din rai primii părinţi şi prin care diavolul, acelaşi şarpe ticălos, işi injectează veninul curviei in inimile oamenilor, prăpădind atâtea sufletele. Căci prin aceşti doi colţi, ai ispitirii femeilor şi ai poftirii bărbaţilor, a facut vrajmaşul diavol cele mai mari ravagii în rândul oamenilor, poate mai mult ca prin toate celelalte patimi.
Si, pentru a putea avea o imagine cat mai fidela a realitatii, este necesar sa privim ispitirea femeilor si poftirea barbatilor ca doua jumatati de oglinda care, odata unite, sa ne arate chipul hidos al cancerului familiei: curvia sub toate formele ei.
Precum sunt de asemănători bărbatul cu femeia în anumite privinţe, şi pe cât de diferiţi sunt într-altele, totuşi mereu atrăgându-se unul cu celălalt şi alcătuind omul (bărbat şi femeie), tot aşa se intamplă cu păcatul ispitirii la femei şi fărădelegea poftirii la bărbaţi: se aseamănă izbitor de mult in unele privinţe, şi totuşi sunt foarte diferite intr-altele, dar se atrag mereu şi alcătuiesc acelaşi venin ucigaş de suflete.
Astfel că, atât ispitirea cât şi poftirea sunt o nesimtire a firii amortită de păcat, ce nu se rusinează la incălcarea barierelor sădite în ea de Dumnezeu, bariere sădite tocmai ca să preîntâmpine surparea firii umane, să nu ajungă subjugată de neputinţe şi fără un scop bine definit.
Nesimtirea ispitirii constă din aceea că femeia işi arogă dreptul de a atrage bărbatul prin cosmetizare şi infrumuseţare, mai mult decat a lăsat Dumnezeu să fie atras barbatul de femeie în chip firesc. Iar această incălcare a firescului are drept consecintă inrobirea mintii bărbatului cu chipul ademenitor al voluptătii. Şi cât de des se întâmplă aceasta, mai ales în rândul tinerilor, precum spunea cândva înţeleptul Solomon despre un tânăr ademenit de o femeie imorală:
Stim cu totii ca cel mai mare falsificator al realitatii fizice inconjuratoare este industria publicitatii. Aceasta industrie ne vinde o perfectiune inexistenta, o iluzie frumoasa, ne vinde defapt dorinta de a avea. Desi ne-a uimit reclama la “Snickers”, cu batonul de alune care trece prin stratul fin si stralucitor de caramel, apoi prin cel ademenitor de ciocolata, dobandind astfel o forma perfecta, totusi am fost dezamagiti cand ne-am cumparat o ciocolata Snickers de la magazin.
Nu de putine ori in interiorul ambalajului am gasit firmituri de ciocolata, sau batonul tesit, fisurat, dar mai mult decat atat nu ni s-a mai parut ciocolata atat de buna si gustoasa asa cum ne asteptam vazand-o la televizor, infasurata in perfectiune! De ce aceasta? Pentru ca acea perfectiune era un fals si uz de fals! Ne-a fost prezentata o imagine falsa pentru a ne starni dorinta de a avea, pentru ca defapt acesta si este scopul reclamei: de a stimula consumul.
Aproape cu totii ne aducem aminte ca am fost pacaliti in nenumarate randuri de frumusetea unui produs, vazand ca ceea ce am cumparat nu este intocmai cu ceea ce am vazut in reclama. Si-atunci am devenit frustrati ca am fost pacaliti, ca ni s-a prezentat ceva ireal, o imagine falsa a unui lucru pe care ni-l doream.
Totusi, din pacate exista o alta frumusete care o detroneaza in falsitate si grosolanie pe cea a produselor publicitate. Nu este lucru pe lumea aceasta care sa fie falsificat mai mult decat frumusetea feminina. Sprancene mai subtiate si mai ridicate, buze rujate proeminent, obraji fardati, par si unghii vopsite, si iata cum femeia s-a inregimentat in industria de publicitate proprie.
