20 articole la fiecare click |
 Dumnezeu imi aude rugaciunea. Am pacatuit mai mult decat nisipul marii dar in ciuda faradelegilor mele Dumnezeu ma aude si ma miluieste neincetat. Asta am simtit si in ziua aceea. Acea binecuvantata zi de iarna de dinaintea Craciunului cand in viata mea Domnul trimite un baiat bineplacut Lui. Un baiat marcat ca si mine de greselile tineretii, trudind din greu pentru indreptare si silindu-se sa isi schimbe viata, punand in locul relelor fapte bune si cuvioase.
L-am cunoscut prin intermediul site-lui Ortodoxia Tinerilor si Voii lui Dumnezeu. Chiar cu o zi inainte sa-l intalnesc facusem acatistul Sfantului Arhanghel Rafail, dar fara sa fi stiut dinainte ca el este si aparatorul familiei. Apoi Dumnezeu a lucrat si s-a facut simtit. A doua zi, F. intra dupa obicei pe site si, datorita Clubului de prieteni in care eu de mai demult ma inscrisesem, ia pentru a adauga in lista lui id-ul meu de messenger dar si a altora, dornic de a impartasi din experienta proprie dar si de a primi incurajare, sfaturi sau pur si simplu de a discuta pe teme legate de credinta.
Doi straini… doi straini se “cunosc”, internetul fiind locul lor de intalnire. Asa eram noi. Putin stingheriti unul fata de celalalt, faceam prezentarile. O atitudine prietenoasa, cuvinte smerite si cuminti, dar mai ales dragostea evindenta ce o avea pentru Domnul m-au facut sa-l plac inca de la inceput. Devenisem in scurt timp foarte buni prieteni “de mess”. Discutam ore in sir despre o multitudine de lucruri. Ne intelegeam foarte bine si simteam cum Dumnezeu imi picura
pe ranile pacatelor grele din trecut un strop de fericire curata. Cu fiecare zi imi parea ca imi este mai drag, iar in rugaciunile mele Il rugam fierbinte pe Tatal sa se faca voia Lui.
Acum sentimentele noastre le transpunem in poezii. Zilele trecute, ascultand psalmul 140 Dumnezeu ii sopteste versurile unei frumoase poezii care m-a coplesit de emotie: Continuare »
 Multe cupluri căsătorite se destramă, paradoxal, pentru că nu ştiu că iubirea se dezvoltă, creşte, se transformă. Ajung la divorţ…pentru că iubirea nu mai e vâlvătaie ca la început.
Însă iubirea…nu a murit ci doar a ajuns la alt stadiu! Iubirea cu multă revărsare de sentimente, cu excese de tot felul…devine o albie a calmităţii, a încrederii reciproce, a sincerităţii abisale, a frumuseţii simple şi profunde.
Iubirea creşte. Iubirea arată altcumva de la an la an de căsătorie.
Nu trebuie să vă temeţi că vă simţiţi foarte bine, liniştiţi pentru că sunteţi căsătoriţi…pentru că asta e iubirea căsătoriţilor la o altă fază a ei!
Dacă ar înţelege chestiunea asta, de genetică a dragostei, cred că 60% dintre cuplurile care divorţează…nu ar mai face-o.
Însă cine să le spună cum arată dragostea, cum arată dragostea când creşte, căsnicia când creşte…dacă nu au modele de urmat?
Faptul că, la un moment dat, de oboseală şi muncă, de nervi şi de secetă spirituală, nu mai simţi în tine iubire multă, linişte, ţi se pare una sau alta etc. nu sunt motive de dezarmare, de divorţ. Şi acestea fac parte din căsătorie şi ajută dragostea să se dezvolte!
Ploaia e vijelioasă, rupe cregi, produce inundaţii…dar fără ea pământul devine deşert. La fel e și cu dragostea: are avalanşele şi retragerea ei înăuntru, aluviuni şi suspiciuni…dar nu pentru ca să ieşi dintre graniţele căsătoriei, ci pentru ca să sapi şi mai mult în pământul căsătoriei, ca să găseşti dragostea, alinarea, desăvârşirea ta şi a ei în cuplu.
