20 articole la fiecare click |
 Sfantul Maxim Marturisitorul tine sa ne spuna ca: „nu mancarurile sunt rele, ci lacomia pantecelui; nci facerea de prunci, ci curvia; nu banii, ci iubirea de bani; nici slava, ci slava desarta. Iar daca-i asa, nimic nu e rau din cele ce sunt decat reaua lor intrebuintare, care vine din negrija mintii de-a cultiva cele firesti” (Filocalia vol. 2, pg. 77) Ori ceea ce ingrijoreaza astazi este faptul ca senzualitatea ia locul iubirii si placerea trece in locul comuniunii. Amorul liber este socotit ca un lucru normal, iar casatoria a devenit pentru multi un mijloc lesnicios de a dobandi placeri si o asigurare impotriva neputintelor de la batranete.
Crestinii, insa, stiu bine ca nunta este Taina iubirii, „Taina mare in Hristos si in Biserica”, avand ca scop procreatia (nasterea de prunci) si desavarsirea personala a sotilor, unul prin altul si amandoi prin Hristos Dumnezeu. Parintele Staniloae spune ca cei doi casatoriti in comuniunea si daruirea lor Il privesc pe Hristos privindu-se unul pe altul. Iar comuniunea dintre sot si sotie se intareste prin copii.
Nenorocirea este ca tocmai acesti copii, care au rolul de a intari comuniunea familiei binecuvantate prin Taina Cununiei, sunt avortati fara mila de mama usuratice si necredincioase cu acordul tatilor lenesi si care nu vor sa-si asume odata cu trairea placerii ce rezulta din actul sexual si raspunderea cresterii pruncilor care se vor zamisli in mod natural, dupa randuiala inscrisa in fire de Dumnezeu, Creatorul vietii. Impiedicarea zamislirii copiilor prin tot felul de mijloace si uciderea copiilor in pantece transforma acutl sexual intr-o sursa de placere fara finalitate, golind astfel pe omul care a ales viata lumeasca de adevaratul lui sens si conducandu-l de fapt spre urmari ce nu vor intarzia sa apara, adica spre nefericire si disperare care vor degenera in final in vicii cu urmari grave.
Transformarea placerilor sexuale intr-un idol duce la alegerea iresponsabila a pornografiei, a mijloacelor contraceptive si a crimei de avort ca modele de viata, incat acestea reprezinta plaga vremii noastre, precum lepra in antichitate si ciuma in evul mediu. O statistica recenta ne informeaza ca prin acceptarea sexualitatii, intreaga tara s-a transformat intr-un adevarat abator in care sunt ucisi fara mila aproape un milion de copii in fiecare an.
Continuare »
 Sunt vorbele unui prieten, un baiat foarte bun , dar care e chinuit de “duhul lumesc”, asa cum spunea Parintele Paisie Aghioritul. Doamne ce dreptate avea dragul nostru parinte si cat de chinuiti ne lasam uneori de acest “duh lumesc”!Ce este de fapt acest duh lumesc , sau duhul lui antihrist , cum il numesc unii? Nu stiu sa-l explic in termeni teologici, dar pot sa-l descriu asa cum il simt uneori la mine sau la cei din jur.
Putem sa ne dam seama ca ne chinuie duhul lumesc atunci cand ne e rusine sa ne recunoastem fecioria in fata colegilor, sau atunci cand incercam prima tigara pentru a fi acceptati intr-un grup, sau atunci cand refuzam conversatia cu Dumnezeu pentru a petrece timpul in fata televizorului, sau atunci cand refuzam sa ajutam pe cineva din lene sau mandrie, sau atunci cand nu ne putem imagina viata fara comfort, si de fiecare data cand ne calcam in picioare principiile si uitam de voia Domnului pentru a fi bine priviti de societate… si pentru ce fel de societate facem asta?
E de ajuns sa ne uitam in jur si putem vedea ca facem asta pentru o societate care nu da doi bani pe cetatenii ei, si de multe ori le incalca drepturile. E incredibil cum ii intoarcem spatele Dumnezeului care S-a rastignit pentru noi, si facem asta doar ca sa fim pe placul lumii… lumea care in ansamblu, ne-a facut mai mult rau decat bine.
