20 articole la fiecare click |
 Aş vrea să vorbesc puţin despre ascultarea în Ortodoxie şi criticile ce i se pot aduce. Noi, ca şi creştini ortodocşi, ştim că baza vieţii noastre în Hristos o are ascultarea. Ascultarea, după Sfinţii Părinţi, e mai importantă decât orice virtute deoarece “ascultarea e cea care aduce smerenie” sau “după cum Adam a căzut din Rai prin neascultare noi vom ajunge înapoi în Rai prin ascultare”.
Mulţi oameni consideră că ascultarea e specifică doar călugărilor dar aceştia nu îşi dau seama că Hristos nu a făcut două Evanghelii ( una pentru călugări şi una pentru mireni ). Călugăria şi căsătoria sunt ca două surori şi se aseamănă foarte mult una cu alta. De aceea voturile monahale se pot aplica atât în căsătorie cât şi în călugărie. Sărăcia în călugărie se poate aplica la fel de bine în căsătorie astfel: în loc să strângem bani pentru vremuri negre am putea să facem milostenii cu acei bani, putem renunţa la comodităţile de azi trăind puţin mai sărăcăcios pentru a face mai multe milostenii şi pentru a ne menţine treji în viaţă ( din păcate nu ne dăm seama că această comoditate este un blestem venit de la vrăjmaş deoarece ne face să uităm că suntem călători pe acest pământ pe de o parte şi faptul că alţii trăiesc mult mai greu pe de altă parte ), etc. Fecioria în călugărie se poate aplica şi în căsătorie astfel: să avem relaţii trupeşti doar cu soţia şi doar în răstimpurile permise de Biserică, să ţinem fecioaria minţii, a privirii etc. Vreau să fac aici o paranteză despre aceste voturi: dacă comparăm viaţa noastră cu ceea ce ne cere Evanghelia chiar şi faţă de aceste voturi probabil vom fi foarte mulţi repetenţi. Asta ne arată măsura noastră duhovnicească şi boala de care suntem stăpâniţi.
Dar revenind, ascultarea trebuie să apară atât la călugări cât şi la mireni. În lume precum şi în mănăstire, din păcate, unii ar crede că ascultarea i se datorează doar stareţului şi/sau duhovnicului. Totuşi, Hristos cere în primul rând o ascultare faţă de toţi. Păr. Ioan Cojan de la Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul din Alba Iulia spunea: “Foarte multe femei caută secretul tinereţii. Uitaţi-vă la mine ce tânăr arăt. Ştiţi de ce arăt atât de bine? Pentru că tot timpul încerc să îi mulţumesc pe ceilalţi. Aşa că şi dacă nu reuşesc la sfârşitul zilei să îi mulţumesc pe toţi am conştiinţa împăcată că am făcut tot ce am putut şi de aceea nici efectele îmbătrânirii nu se văd atât de tare”. Hristos ne cere ca să ne iubim aproapele ca pe noi înşine aşa că după cum am vrea ca alţii să facă anumite lucruri pentru noi aşa ar trebui să facem şi noi pentru alţii. Continuare »
 De va zice cineva: Profetul plângând (E vorba de Ieremia) a adus în lume o învăţătură strâmbă. Ne răpeşte libertatea zicând că aceea ce trebuie să facem nu atârnă de noi. Deloc: plângerile lui întăresc tocmai contrariul. După ce a zis: “Calea omului nu stă în puterea lui” – nu s-a oprit aici, ci a urmat: “Omul nu va merge şi nu-şi va îndruma mersul de la sine…” Ceea ce vrea el să zică, este că: Nu atârnă totul de noi. O parte de noi, alta de Dumnezeu.
Să alegem ce-i mai bun – să voim binele – să pornim la săvârşirea lui; să ne silim la tot felul de nevoinţe, iată care este partea voii noastre; dar să ducem lucrarea până la sfârşit, să nu cădem în drum, să ajungem la izbândă, iată ceea ce atârnă de harul de sus.
Dumnezeu a împărţit virtutea cu noi; n-a lăsat-o să atârne toată de noi, ca să depărteze de la noi păcatul trufiei – şi nici n-a luat-o întreagă în atârnarea lor, ca să nu ajungem la trândăvie. Făcând să atârne de noi o mică parte a sarcinii – săvârşeşte El pe cea mai de seamă.