(Pr. Dorin – Teologie pentru azi)
 Mai e puţin şi vine 14 februarie – Valentine’s Day, si febra cadourilor deja a început, televiziunile şi radio-urile au început si ele să aibe emisiuni dedicate acestei zile chiar din prima zi a saptamanii, fiecare încercând să atragă cu idei care mai de care mai năstruşnice. Eu cu soţia şi cu fetiţa noastră nu sărbătorim Valentine’s Day pentru că nu simţim nimic deosebit pentru ziua aceasta. Nu ne atrage în nici un fel, şi nu vrem sa o sărbătorim doar pentru că ne zic alţii s-o facem.
E frumos să sărbătoreşti iubirea, e frumos să dăruieşti, e frumos să faci surprize, e tare frumos să fii tânăr şi indrăgostit, să ai fluturaşi în burtă când te duci la întâlnire…. e frumos să-ţi petreci timpul cu cel drag, e frumos să vorbeşti de o sărbătoare a iubirii. Ce e mai frumos oare decât să sărbătoreşti iubirea, cu cel iubit ?
Dar oare e Valentine’s Day o sărbătoare a iubirii? În primul rând cei care ne-au adus această sărbătoare din motive comerciale, nu vorbesc deloc de Sfântul Valentin ci doar de inimioare, ciocolată, amor, romantism, şi multe altele, dar niciodată despre cel care ei spun că este ocrotitorul iubirii.
În al doilea rând mass-media şi marile magazine se folosesc de fel şi fel de stereotipuri, de momente romantice, de diferite modele de a-ţi petrece ziua pentru a le flutura prin faţa tinerilor şi pentru a-i face să plătească pentru a putea şi ei crea un astfel de cadru romantic prin diferite cadouri.
Si in al treilea rand, ca să mă bucur alături de persoana iubită:
-
nu trebuie neaparat să luăm o cină romantică la restaurant
-
nu e obligatoriu să vin cu un buchet de trandafir şi cu o inimioară roşie
-
nu trebuie neaparat să vedem un film şi apoi să facem dragoste
-
nu e musai să mergem la Paris sau Londra
-
nu trebuie să-i aduc în dar o bijuterie de aur sau o haină de blană Continuare
 Dragele mele surioare! scumpele mele care suferiţi din iubire! ascultaţi-mă bine! nu se merită să suferiţi! Fiţi încrezătoare că Dumnezeu are un dar special pentru voi şi aşteptaţi să-l primiţi când Domnul va hotarî. Rugaţi-vă pentru cel ce Domnul vi-l va dărui şi fiţi-i fidele chiar dinainte de a-l cunoaşte!
Când căutaţi îndelung privirile unui băiat, le veţi întâlni, dar le veţi interpreta greşit, vă veţi face visuri, veţi dori, veţi scrie mesaje. Orice mic semnal îl veti amplifica…veţi căuta ,,dovezi ” de iubire in nimicuri când cel de care v-aţi îndrăgostit nu dă niciun semnal!
O greşeală capitală! Nu fata face primul pas, nu e normal! Iniţiativa în relaţie trebuie să o aibă băiatul, pentru că el va fi capul familiei. El trebuie să îşi asume responsabilitatea! Pe de altă parte, ştiu din cele relatate de băieţi, că nu le plac fetele cu iniţiativă în începerea unei relaţii!
Ca să nu vă faceţi speranţe deşarte, îndrăgostindu-vă de cel care nu este ales de Domnul, am un sfat: Nu priviţi! Eva, stramoaşa noastră, a privit, a analizat fructul oprit, a văzut că e bun de mâncat… şi aşa a greşit. Rugaţi-vă! Cereţi părinţilor să se roage şi aşteptaţi în linişte ca Domnul să vă pună faţă în faţă. Vă veti recunoaşte repede! Veţi avea convingere 100% şi unul şi celălalt, şi părinţii, şi fraţii şi prietenii că voi doi formaţi întregul. Să nu porniţi la drum cu nici cea mai mică îndoială, ci cu credinţă! Continuare »
 Astăzi toţi spuneţi că nu mai există oameni credincioşi, că lumea s-a înrăutăţit, că mai greu îţi găseşti pe cineva cu care poţi întemeia o familie, parţial adevărat, dar toate aceste afirmaţii sunt spuse din punctul nostru de vedere, din experienţa noastră lăuntrică cu oamenii.