Si acum multi ar putea zice: Si ce e de facut? Sa nu ne mai dorim nimic, sa nu ne pese de parerea celorlalti, sa parasim toti lumea si sa intram cu totii in viata monahala? Nici pe departe! E de inteles ca dorim sa primim aprecierea unor persoane, sau ca avem visuri, dar nimic nu trebuie pus mai presus de Dumnezeu. Daca dragostea unei persoane pentru noi sau realizarea unui vis sunt conditionate de schimbarea noastra intr-un mod potrivnic Lui Dumnezeu, atunci nu sunt demne de realizare. Ar trebui sa ne straduim sa-L avem pe Hristos in centrul sufletului nostru iar iubirea pe care El o radiaza sa se rasfranga asupra persoanelor pe care le iubim si ne coordoneze actiunile. Daca am incerca sa vedem lumea printre razele acestei iubiri, nu ne-am mai face rau singuri si nici celor din jur, n-am mai fi dezamagiti, n-am mai simti ca “tre’sa ne dam dupa lume” ca sa fim acceptati si n-am mai simti acel gol in suflet. Continuare »
 Nu este nimic mai schimbator pe pamant decat omul, vorba aceea: “Omule ca frunza-n vant, asta-ti este viata pe pamant.”
Noi ne schimbam de la o zi la alta, de cele mai multe ori fara sa ne dam seama de aceasta. Nu este omul de ieri la fel ca cel de azi, de aceea nici lumea de ieri, alaltaieri nu este ca cea pe care o stim acum. Putem sa vedem aceasta, foarte usor si din muzica.
Ludwig van Beethoven spunea foarte frumos si cuprinzator ca “muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde.”
Si oare nu este asa? Nu ne atinge muzica cele mai sensibile corzi din sufletul nostru? Si oare nu era aceasta muzica pe care au ascultat-o bunicii si parintii nostri pana nu demult? Va indemn sa ascultati din muzica anilor ‘60, ‘70 si ‘80, ca sa vedeti ce diferente uimitoare sunt fata de muzica pe care o ascultam de mai bine de 10 ani incoace.
Ce mesaje curate gasim in acele cantece, cata profunzime, cata delicatete, cata armonie si cata inocenta…dar totusi in scadere de la an la an.
Astfel, mesajul, ritmul, prezentarea si interpretarea muzicii de astazi, sunt aproape complet diferite fata de ce a fost odata, pentru ca si noi suntem diferiti de parintii si bunicii nostri. Bine-nteles nu in sensul bun al cuvantului, caci muzica scoate acum din noi ceea ce a facut din totdeauna: adevarata infatisare a sufletului.
Si infatisarea noastra de astazi este duhoarea cimitirului pacatelor noastre in care ne tinem sufletele inmormantate. De aceea ascultam acum pe fata si fara rusine muzica satanista, muzica care indeamna la desfranare prin voluptate si senzualitate, muzica care indeamna la violenta si care ne arunca in nihilism, muzica otravita in aproape toate formele ei de omul lipsit de Dumnezeu. Aceasta nu este muzica adevarata, ci “muzica-spectacol” care te starneste la instinct, muzica care te reduce la statutul de “animal evoluat” al acestei planete. Pana si muzica de suflet a devenit una searbada, de un sentimentalism tragic, bolnavicios si lipsita de speranta. Continuare »
 Puţini sunt tinerii care nu au făcut teste de personalitate, găsite prin reviste sau ziare, pentru a vedea cât de compatibili sunt cu perechea lor, cât de bine ştiu să se distreze, ce şanse au ca prietenia lor să fie de durată. Puţini însă şi-au dat seama că aceste teste de personalitate nu ne arată doar cum suntem, ci ne şi învaţă să fim. Cum? Aşa cum doresc autorii testelor respective.
Adică cei care vor să ne modeleze, să ne educe, să ne manipuleze.Să luăm ca exemplu un test despre viaţa sexuală. Dacă un băiat nu şi-a început viaţa sexuală, la întrebarea „Ai făcut-o deja?” va primi punctajul minim. Dacă mai dă câteva răspunsuri la fel de şterse, totalul va fi foarte mic, şi rezultatele testului îl vor inhiba: „Eşti o fiinţă închisă, nesociabilă. Îţi place să trăieşti în lumea ta, fără să te uiţi în jur. Dacă nu te schimbi cât mai devreme, mai târziu vei regreta.
