20 articole la fiecare click |
 A trecut si 8 martie, toata lumea a sarbatorit “Ziua Femeii”. Toata lumea a cautat in graba cadouri, flori si martisoare, dar poate unii am uitat, dragii mei, sa-i aducem multumire si Maicii Domnului care a nascut pe Domnul Hristos si sa ii oferim si ei ceva in dar de 8 martie. Dumnezeu nu e impotriva acestei zile festive, dar El totusi doreste sa ne manifestam si fata de Maica Sa.
La ora de franceza de astazi am participat la o discutie cu doamna profesoara pe tema “Femei celebre care au lasat in urma lor ceva important pentru umanitate”. Si o colega din fata a raspuns: Fecioara Maria, iar raspunsul doamnei profesoare de franceza a fost: “Da intradevar, Maica Domnului este cea care l-a tinut in brate si L-a crescut pe cel mai minunat si luminat Om”. Este o adevarata bucurie ca din aceasta enumeratie nu a fost uitata Maica Domnului. Mie mi se umple sufletul de Bucurie cand ma gandesc cat de emotionant este sa te gandesti la Maica Domnului in cadrul unei sarbatori mai mult lumeasca, decat dumnezeiasca.
De ce este importanta Maica Domnului? Maica Domnului este importanta, deoarece a nascut pe Mantuitorul lumii, deci este Usa manturii prin care Domnul a venit in lume. Este incaperea Duhului Sfant, care a impodobit-o cu darurile Lui si s-a pogorat asupra ei si s-a zamislit cel mai minunat prunc. Este cea care are mainile mai puternice decat heruvimii si serafimii cerului, pentru ca L-a tinut pe cel Necuprins. Este cea care L-a nascut pe Domnul Hristos intru nestricaciune, facandu-se astfel Vas ales al lui Dumnezeu.
Este Maica lui Dumnezeu pe care Hristos, Domn si Dumnezeu adevarat, a ascultat-o cu atata drag in perioada prunciei Sale. Este Incununarea noii Eve prin care lumea s-a izbavit de stramosescul pacat. Este cea in care Domnul a vazut smerenie curata si traire curata. Este poarta crestinilor catre Rai. Este Insasi pilda curatiei interioare pe care orice om ar trebui sa o aiba.
De ce lumea uita pe 8 martie de Maica Domnului? Pentru ca modelul femeii pe care oamenii o cinstesc nu este femeia-mama, femeia-iubitoare, ci mai degraba modelul femeii de succes, frumoasa si cu o cariera stralucita dar fara familie si copii. Dar sa nu deznadajduim. In mijlocul acestei “sarbatori” se mai gasesc si tineri care sa isi impartaseasca sentimentele curat si pe acordurile ceresti fara sa o uite pe Maica Domnului, caci este singura Femeie din lumea careia ii vor reveni urmatoarele atribute Fecioara si Mama….
(Adrian)
 Am simtit nevoia sa va mai scriu. Este 1 decembrie si la televizor sunt multe programe de vizionat. Am zis ca in aceasta seara o ora sa ma rup de tv si sa citesc mai multe rugaciuni. Am citit mai intai rugaciunile de seara si apoi ” Paraclisul Maicii Domnului ” care este extrem de frumos. La Paraclis ma simt foarte bine. Eram obisnuit sa il citesc in fiecare joi seara, deoarece asa vazusem intr-un documentar ortodox ca se face in manastiri, si astazi l-am citit, incalcand asa zisa “regula” a mea.
Azi ma simt mai departe de Domnul si stiu si cauza, insa nu stiu ce sa fac sa imi revin. In ultima vreme, chiar post fiind, am inceput sa vorbesc si mai urat, sa nu mai tin asa, cu religiozitate limbajul vulgar ascuns. E vorba de anturaj, liceul, si cand toti vorbesc urat, sunt tentat a ma lua dupa ei. Dar haideti sa va zic despre paraclis.
