20 articole la fiecare click |
 Ne nastem, crestem, ajungem mari, ne mutam la casele noastre, apoi facem copii pe care ii invatam sa faca acelasi lucru ca si noi. De mici suntem invatati sa invatam cat mai bine, sa fim cat mai pregatiti pentru societatea si vremurile in care traim.
Inainte, cine avea 7 clase era socotit cu studii superioare, adica ca si cum ar fi facut cineva facultatea in ziua de astazi. Datorita aspiratiilor omului modern, de a avea cat mai multe lucruri si de a-si face un trai cat mai comod, iata ca firescul lucrurilor ne forteaza sa ne specializam in a face ceva anume, specializare care ia din ce in ce mai multi ani de studii. Astfel de la 4-7 clase s-a ajuns sa facem cel putin 16-18 de ani de scoala. Nu este nici o gluma.
Nu mai suntem in vremurile in care se faceau 7 sau 12 clase, ca abia dupa aceea sa ne casatorim. Pentru acele vremuri era absolut normal sa te casatoresti dupa ce terminai scoala, pentru ca scoala o terminai la 18-20 de ani. Astazi nu poti sa urmezi acest tipar daca vrei sa faci o facultate sau chiar si un master. Pur si simplu ceasul biologic al fiecarui tanar suna pentru viata de familie, iar tanarului i se spune ca e mai importanta facultatea. Nu spun ca scoala trebuie neglijata, pentru ca lucrul acesta ar fi o mare prostie, insa nu trebuie neglijata chemarea fiecaruia la viata de familie, nici cu scoala, nici cu cariera nici cu nimic. Pentru ca datorita acestor multe conditionari tinerii aleg solutia usoara a diavolului: concubinajul si iubirea iresponsabila. Datorita acestor conditionari, tinerii nu mai vad in familie calea de implinire si mantuire, ci un jug si o corvoada pe care trebuie sa o amane cat mai tarziu cu putinta.
Si nu sunt tinerii invatati si incurajati sa faca eforturi de a urma o facultate chiar daca sunt casatoriti, nu sunt invatati ca tocmai familia cu bucuriile si greutatile ei reprezinta apanajul si catalizatorul de a fi un coleg mai bun la locul de munca, un vecin mai bun, un fiu(fiica) mai bun(a), un om mai bun in viata de zi cu zi.
Nici banii, nici scoala si nici cariera nu formeaza caminul. Ele pot forma cel mult o casa. Caminul insa, il formeaza doar dragostea dintre barbat si femeie, dragoste pe care o intregeste, o binecuvinteaza si o sfinteste Dumnezeu. Si tocmai dragostea din sanul familiei trebuie sa se rasfranga asupra societatii, pentru a o face mai buna si mai frumoasa. Continuare »
 Manutele mele sunt inca mici, de aceea nu te astepta la perfectiune cand fac patul, cand pictez sau cand arunc mingea. Treaba pe care am făcut-o eu, te rog sa nu o faci înca o data. Voi simti ca nu am făcut fata asteptarilor tale. Încearca sa iei partea buna din tot ceea ce fac; bucura-te ca m-am chinuit sa ma leg singur la pantofiori, chiar dacă n-a iesit decat un nod.
Piciorutele mele sunt inca mici, te rog frumos nu face pasi mari, ca sa pot tine si eu pasul cu tine. Nu uita ca sunt la început de drum. Ai rabdare cu mine. Voi învăta totul, dar treptat-treptat. Nu ma grabi, nu ma condamna si nu te necaji cu mine! Lumea aceasta are atatea mistere pentru mine, iar tu trebuie sa-mi fii invatator pe drumul vietii.
Ochii mei sunt inca mici, nu au vazut lumea asa cum ai văzut-o tu. Te rog, lasa-ma sa aflu totul, fara sa ma pedepsesti pentru curiozitatea mea. Si nu mă limita inutil! Nu te enerva cand intreb prea mult, prea des si cateodata acelasi lucru. Eu nu cunosc lumea din jurul meu si nici nu am pe altcineva în afara de tine sa intreb. Fa-ti, te rog, timp si pentru mine, explicandu-mi ce stii despre lumea aceasta frumoasa si fa aceasta bucuros si plin de dragoste.
Nu te teme sa-mi fixezi limite si reguli. Sigur le voi respecta dacă esti consecvent în aplicarea lor. Insa dacă astazi spui una si maine alta, sigur voi deveni confuz si nu voi mai sti ce este interzis si ce nu. Nu ma compara mereu cu fratii mei, cu colegii mei sau cu oricine altcineva. Sunt unic si niciodata nu voi fi la fel ca altii.