Surioara care imi citesti aceste randuri, doar stii ca frumusetea este personala si tine de sufletul fiecaruia, insa tu de ce iti trasnformi mereu frumusetea personala intr-una comerciala? De ce vrei sa-ti vinzi frumusetea chipului ca pe un baton de ciocolata? Si cui o vinzi, decat doar consumatorilor de frumusete?! Adica barbatilor usurateci care umbla cu mintea si inima plina cu pofta desfranarii, si care nu sunt din turma lui Hristos. Acei barbati care dupa ce se vor satura de ciocolata Snickers vor arunca ambalajul la gunoi iar cu urmatoarea ocazie vor consuma o ciocolata care se vinde mai “bine”.
Coaforul, fabricuta frumusetii din care toate femeile pasesc afara cu zambetul pe buze, pline de satisfactie si de increderea ca vor fi, in sfarsit, admirate asa cum isi doresc. Si ce femeie nu-si doreste sa fie admirata, sa fie deplin multumita pentru cum arata? Toate, fara exceptie.
Dar va intreb, ati vazut vreodata o icoana a Maicii Domnului la coafor sau intr-un salon de infrumusetare? Sau o icoana a unei sfinte mucenite?…Poate ca da, dar cu siguranta in cazuri exceptionale.
In schimb, ce fel de “icoane” gasim pe peretii de la coafor si centrele de infrumusetare? Icoanele omului-idol. Afise mari cu fotomodele, pozand cat mai senzual si atragator posibil. Chipuri purtatoare de frumusete patimasa, care aprind trupul cu pofta, chipuri in care frumusetea este desacralizata si denaturata complet.
Insa ce legatura are salonul de infrumusetare cu Maica Domnului? Pai are, si inca foarte mult, si am sa-ti raspund intrebandu-te: Cum te duci tu sa te faci frumoasa intr-un loc din care lipseste modelul celei mai frumoase femei din lume? Si ce fel de frumusete ti se va oferi acolo, daca nu este cea vesnic nestricacioasa a Maicii Domnului ?
De aceea nu vom gasi icoane ale Maicii Domnului si ale sfintelor cuvioase in saloanele de infrumusetare si la coafor. Caci frumusetea adevarata a sfinteniei o rusineaza pe cea falsa si lumeasca. Smerenia Maicii Domnului rusineaza vanitatea fotomodelelor. Cumintenia ei, vadeste obraznicia lor iar curatia sa dojeneste murdaria lor. Precum lumina nu are nimic de a face cu intunericul, tot asa nici frumusetea Maicii Domnului nu are nimic de a face cu frumusetea topmodelelor. Continuare »
Cine nu are in casa si nu foloseste cel putin un parfum sau spray? Atat fetele cat si baietii, folosesc parfumul ca pe ceva indispensabil pentru lumea in care traim. Si cine nu a primit sau nu a daruit macar un parfum la viata sa? Aproape toti am daruit si primit, cu siguranta, caci parfumurile sunt printre cele mai uzuale cadouri pe care am fost invatati sa le facem.
Stiind ca orice crestin trebuie sa fie atent la tot ceea ce interactioneaza cu sufletul sau, si cu aproapele lui, in perspectiva mantuirii, dar si pentru ca vedem ca toate au un rost la Dumnezeu, deci toate trebuie sa aibe un rost bine determinat si la noi, atunci este de bun simt sa ne intrebam care este rostul parfumului in viata noastra:
Daca este unul igienic, de inhibare a transpiratiei, atunci este ceva perfect normal. Dar daca are un alt scop, un scop rau mascat de unul aparent bun, atunci trebuie sa vedem cu ce ne dauneaza si cum putem sa scapam de acest rau “necesar”?!
Noi stim ca ispita vine prin toate simturile, prin vaz, prin auz, prin pipait, prin gust…si prin miros. Dar putem spune ca parfumul sau sprayul este pricina de ispita, deci de pacat? Sfintii ne invata ca este, si il asociaza voluptatii, unei forme subtile de pacat ce tinde spre desfranare. Fii pentru o clipa sincer in inima ta si raspunde-ti: Pentru ce te dai cu parfum? ca sa acoperi eventualul miros de transpiratie sau sa atragi atentia cu dulceata parfumului? Ca sa nu mai zic ca mirosul parfumului intretine si aprinde patima desfraului, ce este atat de raspandita in randul tinerilor.
