Când eram mică, mergeam la biserică în fiecare duminică şi în zilele de sărbătoare cu mama mea ori cu bunica. Resimţeam totul ca o sărbătoare, ne îmbrăcam frumos, luam o floare din grădină ca să o punem la o icoană, sau pur şi simplu să o ţinem în mână, mă bucuram că toate “băbuţele” mă mângâiau pe păr şi îmi dădeau câte o bomboană. Mai era bucuria colivei de la vreun parastas, un lănţişor sau o iconiţă strălucitoare cumpărate pentru mine că am fost “cuminte”. Dar peste toate acestea îmi aduc aminte de un fel de bucurie pe care o găseam la biserică şi pe care o aduceam acasă.

Când am mai crescut, lucrurile s-au schimbat. Preferam filmele pentru copii del ora 10 de la TV, puse parcă intenţionat, ca să oprească toţi copiii de la mersul la biserică. Mama ne mai certa… şi aşa a apărut un fel de reticenţă. Apoi, în adolescenţă, mergeam că “aşa trebuie” să facă un copilul credincios, cu frică de Dumnezeu…dar gândul meu nu era la biserică.

Au trecut anii…şi mergeam la biserică fiindcă aşa făceau părinţii, că trebuie ca şi copiii noştri micuţi să fie educaţi în acest sens. Şi cu toate acestea, simţeam ceva tainic şi liniştitor în timpul slujbei.

Asta până într-o zi, când mi-am pus serios întrebarea: Cum a rezistat Biserica Ortodoxă atâţia ani, în timp ce alte “biserici” aveau mereu nevoie de o “trezire”…

Îmi aduceam aminte de fiorul acela din copilărie, şi am simţit un dor adânc şi o sete de a înţelege Sfânta Liturghie. Şi Domnul a “întâmpinat” această căutare a mea cu o conferinţă organizată de ASCOR pe această temă, apoi am primit în dar o carte “EUHARISTIA -Taina împărăţiei” de Alexandre Schememann, apoi am participat la o tabără unde un părinte a explicat pe înţelesul tuturor, ce se petrece la Sfânta Liturghie.

M-a copleşit totul…Taina pe care o resimţisem din copilărie, se dezlega miraculos în sufletul meu. Simţeam “seducţia” Harului liturgic! Atât de copleşită am fost de frumuseţea Sfintei Liturghii în tot ceea ce conţine aceasta!!! Am plâns mult atunci, şi de atunci la fiecare slujbă am lacrimi în ochi, mă copleşeşte prezenţa lui Dumnezeu, mai ales în timpul cântării “Pre Tine te lăudăm, pe Tine te binecuvântăm, Ţie îţi mulţumim Doamne….” Continuare »

Aş vrea să vorbesc câteva cuvinte despre Vecernia la bisericile de mir şi în mod special la Vecernia din zilele de lucru. Mă refer la bisericile de mir deoarece în oraşul în care sunt nu există mănăstiri, aşa că nu mă pot referi la problema asta. Dacă Sfânta Liturghie e datoria minimă ce trebuie s-o îndeplinim faţă de Dumnezeu şi Sfântul Maslu este slujba prin care căutăm ajutor la Dumnezeu pentru necazurile noastre pământeşti, la Vecernie nu sunt prezenţi aşa mulţi credincioşi. Mie  îmi este atât de dragă Vecernia…

Motivul principal e că participarea la această slujbă e un ritual de dragoste al omului faţă de Dumnezeu. Atunci când eşti obosit(ă) după o zi de muncă singurul lucru pe care îl ai în cap e să te duci în locul cel mai drag ţie şi care te odihneşte: acasă la soţ/soţie, copii, televizor, calculator etc. Cei care merg la Vecernie o fac tot din acelaşi motiv, pentru că aici găsesc ceva ce îi odihneşte. O întâlnire cu Cineva care îi odihneşte, o vizită la un Prieten pe care cei care vin la biserică Îl iubesc şi sunt odihniţi de El. Dar ce este iubirea?

Când ne gândim la ceea ce este iubirea de obicei ne apar în minte nişte declaraţii de dragoste nu ştiu cât de măreţe, sacrificii uriaşe pentru cel iubit şi tot felul de nebunii prin care să-i arătăm persoanei iubite ce simţim pentru ea. Dar experienţa ne arată că de obicei aceste iubiri pe cât de explozive sunt, pe atât de repede se sting şi uneori se transformă chiar şi în ură. Continuare »

Trecerea dintre ani este percepută de fiecare într-un anumit fel. Astazi, lumea, în proporţie din ce în ce mai mare, hotărăste să petreacă noaptea de revelion în moduri total neduhovniceşti, mai ales tinerii care reprezintă generatia de mâine.