Sigur am si eu ceva special, fa-ti doar putin timp si vei vedea si partile mele bune. Eu nu voi fi pentru multa vreme copil, lasa-ma sa-mi trăiesc copilăria si sa ma bucur de ea. Nu îmi incarca programul cu tot felul de lucruri care nu sunt pentru varsta mea. Acum lasa-ma doar sa ma joc! Continuare »
 Fata se numeste M. si e studenta anul I la o faculatate de medicina (19 ani). Baiatul – I. – 26 ani, fara studii superioare, dar deosebit de inteligent si capabil; lucreaza. S-au cunoscut pe net acum 3 ani, au devenit buni prieteni, iar cel mai adesea discutate subiecte erau cele despre Dumnezeu si grijile duhovnicesti. Trei anotimpuri au fost fideli amicitiei lor, pentru ca apoi sa-si dea seama ca, de fapt, sunt indragostiti. Peste alte doua, s-au intalnit. Prima data, superb… S-au intalnit a doua oara (peste 2luni), a treia (peste jumatate de an)… Prutul a incetat sa-i desparta abia din momentul celei de-a patra intalniri, cand M. a venit in Romania la studii. Foarte bine… Acuma se vad ceva mai des, la intervale de saptamani, si nu luni. Aceasta pentru ca orasele lor de resedinta nu coincid. I. se gandeste serios la casatorie, M. e indecisa; rudele lui il tot intreaba cand se insoara; rudele ei o sfatuiesc sa nu se grabeasca la maritat. Tinerii insa vor ca iubirea lor sa fie binecuvanatata de Dumnezeu, prin Taina casatoriei…
Care-i totusi problema?
M. i se spune ca e prea tanara pentru a se casatori, ca mai intai trebuie sa termine facultatea (6 ani), sa aiba un loc de munca, sa fie, cat de cat, independenta din punct de vedere financiar, cu “picioarele pe pamant”. Mai mult! E sfatuita mai degraba sa traiasca in concubinaj, ca “riscurile” sunt mai putine (in caz de nelamuriri, daca se ajunge la despartire, macar problemele divortului sa nu le aiba); sau o indeamna sa cunoasca si alte persoane, sa nu fie atat de naiva ca sa creada ca prima sa dragoste e neaparat si ultima. Cei mai ingaduitorii, pur si simplu, ii zic sa nu se grabeasca…
Ea ar fi de acord, pe de o parte, cu reprosurile ce i se adreseaza. Intr-adevar, nu simte ca ar fi pregatita pentru viata de familie, or isi da seama ca, de fapt, niciodata nu se va simti pregatita. Un an sau doi de facultate pentru ea ar trece la fel ca toti cei 6, nu insa si pentru el… El o vrea de sotie, vrea el sa-i ofere tot sprijinul necesar, dar 6 ani ar insemna prea mult…
Continuare »
 Sfantul Maxim Marturisitorul tine sa ne spuna ca: „nu mancarurile sunt rele, ci lacomia pantecelui; nci facerea de prunci, ci curvia; nu banii, ci iubirea de bani; nici slava, ci slava desarta. Iar daca-i asa, nimic nu e rau din cele ce sunt decat reaua lor intrebuintare, care vine din negrija mintii de-a cultiva cele firesti” (Filocalia vol. 2, pg. 77) Ori ceea ce ingrijoreaza astazi este faptul ca senzualitatea ia locul iubirii si placerea trece in locul comuniunii. Amorul liber este socotit ca un lucru normal, iar casatoria a devenit pentru multi un mijloc lesnicios de a dobandi placeri si o asigurare impotriva neputintelor de la batranete.
Crestinii, insa, stiu bine ca nunta este Taina iubirii, „Taina mare in Hristos si in Biserica”, avand ca scop procreatia (nasterea de prunci) si desavarsirea personala a sotilor, unul prin altul si amandoi prin Hristos Dumnezeu. Parintele Staniloae spune ca cei doi casatoriti in comuniunea si daruirea lor Il privesc pe Hristos privindu-se unul pe altul. Iar comuniunea dintre sot si sotie se intareste prin copii.
Nenorocirea este ca tocmai acesti copii, care au rolul de a intari comuniunea familiei binecuvantate prin Taina Cununiei, sunt avortati fara mila de mama usuratice si necredincioase cu acordul tatilor lenesi si care nu vor sa-si asume odata cu trairea placerii ce rezulta din actul sexual si raspunderea cresterii pruncilor care se vor zamisli in mod natural, dupa randuiala inscrisa in fire de Dumnezeu, Creatorul vietii. Impiedicarea zamislirii copiilor prin tot felul de mijloace si uciderea copiilor in pantece transforma acutl sexual intr-o sursa de placere fara finalitate, golind astfel pe omul care a ales viata lumeasca de adevaratul lui sens si conducandu-l de fapt spre urmari ce nu vor intarzia sa apara, adica spre nefericire si disperare care vor degenera in final in vicii cu urmari grave.