Că cei mulţi s-ar lăsa încântaţi de trufie şi de obrăznicie dacă totul ar atârna de noi, dovada o găsim în vorbirea fariseului: ştim cât s-a semeţit, ce vorbire trufaşă a ţinut – şi cum deşertăciunea îl purta pe deasupra lumii întregi. Pentru aceasta Dumnezeu n-a lăsat totul în puterea noastră, ci a făcut să atârne de noi numai puţin, ca să aibă cuvenit cuvânt să ne dea dreptele cununi.
Şi şi-a arătat gândul în acea pildă când zice că găsind către al unsprezecelea ceas nişte lucrători, i-a trimis şi pe ei să lucreze în via sa. Ce-ar fi putut ei să lucreze în ceasul acela? Era totuşi de-ajuns în ochii lui Dumnezeu acest scurt răstimp ca să le dea plata deplină. Continuare »
 Pe scena mantuirii noastre, se perinda de ceva vreme incoace un soi de crestin mai deosebit, ce a dobandit o intreaga armata de adepti. Acesta este Crestinul Modern.
Crestinul modern este cetatean de onoare al acestei lumi, stimat si indragit de aproape toata suflarea. El citeste cu drag din vietile sfintilor, si culege tot ce-i ma digerabil pentru stomacul lui sensibil, care in general are indigestie duhovniceasca la nevointa trupului si la iertarea aproapelui. Vietile sfintilor sunt frumoase si fermecatoare, insa nu putem sa luam prea multe din exemplul lor caci au trait in niste vremuri demult apuse iar acum trebuie sa ne adaptam la cele actuale. De aceea sfaturile legate de grija trupului nu se pot aplica, intrucat atenteaza la imaginea generala a Crestinului Modern. El trebuie sa fie fresh, mereu in ton cu moda, si fiecare petic de asptect exterior ingrijit cu mult sarg. De aceea, are o mare nedumerire si nu intelege care e legatura dintre exterior si interior, dintre trup si suflet, si cum se influenteaza unul pe altul.
Il vadesti pe crestinul modern destul de usor, caci e bun prieten cu tine pana ii faci atingere la ambalajul stralucitor, iar daca il atingi un pic mai apasat, sa-i afli continutul, tipa, sare si se vaita caci bubele de dupa ambalaj isi cer dreptul. Ohhh…de ne-am ingriji sufletele cum isi ingrijeste crestinul modern trupul, fiarele pamantului s-ar culca la picioarele noastre si ar manca din mana noastra fara sa se teama. Asa sfintenie am agonisi. Continuare »
 Intr-o lume in care moartea capata sensul unei “posibile” eliberari de suferinta, intr-o lume in care desfranarea e la loc de cinste, intr-o lume in care teribilismul te face “puternic” iar toti slujitorii Domnului sunt judecati si blamati, intr-o lume in care se mediaza “cam” totul….oare ce alege sufletul sa asculte? Care este legatura dintre muzica si suflet? Exista o legatura deosebita intre suflet si muzica? caci muzica ne trezeste simturile noastre fiind un factor important.
Comunismul cu siguranta face victime si astazi in societatea contemporana “democrata”! Si de ce zic acest lucru? Pentru ca vad cum ateismul parintilor este transmis…mai departe la copii….iar un popor descrestinat…nu va duce decat la moartea spirituala! Mamei, cand i se pune pruncusorul in brate, constiinta o atentioneaza: Din acesta, om sau monstru poti creste! Oare ce e cu societatea noastra? Este muzica de vina? Este Dumnezeu de vina? Este anturajul de vina?
Adolescentul modern din zilele noastre sufera pentru neputinta de a fi inteles, dar de unde vine aceasta neputinta?Adolescentul este marcat de lumea inconjuratoare, de stiri, de internet, de televizor si de anturaj. Parintii nu inteleg pericolul care ii paste pe copii si se lasa in grija faptului ca “ei sunt marisori si stiu ce e bine pentru ei”! Continuare
 Binele şi Răul l-am pus în faţa ta… Sunt însăşi cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos care ne arată în Legea Noului Testament că Dumnezeu a creat oamenii liberi, cu capacitatea de a-şi alege propriul drum în viaţă şi oamenii lângă care îl va parcurge.