Noi oamenii suntem chipul şi asemănarea Domnului, avem un înger de la Botez care ne însoţeşte pretudindeni. Eu mă gândesc aşa, când întâlnesc pe cineva, mă întâlnesc cu chipul Lui Dumnezeu, îngeraşul meu se întâlneşte cu fratele lui, îngeraşul fratelui meu. Eu trebuie să văd în fratele meu lucrurile cu adevărat importante şi frumoase. Păcatul nu este acelaşi lucru cu omul, trebuie să învăţăm să facem această distincţie. Dumnezeu urăşte păcatul din om, dar nu pe om, şi El vede rugăciunea fiecăruia şi faptele bune. Cine sunt eu, să-l judec pe el, pe fratele meu? De unde ştiu eu că el este necredincios, sau de unde ştiu eu câtă rugăciune face la Domnul fata dată cu rimel şi creion pe ochi?
O vezi machiată şi tu deja i-ai pus o etichetă, că nu este ortodoxă, că ispiteşte, dar nu-i ştii pocăinţa. Dumnezeu vrea ca să-l iubim din tot cugetul nostru, iar pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Dacă eu o judec pe ea, ca este machiată, sau pe el că fumează, asta nu-mi demonstreză decât faptul că eu nu pot să iubesc, că nu am iubire faţă de ei, atunci cum îl pot iubi pe Dumnezeu, fiinţă nevăzută? Mai mult, dacă trec indiferent cu vederea, o problemă a unui frate de-al meu, care pentru el este dureroasă, oricât de mică ni s-ar părea nouă, cum avem oare pretenţia ca Dumnezeu să ne asculte şi cea mai mică rugăminte? Continuare »
 Manutele mele sunt inca mici, de aceea nu te astepta la perfectiune cand fac patul, cand pictez sau cand arunc mingea. Treaba pe care am făcut-o eu, te rog sa nu o faci înca o data. Voi simti ca nu am făcut fata asteptarilor tale. Încearca sa iei partea buna din tot ceea ce fac; bucura-te ca m-am chinuit sa ma leg singur la pantofiori, chiar dacă n-a iesit decat un nod.
Piciorutele mele sunt inca mici, te rog frumos nu face pasi mari, ca sa pot tine si eu pasul cu tine. Nu uita ca sunt la început de drum. Ai rabdare cu mine. Voi învăta totul, dar treptat-treptat. Nu ma grabi, nu ma condamna si nu te necaji cu mine! Lumea aceasta are atatea mistere pentru mine, iar tu trebuie sa-mi fii invatator pe drumul vietii.
Ochii mei sunt inca mici, nu au vazut lumea asa cum ai văzut-o tu. Te rog, lasa-ma sa aflu totul, fara sa ma pedepsesti pentru curiozitatea mea. Si nu mă limita inutil! Nu te enerva cand intreb prea mult, prea des si cateodata acelasi lucru. Eu nu cunosc lumea din jurul meu si nici nu am pe altcineva în afara de tine sa intreb. Fa-ti, te rog, timp si pentru mine, explicandu-mi ce stii despre lumea aceasta frumoasa si fa aceasta bucuros si plin de dragoste.
Nu te teme sa-mi fixezi limite si reguli. Sigur le voi respecta dacă esti consecvent în aplicarea lor. Insa dacă astazi spui una si maine alta, sigur voi deveni confuz si nu voi mai sti ce este interzis si ce nu. Nu ma compara mereu cu fratii mei, cu colegii mei sau cu oricine altcineva. Sunt unic si niciodata nu voi fi la fel ca altii.