Transformarea placerilor sexuale intr-un idol duce la alegerea iresponsabila a pornografiei, a mijloacelor contraceptive si a crimei de avort ca modele de viata, incat acestea reprezinta plaga vremii noastre, precum lepra in antichitate si ciuma in evul mediu. O statistica recenta ne informeaza ca prin acceptarea sexualitatii, intreaga tara s-a transformat intr-un adevarat abator in care sunt ucisi fara mila aproape un milion de copii in fiecare an.
Continuare »
 Daca intrebi un tanar casatorit sau necasatorit cam cati copii si-ar dori sa aiba, iti spune cu hotarare ca unul, doi, s-au cel mult trei copii. Pe oricine ai lua la intrebari, nu ai sa gasesti un parinte sau viitor parinte care sa-si doreasca mai mult de trei copii, fie ca este credincios sau necredincios, fie ca este sarac sau bogat, sau in oricare alta situatie. Filozofia nasterii copiilor este ca unul ar fi cel mai usor de crescut si fara sacrificii prea mari, doi insa este totusi mai bine decat unul deoarece ar creste copii mai frumos impreuna si, Doamne fereste, in caz ca te dezamageste unul din ei, sau iti moare inaintea ta, macar stii ca-l ai consolare pe celalalt. In schimb trei copii este deja dorinta unor inimi largi.
Dar sa vedem cum stau familiile de astazi cu mai mult de trei copii. Foarte putine, extrem de putine la numar fata de media generala a copiilor dintr-o familie, aceste familii se descurca in general mai modest din punct de vedere financiar, parintii nu au mofturi prea mari de la viata aceasta, ci isi doresc pentru copiii lor o scoala care sa-i scoata din stramtorari, si sa se capatuiasca si ei la casele lor.
Acum revenind la dorintele noastre vis-a-vis de nasterea copiilor, imi vine in gand intrebarea De ce ne dorim doar unul, doi, maxim trei copii, cand bunicii si inaintasii nostri au avut cate 5,7,10 sau chiar 12 copii?!? De unde diferenta aceasta atat de mare intre ceea ce era un lucru practic si firesc pana acum 40-50 de ani, acela de a avea “multi” copii, fata de ceea ce ne dorim noi astazi, adica maxim 3? Care a fost schimbarea care a produs o asa diferenta si cum ne afecteaza?
O prima cauza ne-o confirma situatia curenta de degradare a familiei, adica utilizarea metodelor contraceptive la scara larga, prin ingradirea si impotrivirea fata de nasterea fireasca a copiilor. Datorita dezvoltarii tehnologice si a cresterii posibilitatii de consum in economie, acum toata lumea are acces la prezervative si anticonceptionale. Farmaciile colcaie de aceste blestematii. Blestematia si mai mare este ca se fac si avorturi. Adica, de 40-50 de ani incoace, mai mult ca oricand nu se lasa sa vina copiii la rand. Oare ceilalti frati ai nostri care trebuia sa fie printre noi, unde sunt acum? Intrebati parintii!
Continuare »
 Multe rauri de cuvinte s-au scris despre frumusetea si taina casatoriei si multe rauri de rugaciuni s-au varsat pentru apararea acesteia, insa si mai multe rauri de lacrimi au curs de pe urma intelegerii gresite a casatoriei din partea oamenilor, de aceea vom scrie si noi ca, poate-poate vom mai gasi pe cineva pe cale care sa aiba urechi de auzit si inima de implinit.
Casatoria se asemana cu calatoria a doi indragostiti care pleaca intr-o excursie. Inainte de a pleca la drum, cei doi pregatesc bagajele din timp, pentru a lua cu ei toate cele trebuincioase. Masina trebuie sa fie alimentata cu combustibil, complet functionala si curata. Cei doi porumbei ai iubirii se odihnesc bine inainte de plecare si isi planifica esentialul excursiei cu multa bucurie.
Tot asa facem si cand ne inhamam pe drumul casatoriei. Viitorii soti se pregatesc cat mai bine, se curata de toate patimile, se “incarca” cu mult entuziasm, isi fac toate planurile impreuna, pentru ca amandoi vor deveni un trup cand vor porni la drum, adica vor merge cu aceeasi masina.
Odata stabilita tinta excursiei toata frumusetea calatoriei va depinde de relatia dintre cei doi soti si cum se vor raporta la peisajele ce le vor iesi in cale.
Astfel porniti la drum, vedem bine ca masina nu are decat un singur volan, prin urmare un singur sofer, deci nu poate conduce decat unul din cei doi soti, altfel masina ar intra cu siguranta in copac sau in alti participanti la trafic daca amandoi ar incerca sa conduca in acelasi timp.