Si daca ne gandim mai bine, oare utilizarea parfumului nu este o lipsa de smerenie? Caci un om smerit, intotdeauna se ingrijeste sa nu iasa cu nimic in evidenta. Unui om smerit nu-i place sa intoarca priviri asupra sa cu aspectul strident al hainelor, nici cu podoabe, nici cu mirosul parfumului, si cu nimic altceva, ci se va feri mereu de privirile oamenilor. Daca inainte parfumul era un lucru atribuit doar femeilor, astazi putem spune fara sa gresim ca si barbatii au intrat in aceeasi balta, aproape in unanimitate. Si nu e casa de crestin in care sa nu numeri macar cateva tipuri de parfumuri, sau sprayuri, after shave-uri sau apa de colonie, ce foarte bine ar fi putut fi painile unor saraci, pentru multe zile.
Poate imi vei reprosa ca nu mai traim in antichitate, caci avem nevoie de un miros suportabil, nu de refularile de transpiratie ale firii noastre cazute, atunci cand stam la cozi interminabile sau in mijloace de transport in comun si alte situatii asemanatoare. Si este de bun simt sa nu mirosim a transpiratie, caci asta ar insemna sa fim neglijenti, provocand indispunerea aproapelui. Dar stai asa. Oare nu sunt atatea si atatea antiperspirante, fara miros, ce inhiba cu succes transpiratia pentru o zi intreaga incat sa nu mai fie nevoie sa te dai cu parfum? Atunci de ce sa folosesc parfumul daca stiu ca un anti-perspirant nu-mi pune in pericol mantuirea si nici pe altii nu-i ispiteste.
Pentru ca aproape toti crestinii merg ravnitori cu moda lumii in inima, este greu sa se inteleaga astazi ca pacatul este pacat, chiar daca este facut de un singur om, sau este unul generalizat la scara planetara. Si cum cultul trupului este un “sport” actual de succes, bine intretinut prin toate mijloacele de informare, nu are nimeni timp sa-si dea seama ca nici regii sau imparatii din urma noastra, nu au trait intr-atata lux si desfatare ca noi. Dar, pentru cine are urechi de auzit…sa auda.
In contrast cu toate acestea, crestinul adevarat cauta smerit in rugaciune mireasma Duhului Sfant, lauda pe Domnul ce a impodobit florile pamantului cu minunate parfumuri, se indulceste cu mirosul de tamaie si cel de mir, si isi inalta gandul si inima la cereasca patrie, la “cele ce ochiul n-a vazut si urechea nu a auzit si la inima omului nu s-a suit“.
Insa poate imi vei spune: “Cu ce ma opreste un parfum sa fiu mai bun? Sau ma scapa de patimi cumva? Ma face sa ma apropii mai mult de Dumnezeu?”
Pai ce parfum, ce spray, ce apa de colonie de pe lumea aceasta te duce cu gandul la rai? Niciunul! Toate au un miros strain de Dumnezeu, toate au iz de moarte sufleteasca, toate te tin captiv cu mintea si inima aici pe pamant si toate vor pieri intr-o buna zi. Dar mirosul sfintelor moaste, dar mirosul mirului, mirosul cetinei de brad, al tradafirilor, al busuiocului…? Cum te inalta la Creator? Vezi diferenta?
Ia sa stai adulmecand mirosul teilor… sa vezi cum ti se ridica privirea in sus spre cer!
Ce te tine legat pe pamant…nu te lasa sa mergi la rai, asa ca fiecare stie ce are de facut.
Poate am auzit de multe ori spunandu-se ca frumusetea vine din interior sau ca Imparatia Cerurilor este in inima noastra, dar am perceput acestea fie ca pe o simpla metafora, fie ca pe ceva imposibil de avut.