De vreo 3 luni, il rostesc in fiecare joi. Imi place mult sa il citesc, dar si sa il cant. Se deschide mai ales cu psalmul deosebit pentru mine si anume Psalmul 102, urmand cantarea “Dumnezeu este Domnul si s-a aratat noua, bine este cuvantat, cel ce vine intru numele Domnului”. Intrarea in rugaciunea profunda se face insa odata cu Psalmul 50 ce da dovada de o sfintenie nemarginita.
In cartea mea de rugaciuni, sunt cateva pasaje mai evidente pe font italic si de obicei eu le cant pentru ca imi plac foarte mult. Rugaciuni deosebite in paraclis sunt si “Umple, Preacurata de veselie viata mea, daruindu-mi bucuria ta cea nestricata…” sau “Cauta cu milostivire, cu totul laudata, Nascatoare de Dumnezeu…”
Rugaciunile din “Paraclisul Maicii Domnului” unduiesc si improspateaza sufletele noastre. Ne ofera armonie si nadejde. Ne invata sa fim mai buni. Ultima rugaciune este catre Maicuta, in care ii cerem ajutorul, e deosebita! De asemenea si acestea: Continuare »
 Dupa cum stiti Valeriu Gafencu este unul din marturisitorii martiri de pe timpul comunismului! In cartea care v-o recomand sa o cititi: “Intoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide este povestita minunea aratarii Maicii Domnului, mai multe aflati acum cand voi reda pasajul minunii:
-Ioane, tu imi esti cel mai bun prieten. Dar nu ca prieten vin la tine, ci ca sa iti cer sfat, sa ma supun tie.Vrei sa ma asculti? (Valeriu Gafencu)
-Te ascult, am raspuns eu (Ioan Ianolide, insusi autorul), dar nu stiu daca voi fi vrednic de increderea pe care mi-o arati.
Valeriu a plecat ochii si mi-a spus linistit:
-In noaptea asta am privegheat! Asteptam sa vin cantecul colindei mele. Doream sa fie foarte frumos. Il cantam in minte. Il desluseam din cercurile inalte din care cobora. Cam greu pentru mine , caci nu cunosc notele muzicale si trebuie sa o fac dupa ureche.
Eram deci treaz senin si lucid, cand deodata am vazut ca am in mana mea fotografia Setei (fata pe care o iubise). Uimit de intamplare am ridicat privirea si la capul patului meu, am vazut-o pe Maica Domnului imbracata in alb, in picioare, vie, reala! Era fara prunc! Prezenta ei mi se parea materiala. Maica Domnului era aievea langa mine. Eram fericit. Uitasem totul. Timpul parea nesfarsit. Atunci Ea mi-a spus:
“-Eu sunt dragostea ta! Sa nu te temi! Sa nu te indoiesti! Biruinta va fi a Fiului Meu. El a sfintit locul acesta [Maica Domnului vorbeste de centrul de la Targu Ocna unde erau "ingrijiti" medical n.n.] acum pentru cele viitoare! Puterile intunericului cresc si inca vor mai inspaimanta lumea, dar vor fi spulberate. Fiul meu asteapta pe oameni sa se intoarca la credinta. Azi sunt mai cutezatori fii intunericului, decat fii luminii. Chiar de vi se va parea ca nu mai exista credinta pe pamant, sa stiti ca totusi izbavirea va veni, dar ca prin foc si prin parjol. Lumea mai are de suferit. Aici insa e multa credinta si am venit sa va imbarbatez. Indrazniti lumea e a lui Hristos!”
Continuare »
 Gânduri multe mă împresoară…şi sufletul mi-e greu, mă apasă neîncetat. Suspin şi mă gândesc mult la Tine, lucrez şi îmi aduc aminte de Tine, mă doare şi îmi aduc aminte de chipul Tău, şi de fiecare dată când greşesc, mi-e ruşine şi încerc să mă ridic. Şi îmi este dor de Tine, mă simt mereu neputincios, şi întunecat la minte, simt cum ispitele mă cuprind şi cănd strig la tine, o adiere se aşterne în suflet. În adâncul meu simt o căldură, şi ochii mi se înmoaie, şi aş vrea să nu mă laşi Măicuţa mea niciodată.