Tot asa si Dumnezeu a lasat in casatorie ca barbatul sa fie cap familiei si sa o conduca dupa legile Sale. Asa cum soferul conduce dupa niste reguli bine determinate din codul rutier pentru a nu pati vreun accident, tot asa si barbatul trebuie sa-si conduca familia dupa “regulile” lui Hristos, ca sa nu fie in pericol familia, si sa nu se abata necazuri asupra lor. Continuare »
 Prea repede apare gândul divorţului şi prea uşor ne împăcăm cu el, ca şi cum ar fi cea mai bună soluţie. Te-ai certat cu el (cu ea), v-aţi supărat, v-aţi zis cuvinte grele, de la un timp relaţia voastra s-a răcit… Oare trebuie să divorţez ? Mai e oare vreo soluţie?
Noi oamenii suntem foarte schimbători, azi aşa, mâine invers. Chiar dacă azi ne-am certat… mâine ne putem îmbrăţişa, putem şterge totul. Părintele Stăniloae spunea că Dumnezeu a lăsat spaţiul ca să ne apropiem unii de alţii când ne iubim, şi să ne putem depărta atunci când nu ne înţelegem bine. Spaţiul trebuie depăşit prin parcurgerea distanţei, pentru a ajunge la persoana iubită. Depăşirea distanţei prin efort, este jertfa pe care o depui pentru a ajunge la cel pe care-l iubeşti.
Te-ai certat cu el, depărtează-te o vreme şi linişteşte-te. În loc să continui cearta sau să te gândeşti la divorţ, pleacă câteva ore de acasă ca să ai mintea mai limpede, şi vino mai târziu. Eşti foarte supărată, atunci dormi o seară la mama, sau la o prietenă şi vino mâine şi vorbeşte cu el… ai să vezi că lucrurile stau altfel faţă de ieri.
Divorţul îţi distruge şi ţie viaţa, şi lui. Divorţul marchează în rău viitorul copilului vostru. Divorţul face să dispară o parte din prietenii voştri, dacă nu toţi. Divorţul te dă afară din casă şi te obligă să locuieşti în altă parte, cu altcineva. Divorţul te obligă uneori să-ţi schimbi şi serviciul. Divorţul te târâie prin tribunale, cu avocaţi, cu certuri cu stres… Divorţul îţi strică toată viaţa în rău!
E oare aşa de greu să iertăm?! Ce dacă ieri m-am certat cu el, azi mă duc şi-l iau în braţe fără să-i zic nimic, pentru că încă n-am curaj să-i vorbesc, dar mâine o să am puterea să-i zic şi iartă-mă!
Chiar dacă el e de vină, mă duc eu şi-mi cer iertare şi îi spun te iubesc! Dacă încă e supărat, mă rog la Dumnezeu care ne-a unit şi-i zic: Doamne! Tu ne-ai unit, Tu împacă-ne! Fug la Măicuţa Domnului şi-i cer ajutorul: Măicuţa te rog îmblânzeşte-i sufletul şi linişteşte-l, şi ajută-ne să ne împăcăm! Continuare »
 Din pacate abuzurile fata de minori au luat de mult amploare in societatea noastra si din nefericire tot mai multi copii sufera de “tacere” in urma unui astfel de viol care le asigura o trauma foarte mare care intr-un fel trebuie sa iasa la suprafata si daca nu se incearca vindecarea ei prin terapie s-ar putea ca violul sa isi gaseasca consecinte in viitor in privinta legaturii interumane.In Romania si in alte tari unul din cele mai frecvente abuzuri sexuale este incestul.Acest greu pacat se intalneste in societatea noastra datorita lipsei de afectiune a parintilor si ar trebui sa ne ingrijoram pentru soarta copilasilor nostri.
In Romania au loc tot mai multe cazuri de incest. Numai anul acesta, 30.000 de minore au ramas insarcinate, unele dintre ele dupa ce au fost abuzate chiar de tatii lor.
500 de copile cu varste sub 15 ani vor deveni mame, iar statisticile ofera rezultate infioratoare: 85-90% dintre copiii abuzati sexual isi cunosc agresorul si 21% dintre copii sunt abuzati de tatal biologic. Tot mai multe voci autorizate spun ca incestul nu trebuie sa ramana o crima tacuta. Actul incestului inseamna pentru copii o tradare monstruoasa a increderii in parinti, cei care ar trebui sa-i protejeze toata viata. (Sursa www.9am.ro)
Exista doua tipuri de abuz-cel activ si cel pasiv. Abuzul activ este vorba despre agresiuni fizice evidente, uşor de identificat. Bătăi. Molestări. Abuzuri sexuale de orice fel, pînă la contactul sexual. Acestea nu sînt numai acte imorale, dar şi ilegale în aproape toate sistemele legislative.Active şi distructive, dar nu şi ilegale, sînt şi manifestările extreme ale furiei, violenţa verbală.
Ţipetele sau acuzaţiile violente şi negîndite (meritate sau nu, dar, în general, nefondate) lasă urme şi cicatrice care se vor simţi fără a se vedea. Copilul supus violenţei verbale sau emoţionale este agresat la modul activ. Abuzul pasiv-unul sau ambii parinti sunt atat de ocupati incat nu sunt la dispozitia copilului lor nici fizic,nici afectiv. Din nefericire,foarte multe forme de abuz nu sunt identificate ca atare. Continuare »
Tinerii au cazut intr-o provocare a lumii destul de grea. Multi nu stiu ce sa faca pe viitor si aleg strainatatea. De ce? Este strainatatea o solutie?