Dar iata in continuare cuvintele cuviosului nostru parinte Siluan Athonitul, despre cum se pierde si cum se castiga frumusetea chipului.
“Am cunoscut odata un baietel. Era ca un inger: ascultator, constiincios si bland, alb si imbujorat la fata, cu ochi luminosi, adanci, buni si linistiti. Dar cand a crescut, a inceput sa traiasca in necuratie si a pierdut harul dumnezeiesc; iar cand a ajuns la treizeci de ani semana in acelasi timp cu un om si cu un demon, cu o fiara salbatica si cu un talhar, si toata infatisarea lui era aspra si infricosatoare.
Am cunoscut si o fata foarte frumoasa, cu o fata atat de luminoasa si placuta, ca multe fete pizmuiau frumusetea ei. Dar pacatele au facut-o sa piarda harul, si abia de te mai puteai uita la ea.
Dar am vazut si altceva. Am vazut oameni care veneau in monahism cu fete uratite de pacate si de patimi, dar care, prin pocainta si printr-o viata cucernica, s-au schimbat si au ajuns foarte placuti la vedere.
Odata, Domnul mi-a dat sa vad la Vechiul Russikon un ieromonah duhovnic la vremea marturisirii, in chipul lui Hristos. Statea in picioare in locul in care se asculta marturisirile, stralucind in chip negrait si, desi parul sau era cu totul alb din pricina varstei inaintate, fata lui era frumoasa si tanara, ca a unui baiat. Am vazut un asemenea chip la un episcop in timpul Liturghiei. L-am vazut asa si pe parintele Ioan din Kronstadt, care prin fire era la infatisare un om obisnuit, dar prin harul lui Dumnezeu fata sa stralucea ca un inger si voiai sa te uiti la ea.
Astfel, pacatul urateste pe om, dar harul il face frumos.”
Extras din cartea “Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei” (Sf. Siluan Athonitul)
A venit primăvara, e cald afără şi frumos; am început să ne îmbrăcăm iarasi cu haine mai subţiri şi mai lejere. Pentru mine ca băiat, marea problemă de acum şi până la toamnă este să-mi păzesc ochii de fetele pe care le voi întâlni cu privirea pe stradă. Majoritatea covârşitoare a fetelor poartă pantaloni stransi pe trup şi se îmbracă foarte sumar vara, iar cele care poartă fuste, le poartă mulat sau mini. Tot acum se poartă maiouri, tricouri, bluze sau fuste transparente sau cu decolteuri si tăieturi adânci.
E foarte greu ca băiat să te păzeşti de atâtea “privelişti” smintitoare. Iar ca tabloul cotidian să fie complet încep să apară reclame la tot pasul cu femei în costume de baie sau cine mai ştie cum. Problema este în primul rând la noi, căci ar trebuie să fim mai atenti la paza mintii, să ne rugam mai mult la Dumnezeu, dar vai de acelea (aceia) prin care vine sminteala.
Iată câteva cuvinte de dojana ziditoare pentru cum ar trebuie să ne îmbrăcăm, de la avva Filothei Zervakos:
“Despre femei ce să mai spun? Nu au în minte altceva decât cum să se împodobească. Se întrec una pe alta în veşminte. Ce să spun şi despre îmbrăcămintea necuviincioasă pe care le îndeamnă să o poarte născocitorul răutăţii, diavolul. Vai şi amar! Cum de nu le e ruşine femeilor creştine? Ţigăncile şi musulmanele se îmbracă decent, pentru a nu-i sminti pe bărbaţi, pe când femeile creştine, care au tradiţie de la Hristos, de la apostoli, de la Sfinţii Părinţi să se îmbrace decent, au ajuns la nebunie desăvârşită prin felul în care se îmbracă! Taţii şi mamele să fie pilde bune şi să nu-şi lase copiii – povăţuindu-i cu iubire de Dumnezeu – să se îmbrace necuvios. Iar bărbaţii să le ferească pe femeile lor de îmbrăcămintea indecentă, căci vor da socoteală în ziua Judecăţii. Femeile care intră în biserica lui Dumnezeu îmbrăcate necuviincios şi fără de ruşine, fac voia diavolului. Mai bine să nu calce pe la biserică, fiindcă în afară de faptul că nu au nici un folos din asta, îi vatămă şi îi smintesc şi pe ceilalţi credincioşi din biserică. Continuare
Cineva acum câteva zile a căutat pe internet “cum sa atrag atentia unui baiat daca nu am voie sa ma machiez” şi a ajuns la noi pe site. Multe lucruri caută oamenii pe internet, aţi fi foarte surprinşi dacă aţi vedea ce fel îl întreabă oamenii pe Google despre problemele lor ca şi cum ar fi cel mai bun prieten, şi ca şi cum n-ar avea pe altcineva să le răspundă. Oamenii au multe întrebări la care vor răspuns dar la multe dintre ele se ruşinează să întrebe, fiind probleme mai delicate.