Sigur am si eu ceva special, fa-ti doar putin timp si vei vedea si partile mele bune. Eu nu voi fi pentru multa vreme copil, lasa-ma sa-mi trăiesc copilăria si sa ma bucur de ea. Nu îmi incarca programul cu tot felul de lucruri care nu sunt pentru varsta mea. Acum lasa-ma doar sa ma joc! Continuare »
 Fata se numeste M. si e studenta anul I la o faculatate de medicina (19 ani). Baiatul – I. – 26 ani, fara studii superioare, dar deosebit de inteligent si capabil; lucreaza. S-au cunoscut pe net acum 3 ani, au devenit buni prieteni, iar cel mai adesea discutate subiecte erau cele despre Dumnezeu si grijile duhovnicesti. Trei anotimpuri au fost fideli amicitiei lor, pentru ca apoi sa-si dea seama ca, de fapt, sunt indragostiti. Peste alte doua, s-au intalnit. Prima data, superb… S-au intalnit a doua oara (peste 2luni), a treia (peste jumatate de an)… Prutul a incetat sa-i desparta abia din momentul celei de-a patra intalniri, cand M. a venit in Romania la studii. Foarte bine… Acuma se vad ceva mai des, la intervale de saptamani, si nu luni. Aceasta pentru ca orasele lor de resedinta nu coincid. I. se gandeste serios la casatorie, M. e indecisa; rudele lui il tot intreaba cand se insoara; rudele ei o sfatuiesc sa nu se grabeasca la maritat. Tinerii insa vor ca iubirea lor sa fie binecuvanatata de Dumnezeu, prin Taina casatoriei…
Care-i totusi problema?
M. i se spune ca e prea tanara pentru a se casatori, ca mai intai trebuie sa termine facultatea (6 ani), sa aiba un loc de munca, sa fie, cat de cat, independenta din punct de vedere financiar, cu “picioarele pe pamant”. Mai mult! E sfatuita mai degraba sa traiasca in concubinaj, ca “riscurile” sunt mai putine (in caz de nelamuriri, daca se ajunge la despartire, macar problemele divortului sa nu le aiba); sau o indeamna sa cunoasca si alte persoane, sa nu fie atat de naiva ca sa creada ca prima sa dragoste e neaparat si ultima. Cei mai ingaduitorii, pur si simplu, ii zic sa nu se grabeasca…
Ea ar fi de acord, pe de o parte, cu reprosurile ce i se adreseaza. Intr-adevar, nu simte ca ar fi pregatita pentru viata de familie, or isi da seama ca, de fapt, niciodata nu se va simti pregatita. Un an sau doi de facultate pentru ea ar trece la fel ca toti cei 6, nu insa si pentru el… El o vrea de sotie, vrea el sa-i ofere tot sprijinul necesar, dar 6 ani ar insemna prea mult…
Continuare »
 Multi ne punem deseori intrebarea “De ce nu ma iubeste?”. Ne aflam la o varsta in care sentimentele dau “buzna” in sufletul nostru chiar daca vrem sau nu vrem. Bun, pana aici… putem spune ca nu e nimic grav, nu?
Nu este pacat sa iubesti. Nu e pacat sa simti ceva pentru o anumita persoana. Important este cum iubim. Cum ne manifestam aceasta iubire… si cat de mult credem in ea. Poate nu e corecta forma “cat de mult credem in ea” deoarece Dumnezeu este iubire. El daruieste iubire celor ce cred in Cuvantul si Puterea Lui. Poate unii vad iubirea ca o forma a destinului; te lasi in voia sortii, iubesti…nu iti pasa de nimeni si nimic nu te opreste sa continui aceasta frumoasa poveste…Unii vad iubirea ca un bancomat, totul consta in interesul persoanei…. Insa numai putini isi dau seama ce este iubirea adevarata.
Iubire nu este atunci cand partenerul/partenera arata “super tare”. Iubire nu este nici cand la prima ispita, totul se sterge…totul dispare. Nu. Iubirea intre doua persoane vine de la sine. Iubirea…din punctul meu de vedere, e rugaciune. Este un cant al inimii…ce il inalti spre El. O partitura a vietii neinfinita in care nu faci altceva decat sa iubesti. Pai…veti spune…-cum sa nu arate bine? pai atunci, unde este acea atragere…unde este placerea? – Pai, iubesti din placere deaoarece si cel de langa tine te iubeste.Placerea e doar ardoarea sentimentelor,puterea lor.Chiar aici se ascunde dorinta din rugaciune. -Si daca nu ma iubeste? Tot iubesti.