Cum aş putea să mă comport mai bine şi mai frumos? De ce mereu greşesc? Îmi este greu să lupt mereu cu patimi, dar ştiu că orice voi suferii este spre binele meu. Ştiu că atunci eu la Tine mă întorc, şi de fiecare dată te strig.
Dacă fraţii mei mă ceartă, este pentru binele meu, eu trebuie să văd unde greşesc. Nu am răbdare deloc cu mine, vreau să nu mai judec, să nu mă mai enervez din orice lucru mărunt şi să mă gândesc că oamenii toţi sunt sensibili, au suflete şi suferinţe…
Şi îmi este tare greu şi simt că fără Tine, eu nu pot…şi te rog Maicuţa mea, ceea ce eu greşesc, fraţii mei să nu facă. Să fie ei luminaţi şi puternici în credinţa Lui Hristos. Să fie ei iubitori şi înţelegători cu mine, să-mi arate unde greşesc. Nu vreau minuni, vreau să-mi văd păcatele mele, şi să mă desprind uşor de ele. Măicuţa mea, în fiecare zi cer multe, unele poate nici nu-mi sunt folositoare, altele le cer pentru că lumea asta mă tulbură, parcă ne convinge pe toţi să credem că sunt lucruri indispensabile…şi îmi este ruşine că lucruri folositoare sufletului prea rar îţi cer…
Şi mă desprind aşa greu…iar vine vrăjmaşul şi mă ispiteşte, şi eu mă necăjesc tare….
Ajută-ne Măicuţa mea, acoperă-ne cu Preasfânt Acoperâmântul Tău şi fie ca toţi cei care se gândesc la Tine, şi se roagă Ţie, să găsească alinare la Tine şi îmbrăţişare!
Multe rauri de cuvinte pline cu lauda catre Maica lui Dumnezeu, au brazdat inimile credinciosilor si multe vor brazda inimile noastre in continuare. Dar nici unul din astfel de cuvinte nu l-am putem intelege daca nu ar fi Sfanta Fecioara prezenta in viata noastra cu grija si dragostea ce ne-o poarta. De aceea m-am gandit sa scriem impreuna acest articol, marturisind fiecare de ce ne este draga Maicuta Domnului, si daca ne-a ajutat cu ceva sa spunem cum am fost ascultati si ingrijiti. Si astfel, din marturiile noastre, poate vom tese cu totii un covoras al recunostintei, pe care sa-si odihneasca Maicuta genunchii atunci cand se roaga Domnului ca sa se indure de noi si sa nu ne piarda in pacatele noastre.
Pe mine m-a ajutat Maicuta Domnului atunci cand nici un om de pe pamant nu ar fi putut sa ma ajute cu ceva, atunci cand nimeni si nimic de pe pamant nu ma mai putea ridica din suferinta pacatului. Si mi-a ascultat Maicuta rugaciunile deindata, si mi-a alinat toate intristarile desi nu as fi meritat nimic. Dar nu numai ca mi-a ascultat toate rugaciunile, ci a mijlocit sa primesc cu mult mai mult decat am cerut. Dintre multele binecuvantari primite, am primit-o si pe cea mai mare dintre ele, pe cea care este bucuria ochilor mei si zambetul buzelor mele: sotia mea. Stiu ca sunt de cele mai multe ori un netrebnic fata de Maica lui Dumnezeu, dar stiu ca de oricate ori ii cer ajutorul il primesc neintarziat. Si stiu ca cel mai mult ma indrageste cand ma rog simplu si cu durere in inima.
Voua de ce va este draga Maica Domnului?
Sensul mantuirii aduse noua de Hristos este atat de bogat incat nu poate fi exprimat, in complexitatea lui, de nici un termen biblic si nici de toate la un loc. Mai semnificativi sunt trei termeni: rascumparare, impacare si mantuire.
Vorbim de al treilea termen: mantuirea. S-a vorbit foarte mult despre acest aspect dar inca nu l-am inteles.
Foarte multi tineri se intreaba ”cum pot sa ma mantuiesc, cum e sa fii mantuit?”.Hristos ii mantuieste pe oameni intrucat se extinde in ei si ii incorporeaza in Sine, facandu-i madulare ale Trupului Sau tainic.