Îmi aduc aminte un slogan frumos pe care l-am auzit la Discovery şi mi-a rămas în minte: “the beauty is in the eye of the beholder” şi care m-a făcut să înţeleg că nimeni şi nimic nu este frumos sau bun pentru toată lumea şi la fel nimeni şi nimic nu este urât sau rău pentru toţi. Frumuseţea este în ochii celui care priveşte, şi nu este ceva de sine stătător. Totul este personal în lumea aceasta, inclusiv frumuseţea. Frumuseţea este relaţia specială care se creează între două persoane.
Mama îmi este aşa dragă pentru că o iubesc mult, dar poate în ochii altora e doar o femeie de 46 de ani. În ochii mei părintele duhovnic este luminos şi blând şi cu drag mă gândesc la chipul şi la vorbele lui, dar poate în ochii altora este doar profesorul de facultate care le-a pus o notă proastă. Soţia mea mi-e dragă şi o iubesc mult şi când mă uit la ea văd toţi ani pe care i-am petrecut împreună şi toate clipele frumoase prin care am trecut, dar poate în ochii altora este doar Iulia, colega lor de birou. Nu machiajul creează frumseţea ci relaţia personală dintre două persoane.
Dar dacă totuşi vrei să atragi atenţia unui băiat, îţi recomand un altfel de machiaj: Continuare
De ce ne vopsim, de ce ne coafam, pentru cine vrem sa aratam “bine”? E la moda de la mic la mare sa-ti schimbi look-ul, sa-ti schimbi culoarea sa te mai mucegaiesti la ochi, acolo unde probabil viermilor nu le v-a placea, nu-i asa?
Stiati ca…asa incep curiozitatile din Atlas-uri….si totusi, stiati ca ceata mastilor (asa se numesc de fapt ceata diavolilor) va da impresia ca sunteti mai “frumoase” cu roz si verde-n par? Dar cu albastru pe la ochi? Ca sa nu mai vorbim de negreala de rimel! Oau, dar si cerceii au rostul lor, imi fac urechile mai mari si fara ei cei din jur ma vor considera “taranca” sau mai nou “taran”, nu-i asa? (dar si cuvantul taran sau taranca, daca ar sti lumea cu adevarat ce-nseamna ar aprecia, pentru ca sunt oameni muncitori)….
Si daca ai stii cum se prapadesc de ras satanele in spatele oglinzii cand tu te schimonosesti…Si cum sa nu te vopsesti cand esti atat de palida si ai parul atat de alb? Ce daca sunt si barbati vopsiti doar e moda, nu? Si la liceu nu pot intra pe poarta daca nu am colorit….Pai daca Bunul Dumnezeu ma creea asa, ma nasteam cu albastru in jurul ochilor si cu roti de car la urechi, dar Bunul Dumnezeu in marea Bunatate cereasca ne-a facut pe toti frumosi dupa “chipul si asemanarea Sa”…De ce stricam creatia si frumusetea care ne-a dat-o Tatal Nostru Bun si Drag, Bunul Dumnezeu?