Pentru unii poate e absurd, sa iubesti fara ca celalalt sa simta ceva pentru tine. De aceea facem lucruri ce duc spre pacat… Ne ambitionam si mai mult ca celalalt sa ne placa. Statusurile de dragoste utilizate des pe messenger, hi5-ul cu poze triste, mesaje si scrisori…..sunt doar mici ajutoare pentru a intemeia o relatie. Oare? De ce unii tineri apeleaza la acestea, si nu la rugaciune? Tinere, iubirea nu se naste prin intermediul Internetului. Dumnezeu nu ne iubeste doar daca avem internet. El ne iubeste neincetat…fara conditii… Asta ar trebuii si noi sa facem.
Nu trebuie sa fortam cumva lucrurile. Iubirea intre doua persoane vine de la sine. In clipa cand incercam sa “umblam” singuri la o relatie,e posibil sa se prabuseasca totul pentru totdeauna. Iubirea vine cand e trimisa de Dumnezeu la vremea ei…nu atunci cand ne dorim noi.
Georgiana
 „Să-i spui c-o iubeşti, fără să te temi că vreodată se va răsfăţa sau se va folosi în chip rău de vorbele astea. Femile necuviincioase, care se duc cu unul şi cu altul, e firesc să se resfeţe la auzul unor asemenea cuvinte. O fată bună, însă, nu numai că nu se va înfumura. Ci se va şi smeri. Arată-i că-ţi place mult să stai cu ea, că preferi să rămâi acasă de dragul ei, decât să te întâlneşti cu prietenii tăi. S-o cinsteşti mai mult decât pe prietenii tăi, mai mult chiar şi decât pe copiii voştri. Şi pe aceştia de dragul ei să-i iubeşti. Dacă face ceva bun s-o lauzi şi s-o admiri. Dacă va cădea în vreo greşeală, s-o povăţuieşti şi s-o îndreptezi într-o manieră delicată. Să faceţi rugăciuni împreună. La Biserică să mergeţi amândoi. Dacă se întâmplă să vă afle sărăcia adu-i aminte soţiei tale că Sfinţii Apostioli Petru şi Pavel, care sunt mai presus de toţi împăraţii şi bogaţii, şi-au petrecut viaţa în foame şi în sete. Arată-i că niciun necaz din viaţă nu este înfricoşător, fără doar să ne împotrivim lui Dumnezeu şi voii Sale.”
(Sf. Ioan Gura de Aur)
 (Reedităm un articol mai vechi, unde am vorbit de cât de mult mi-a ajutat Sfânta Cuvioasă Parascheva)
De câte ori nu i-am cerut lui Dumnezeu câte şi mai câte. De câte ori n-am cerut acelaşi lucru la rugăciune de zeci de ori. De câte ori n-am aşteptat ca Domnul să mă ajute, şi apoi văzând că întârzie iar L-am rugat.
Acum vreo câţiva ani, când eram prin liceu îmi doream şi eu să am o prietenă, pentru că-i vedeam pe mulţi că au şi mi se părea aşa frumos. Am avut câteva prietene de o lună-două dar nimic mai mult şi apoi am intrat într-o perioadă în care n-am întâlnit pe nimeni. Şi tot trecea timpul şi trecea şi eu tot credeam că o să apară cineva. Seara când mergeam la culcare, deşi nu ştiam aproape nimic despre Dumnezeu totuşi mă-ntorceam cu faţa la icoana Sfintei Parascheva şi mă rugam ei ca şi lui Dumnezeu, şi-i ceream Domnului să-mi dea şi mie o prietenă.
Şi-i spuneam: “Dă-mi Doamne şi mie o prietenă pe care s-o iubesc şi care să mă iubească”. Şi timpul trecea…
A trecut o lună, două, trei, jumătatea de an, un an. Şi totuşi puţin dezamăgit seara la rugăciune numai asta spuneam şi nimic mai mult:”Dă-mi Doamne şi mie o prietenă pe care s-o iubesc şi care să mă iubească” Atât vroiam, asta era relaţia mea cu Dumnezeu.