Biserica este extinderea comunitar-soborniceasca a lui Hristos cel inviat in oameni, in care se realizeaza treptat asimilarea oamenilor cu Acesta prin Duhul Sfant, care ii pastreaza si ii dezvolta ca persoane distincte cu o individualitate a lor atat in fata lui Dumnezeu, in actul credintei, cat si in fata celorlalti membri ai Bisericii. Deoarece ne aflam in ultima saptamana a Postului Adormirii Macii Domnului,m-am gandit sa scriu si cateva cuvinte despre Maica Domnului. Ei bine, o sa spuneti ”ce legatura are Maica Domnului cu titlul dat acestui articol?”. Nici nu ne inchipuim cat de mare este aceasta legatura . Părintele Ioachim spune că „a avea pe Maica Domnului protectoare în viaţa noastră pământească înseamnă a avea siguranţa mântuirii şi pe cea a bucuriei veşnice de a o întâlni în lumea de dincolo“.
As vrea sa ne apropiem de Nascatoare de Dumnezeu, dar mai ales, de vorbele Sfintilor Parinti. Ei o lauda si o maresc pe Nascatoarea de Dumnezeu, ceea ce noi pacatosii nu facem. Nu facem nu pentru ca nu stim, dar nu ne dorim acest lucru. Suntem orbi duhovniceste, firea noastra este cazuta si iubim pacatul. Suntem fii ai pacatului si nu dupa har ai Maicii Domnului. Cum ne putem mantuii daca nu o avem pe Maica Domnului protectoare? Cum putem sa ne departam de pacate daca nu o cautam pe Ea? Daca nu il cautam pe Fiul, cel intrupat din Sfanta Fecioara? Continuare »
 În această vizită a Fericitului Ioan a fost adusă împreună cu el din America şi Icoana din Kursk a Maicii Domnului, care a fost purtată la toate bisericile din Paris. A fost în Medon, la Biserica franceză (care era sub ocrotirea Fericitului Ioan) şi chiar şi în catedrala de pe Rue Daru.
Fratele meu George nu putuse să se închine la icoană, fiindcă fusese bolnav la pat, acasă. Ştiam că Icoana nu avea să mai vină din nou la biserica noastră, căci în câteva zile urma să se întoarcă în America şi mai trebuiau să fie vizitate multe cămine de bătrâni, precum şi casele celor care ceruseră acest lucru dinainte. Mă durea foarte tare faptul că fratele meu George nu va putea să sărute Icoana.
În acea zi preotul nostru nu era acolo – însoţea Icoana pe undeva -, şi Fericitul Ioan slujea Liturghia la noi la biserică. În timpul slujbei m-am gândit să-l sun pe fratele meu şi să-i spun să vină imediat să ia măcar binecuvântare de la Fericitul Ioan înainte ca acesta să plece.
Şi aşa am şi făcut. Fratele meu a fost de acord, dar a spus că nu poate să stea mult la biserică, fiindcă la ora unsprezece îl aştepta un client, cu care trebuia să se întâlnească. A venit şi a rămas pe culoar, aşteptându-l pe episcop să iasă din altar, însă acesta nu mai ieşea, deşi Liturghia se terminase. Eram foarte supărată văzând că şi George începuse să fie nervos. Uşa laterală a altarului era deschisă şi vedeam că Fericitul Ioan stătea înaintea mesei de la Proscomidie şi consuma Sfintele Daruri. Am îngenuncheat în faţa unei icoane a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi am început să mă rog ei în gând:
„O, Preasfântă Împărăteasă a Cerurilor ! Ajută-ne ca Fericitul Ioan să iasă din altar şi să-1 binecuvânteze pe George, altfel s-ar putea să plece chiar acum. Ai văzut că nu a putut să i se închine Icoanei minunate din Kursk. Ajută-mă, Iubită, ca dragul nostru, Fericitul Ioan, să iasă repede.” Şi apoi, întorcându-mi gândul direct spre el, am început să îl rog să iasă repede, spunând: „Ştii foarte bine că George nu a putut lua binecuvântare de la Icoană, şi acum nici tu nu o să-l binecuvântezi – apoi ce-o să se întâmple ? Ştii cât de tare o să sufăr dacă nu o să aibă binecuvântare nici de la tine.” Şi ce credeţi că s-a întâmplat ?