Tinereţea a trecut pe lângă tine…”Pentru a incita cititorii, un test intitulat “Cât de uşor poţi fi sedus?” avea ca motto următorul text: Îţi place să rişti continuu sau păstrezi distanţa permanent, din prudenţă? Răspunde sincer la întrebările următoare şi descoperă cât de repede poţi fi cucerit(ă). Iată o singură întrebare din acest test, cele trei răspunsuri posibile şi caracteristicile asociate fiecărui tip de răspuns. Continuare »
 Viclenia din zilele noastre a devenit mai mare ca oricand, caci ne inconjoară din toate părtile si parcă a inceput să ne arunce din ce in ce mai mult in deznadejde, ca pe Sfantul Ilie mai de demult. Păcatului i se spune virtute cu o usurintă strigătoare la cer, iar dacă nu i se atribuie o imagine pozitivă, atunci cu sigurantă este “minimizat” cât mai “stiintific” si cât mai “moral”, pentru a nu ne stârni tulburări si mustrari de constiintă.
Pentru ca intelesul iubirii a fost complet schimbat, si schimonosit datorita departarii tot mai mari a omului fata de Dumnezeu, foarte multe lucruri, de neacceptat pana nu de mult, se imbratiseaza acum de dragul unei iubiri bolnave, inchipuite si pervertite. Aceasta este iubirea, ca mască a păcatului, ce a inlocuit iubirea de Dumnezeu si de aproapele cu iubirea faradelegilor proprii.
Astfel, multi tineri sustin ca relatiile intime inainte de casatorie nu sunt un pacat atata timp cat iti iubesti prietenul(a). Dar cate esecuri, avorturi si infidelitati au rezultat din aceasta nimeni nu are ochi sa vada, caci o astfel de iubire le acopera pe toate. Iar cuvintele parintelui Arsenie Boca deja au devenit o realitate trista: “Cãsãtoria are multe motive sã fie tainã. Când familia nu va mai fi întemeiatã pe tainã, oamenii vor fi o turmã de fiare destrãbãlate.”
Astazi, tinerii sunt invatati ca malahia (masturbarea) nu este pacat ci o cunoastere a sinelui perfect normala, ce face parte din procesul de maturizare al fiecaruia.
Dar totusi “Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.” Continuare »
 Intr-o lume in care moartea capata sensul unei “posibile” eliberari de suferinta, intr-o lume in care desfranarea e la loc de cinste, intr-o lume in care teribilismul te face “puternic” iar toti slujitorii Domnului sunt judecati si blamati, intr-o lume in care se mediaza “cam” totul….oare ce alege sufletul sa asculte? Care este legatura dintre muzica si suflet? Exista o legatura deosebita intre suflet si muzica? caci muzica ne trezeste simturile noastre fiind un factor important.
Comunismul cu siguranta face victime si astazi in societatea contemporana “democrata”! Si de ce zic acest lucru? Pentru ca vad cum ateismul parintilor este transmis…mai departe la copii….iar un popor descrestinat…nu va duce decat la moartea spirituala! Mamei, cand i se pune pruncusorul in brate, constiinta o atentioneaza: Din acesta, om sau monstru poti creste! Oare ce e cu societatea noastra? Este muzica de vina? Este Dumnezeu de vina? Este anturajul de vina?
Adolescentul modern din zilele noastre sufera pentru neputinta de a fi inteles, dar de unde vine aceasta neputinta?Adolescentul este marcat de lumea inconjuratoare, de stiri, de internet, de televizor si de anturaj. Parintii nu inteleg pericolul care ii paste pe copii si se lasa in grija faptului ca “ei sunt marisori si stiu ce e bine pentru ei”! Continuare
 Lasand umorul lui Bugs Bunny deoparte, ar fi cazul sa ne punem niste intrebari sincere: de unde a aparut frenezia iepurasului de Paste? Si ce semnificatie are el? Pe scurt simbolul iepurelui provine din vremea festivalurilor pagane dedicate zeitei Eastre si este adus de pe meleaguri germane.