Au trecut doi ani, şi deşi ieşeam aproape în fiecare seară în oraş, chiar şi când eram în clasa a XII, deşi mergeam şi ne întâlneam cu fel de fel de prieteni şi amici, n-am întâlnit pe nimeni. Deşi aveam fete cu care mă-nţelegeam foarte bine totuşi nu aveam o prietenă. Am intrat la facultate şi mă gândeam că poate aici o să-ntâlnesc pe cineva, doar eram la ASE, erau atâtea fete, în anul meu pe specializarea mea erau doar 5-6 băieţi. Continuare »
 Draga mea prietena,
Imi este dor de tine si ma gandesc adesea la tine, la toate clipele petrecute impreuna, cand filosofam despre viata si mancam ciocolata pana dimineata. Iata-ne acum mari cu o traista mare de vise, sperante, dorinte. Copii nu mai suntem pentru lume dar pentru noi vom ramane mereu copii cu sufletul cald si colorat.
In primul rand iti multumesc ca existi si ca faci parte din viata mea, esti un chip frumos lucrat de Dumnezeu si ai calitati deosebite. Te am ca prietena si ce poate fi mai minunat decat sa-I multumesc Lui Dumnezeu ca prin tine, eu devin mai buna, mai inteleapta, mai deschisa! Atunci cand timpul mi-l petrec cu tine, simt ca sufletu-mi danseaza si totul in jurul meu este plin de culoare si bunatate.
Pentru ca tin mult la tine si imi doresc cu ajutorul Maicii Domnului, sa devii o floare in gradina Sa, sa te bucuri de parfumul tau in toate zilele as vrea sa-ti scriu aici ceva ce nu vreau sa uiti. Noi oamenii suntem ca niste actori pe o scena, fiecare cu rolul lui, cu imbracamintea lui, cu starile sale interioare…
Din acest motiv, imagineaza-ti draga mea, ca fiecare om pe care-l intalnesti aici te va invata ceva, fie bine, fie rau. Asa ingaduie Dumnezeu ca printr-o suferinta sa ne intoarcem la El, sa-l cautam, sa dobandim iubirea sau sa ne curatam de anumite neputinte, cunoscandu-ne astfel pe noi mult mai bine. Daca Dumnezeu iti trimite bucurie, multumeste din inima, bucura-te si tu de ea, pentru ca Dumnezeu te iubeste si iti vrea fericirea vesnica. In drumul tau cu siguranta ca vei intalni piedici si ispite, vei fi surprinsa de lume, vei intalni singuratatea, deznadejdea, supararea…dar nu te speria, nu esti singura! Chiar nu stiai? Este un rol, joaca-l! si inca un mic secret : ai un inger pazitor minunat, ca sa mai completez putin, Sfintii Lui Dumnezeu, apoi maica noastra, a tuturor, Maicuta Domnului. Poate ca nu simti, dar ei sunt cu tine, vorbeste cu ei prin rugaciune!
As vrea sa-ti scriu aici si despre baietii pe care-i vei intalni. Iubirea…toti tanjim dupa iubire, dar ce e iubirea? Iubirea este o taina! Daca te uiti la un fruct, la o floare, la un zambet de copil, aceea e declaratia de dragoste pe care Dumnezeu ne-o face in fiecare zi. Zambeste si tu, nu e o minune?! Baietii vin si trec, pana il vei intalni pe cel care este pentru tine. La fel este si pentru ei, ne cunosc, ne plac, daca nu avem puncte comune, au si plecat! Tu trebuie in primul rand sa ai grija de tine, de trupul si sufletul tau. Nu te compara niciodata cu alta fata, nu imita lumea si cuplurile de la televizor, accepta-i asa cum sunt, nu uita ca fiecare are rolul sau. Important este sa-ti pastrezi linistea, credinta si iubirea.
Continuare »
 “De ce nu-mi dai prieten(ă) Doamne?!” … striga neobosita inima catre Domnul, zi de zi si noapte de noapte, in timp ce clocoteste in oceanul singuratatii si al lipsei de implinire. Lacrimi peste lacrimi imi curg pe obrajii ce tanjesc nespus dupa mangaierea sufletului pereche , lacrimi care parca nu se mai sfarsesc… Si cat e de firesc si de frumos sa iubesti si sa fii iubit in acelasi timp! Si cat e de frumos sa te daruiesti unei singure persoane si acea persoana sa se daruiasca doar tie!