Chiar în momentul acela am auzit uşa de la intrare deschizându-se şi câţiva oameni intrând, dar încă nu îi vedeam. Am văzut doar că George s-a dat la o parte ca să le facă loc. Continuare »
 Maicuţa Domnului…
Ajută-mă să curăţ tot răul din mine,să fac loc binelui şi blândeţii
Ajută-mă să lepăd mândria şi să fac loc smereniei cele mântuitoare
Ajută-mă să las invidia şi pofta cea rea, şi să vină în inima mea iubirea
Ajută-mă să curăţ mintea mea, şi ochii să-i am deschişi mereu spre Tine
Ajută-mă să nu mă las convins de ispite şi să fiu tare ca un munte
Ajută-mă să nu mai vorbesc mult, şi să ţin loc de tăcere
Ajută-mă să nu mai dau sfaturi gratuite, ci să ascult mai mult oamenii
Ajută-mă să nu mai fiu egosit, ci altruist ca sfinţii Lui Dumnezeu
Ajută-mă să înţeleg suferinţa oamenilor şi spre Tine să-i îndrept
Ajută-mă să nu mai cad şi de grabă să mă ridic spre Fiul Tău
Măicuţa mea…roagă-L pe Mântuitorul nostru să fie pururea lângă noi
Roagă-L să ne ierte neputinţele, să ne vindece ca pe omul slăbănog, orb şi lepros
Roagă-L să ne primească la scaunul Sfintei Spovedanii, să ne mărturisim curat
Roagă-L tare să nu ne lase pe noi..
Mulţumesc Măicuţa mea pentru milostivirea Ta.
Oana.
 Intram in postul Adormirii Maicii Domnului, teoretic de maine, practic de azi, fiind vineri, deci tot zi de post, ultima zi din acest post va fi in data de 14 august, urmand ca in 15 august sa participam la Sfinta Liturghie.
De ce scriu acest post? Recunosc ca am avut o perioada, in care simtind beneficiile postului, indemnam pe toata lumea din jur sa tina post…eram suparator de insistenta si am realizat ca de multe ori insistand, nu faci decat sa il indepartezi pe interlocutor…asadar, de data aceasta nu vreau sa mai conving pe nimeni de nimic. Il scriu, ca pe o continuare la o discutie purtata, nu de mult, cu o prietena.
Tin post pentru ca mi se pare corect ca atunci cand ai un tel spre care tinzi, sa respecti regulile, nu selectiv ci in totalitate…daca inaintasii nostri pe acest drum au scris mii de pagini despre post si beneficiile tinerii lui, de ce sa nu profit de cele citite?!
Tin acest post pentru ca o iubesc pe Maica Domnului si asa cum o rog de multe ori sa fie mijlocitoare intre mine si Dumnezeu, consider ca cele doua saptamani de post reprezinta un simplu “sarut mana”.
Tin post pentru ca imi este mai usor sa ma rog in aceste perioade cand alimentatia devine mai putin grea.
Tin post pentru ca vreau sa tin post la ganduri urate, la filme urate, la muzica urata, la cuvinte urate…mie imi este mult mai usor sa tin post la toate acestea, daca incep cu postul la mancare…daca pentru o perioada elimin uratul din ganduri, filme, muzica, cuvinte, imi ramane timp mai mult pentru frumos si pentru cele de folos.
Tin post pentru a ma bucura si mai mult dupa trecerea postului, de toate acele lucruri minunate din viata mea, la care renunt pentru o perioada.