Astfel germanii au devenit primii cofetari care au inventat dulciurile in forma de iepurasi, pe la 1800, din aluat si zahar. De atunci si pana astazi s-a pastrat aceasta traditie cu radacini pagane care din pacate a ajuns si pe rafturile supermarketurilor de pe la noi….si usor, usor si-n sufletele noastre.
Fel de fel de iepurasi, colorati si cochetati cat mai dragut sub forma de ciocolata, jucarii de plus si abtipilduri pe oule de Paste ne fac cu ochiul iar daca pentru un om matur este greu sa nu cazi sedus de gingasia lor…oare cum ar putea sa reziste un copilas? Ar trebui sa sesizam acest pericol care se strecoara atat de usor sub masca iepurasului de Pasti ca sa nu repetam o istorie trista si de multi neacceptata, pentru ca asa cum am inceput sa ne obisnuim a-l astepta pe Mos Craciun de Craciun…iar nu pe pruncul Iisus, tot asa vom ajunge sa asteptam iepurasul de Pasti si cadourile lui in loc sa-l asteptam pe Hristos Cel ce a Înviat a treia zi cu slavă și cu mare putere.
Diavolul a devenit extrem de rafinat cu timpul, dar rafinat in viclenie, si stie prea bine ca doar cu materia ne mai poate pacali…asa ca inventeaza personaje cu care sa ne atraga. Dar noi, tinerii de astazi, stiind ca vom fi parintii de maine, oricat de inocent ar parea iepurasul de Pasti sa nu o luam in gluma, pentru ca Sfanta Traditie nu are nevoie nici de adaugiri, nici de innoiri ci trebuie pastrata asa cum ne-a fost lasata de Dumnezeu prin jertfa atator sfinti, nestirbita si neatinsa in nici un fel.
Cine sarbatoreste si asteapta iepurasul n-a simtit marea bucurie a Învierii în suflet, înca nu a înțeles că Hristos a înviat ca după moarte să înviez și eu, și să stau cu El în Împărăția Cerurilor.
 Omul in zilele de astazi a ajuns să confunde libertatea cu libertinajul, păcatul cu virtutea, relativizând totul, în concluzie a început să-şi permită orice, fără a se gândi că există şi consecinţe pentru ceea ce face.
Limbajul a devenit extrem de subtil, ascunzând sub masca cuvântului “frumos”, realităţi sumbre, lucruri de neconceput, la scara mare.
Deoarece “zilele sunt rele” şi păcatul este ascuns ca şi cum n-ar exista, iar de Dumnezeu nu se mai vorbeşte, am considerat necesară relizarea Dicţionarului explicativ vicleano-român ca ajutor pentru perceperea realităţii aşa cum este. Noi singuri nu putem percepe realitatea corect căci trăim în “cutia” experienţelor şi păcatelor noastre, şi doar Dumnezeu prin Duhul Său ne poate lumina din exterior realitatea pentru a o percepe aşa cum este într-adevăr.
Asigurare de viaţă (sau de oricare alt tip)
Defapt ar trebui să i se spună despăgubire în bani pentru anumite daune suferite. Termenul de asigurare duce cu gândul imediat la protejare în caz de pericole, creând falsa impresia că te păzeşte de ce ţi se poate întâmpla rău. De accidente, de necazuri şi de toate întâmplările rele mă păzeşte Dumnezeu în fiecare secundă a vieţii, El având grijă să fim atenţi la volan, să fim sănătoşi, să nu păţim nimic. Nu sunt asigurat ci despăgubit în caz că se produce ceva neplăcut. Asigurarea îmi poate da doar bani, nu-mi salvează viaţa sau familia.
Mai mult puteţi afla în acest articol: Asigurările dumnezeieşti
A-mi clăti ochii
Este o expresie care acoperă subtil greşeala sau păcatul de a te uita la o femeie, câteodată poftind-o. Pentru că Dumnezeu ne-a lăsat porunca: “oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.” Iar adulterul este un păcat de moarte.