Însă mă întreb de multe ori dacă libertatea este o binecuvântare de Sus, pe care Domnul a dat-o şi păsărilor cerului, sau o povară, fiindcă în slăbiciunea noastră ne este greu să luăm decizii, nu suntem siguri dacă facem cele mai bune alegeri şi folosim libertatea pentru a experimenta situaţii de cele mai multe ori nefolositoare nouă. Suntem tentaţi să ne putem prea mult încrederea numai în noi înşine.
Suntem liberi să alegem dacă vrem sau nu să- L urmăm pe Hristos, în virtutea Botezului pe care l-am primit la naştere. Suntem liberi să mergem sau nu la Sfânta Biserică, să participăm la sfintele slujbe , să ne mărturisim păcatele sau nu. Pentru mulţi dintre noi Ortodoxia nu e deloc o cale uşoară spre mântuire, de aceea alegem să refuzăm contactul cu Dumnezeu.
Cu certitudine mediul în care trăim îşi pune amprenta asupra noastră, dar suntem liberi să ne alegem o altă viaţă. Dacă eşti un tânăr din Bucureşti, cu multe opţiuni de petrecere a timpului liber, alegi să mergi vineri seara într-un club, sau dimpotrivă, să participi la Sfîntul Maslu, pentru că ştii că la Biserica de lângă tine atunci se ţine slujba. Citeşte tot
Ca să vedem cât de liber gândim, să facem un mic test pe hârtie.
Cele 3 linii drepte trebuie să se unească cap la cap şi să formeze un contur închis.
Cum să unesc cele 4 capete ale unui dreptunghi cu 3 linii ?
Când mă uit la cele 4 puncte nu pot să văd decât un dreptunghi care are 4 linii drepte, cum pot să le unesc cu 3 ? Mintea mea mă limitează. Pentru că am în minte forma dreptunghiului nu pot gândi altfel. Poate un copil care n-a văzut niciodată desenat un pătrat sau un dreptunghi, ar gândi mai liber, ar găsi soluţia.
Citeşte tot
De ce trebuie să merg la şcoala ? De ce trebuie să mă duc la servici ? De ce trebuie să muncesc ca să-mi câştig pâinea ? De ce nu pot face ce vreau, şi să mâ duc unde vreau, să stau cu familia mea şi cu prietenii tot timpul ? De ce nu pot să fac tot timpul ce-mi place şi sunt obligat să fac ceva ce nu-mi place ?
Într-adevăr suntem liberi, pentru că Dumnezeu ne-a dat libertatea aceasta ca dar de la naştere, dar totuşi lbertatea asta nu e totală, e o libertate limitată.
Dacă sunt liber, de ce nu pot zbura ? pentru că mi-ar place aşa mult  şi dacă sunt liber de ce nu pot să fiu acum pe Grand Canale în Venezia sau în Alpi în Austria ?
Citeşte tot
 Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem clădiri mai mari dar suflete mai mici; autostrăzi mai largi dar minţi mai înguste. Cheltuim mai mult dar avem mai puţin; cumpărăm mai mult dar ne bucurăm mai puţin.
Avem case mai mari dar familii mai mici. Avem mai multe accesorii dar mai puţin timp; avem mai multe funcţii dar mai puţină minte, mai multe cunoştinţe dar mai puţină judecată; mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme, mai multă medicină dar mai puţină sănătate.
Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim prea nesăbuit, râdem prea puţin, conducem prea repede, ne enervăm prea tare, ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi. Citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar.
Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des. Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa dar nu cum să ne facem o viaţă, am adăugat ani vieţii şi nu viaţă anilor. Citeşte tot
Omul neurmând poruncii de a stăpâni asupra naturii, a renunţat la libertate. A renunţat la libertate însă prin libertatea însăşi, într-un fel în care lasă omului oricând posibilitatea să revină asupra acestei renunţări măcar în parte, sau să dorească să revină asupra ei.
Dacă nu avea libertate să renunţe la ea în mod liber, nu i s-ar fi cerut să şi-o afirme stăpânind asupra naturii. Baza întregii măreţii a chipului dumnezeiesc al omului stă în libertatea lui. Dar în ea a fost implicată şi putinţa căderii, putinţa de a-şi afirma libertatea renunţând în acelaşi timp la ea într-o anumită măsură şi de a aproba continuu, prin libertatea sa, renunţarea la libertate.
Citeşte tot
|
|
Comentarii