Omul imita pe Dumnezeu de-a lungul vietii, fie ca este constient de aceasta, fie ca nu. Il imita in tot ceea ce el creeaza spre bine, in felul in care actioneaza si in felul cum ordoneaza actiunile ca sa-si duca lucarea la bun sfarsit, pentru ca omul este facut dupa chipul si asemanarea cu Dumnezeu. Asa se intampla si cu constructia unei case. Constructia unei case se aseamana izbitor de mult cu facerea lumii.
“La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Şi a zis Dumnezeu: “Să fie lumină!” Şi a fost lumină.”
Tot ceea ce facem cand incepem constructia unei case, nu facem decat cu aceste trei elemente. Nu putem sa construim o casa daca nu avem pamant, apa si lumina. Pamantul ne trebuie ca suport existential, dar si ca material de lucru sub diverse forme( ciment, nisip, piatra, var). Apa ne trebuie pentru prepararea elementelor de constructie iar lumina este necesara si ea sub diverse forme. Fie ca este vorba de lumina ca si curent electric sau ca si ardere (foc), lumina este un element imperios necesar la constructia casei, asa cum lui Dumnezeu i-a fost de trebuinta lumina la facerea lumii.
Nu, nu este o gluma, ci starea de fapt a creatiei, asa cum a fost lasata de Dumnezeu din momentul in care a sfarsit-o, in cele sase zile. A facut Dumnezeu toate plantele, pomii si toate ierburile in ziua a treia, pasarile cerului si toate vietatile din apa in a cincea zi, iar toate animalele de pe pamant si pe om, in ziua a sasea.
Deci si dinozaurii au fost creati odata cu celelalte animale, inclusiv cu cele salbatice sau domestice care au mai ramas astazi.Iar daca nu ar fi fost asa, atunci nici oamenii nu ar mai fi povestit de dinozauri. In scrierile stravechi avem destule trimiteri la dinozauri, sau mai bine zis la “balauri”, caci asa li se spunea inainte. Iata si cateva exemple din Sfanta Scriptura, din care se vede clar ca dinozaurii au vietuit cu celelalte animale salbatice, precum leul:
In cartea lui Iov, la cap. 41, se face o descriere cuprinzatoare a unui astfel de dinozaur (balaur) : leviatanul. Iata numai cateva atribute ale leviatanului:
Descrierea leviatanului este infricosatoare, si nu se aseamana cu a nici unui animal pe care il stim astazi. Desi avem descrierea sa intr-un capitol intreg din Sfanta Scriptura, totusi Biblia nu este un tratat de biologie care sa explice si de ce nu mai vedem dinozauri astazi, caci Scriptura este focalizata mereu pe relatia dintre Dumnezeu si oameni.
Dar daca oamenii nu ar fi cunoscut dinozaurii indeaproape, atunci nici nu i-ar mai fi desenat pe peretii pesterilor, sau sculpta in piatra. Insa dinozaurii au coabitat cu oamenii din vechime la fel de firesc cum leul sau elefantul coabiteaza cu oamenii de astazi. Tot de aceea inaintasii nostri au putut sa redea cu posibilitatile limitate de atunci ceea ce ei au vazut din interactiunea cu mediul inconjurator: Iata unul dintre miile de exemple de netagaduit despre aceasta:
Potrivit teoriei evoluţiei, omul s-a ridicat din sălbăticie, şi tocmai de aceea cărţile îi arată pe omul de Cro-Magnon său pe omul de Neanderthal foarte sălbatici la înfătişare, gata să-i dea cuiva în cap şi să-i ia carnea. Evident, e doar ceva imaginar, nu un fapt întemeiat pe forma fosilelor sau pe altceva de felul acesta. Dacă crezi că omul provine din sălbăticie, vei interpreta întreaga istorie trecută în aceşti termeni. Dar Ortodoxia susţine că omul a căzut din Rai. În filosofia evoluţionistă nu e loc pentru o stare suprafirească a lui Adam. De-aceea, cei ce vor să păstreze şi creştinismul şi evoluţionismul sunt siliţi să alipească un Rai artificial unei creaturi de tip maimuţă. E vădit că avem de-a face cu două sisteme diferite care nu pot fi amestecate.