Mai mult puteţi afla în acest articol: Infidelitatea dintre un bărbat şi o femeie
A trece in nefiinta/ in neant
Omul are chipul lui Dumnezeu şi nu moare niciodată, persoana umană e veşnică aşa cum sunt şi Persoanele dumnezeieşti (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt). A trece în nefiinţă înseamnă să nu mai exişti deloc, înseamnă că viaţa aceasta de pe pământ e totul, înseamnă că după moarte nu mai e nimic. Dar de ce a înviat Hristos Domnul ? ca să înviem şi noi toţi cu El. Dacă noi credem în Dumnezeu doar pentru viaţa aceasta suntem mai de râs de cât toţi oamenii, aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel.
Botezul (folosit in expresii lumesti)
Aici este vorba despre folosirea cuvantului “botez” in afara adevaratului sens, atunci cand spunem ca ne-am botezat cainele, pisica…animalul preferat. Tainta botezului, prin care ni se iarta pacatul stramosesc, are o valoare greu de cuprins in cuvinte, pentru ca sufletul nostru primeste o noua viaţă, viaţa în Dumnezeu alături de Dumnezeu.Pe unii români ii auzim cum spun “vinul acesta este botezat” sau altele asemenea. Toate aceste expresii sunt o ofensa rusinoasa adusa la adresa lui Dumnezeu prin ridiculizarea tainei botezului.
Carieră
E un cuvânt care ascunde cultul personalităţii. De multe ori cariera exclude sau neglijează familia, urmărind doar faimă şi bani. Cariera a ajuns să fie mai de dorit decât familia, deşi bucuriile familiei sunt mii de ori mai mari decât satisfacţiile trecătoare ale serviciului.
Mai multe detalii în acest articol: Familie sau carieră
Condoleanţe
Iată un îndemn păgân, total străin realităţii şi adevărului dumnezeiesc. Noi românii de când suntem, din moşi strămoşi n-am zis niciodată “Condoleanţe!” ci mereu am zis “Dumnezeu să-l ierte” pentru că fiecare urare e personală, nu e vorbă aruncată în vânt. Când mă duc la cineva care e trist că i-a murit cineva drag şi zic “Dumnezeu să-l ierte” mă rog împreună cu el pentru mântuirea celui adormit, îi dau nădejde şi speranţă că toţi ne vom vedea în Împărăţia Cerurilor bucuroşi alături de Dumnezeu, şi că moartea trupească nu este totul, şi ar trebuie mai degrabă să ne rugăm pentru cel ce pleacă dintre noi decât să ne întristăm peste măsură.
Dragoste cu iubita
Dragoste este atunci când o faci cu soţul, sau soţia (a ta nu a altuia), iar cu prietena sau iubita este desfrâu, sex…şi nu dragoste. Dragostea în afara căsătoriei implică egoism şi iresponsabilitate, evitând şi nebăgând în seamă ce ne spune Dumnezeu.
Mai multe detalii în acest articol: Cum se face dragoste şi Dragostea înaintea căsătoriei
Experienţa sexuală
A ajuns curvia să fie ridicată la rang de virtute, la aşa nebunie a ajuns omul. A fi virgin a ajuns o ruşine şi a avea experienţă personală este un imperativ. A ajuns binele să fie numit rău şi răul bine. Sfârşitul e aproape.
Expropriere
Este un termen academic inventat de mai-marii statului care defapt înseamnă furt contra unei aşa zise donaţii.
Fă ce spune popa, nu ce face popa
In acest mod il judec pe preot. Stim noi oare daca este mai pacatos decat noi? Sfantul Apostol Pavel ne-a atentionat asa: “Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea.” (Rom. 14:4). Sa nu judecam ca sa nu fim judecati, ci mai degraba sa ne rugam pentru cel cazut.
Mai multe detalii în acest articol: Preoţii blamaţi de societate
Întrerupere de sarcina
Expresia ascunde viclean şi finuţ unul dintre cele mai mari păcate ale lumii. Avort, crima, uciderea propriului copil, asta este de fapt, nu întrerupere că doar nu este vorba de întrerupt lumina apăsând întrerupătorul.