Pentru unii poate da. Majoritatea tinerilor din ziua de azi se gandesc numai la bani. Vor casa,masina.. un serviciu bun mai intai de toate…si restul pe parcurs. Multi se gandesc cum sa scape de ,,saracia” din tara deoarece sunt foarte putine sanse sa iti faci aici un viitor bun.
Am trecut printr-o experienta acum ceva timp si as vrea sa va impartasesc si voua prin cateva randuri…
Familia mea hotarase sa plecam in strainatate,si eventual sa ne stabilim acolo. Eram foarte incantata de idee,necunoscand partea dureroasa ce urma sa vina. Urma sa continui scoala acolo…colegi noi,diferiti…nu imi facusem nici un prieten desi eram de ceva vreme acolo. Ma simteam inchisa intr-o lume plina de straini, de anturaje total gresite… o lume plina de amaraciune si de lacrimi. Ma rugam neincetat de parinti sa ne intoarcem in tara, dar ei imi spuneau sa am rabdare. Am trait clipe dureroase care mi-au lasat o amintire neplacuta. Vorbeam cu tinerii de acolo, romani ca si mine si imi spuneau ca in tara nu se merita sa mai traiesti. Daca nu ai un serviciu bun, cu 5-6 milioare salariu nu poti face mare lucru. . . Unii si-au intemeiat o familie acolo, desi erau crestini au devenit catolici,protestanti sau sectanti. Cat de mult i-l schimba strainatatea pe om!
Din fericire,m-am intors in tara. Domnul stia ca dupa intoarcerea mea, ceva se va schimba in mine.
Probabil sunt si alti tineri care s-au reintors in locul natal. Defapt, viata nu este legata numai de locul natal. Nu trebuie sa stai toata viata in orasul sau tara in care te-ai nascut, nu intelegeti gresit mesajul. Important este sa i-L lasam pe Domnul sa ne decida viitorul, si nu noi sa-l decidem. Sa-l luam cu noi oricunde am merge, sa nu-L parasim niciodata. Noi nu stim unde ne este mai bine, in tara sau in strainatate dar Dumnezeu sigur stie! Cu toate acestea, tinerii care nu-L cunosc nici nu se gandesc la El in clipa plecarii…
De ce cautam o viata mai buna in alta parte? Nu suntem multumiti de viata pe care Dumnezeu a randuit-o pentru noi?
Daca as avea un suflet curat v-as sfatui probabil altfel, v-as scrie cuvinte cu mai mult folos. Dar ma uit la sufletul meu care nu este deloc curat…si incerc macar pe altii sa ii ajut prin vorbele mele.
Nu lasati strainatatea sa va distruga. Nu lasati ca strainatatea sa va rapeasca bucuria,pacea. Cereti-i lui un viitor mai bun si veti vedea cate binefaceri ve-ti primi! Nu cautati altceva, ci doar Imparatia Cerurilor, si celelalte vi se vor adauga voua. Vreti adevarul? Nu strainatatea este adevarul, adevarul este Dumnezeu. Vreti viata? Impartasiti-va cu trupul si sangele Mantuitorului si veti trece de la moarte la viata.
Chiar va rog din suflet sa-mi scrieti ce binefaceri aduce strainatatea. In afara faptului ca acolo castigi bani mult mai usor, altceva nu as gasi. Si totusi, ce folos are daca devii bogat peste noapte? In jurul tau sunt mii de saraci care nu au banii tai si care se straduiesc sa traiasca din putinul care i-l au. Eh..ei cum traiesc? Nu au nici masina,nici vila. Traiesc cu Dumnezeu. Asta va cer si voua; sa traiti cu Dumnezeu. Avandu-L pe El in sufletele noastre nu vom duce lipsa de nimic. Aveti incredere in Mantuitorul si nu in straintatea cumplita care ne amageste.
Ne lasam prinsi in cercul lumesc al destertaciunilor. Desi credem ca devenim mai tari noi slabim din ce in ce mai mult. Credinta este cea care slabeste inlauntr-ul nostru.
Cati dintre tinerii care au plecat in strainatate, si-au mai adus aminte de Dumnezeu? Foarte putini. Omul isi aminteste de Dumnezeu doar la nevoie sau necaz. In rest…se bazeaza pe bucuria si placerea pe care banii o aduc. O bucurie lumeasca care te departeaza de Dumnezeu.Sunt f multi care pleaca de la o varsta foarte frageda. Nici nu vreau sa ma gandesc la fete in special,care pleaca pentru anumite scopuri in strainatate..stiti si voi care:)
Ma intristez si ma uimesc in acelasi timp de ceea ce poate face strainatatea.
