Una dintre cele mai frumoase şi mai puternice cântari din Postul Mare este “Cu noi este Dumnezeu”, cântată în fiecare seară la slujba pavecerniţei. Mi-aduc aminte prima dată când am ascultat-o în biserică, nu-mi venea să cred ce versuri frumoase are şi ce forţă interiroară îţi dau cuvintele “cu noi este Dumnezeu”.
De multă nădejede şi linişte mi se umplea inima când toată biserica o cânta în cor, şi toţi priveam cu bucurie la chipul Pantrocratorului şi înţelegeam din privirea Lui pătrunzătoare că nu ne va lăsa niciodată.
Mare taină este muzica bisericească şi multe daruri sunt ascunse ea, şi cei care o gustă n-o mai uită niciodată. (Claudiu)
A nu se înţelege că trebuie să daţi foc televizorului sau că trebuie să vă transformaţi în piromani! Spotul de deasupra spune altceva: acordaţi-vă timp pentru lectură mai mult decât pentru facilul programelor TV.
Veţi rămâne cu ceea ce aţi citit, cu lucrurile profunde înţelese…pentru că lectura vă formează, cu adevărat, interior.
Imaginea video este o succesiune de imagini statice (poze) care se succed foarte rapid creând astfel impresia de mişcare. Astfel webcamul pe care-l folosim pe messenger are in jur de 30 de fps (frames per second; imagini pe secundă) iar o cameră video profesională poate ajunge undeva la 200 de fps. Imaginile de mai sus au fost filmate cu camere video ultra-profesionale care pot capta 1000 de frame-uri pe secundă. M-au impresionat foarte mult, pentru că am văzut cât de mult se poate dilata o secundă, cât de multe lucruri se pot întâmpla într-o clipă, dar pe care noi nu le vedem, detalii pe care nu le percepem pentru că se-ntâmplă totul prea repede pentru ochii şi creierul nostru.
Imaginile de mai sus sunt o pledoarie superbă pentru lumea în care trăim, la felul cum legile fizicii se întrepătrund şi dansează arătând că pot crea ceva frumos şi din cel mai urât gest. Tehnologia de astăzi ne poate ajută să înţelegem de ce spune Sfântul Maxim Mărturisitorul că o secundă poate fi o veşnicie, depinde doar de felul cum o percepem noi.
Câte evenimente extraordinare pierdem din vedere, deşi ne uităm foarte atent, câte detalii incredibile… pe care dacă le-am percepe, am înţelege lucrurile altfel, am avea altă atitudine. Am iubi mai mult creaţia lui Dumnezeu! Am realiza mai puternic câte taine ne-ncojoară şi ce frumuseţe există în orice părticică a lumii.
Iata ca lectia de biologie, de care ar fi trebuit sa avem parte in licee, continua totusi in afara scolii din mila lui Dumnezeu. Cat de greu este sa intelegem ca toate au fost facute si daruite spre bucuria noastra, din iubirea lui Dumnezeu, pe care de prea multe ori l-am renegat.
“…Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.
Apoi a zis Dumnezeu: “Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!” Şi a fost aşa.
A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: “Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ!
Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.
Apoi a zis Dumnezeu: “Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor”. Şi a fost aşa.
A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
Şi a zis Dumnezeu: “Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”
Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.” (Facerea 1:19-27)
Am văzut ieri filmul lui Sergiu Nicolaescu: “Mihai Viteazul” şi am rămas foarte impresionat. În primul rând am rămas mut de admiraţie când am văzut cum e făcut un film în anul 1970, când nu existau calculatoare, efecte speciale, camere de filmat super-profesionale şi multe altele.
Filmul a fost propunerea României pentru Premiile Oscar, la categoria cel mai bun film străin în anul 1972. Pelicula istorică este cel mai vizionat film românesc şi unul din cele mai bine vândute, fiind difuzat mai mulţi ani în cinematografe, atât în România, cât şi în ţări de pe întreg mapamondul. Mihai Viteazul este cunoscut pentru acurateţea sa istorică, regizorul dorind ca filmul să fie cât mai aproape de adevăr.