Mai multe detalii în acest articol: O minune a SfântuluI Dimitrie Basarabov
Îţi ţin pumnii
Dacă cineva are un examen sau are o problemă mai importantă de rezolvat şi se teme că-i va fi greu, prietenul îi urează: “îţi ţin pumnii” în sensul că e alături de el şi că-l sprijină. Dacă cel care are nevoie de ajutor nu e lângă mine, cum pot eu să-l ajut ţinând pumnii strânşi ? Eu n-am nici o putere… nu pot face nimic să-l ajut dacă nu sunt lângă el. Dar Dumnezeu e mereu lângă el, ştie mereu ce face şi de ce are nevoie. Noi românii creştini de 2000 de ani n-am zis niciodată “Îţi ţin pumnii” ci mereu am zis “Doamne ajută” sau ne-am rugat pentru cel care are nevoie. Legătura mea cu cel în nevoie este mereu Domnul Hristos.
Mai multe detalii în acest articol: Deturnarea îndemnurilor creştine
Iert, dar nu uit
Nu exista iertare conditionata, ori ierţi şi ai şters tot ori nu ai iertat cu adevărat şi încă păstrezi răutatea faţă de celălalt în suflet.
Mai multe detalii în acest articol: Iertaţi şi veţi fi iertaţi
Mama natură
Una dinte expresiile cele mai des întâlnite şi una dinte cele mai grave. În loc să spunem că aşa ne-a făcut Dumnezeu, că Dumnezeu a creat toate, spunem că aşa ne-a făcut mama natură, că natura aşa le-a lăsăt pe toate. Am ajuns să-l excludem uşor uşor pe Dumnezeu din toate aspectele vieţii.
Mai multe detalii în acest articol: De 18 ani nu am auzit pomenindu-se numele lui Dumnezeu
Noroc
Mulţi oameni îşi urează noroc când se salută sau când se despart. “Voi stiti cine a fost noroc ? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete….Voi nu vedeti ce zice Isaia ? ” Vai de cei ce fac masa dracilor si aduc jertfa lui Noroc “. Si voi, crestinilor, scrieti noroc pe pomelnic. Vai de mine ! Mare nebunie, mare ratacire ! N-ai pe Dumnezeu ? Pui pe dracul Noroc ?” (Pr. Cleopa)
Mai multe detalii in acest articol: Norocul
Orientare sexuală
Dumnezeu nu a dat opţiuni sexuale, ci a făcut omul bărbat - femeie. Când omul a început să confunde creaţia cu Creatorul atunci l-a lăsat Dumnezeu la nebunia lui, să confunde chiar şi lucrul cel mai clar.
Planning familial
De când şi până când ne planificam când să facem copii? La asemenea curaj numai omul a ajuns, ca în loc să-L roage pe Dumnezeu să-i dea copii, îşi planifică relaţiile intime crezând că el guvernează tot. Bărbatul pune sămânţa sa în pământul fertil al femeieii, dar Dumnezeu este Cel care face să crească, El este Cel care dă viaţă.
Mai multe detalii în acest articol: Dacă nu te protejezi oare faci copii mulţi ?
Sex alternativ
Ce interesant sună…ca şi cum generaţiile de până acum erau înapoiate şi noi am descoperit elixirul vieţii. Este perversiune sexuală, preacurvie defapt şi de drept. Iar preacurvarii nepocăiţi merg în adâncul iadului pentru nesaţul lor şi pentru pofta lor bolnavă.
Sex appeal
Această atitudine este promovată de multe reviste pentru tineri şi este pusă alături de virtuţi cum ar fi gingăşia, charisma si zâmbetul curat. Nimic mai perfid. Mandrie, iubire de sine, infatuare, şi o doză de desfrânare este defapt sexappeal-ul. Cum să-ţi doreşti să te privească băieţii (fetele) salivând după imaginea ta mai ceva decât nişte animale în călduri?
Shopping
Patima cumpăraturilor făra minte. Omul nu mai cumpară pentru că are nevoie ci pentru că-i place să cumpere şi-atât, ajungând să exagereze în aşa măsură încât sunt unii care n-au nici o cană cu apă sau o pătură să se-nvelească iar alţii au mult, mult preamult, destul să le ajungă 10 vieţi.