Eu, având o vârstă de numai 16 ani, mereu mi-am petrecut revelionul acasă cu o sticlă de şampanie, la restaurant sau în centrul oraşului alături de unii prieteni şi de familie urmărind focul de artificii. În ultimii doi ani, după ce urmăream petrecerea din mijlocul oraşului, imi mai aminteam şi de bunul Dumnezeu şi mai treceam vreo zece minute pe la biserică, pentru a mă ruga ca Domnul nostru Iisus Hristos să îmi călăuzească paşii în noul an şi aprindeam lumânări, şi aşa se încheia noaptea de revelion pentru mine, nu prea duhovniceşte. Vreau să menţionez faptul că, biserica unde merg eu este deschisă de dimineaţa până seara zilnic, iar în zilele mari de sărbătoare este deschisă toată noaptea. De aceea şi în noaptea dintre ani, biserica este deschisă, iar părintele meu duhovnic oficializează Sfintele Slujbe în cinstea Sfântului Vasile.

Anul acesta, de Crăciun am mers împreună cu mama la Sfânta Spovedanie. Ea a intrat în discuţie cu o femeie ce vine si adesea la Sfânta Biserică si i-a mărturisit mamei mele că anul trecut de revelion a stat toată noaptea la slujbă şi a avut parte de un an deosebit de bun, fiind convinsă ca bunul Dumnezeu a ajutat-o pentru ceea ce a făcut. Pe mine m-a pus pe gânduri acest fapt şi Dumnezeu mi-a luminat mintea şi am luat decizia cea mai corectă posibilă: am vrut să merg şi eu deoarece eu simţeam că nu îi răspund cum se cuvine lui Dumnezeu pentru tot ce îmi oferă El. Îmi părea puţin ciudată decizia pe care am luat-o fiindcă nu mi-am mai petrecut noaptea de 31 decembrie la bisercă, dar aveam o dorinţă arzătoare în suflet să fac acest lucru. La început îmi făceam probleme dacă voi rezista, dacă nu imi va fi rău. Aceste gânduri au venit de la cel rău pentru a mă întoarce din drum, dar bunul Părinte Sfânt m-a ajutat ca toate acestea să îmi dispară. Continuare »

La  manastiri  Sfanta  Liturghie  se  savarseste in  fiecare  zi  a  anului, in  afara  de  zilele  aliturgice mentionate  in  calendar. Este  o  mare  bucurie   duminica  sa  participi  la  Sf. Liturghie. Si  daca  am putea  merge  si  in  timpul  saptamanii  ar  fi  cu  adevarat  minunat.

Tin  minte  ca  acum  vre-o 5 ani, cand  am inceput  sa  merg  si  eu duminica, la fel  ca  tot  crestinul ortodox  la biserica, cand  ma  intorceam  acasa  imi  ziceam “De-abia  astept  duminica  viitoare… uite, nici  bine  n-am plecat  si parca  iarasi  as  vrea”. Parca  mi  se  facea  un  fel  de  dor. Pe  atunci, fiind  la  inceput, am  ales  sa merg duminica   pentru  Sf.Liturghie la  mitropolie. Nu  ma  gandeam  sa  merg  la  biserica  de parohie  pentru  ca  gandeam ca daca  voi  merge acolo multe batrane se  vor  uita cam lung  la  mine. La  mitropolie  nu  avea  cum  sa bage  de seama  nimeni  ca  sunt  noua  pe  acolo, deoarece  aici  vin  oameni din  toate  zonele  orasului.

Si  intr-o  zi  am  descoperit  ca  aici  la  mitropolie se  face  Sf.Liturghie  in  fiecare  zi. Si eu  care  eram  cumva  insetata, mi-am  dorit  sa vin  si  eu cat  mai  des. Citisem  de prin  carti cate lucruri  minunate se  petrec  in  timpul  Sfintei Liturghii. Citisem  in  “Viata  si  Invataturile  Sfantului  Ierarh Nifon” cum in  timpul  Sf. Liturghii  sunt  de  fata  Sfintii si  Ingerii, cum la  Apostol se  arata Sf.Pavel  si-l  indruma  pe  citet iar  la  Evanghelie, fiecare  cuvant  ce  iese din  gura  preotului  este  ca  o  flacara. Dar  cel mai  mult ma  cutremura ceea  ce  citisem  despre  momentul  epiclezei (cand  painea  si  vinul  se  transforma  in  Trupul și Sangele Domnului).

Si  cand  eram  la  Sf. Liturghie ma  gandeam  ca in  acele  momente  este  acolo pe  masa Sf.Altar  insusi  Mantuitorul si era  cu  totul  uimitor  sa  stiu  ca  El  e  chiar  atat  de  aproape  de mine. Ma  bucuram  ca  am  sansa  sa  ma  intalnesc  in  fiecare  zi  cu  El. Ma  bucuram  ca  am  sansa  sa fiu in  fiecare  zi cu  Sfintii, Heruvimii  si  Serafimii laolalta . Plecam  de  acolo cu  o  liniste  multa. Cand  paseam afara  din  biserica  parca  iesiam  dintr-o  lumea sfanta si  reveneam  la  lumea  asta. Si  tot  mergand atat  de  des  la  Sf.Liturghie mi-am  dat  seama  ca  nici  o  zi   nu  as  vrea  sa mai  lipsesc. Iar  atunci  cand  lipseam  simteam  ca  ziua  aceea  era  altfel…era  fara  intalnirea  aceea  tainica  din  monetul  epiclezei. Continuare »