Astazi s-au facut mari companii care se ocupa de “cosmetice”, ca sa nu mai vorbim de experientele care le fac pe bietele animale drept cobai care trec prin chinuri. Pai ce are draga, nu trebuie sa arat bine pe strada? Ce,vrei sa spuna lumea ca nu sunt ingrijita? Pai da, dar lumea vede frumusetea sufletului? Comerciantii de cosmetice au creat adevarate “mituri” despre produsele “minunate” care nu imbatranesc niciodata,care iti scoat in evidenta tot ce vrei: pometi, gura, ochi, sprancene… Continuare
Intrucat, preocuparile tinerilor in general, si mai ales ale celor de astazi, sunt trupesti si orientate cu precadere spre sexualitate m-am gandit ca ne-ar fi de folos urmatoarea relatare din cartea Tinerii si sexualitatea, scrisa de indragitul nostru teolog Danion Vasile: Scrisoare pentru fetele cu sâni modesti
Daniela: “Mie îmi place sa am sânii foarte mari sau foarte dezvoltati. Prietenii mei m-au parasit si nu mai vorbesc cu mine fiindca eu nu am sânii dezvoltati ca celelalte prietene ale mele.”
Nicoleta: “Nu ma dezvolt deloc, toti ma resping, chiar si baietii. Înca la vârsta mea nu am avut un prieten, îmi vine sa ma omor. Va rog frumos sa-mi spuneti ce sa fac ca sa îmi creasca si mie sâni si sa fiu si eu mai grasa”
Diana: “Am un mare complex: nu am sânii mari. Îmi este rusine sa ma îmbrac cu bluze mulate, toti baietii îsi bat joc de mine, toti striga dupa mine, aceste “faze” ma duc la exasperare. Din punct de vedere fizic mi se fac multe complimente: ca am un corp frumos cu o exceptie, ca arat “cool”. Am vorbit cu putini baieti, ultimul meu prieten mi-a spus în fata ca nu mai putem fi prieteni pentru ca nu am sâni si m-a parasit. Sunt disperata! Tin foarte mult la el, m-a parasit pentru o “vagaboanda”. Ma gândesc la o posibila sinucidere, nu mai suport acest chin.
Ma deranjeaza daca mi-am luat o bluza, o rochie noua iar cand ies cu ea in oras mai vad si alta fata(fete) purtand exact aceeasi bluza sau rochie. Eu vreau sa fiu unica!
Ma chinui sa asortez hainele si culorile ca sa ies si eu in evidenta…sau fiu admirata si apreciata. Imi place moda si m-as plictisi amarnic fara ea, dar sincer, simt uneori ca ma oboseste pentru ca nu este statornica, se schimba tot timpul…apar noi tendinte, revine iar brusc la clasic, si pentru toate acestea am batai de cap.
Trebuie sa-mi reinoiesc garderoba, pe cea veche trebuie sa o aduc la zi si ma straduiesc sa fac combinatii care sa-mi reuseasca.
Astfel ma invart intr-un cerc vicios care ma oboseste inauntrul meu si cateodata imi dau seama de lucrul acesta, dar tentatia culorilor si noilor modele de haine, posete, accesorii ma face sa uit, aducandu-mi bucurie de suprafata. Pana la urma nu am ce face pentru ca vreau sa fiu tot timpul frumoasa chiar daca frumusetea este trecatoare!
Dar stai asa…frumusetea chiar e trecatoare? Nu cumva exista frumusete permanenta, vesnica care sa ma faca unica si pe care eu sa nu o stiu? …sau poate am auzit dar nu i-am dat importanta, calcand-o in picioare ca pe o cenusareasa? Citeşte tot
Poate părea puţin exagerat dar haideţi să vă spun ce am văzut chiar ieri în mallul Plaza din cartierul Militari. Pe pereţii mari de afară şi în interior sunt câteva afişe publicitare gigantice care fac reclamă întregului mall. Pe afişe scrie “Pure shopping” şi arată imaginea a doi tineri, o fată şi un băiat, unul lângă altul, având aripi de îngeri şi fiind îmbrăcaţi în alb, iar fundalul e pe un albastru azuriu şi cu câţiva norişori pufoşi.