Pleci grabit..inocent..zambetul copilariei inca il porti in suflet. Te intorci la fel de grabit, dar cu un suflet schimbat,inchis..intunecat de patimi. Ai pierdut oare zambetul care i-l aveai la inceput? Mai cauta-L… sunt sigura ca nu strainatatea te invata sa zambesti:).
 Tinerii au cazut intr-o provocare a lumii destul de grea. Multi nu stiu ce sa faca pe viitor si aleg strainatatea. De ce? Este strainatatea o solutie?
Pentru unii poate da. Majoritatea tinerilor din ziua de azi se gandesc numai la bani. Vor casa, masina si un serviciu bun mai intai de toate iar restul pe parcurs. Multi se gandesc cum sa scape de ,,saracia” din tara deoarece sunt foarte putine sanse sa iti faci aici un viitor bun.
Am trecut printr-o experienta acum ceva timp si as vrea sa v-o impartasesc si voua prin cateva randuri.
Familia mea hotarase sa plecam in strainatate, si eventual sa ne stabilim acolo. Eram foarte incantata de idee, necunoscand partea dureroasa ce urma sa vina. Urma sa continui scoala acolo cu colegi noi, diferiti. Nu imi facusem nici un prieten desi eram de ceva vreme acolo. Ma simteam inchisa intr-o lume plina de straini, de anturaje total gresite, o lume plina de amaraciune si de lacrimi. Ma rugam neincetat de parinti sa ne intoarcem in tara, dar ei imi spuneau sa am rabdare. Am trait clipe dureroase care mi-au lasat o amintire neplacuta. Vorbeam cu tinerii de acolo, romani ca si mine si imi spuneau ca in tara nu se merita sa mai traiesti. Daca nu ai un serviciu bun, cu 5-6 milioare salariu nu poti face mare lucru. Unii si-au intemeiat o familie acolo, si desi erau crestini au devenit catolici, protestanti sau sectanti. Cat de mult i-l schimba strainatatea pe om!
Din fericire, m-am intors in tara. Domnul stia ca dupa intoarcerea mea, ceva se va schimba in mine.
Probabil sunt si alti tineri care s-au reintors in locul natal. Defapt, viata nu este legata numai de locul natal. Nu trebuie sa stai toata viata in orasul sau tara in care te-ai nascut, nu intelegeti gresit mesajul. Important este sa luam o decizie pentru viitor impreuna cu Dumnezeu, sfatuindu-ne cu duhovnicul, cu parintii si cu familia. Sa-l luam cu noi oricunde am merge, sa nu-L parasim niciodata. Noi nu stim unde ne este mai bine, in tara sau in strainatate dar Dumnezeu sigur stie! Cu toate acestea, tinerii care nu-L cunosc nici nu se gandesc la El in clipa plecarii… Continuare »
 Am observat că societatea în care trăim astăzi este foarte permisivă şi încurajează divorţul prin pârghiile şi concepţiile ei. Divorţul nu este o opţiune, divorţul nu e “asul din mânecă” când apar probleme în familie, nu! Doamne fereşte! Se vorbeşte prea simplu de divorţ, se aduce aminte de el prea uşor. Divorţul în foarte multe cazuri nu e o soluţie.
Dacă te-ai certat o dată – de două ori cu cel iubit, asta nu înseamnă că gata! s-a terminat. Dacă soţia te-a supărat şi nu face ce crezi tu că e bine, asta nu înseamnă că trebuie să divorţezi. Dacă soţul nu spală vasele sau se uită prea mult la televizor, sau iese prea des cu prietenii în oraş, soluţia nu e ruperea căsniciei. Dacă relaţia dintre voi doi a devenit monotonă asta nu înseamnă că totul s-a terminat, sau că de acum lucrurile vor sta şi mai rău.
Ce frumoasă e această unire dintre bărbat şi femeie. Chiar şi marele Apostol Pavel se miră zicând: “Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.” Cine poate şti ce e în sufletele a doi tineri îndragostiţi care se gândesc zi şi noapte unul la celălalt, şi care-şi doresc să rămână împreună mereu, pe veşnicie? Numai Dumnezeu ştie şi numai El îi uneşte cu harul Său.