Mai mult puteţi afla în acest articol: Shopping-ul noua religie
Viciu
Cuvantul „păcat” este demodat dar ce păcat ca viciul este chiar păcat.
Mai mult puteţi în acest articol: De ce păcatul este pedepsit ?
(Dictionarul îl vom completa pe parcurs. Dacă aveţi sugestii de expresii care pot fi puse în acest dicţionar aşteptăm să ni le trimiteţi pe adresa ortodoxia.tinerilor@gmail.com sau să lăsaţi un comentariu chiar la articolul acesta)
 După revoluţie am început să ne “occidentalizăm” şi noi, am împrumutat foarte multe lucruri din afară, cu mare bucurie, şi am ajuns să împrumutăm şi foarte multe expresii şi cuvinte mai moderne sau mai la modă, pe care le vedeam prin filme sau prin alte locuri. Uite aşa s-a ajuns ca astăzi să zicem:
- Îţi ţin pumnii! în loc de “Doamne ajută” sau “Mă rog pentru tine”. Dacă cineva are un examen sau are o problemă mai importantă de rezolvat şi se teme că-i va fi greu, prietenul îi urează: “îţi ţin pumnii” în sensul că e alături de el şi că-l sprijină. Dacă cel care are nevoie de ajutor nu e lângă mine, cum pot eu să-l ajut ţinând pumnii strânşi ? Eu n-am nici o putere… nu pot face nimic să-l ajut dacă nu sunt lângă el. Dar Dumnezeu e mereu lângă el, ştie mereu ce face şi de ce are nevoie. Noi românii creştini de 2000 de ani n-am zis niciodată “Îţi ţin pumnii” ci mereu am zis “Doamne ajută” sau ne-am rugat pentru cel care are nevoie. Legătura mea cu cel în nevoie este mereu Domnul Hristos.
Mi s-a întâmplat să mă sune mama şi tata şi să-mi spună că erau în maşină şi că îi urmăreşte cineva vrând să le facă rău, ei fiind pe un drum judeţean întunecat în câmp… M-am speriat, eram la servici…şi am început să mă rog de frică, lui Dumnezeu ca să-i ajute… şi după câteva minute mă sună ai mei şi-mi spun că cei care-i urmăreau s-au pus în mijlocul drumului şi i-au oprit….dar apoi s-au răzgândit şi au plecat şi au scăpat cu bine. Continuare
De când trăiesc eu m-am tot uitat ore-n şir la televizor încă din 1990 şi pănă azi, am citit ziare de toate felurile, am citit reviste de toate genurile, am făcut mulţi ani de şcoală şi am citit tot felul de manuale şi cursuri. Am călătorit în multe locuri prin ţară şi puţin prin câteva ţări străine, şi am întâlnit mulţi oameni.
Ce mă miră extraordinar de mult este că nimeni sau aproape nimeni nu pomeneşte numele lui Dumnezeu sau numele lui Hristos. Vă zic sincer şi nu exagerez, de 18 ani de când ştiu să scriu şi să citesc eu am auzind vorbindu-se de Dumnezeu extrem – extrem de rar, şi aproape că nici nu se aduce aminte de El, ci se evită întotdeauna discuţia. În toate educaţia mea şi-n toată experienţa mea de viaţă nu am găsit o persoană care să-mi vorbească liber de Dumnezeu şi cu dragoste, şi mai ales din experienţă.
În afară de o emisiune religioasă sau una sau două reviste religioase eu n-am auzit pomenindu-se numele lui Hristos-Dumnezeu. Am auzit vorbindu-se de multe lucruri frumoase, de atâtea descoperiri ştiinţifice, de atâtea frumuseţi ale lumii dar niciodată nu a pomenit cineva în discuţie pe Dumnezeu. Nu am auzit spunându-se că Dumnezeu a creat toate acestea, că Dumnezeu ne iubeşte, că Dumnezeu vorbeşte cu noi, că ne poartă de grijă, că ne-nţelege, că ne iartă, nimic….sau aproape nimic. Citeşte tot
|
|
Comentarii