20 articole la fiecare click |
 Mă gândeam odată cum ar fi să stau la Sfânta Liturghie, iar în Biserică să fie numai persoane pe care le cunosc. Cum ar fi ca toată biserica să fie plină de prieteni, cunoştinţe, rude, părinţi, colegi, profesori, vecini, etc. şi toţi să ne ştim unii cu alţii, oriunde întorci capul să vezi o faţă cunoscută.
E ciudat uneori când mă duc duminica la Biserică şi conştientizez că o parte din cei dragi ai mei în acel moment fac altceva, se duc în alte locuri. E ciudat pentru că realizezi că alţi oameni nu acordă aceeaşi importanţă lui Dumnezeu şi Bisericii cum i-o acorzi tu, şi prin asta îţi scade puţin entuziasmul, îţi răceşte cu câteva procente credinţa.
De aceea Biserica suntem noi toţi, din acest motiv ne spun Sfinţii Părinţi că dacă suferă un mădular al trupului suferă tot trupul. Mi s-a întâmplat să fiu la miezul nopţii, de revelion, în Biserică iar o parte din prietenii noştri să fie la petreceri. Ceva era ciudat, nu mă puteam bucura cu toată inimă, mă durea că alţii nu-L cunosc pe Dumnezeu, că Biserica era aproape goală. Raportând această experienţă la un meci de fotbal în care tot stadionul îşi susţine în cor echipa, toţi având acelaşi sentimente: de bucurie când echipă dă gol, de mâhnire când ratează, de întristare când pierde… Atunci înţelegi ce-nseamnă ca sentimentele tale să mai fie şi-n inimile a 30 000 de oameni. Continuare »
Sensul mantuirii aduse noua de Hristos este atat de bogat incat nu poate fi exprimat, in complexitatea lui, de nici un termen biblic si nici de toate la un loc. Mai semnificativi sunt trei termeni: rascumparare, impacare si mantuire.
Vorbim de al treilea termen: mantuirea. S-a vorbit foarte mult despre acest aspect dar inca nu l-am inteles.
Foarte multi tineri se intreaba ”cum pot sa ma mantuiesc, cum e sa fii mantuit?”.Hristos ii mantuieste pe oameni intrucat se extinde in ei si ii incorporeaza in Sine, facandu-i madulare ale Trupului Sau tainic.
Biserica este extinderea comunitar-soborniceasca a lui Hristos cel inviat in oameni, in care se realizeaza treptat asimilarea oamenilor cu Acesta prin Duhul Sfant, care ii pastreaza si ii dezvolta ca persoane distincte cu o individualitate a lor atat in fata lui Dumnezeu, in actul credintei, cat si in fata celorlalti membri ai Bisericii. Deoarece ne aflam in ultima saptamana a Postului Adormirii Macii Domnului,m-am gandit sa scriu si cateva cuvinte despre Maica Domnului. Ei bine, o sa spuneti ”ce legatura are Maica Domnului cu titlul dat acestui articol?”. Nici nu ne inchipuim cat de mare este aceasta legatura . Părintele Ioachim spune că „a avea pe Maica Domnului protectoare în viaţa noastră pământească înseamnă a avea siguranţa mântuirii şi pe cea a bucuriei veşnice de a o întâlni în lumea de dincolo“.
As vrea sa ne apropiem de Nascatoare de Dumnezeu, dar mai ales, de vorbele Sfintilor Parinti. Ei o lauda si o maresc pe Nascatoarea de Dumnezeu, ceea ce noi pacatosii nu facem. Nu facem nu pentru ca nu stim, dar nu ne dorim acest lucru. Suntem orbi duhovniceste, firea noastra este cazuta si iubim pacatul. Suntem fii ai pacatului si nu dupa har ai Maicii Domnului. Cum ne putem mantuii daca nu o avem pe Maica Domnului protectoare? Cum putem sa ne departam de pacate daca nu o cautam pe Ea? Daca nu il cautam pe Fiul, cel intrupat din Sfanta Fecioara? Continuare »
 Săptămâna trecută am fost în Paris cu familia câteva zile. În afară de frumuseţea extraordinară a oraşului şi de farmecul lui molipsitor, ce mi-a atras atenţia foarte mult au fost turiştii. Parisul este asaltat la propriu de turişti în fiecare zi. Mii şi mii de oameni din întreaga lume vin să viziteze unul dintre cele mai frumoase oraşe din lume. Asta face ca la intrarea în obiectivele turistice să fie cozi foarte mari. Astfel, ca să urcăm în Turnul Eiffel am stat la coadă în jur de o oră şi la fel am facut la Palatul Versailles.
Stând la rând, aşteptând să ne vină rândul să cumpărăm bilete auzeam vorbindu-se limba germană, spaniolă, italiană, franceză, japoneză, arabă, olandeză, română, etc. Eram la Turnul Eiffel dar părea a fi un adevărat Turn Babel, unde s-au întâlnit toate naţiile de pământ. Noi stăteam la coadă cu fetiţa noastră de 10 luni, şi pentru că se plictisea ne jucam în fel şi chip cu ea. Coada era în spirală aşa încat aveam oameni şi in faţă, şi in spate, şi-n stânga şi-n dreapta. Sofia, drăgălaşă şi lipicioasă cum e din fire, se juca cu toţi turiştii. Zâmbea la ei, râdea, îi atingea, le întindea mâna…. Şi toţi cu care se juca o îndrăgeau, se bucurau de ea, se jucau cu ea, îi vorbeau, îi zâmbeau. Sofia fura câte un zâmbet chiar şi celor mai serioşi sau mai timizi.
În acele momente mă gândeam cât de uşor se ataşează oamenii de un copil, indiferent de neamul din care provin sau de cultura lui. Toţi se bucură în preajma unui copil, pentru că cei mici nu au prejudecăţi, nu privesc cu răutate, nu caută să fie egoişti ci doar vor să se joace, au privirea blânda şi inima curata. Copii sunt fără de păcat. Ruşi, olandezi, francezi, germani, englezi, africani, americani, japonezi, etc…. toţi se simt atraşi de un copil, niciunuia nu îi este frică. Harul lui Dumnezeu din inima curată a unui copil îi atrage cu aşa mare putere pe toţi, le smulge câte un zâmbet, le înmoaie inima, le înveseleşte ziua. Continuare
|
|
Comentarii