În cartea “Cântarea Cântărilor” din Vechiul Testament se vorbeşte despre un tânăr şi o tânără şi de dulcea lor poveste de dragoste. Sfinţii Părinţi ne spun că frumoasă tânara e Mireasa lui Dumnezeu: Biserica iar tânărul minunat este Hristos. Astfel relaţia dintre bărbat şi femeie este folosită pentru a explica relaţia dintre Dumnezeu şi poporul Său (în Vechiul Testament) sau dintre Hristos şi Biserica Sa (în Noul Testament). Oare e puţin lucru? Ce mare minune e iubirea dintre un bărbat şi o femeie încât poate să fie luată ca model pentru legătura dintre Dumnezeu cu Biserica Sa. Ce onoare acordă Domnul căsătoriei şi familiei, iar noi îi dăm aşa repede cu piciorul. Continuare »
 Intai e Domnul…ii tine imbratisati pe amandoi, le da putere sa zambeasca chiar daca au si dureri. Domnul o imbratiseaza pe doamna, chiar daca nu au fost toate zilele roz, clipele frumoase petrecute impreuna au lasat loc si de imbratisari la batranete. Spera sa apuce si o imbratisare la nunta de aur…cum o vrea Domnul, pana atunci se bucura de fiecare clipa…cand se intampla sa mai uite (doar stiti ca asa e la batranete…mai si uiti, nu numai te uiti) am eu grija sa le reamintesc.
Domnul citeste mult dar si asculta atunci cand le citesc eu; doamna citea si ea…foarte mult, acum doar asculta…un accident vascular a sters ceva dar dragostea a reparat cateceva pe ici pe colo. Dragostea si imbratisarile multe, in orice moment al zilei, cu motiv sau fara. Domnul are 82 de ierni iar doamna 78 de toamne…cum au trait fiecare anotimp asa traiesc si acum… Uitandu-ma la ei, invat cea mai importanta lectie din viata mea…fericirea se castiga prin antrenament zilnic…
Astazi, doamna s-a bucurat de o Taina…când ne-am pregatit sa o primeasca i-am citit si un psalm…pe cel pe care eu il citesc zilnic pentru a nu uita ce este cu adevarat important: Continuare »
 Cu siguranta ati auzit deja de celebra intrebare a copiilor, cand sunt mici: “Mama, tata cum se fac copii?” Desigur nu e usor de raspuns la o asemenea intrebare si pentru ca traim in “secolul vitezei” parca ni se pare si mai greu de raspuns celor mici “cum se fac copii”. Teoria cu barza desigur a cazut de mult in societatea noastra , cat timp copii nostri au acces la multe informatii pe internet si la televizor.
Dar cea mai importanta ramane increderea copilului in parinte cand vine vorba de aceasta intrebare. Cu mine mama mea s-a purtat cu atata grija incat eu in clasa I credeam in Mos Craciun cu adevarat. Era farmecul Craciunului care nu ma lasa sa refuz existenta mosului. De asemenea in societatea noastra parintii sunt tentati sa le ofere copiilor Tv-ul si Pc-ul la varste foarte mici ,din cauza urmatoarei idei:parintii stau foarte mult timp la serviciu si nu au timp de copilas (oare de ce l-au mai facut?) si cand vin acasa vin obositi si parca nu ii mai arde nimanui de joaca cu cel mic si simt nevoia sa rasplateasca cumva absenta lor din casa oferindu-le multa, multa singuratate…care consta in pc-ul daruit si in mult timp la Tv la desene animate (in care se practica violentele de tot felul).
Parintilor va iubiti copii?Atunci nu ii lasati pe mana calculatorului si a televizorului…nu ii lasati ca acestia sa ii educe. Cat de mult ne iubim noi copii cand la varste fragede le oferim lucruri foarte mari si daunatoare, cand ei doresc doar atentie? Insa ce le putem raspunde copiilor la intrebarea articolului? Le putem raspunde ca Dumnezeu a hotarat ca ei sa vina in lume. Si venirea lor in lume nu se putea face decat in cadrul unei casatorii binecuvantate de Dumnezeu si unite prin iubire. Si Dumnezeu vazand iubirea dintre cei doi soti a daruit in burtica mamei un copilas care a stat 9 luni acolo si apoi a venit in lume. Si nu cred ca i-am mintit cu ceva astfel, chiar daca curiozitatea celor mici nu se va opri aici. Daca va rugati la Dumnezeu sa raspundeti la aceste intrebari El va va lumina sa raspundeti pe intelesul celor mici. Doamne ajuta!
(Adrian)
 O prietenă dragă nouă m-a rugat să scriu câteva vorbe despre Taina Căsătoriei. O să vă povestesc cum am trăit eu şi soţia mea taina căsătoriei în cei trei ani de când ne-a unit Dumnezeu, şi cum am simţit-o real în viaţa noastră.
Cele mai frumoase momente ale noastre le-am trăit în timpul căsătoriei, deşi “gura lumii” zicea că suntem prea tineri, că ar trebui să mai stăm să ne bucurăm de viaţă şi apoi să ne “legăm la cap”. Am stat patru ani împreună, şi n-am vorbit niciodată că vrem să ne căsătorim dar simţeam asta, ştiam asta, era ceva normal…venea de la sine, ne vedeam impreună, facem planuri de viitor…
Ne doream foarte mult să stăm mai mult unul cu altul şi tocmai asta ne-a făcut să ne căsătorim. N-am fi ajuns unde suntem astăzi dacă nu-l aveam pe părintele duhovnic, am fi luat-o pe alături, ne-am fi dat şi noi după obiceiurile lumii şi poftele lumii. Cel mai frumos moment în ziua nunţii a fost în Biserică, unde a slujit chiar părintele nostru duhovnic. Era ceva tainic, el care ne ştia şi cu bune şi cu rele, acum stătea în faţa noastră şi se ruga lui Dumnezeu pentru noi ca să ne unească; slujea încet şi cu luare aminte, ca un tată grijuliu, pentru ca totul să iasă bine, pentru ca Dumnezeu să ia aminte la fiecare cuvânt al rugăciunii.