Adesea intelegem cu mintea si cu inima lucrurile acestea, insa ceea ce nu intelegem este ca o inima ciuruita de patimi, sau o inima necoapta, nu este pregatita sa tina in ea o asa iubire, o iubirea in Dumnezeu. Pentru ca de iubirea aceasta atarna o mare raspundere si o mare taina: doua suflete care merg impreuna pe calea mantuirii, doua suflete care rodesc iubirea lor spre vesnicie. De aceea si Sf. Apostol Pavel se minuneaza de unirea barbatului cu femeia spunand: “Taina aceasta mare este; Iar eu zic in Hristos si in Biserica.”
La Dumnezeu lucrurile nu sunt de azi pe maine, ci toate merg spre dainuire vesnica. Numai noi reducem iubirea la statutul de “fost”, “fosta” sau “ex”, numai noi o facem sa fie trecatoare, iubind patimas.
Noi adesea iubim in goana inimii nebune si ne impiedicam la cele mai mici obstacole ale vietii. Aceasta pentru ca avem tendita sa iubim altfel decat a lasat Dumnezeu, de aici tragandu-ni-se toate necazurile. Si pentru ca nu vrem sa vedem ce vrea Dumnezeu de la noi, toata asteptarea noastra se transforma in deznadejde si agonie. Continuare »
 Am mers ieri în Cişmigiu cu o prietenă dragă, cu care nu mă mai văzusem demultişor, ne-am plimbat şi ne-am hotărât să ne odihnim pe o bancuţă. Cum stăteam şi ciripeam vesele, un băiat a venit la noi şi a lăsat un bileţel cu datele sale de contact, câteva detalii despre el, impreună cu numărul lui de telefon. Rugămintea sa, exprimată in scris, era sa nu aruncăm bileţelul în caz că nu suntem interesate, ci să-l transmitem cuiva care poate, spera el, va fi interesată de oferta lui.
Rememorând acum întamplarea, stau şi ma intreb…oare atât de mare şi apăsătoare să-i fi fost singurătatea acestui băiat, încât să fi recurs la aşa ceva…la aceasta se vor reduce in viitor relaţiile interumane…sa suni şi să dai curs astfel invitaţiilor de prietenie ?!
Nici măcar nu ne-a adresat un salut, iniţial am crezut că este mut şi că imparte flyer-e din acelea cu alfabetul, un fel de cerşetorie mascată…stau şi mă gandesc cu tristeţe..deci tot ce trebuie sa faci e sa ai un număr de telefon, să-ţi placă filmele de dragoste si îngheţata de vanilie şi gata, viitorul soţ e doar la un apel distanţă !
Cum te poţi simţi singur, când ştii că Dumnezeu te iubeşte, când ştii că îngerul tău păzitor e atât de aproape, când tot ceea ce trebuie să faci e să te rogi mereu, mereu cu credinţă si nădejde si Mult Milostivul Dumnezeu îţi va rândui tot ceea ce îţi este de folos ?!
Aşa după cum îţi este milă de o cămaşă şi n-o arunci dacă s-a rupt, ci o coşi si o porţi în continuare, tot aşa si Bunul Dumnezeu se milostiveşte in Mare Mila Lui si nu te va alunga de la El, pe tine cel ce reprezinţi Creaţia Sa cea mai de preţ, zidirea Lui !
Să avem nădejde aşadar, să fim încrezători si încredinţaţi că la Dumnezeu găsim toată alinarea şi folosul !
Poate că aceste rânduri sunt şi pentru tine, băiatule din parc, poate le vei citi şi le vei înţelege rostul, rugându-te lui Dumnezeu pentru Mila Sa si pentru purtarea lui de grijă!
(Elena)
 Prea repede apare gândul divorţului şi prea uşor ne împăcăm cu el, ca şi cum ar fi cea mai bună soluţie. Te-ai certat cu el (cu ea), v-aţi supărat, v-aţi zis cuvinte grele, de la un timp relaţia voastra s-a răcit… Oare trebuie să divorţez ? Mai e oare vreo soluţie?