Aşa de mult mi-a plăcut! pentru că mi-a inspirat o dragoste de ţară, mi-a inspirat un curaj nebănuit care stă în noi latent şi pe care nu-l folosim. Mi s-a muiat inima când vedeam cât erau de credincioşi românii înainte, cum ţăranii se rugau pentru prinţul Mihai zicând cu inima umilită: “Dumnezeu şi Maica Domnului să-i ajute”. Toată lumea îl luase în râs pe Mihai şi-i ziceau: “Ce-ţi trebuie ţie să conduci o ţară aşa mică şi saracă!, la ce folos îţi este?. Cum poţi sta tu împotriva unui întreg imperiu?” Nimeni nu credea că Mihai are vreo şansă în faţa turcilor, nimeni nu avea nici măcar curajul să gândească că aşa ceva s-ar putea întâmpla. Nimeni… doar Mihai cel viteaz.
Mihai şi armata sa de valahi alungă pe turci din Ţara Românească, cucereşte Transilvania, face unirea celor două ţări cu Moldova şi devine domn al întregului neam românesc, fiind recunoscut chiar de Mohamed al III-lea, Marele Sultan otoman. Mihai cel nebăgat în seamă ajunge să fie curtat de marii împăraţi ai Europei, pentru a se alia şi pentru a-i scoate pe turci din Europa. Mihai cu oastea sa cea mică, ţinea la Dunăre, pe turci care erau “câtă frunză câtă iarbă”. După fel de fel de trădari, este ucis de oamenii Generalului Basta, care aveau ordin precis să-l omoare pe valah. Continuare »
Unul din argumentele invocate cel mai des de evoluţionişti în favoarea teoriei lor este cel al fosilelor. Dupa teoria evolutionista omul ar fi aparut dintr-o specie de maimuta in urma unei evolutii lente, trecand prin mai multe “verigi intermediare”. In acest sens, evolutionistii au adus cateva “dovezi” paleontologice. Numai ca s-a constatat ca toate fosilele ce reprezentau “verigi intermediare” intre maimuta si om erau false sau gresit interpretate.
Asa ca punem intrebarea: Unde sunt verigile lor intermediare? Fosilele spun insa ca n-a fost nicio evolutie in trecut, nu avem fosile intemediare, avem fosile de specii fara nicio transformare. Siomul in cinste fiind n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor. (Ps. 48:21)
Imparate si Doamne al meu. Astazi vreau sa iti marturisesc bucuria ce o port in suflet si care vine de la Tine. Sculandu-ma din patul in care dormeam, mi-am ridicat ochii catre cer si am vazut soarele ce ma lumina cu razele sale. Apoi mi-am adus privirea la pamant si am vazut natura, peisajul contemplativ. Copacii, iarba ,florile si animalele. Cat de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne si cat de mult se bucura sufletul meu vazand frumusetea acestora. Nu pot,nu am puterea decat sa spun: Multumesc.Multumesc Tie, Doamne, pentru ca ma invrednicesti a fi partas acestor lucruri. Multumesc pentru familia pe care mi-ai dat-o, pentru viata pe care mi-ai daruit-o si pentru ca ma pazesti mereu si nu ma lasi prada pacatului. Te rog sa fii alaturi de mine in fiecare clipa si sa ma asculti. Sa nu ma parasesti niciodata.Caci tu dai viata tuturor izvorand candela sufletelor noastre si Tie marire inaltam:Tatalui si Fiului si Sfantului Duh,acum si pururea si in vecii vecilor. Amin
De multe ori ne ranim cand cautam desertaciunile lumii, cautam fericirea acolo unde nu este, uitam de ceilalti gandindu-ne prea mult la noi, si agonisim astfel suferinta peste ranile cele vechi. Cerem de multe ori in rugaciune ceea ce nu ne este de folos, iar de ceea ce ne trebuie spre mantuire fugim adesea.
Nu mai avem timp sa vedem tot ceea ce ne inconjoara, nu mai avem timp sa vedem familia, prietenii, sanatatea, natura, nu mai avem timp sa ne bucuram de lucrurile simple, in concluzie nu mai avem timp sa-i dam SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE! De aceea suferim, de aceea ne simtim intristati, doborati si raniti de patimi, neintelesi de semeni, singuri in nevoi, parasiti si deznadajduiti pana in strafundul sufletului nostru.
Dar cand le primim pe toate asa cum sunt, ca din mana lui Dumnezeu, totul se preface in bucurie, iar sufletul isi gaseste pacea dupa care tanjeste adesea. “Slava Tie pentru clipele luminoase ale vietii mele, Slava Tie pentru bucuriile lipezi ale inimii, slava Tie pentru fericirea de a trai, de a ma nevoi si de a contempla, Slava Tie Dumnezeule in Veci. Slava Tie Dumnezeule, in veci!”
Comentarii