Ştiu că noi oamenii mergem la cumpărături să ne relaxăm, să mai scăpăm de monotonie, să ne simţim bine pâna la urmă. Poate câteodată mergem de nevoie sau câteodată mergem ca un moft. Dar afişul publicitar îmi spune altceva. Afişul vrea să divinizeze la nivel mental bucuria shopping-ului. Afişul vrea să arate că shopping-ul e printre cele mai curate şi mai angelice bucurii. Iar termenul “pure shopping” mă duce cu gândul la o senzaţie pură, fără nimic rău în ea, până la urmă la o senzaţie divină, din altă lume – aşa cum arată şi afişul cu îngerii. Citeşte tot
Nu-i aşa că naturaleţea, zâmbetul cald şi gingaş, ochii senini, sunt frumuseţea exterioară a fetelor pe care baieţii le admiră si le caută cel mai mult? Nu-i aşa că voi, fetelor, vreţi să fiţi admirate tot timpul de prietenul (soţul) vostru, să fiţi frumoase chiar şi dimineaţa când vă treziţi?
Fetele sunt ca şi florile: sensibile, fiecare cu parfumul ei, cu frumuseţea ei, nu este niciuna ca cealaltă.
Dar noi baieţii avem o mare durere…de ce vă ştirbiţi frumuseţea adevarată şi o ascundeţi sub culori artificiale, machiaje, rujuri şi alte “unelte” special create şi promovate pentru voi de marile companii, pentru a-şi umfla conturile chinuindu-ne pe noi toţi?
Oare Dumnezeu care a facut toate păsările, florile, aşa frumoase, unele cu o singura culoare, altele cu sute de culori şi nuanţe, care mai de care mai încântătoare, nu putea să pună şi pentru voi fetele culori mai intense pe buze, ochi, pe obraji sau par, ca să fiţi admirate? Oare nu v-a facut El ca să placeţi baieţilor fără să depuneţi vreun efort?
Dar dacă nu aţi aflat până acum vă spun…aşa cum sunteti voi în mod natural aveţi toate ingredientele ce va trebuiesc pentru a plăcea viitorului prieten si soţ. Sunteţi frumoase aşa cum sunteţi, de ce vă ascundeţi sub un chip rece, care nu este al vostru? Dacă am colora un trandafir, o crizantema sau crin cu alte culori, dacă am schimba parfumul florilor ar mai fi aşa frumoase cum sunt ele? Mă indoiesc. Citeşte tot
Ne ingrijim deseori de aspectul fizic, de aspectul exterior si nu de cel interior. Suntem nemultumiti de felul in care ne-a plasmuit Dumnezeu in pantecele mamelor noastre, si incepem sa ne creem singuri o imagine pe care ceilalti sa o aprecieze, eventual, sa o admire. Mai ales tinerii, sunt atat de preocupati de acest aspect, incat au uitat ca frumusetea chipului vine din interior, vine din inima.
Intrucat, preocuparile tinerilor in general, si mai ales ale celor de astazi, sunt trupesti si orientate cu precadere spre sexualitate m-am gandit ca ne-ar fi de folos urmatoarea relatare din cartea Tinerii si sexualitatea, scrisa de indragitul nostru teolog Danion Vasile:
Ma deranjeaza daca mi-am luat o bluza, o rochie noua iar cand ies cu ea in oras mai vad si alta fata(fete) purtand exact aceeasi bluza sau rochie. Eu vreau sa fiu unica! 
Nu-i aşa că naturaleţea, zâmbetul cald şi gingaş, ochii senini, sunt frumuseţea exterioară a fetelor pe care baieţii le admiră si le caută cel mai mult? Nu-i aşa că voi, fetelor, vreţi să fiţi admirate tot timpul de prietenul (soţul) vostru, să fiţi frumoase chiar şi dimineaţa când vă treziţi?
Comentarii