Noi oamenii suntem foarte schimbători, azi aşa, mâine invers. Chiar dacă azi ne-am certat… mâine ne putem îmbrăţişa, putem şterge totul. Părintele Stăniloae spunea că Dumnezeu a lăsat spaţiul ca să ne apropiem unii de alţii când ne iubim, şi să ne putem depărta atunci când nu ne înţelegem bine. Spaţiul trebuie depăşit prin parcurgerea distanţei, pentru a ajunge la persoana iubită. Depăşirea distanţei prin efort, este jertfa pe care o depui pentru a ajunge la cel pe care-l iubeşti.
Te-ai certat cu el, depărtează-te o vreme şi linişteşte-te. În loc să continui cearta sau să te gândeşti la divorţ, pleacă câteva ore de acasă ca să ai mintea mai limpede, şi vino mai târziu. Eşti foarte supărată, atunci dormi o seară la mama, sau la o prietenă şi vino mâine şi vorbeşte cu el… ai să vezi că lucrurile stau altfel faţă de ieri.
Divorţul îţi distruge şi ţie viaţa, şi lui. Divorţul marchează în rău viitorul copilului vostru. Divorţul face să dispară o parte din prietenii voştri, dacă nu toţi. Divorţul te dă afară din casă şi te obligă să locuieşti în altă parte, cu altcineva. Divorţul te obligă uneori să-ţi schimbi şi serviciul. Divorţul te târâie prin tribunale, cu avocaţi, cu certuri cu stres… Divorţul îţi strică toată viaţa în rău!
E oare aşa de greu să iertăm?! Ce dacă ieri m-am certat cu el, azi mă duc şi-l iau în braţe fără să-i zic nimic, pentru că încă n-am curaj să-i vorbesc, dar mâine o să am puterea să-i zic şi iartă-mă!
Chiar dacă el e de vină, mă duc eu şi-mi cer iertare şi îi spun te iubesc! Dacă încă e supărat, mă rog la Dumnezeu care ne-a unit şi-i zic: Doamne! Tu ne-ai unit, Tu împacă-ne! Fug la Măicuţa Domnului şi-i cer ajutorul: Măicuţa te rog îmblânzeşte-i sufletul şi linişteşte-l, şi ajută-ne să ne împăcăm! Continuare »
 Doamne, mă uit la oamenii pe care mi i-ai dat alături. Sunt minunaţi! Sunt eu oare vrednică de darurile pe are mi le faci? Ei sunt atât de frumoşi. Îţi mulţumesc Doamne că m-ai învrednicit să iubesc, să fiu alături de făpturile pe care le-ai plăsmuit cu atâta frumuseţe. Mi-ai dăruit nici ceea ce nu visam.
Mă uit la el şi văd puterea Ta, Doamne, de a iubi şi a îndrepta oamenii. Văd lucrarea ta în el. Mă uit la…verdele ochilor lui, străbătut de razele soarelui, pare mai intens ca niciodată. Tu Doamne ai pus verdele crud al ierbii în ochii lui…
Apoi când îi simt sclipirea brodată de Tine în suflet, tot războiul din mine se opreşte. Şi cel mai întinat gând şi cele mai mari frământări se opresc în loc. Şi simt iubire. E ca şi cum pe câmpul de luptă ar trece un înger şi toţi cei care se luptă ar arunca toate armele şi s-ar îmbrăţişa. Aşa e iubirea.
Dumnezeu mi-a făcut un dar prea mare. Dacă ar şti şi el tot ce simt! Îi doresc tot ce se poate mai frumos. Tot. Vreau să se bucure de viaţa asta încredibilă pe care ne-a dat-o Domnul. Şi poate că nu o sa ţinem legătura, poate viaţa ne va despărţi, poate tot ce simţim acum unul pentru altul o să piară….dar singurul lucru pe care doresc ca el să nu îl piardă, e iubirea de Dumnezeu. Şi cel mai frumos dar pe care i-l poti dori: mântuirea. Sper să afle şi să simtă Iubirea care nu piere, Iubirea care este însuşi Hristos.
|
|
Comentarii