Spunea, foarte frumos un parinte, in postul trecut, ca daca ne-am propune ca in fiecare post sa incercam sa ne debarasam de cate o singura patima, de cate un singur viciu, rand pe rand, pana la sfarsitul vietii am avea timp sa scapam de toate pacatele…mentionez ca aceste cuvinte au fost spuse de un parinte tanar…asa se explica acest “am avea timp”…altfel, daca nu vrem sa ne furam singuri caciula, cred ca trebuie sa incercam ca in fiecare post sa scapam de cel putin doua vicii, pantru ca sfarsitul vietii sa ne gaseasca usurati de pacate. Continuare »
 A mai trecut o luna si iata ca am intrat in postul Maicii Domnului. Postul Sfintei Marii sau Postul Sîntămariei a fost rînduit să fie ţinut în cinstea Născătoarei de Dumnezeu, care, înainte de Adormirea sa, a petrecut în neîncetată rugăciune şi post. Timp de două săptămîni, pînă pe 14 august inclusiv, ne înfrînăm trebuinţele biologice, curatindu-ne la trup şi suflet. Ne aducem aminte de virtuţile Fecioarei încercînd să ne apropiem de ele prin propriul comportament.
Mi-e foarte greu sa ma gandesc la Adormirea Maicutei Domnului, insa acest post ne invata sa o cinstim mai mult, sa o iubim, sa o apreciem… ne invata sa fim ca ea. De ce o numim Poarta Cerului? Numai cei ce o cunosc si o recunosc pe Fecioara Maria ca Poarta a Cerului vor intra in Imparatia Cerului. Tot pe ea o numim si Casa lui Dumnezeu pentru ca in ea a salasluit Dumnezeu spre mantuirea sufletelor noastre. Postul Adormirii Maicii Domnului are un rol foarte important pe drumul nostru.
Atunci cand suntem slabi, lipsiti de iubirea celor din jur, tristi sau prigoniti Maica Domnului vede osteneala noastra, vede smerenia, vede postul si rugaciunea ce o facem si vine imediat in ajutorul nostru.Sfanta Fecioara Maria nu este o femeie de rand, ci este mai presus de toate femeile, este o fecioara aleasa mai inainte ca sa fie Maica lui Dumnezeu, plina de Duh Sfant si de Har si binecuvantata intre femei mai mult decat toate femeile. Nu este vorba aici de o femeie pe care moartea ar fi rapit-o ca pedeapsa pentru pacatele sale, caci ea nu s-a patat in toata viata sa,ci e vorba de o fecioara al carei trup n-a fost supus putreziciunii in mormant, ci a iesit indata ca sa se inalte la cer impreuna cu sufletul, la slava lui Dumnezeu si a Fiului Sau.
Maica Domnului este o femeie mai presus de oameni si de ingeri, iar mai presus de ea nu este decat Dumnezeu-Tatal, Sfantul Duh si Iisus Hristos, Fiul ei dupa trup. Ea este scara prin care s-a legat pamantul cu cerul si pe aceasta scara s-a coborat Dumnezeu Iisus Hristos intrupandu-se in pantecele fecioarei.Maica Domnului este cu totul deosebita. Desi imi doresc s-o descriu in mai multe cuvinte, nu reusesc. Nu ne putem imagina bunatatea fecioarei, curatia, milostivirea si blandetea sa. Sfanta Fecioara Maria a fost inaltata ,de Fiul sau, de pe pamant la ceruri cu trupul si cu sufletul;ea este maica noastra in primejdii, necazuri, este mangaietoarea noastra in suferinte. Continuare »
 1.Intr-o zona unde traiau crestinii pe vremuri alaturi de evrei, la inceputurile crestinismului se jucau copii crestini cu copii evrei. Trecand ceva timp pana in ziua de duminica in care copii crestini mergeau la biserica sa cinsteasca pe Hristos, Imparatul lumii, vazand unul din copii evrei nebagand de seama a mers si el cu copii crestini la biserica. Acolo parintele foarte frumos savarsea Sfanta Liturghie si venise momentul Impartasaniei. Toti copii crestini au mers la parinte sa se impartaseasca printre care si micul copilas evreu (impartasindu-se fara sa isi dea seama ca era potrivnic legilor lui).
