De multe ori ne intrebam cum sa invingem anumite patimi. Ma intrebam zilele trecute,ce “leac” ne trebuie ca sa invingem mania? Chiar daca mergem la Biserica si avem o legatura cat de cat stransa cu Hristos, devenim deseori foarte impulsivi,nervosi…incat ne suparam si noi dar si pe ceilalti din jur. Am incercat vreodata sa alungam cu adevarat aceasta patima? Chiar daca ne dorim, nu putem reusi decat cu o mare credinta in tot ceea ce facem.Credinta nu in noi, ci in El. Putem avea incredere si in noi , bineinteles , dar numai in partea zidita de Hristos,numai in firea noastra induhovnicita.

Blandetea este cel mai bun “leac” pentru a alunga duhul maniei. Sfantul Casian Romanul ne spune: ,,Mania orbeste ochii sufletului si nu-l lasa sa vada Soarele Dreptatii”.

In aceasta stare ne aflam noi, suntem orbi sufleteste si de aceea nu putem sa ne invingem patimile. Ne este greu sa îi iubim pe cei ce ne urasc, si ne mahnim pe ei foarte repede. Dar oare si Hristos s-a mahnit pe cei care L-au batut si L-au chinuit? Nu! A indurat toate acestea cu rabdare.

,,Mania obisnuieste mai mult decat celelalte patimi sa tulbure si sa zapaceasca sufletul. Dar uneori îi si foloseste cat se poate de mult. Caci cand ne folosim de ea fara tulburare impotriva celor necuviosi, sau intr-un fel sau altul neinfranati, ca, sau sa se mantuiasca, sau sa se rusineze, prilejuim sufletului un spor de blandete: fiindca lucram potrivit cu scopul dreptatii si al bunatatii lui Dumnezeu. Pe langa aceasta, adeseori, maniindu-ne tare impotriva pacatului, dam sufletului vigoare, scapandu-l de moleseala. De asemenea nu incape nici o indoiala ca, maniindu-ne impotriva duhului stricaciunii, cand suntem in mare intristare si descurajare, ne aflam cu cugetul mai presus de lauda cea spre moarte. Ca sa ne invete aceasta, Domnul s-a maniat si s-a tulburat de doua ori impotriva duhului iadului, desi facea toate cate voia cu o vointa netulburata. Continuare »