După ce ne-a unit Dumnezeu cu harul Său, am băut împreună din “paharul mântuirii”, paharul care simbolizează gustarea din aceleaşi bucurii şi necazuri. Părintele ne-a zis puţin mai înainte de acest moment al slujbei: “să vă rugaţi să vă dea Dumnezeu viaţă bună şi frumoasă” şi apoi să gustaţi din pahar. Ne-am rugat cu putere, mai mult cu frică, cu emoţie, să nu pierdem un moment aşa de important. A trecut cu bine, am ieşit din Biserică, era frumos afară, toţi ne aşteptau şi se bucurau pentru noi, ne simţeam uşuraţi, parcă ni se luase o piatră de pe inimă, am urcat în maşină şi stăteam şi ne uitam unul la altul şi nu ne venea să credem că suntem soţi şi sotie. Continuare
 Multi tineri flirteaza pentru a-si face o prietena, unii flirteaza pur si simplu de dragul flirtului, iar altii au flirtat si nici macar nu au fost constienti de acest lucru. Din pacate putini sunt cei carora flirtul le da mustrari de constiinta, si sa-i faca sa caute adevarul despre acest fenomen (cel putin in randul tinerilor)
In cele mai multe cazuri baietii flirteaza activ iar fetele pasiv. Baietii sunt mai directi in gesturi si se fac usor intelesi datorita naturii masculine, mai atrasa de partea sexuala. Fetele in schimb, sunt mai rezervate, incearca sa joace pe degete cat mai mult partenerul de flirt: vorbe dulci, priviri frumoase, gesturi seducatoare, atingeri accidentale si multe alte tehnici. Dar pana cand este discutie si cand incepe flirtul ?
Noi stim ca am fost atentionati clar de Domnul Hristos “ati auzit ca s-a zis celor de demult: “sa nu savarsesti adulter. Eu insa va spun voua: Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui” (Ev. Matei Cap. 5: 27-28)
Nimeni nu este ferit de acest subtil păcat, nici cei căsătoriţi, nici cei maturi, nici cei în vârstă, nici măcar monahii. Ţin minte cum un monah din pustie a văzut odată chipul unei femei şi apoi în zilele următoare diavolul l-a ispitit cu desfrânarea tocmai prin închipuiri cu acea femeie. De multe ori bariera dintre discuţie şi flirt este insesizabilă. Nu este nici o problemă pentru cei care n-au prieten sau prietenă sau nu sunt căsătoriţi, să încerce să se facă plăcuţi…. e ceva absolut normal….femeia e atrasă de bărbat şi bărbatul de femeie. Dar e o mare problemă când flirtezi doar de dragul flirtului sau flirtezi deşi ai pe altcineva sau eşti căsătorit. Continuare
 Copiii reprezintă cel mai frumos dar de la Dumnezeu, un dar de mult preţ, care ne schimbă viaţa, fie că vrem, fie că nu vrem. Încă din momentul în care apar simptomele unei sarcini, femeia, care urmează să devină mamă, se schimbă ca persoană. Acest element nou care apare în planul său existenţial face ca totul să capete un nou sens, iar viaţa ei – o altă direcţie. Mă refer aici la tinerele care acceptă vestea bună şi se bucură că va veni pe lume copilul său. Pentru o altă categorie, care trăiesc numai pentru plăcere, nu au o relaţie stabilă sau se află în diverse situaţii, un copil nu este deloc o veste bună şi chiar vor să se descotorosească de această fiinţă care le va strica „viitorul”, uitând de cuvintele Sfântului Apostol Pavel că- femeia se va mîntui prin naştere de fii.
Să fii mamă nu e deloc uşor şi o spun din experienţă, însă e cel mai minunat lucru care ţi se poate întâmpla, dacă îţi asumi maternitatea încă de la aflarea veştii. Am întâlnit, din nefericire, mulţi tineri care nu sunt pregătiţi să fie părinţi, deşi acceptă ideea că vor avea un copil şi se pregătesc pentru venirea acestuia numai din punct de vedere material. Nu judec pe nimeni, mai ales că nu ne naştem învăţaţi şi se vor ivi ocazii să învăţăm toată viaţa, prin propriile trăiri, însă trebuie să fim pregătiţi psihic, emoţional, social şi mai ales spiritual. Continuare
|
|
Comentarii