Venind acasa copilasul evreu a marturisit parintilor isprava facuta, atunci tatal s-a infuriat foarte pe copilul sau si l-a aruncat in cuptor care era aprins! Si o! minune ce sa vezi? Flacarile nu se atingeau de baiatul acela, ci statea in mijlocul lor nevatamat! Atunci familia il intreaba cum de s-a intamplat acest lucru si el a raspuns: “O femeie m-a protejat pe mine cu acoperamantul ei! “Si-au dat seama cei prezenti ca era vorba de Maica crestinilor si atunci l-au aruncat in foc pe tatal lui care a ars degraba! Si de atunci familia s-a crestinat si ducea o viata in si cu Hristos!
2. In Saxonia era un om cu viata foarte inrautatita si razvratita, iar mai ales spre a huli cele sfinte era pornit si foarte obisnuit nebunul! Si la orice pricina oricat de mica zicea grele cuvinte de hula ticalosul, fara mustrare de cuget sau fara frica de pacat. Deci intr-o zi, jucand cartile a pierdut toti banii sai si maniindu-se a inceput gura lui cea diavoleasca a huli dupa obsinuinta lui ,zicand cuvinte atat de urate asupra lui Hristos, incat cei ce stateau de fata si-au astupat urechile si au fugit sa nu le mai auda! Continuare »
 …simt că mi-e dor de Tine, să te am aproape, să îţi spun cu lacrimi ce mă doare…Vino lângă mine uşor, să nu simt paşii Tăi spre mine păcătosul…
…mângâie-mă cu privirea Ta senină şi dulce, vindecă uşor sufletul meu greu, zâmbeşte-mi blând fără ca ochii mei să vadă, dar inima mea să simtă mila Ta….
…fii mie o iubire de care nu mă pot sătura, cum spun Sfinţii noştrii Părinţi, acoperă-mă cu Preasfânt Acoperământul Tău….
…fii rugătoare caldă pentru sufletul meu, şi izvor de bună mireasmă dumnezeiască…Fii mie floarea inimii mele…
…am greşit, mi-ai văzut lacrimile şi m-ai lăsat să te îmbrăţişez cu trupul necurat…
Şi acum stau aici şi mă rog Ţie să vii aici, o clipă lângă mine, să se liniştească sufletul meu
…şi îmi plec capul meu, şi îmi doresc să-Ţi sărut mânuţele, dar iartă-mă pentru îndrăzneala mea.
Mi-e dor de Tine, Măicuţa mea….coase cu acul pe firul vieţii mele numele Tău….
(Click pentru a mări)
Talita
 Sunt putred mucegai înaintea Ta Maicuţă. Mi-am coborât sufletul în iad pentru că pământul din mine nu a ştiut să asculte de Tine. Greşesc în tot locul şi la tot pasul, judec, mă mândresc în sinea mea, îmi doresc ce e mai bun material. Am uitat de sufletul meu, Maicuţă şi acum zac în patul meu plin de păcate şi încerc să mă ridic să fiu un om nou, să mă laşi să te iubesc şi să am parte de mila Ta spre iertarea mea.
Mă simt neputincios şi şters, speriat de dreapta Ta judecată, mă simt pierdut în lumea asta şi nu găsesc altă scăpare decât la Tine. Mi-e teamă că nu sunt tare în credinţă, mi-e ruşine că nu ştiu să mă rog cu sufletul Ţie. Mă simt scârbit de toate gândurile mele, mi-e urât de mirosul ucigaş ce zace în păcatele mele. Am întristat fiinţa Ta, Doamne şi acum strig din rărunchii inimii mele:
Nu mă lăsa Maicuţa mea şi Mântuitorul meu, niciodată!Am greşit şi simt că nu mai am scăpare,iartă-mă Bunule pentru toate păcatele mele, iartă-mă că nu ştiu să iubesc şi să tac, să fiu smerit.
Nu mai plânge Maica mea, pentru că eu nu merit izvorul tămăduitor ce se naşte în ochii Tăi. Te rog, Maica mea, nu mai plânge pentru sufletul meu amorţit, că îmi este ruşine de mine…..Poate dacă nu erau lacrimile Tale, şi blândeţea cu cate te rogi Mântuitorului, eu eram demn de focul cel viu pentru mintea mea spurcată. Continuare
|
|
Comentarii