Până la urmă, se întâmplă că oamenii care fac acest lucru (inclusiv mulţi catolici din ultimele decade) să vadă că au ajuns în încurcătură, acceptând deci că evoluţia trebuie să fie corectă iar creştinismul un mit. Ei încep să spună despre căderea omului că este doar o cădere din imaturitatea cosmică: că atunci când oamenii-maimuţă, aflaţi într-o stare de naivitate, au evoluat în fiinţe umane, au dobândit un complex de vinovăţie – aceasta fiind căderea. Pe deasupra, ajung să creadă că la început nu există o singură pereche de fiinţe umane ci mai multe. Aceasta se numeşte poligenism – ideea ca omul provine din mai multe perechi.
De îndată ce ai cedat ideii că Facerea şi obârşia omului trebuie cercetate în chip raţionalist – pe temeiul filosofiei naturaliste a gânditorilor moderni – trebuie să laşi deoparte creştinismul. Filosofia naturalistă este tărâmul adevărurilor relative. Pe de altă parte, în învăţătura Sfinţilor Părinţi avem adevăruri descoperite şi date nouă de oameni insuflaţi de Dumnezeu.
Am văzut că definitia NABT (National Association of Biology Teachers) afirmă că evolutia este prin definitie „nesupravegheată”. Această cerintă nu e o concluzie la care darwinistii au ajuns prin dovezi empirice, ci o presupozitie filosofică reflectând punctul lor de pornire din naturalismul metafizic sau materialism.
Dacă natura este singurul lucru care există, atunci ea trebuie să fie capabilă să-si săvârsească propria creatie. Aceasta implică existenta unui proces evolutionist natural capabil să alcătuiască lucruri foarte complexe începând de la cele simple. Initial, procesul trebuie să fi fost nedirijat, fiindcă o minte capabilă să diriteze evolutia ar fi trebuit ea însăsi să evolueze dintr-o materie neînsufletită. Desigur, după evoluarea fiintelor umane, evolutia poate deveni un proces dirijat, prin practicarea eugeniei si a ingineriei genetice.
Date fiind aceste presupozitii, chiar un lucru asa de grosolan ca darwinismul trebuie totusi să fie adevărat, în ciuda evidentei. Evolutia trebuie să pornească de la schimbări întâmplătoare si imprevizibile, si trebuie să aibă o fortă inconstientă capabilă să producă minunătiile de inginerie complexă pe care le numim organisme.
Iată de ce, în conferintele sale, Richard Dawkins afirma că, dacă pe alte planete există o viată complexă, singura răspunzătoare de ele ar trebui să fie evolutia darwinistă. Nu e nevoie de dovezi sau observatii, căci mecanismul darwinist este singurul candidat plauzibil pentru această treabă, dat fiind punctul de pornire aflat în naturalism. Logica aceasta explică de ce darwinistii nu sunt deranjati de nici una dintre problemele evidente pe care criticii, precum eu însumi, le-au identificat. Teoria trebuie să fie adevărată cu orice pret, căci altfel am rămâne fără o explicatie materialistă a complexitătii vietii si ar trebui să ne întoarcem la Dumnezeu. Logica respectivă a fost încorporată într-un pasaj dintr-un eseu din 1997 scris de geneticianul de frunte Richard Lewontin:
Iata ca lectia de biologie, de care ar fi trebuit sa avem parte in licee, continua totusi in afara scolii din mila lui Dumnezeu. Cat de greu este sa intelegem ca toate au fost facute si daruite spre bucuria noastra, din iubirea lui Dumnezeu, pe care de prea multe ori l-am renegat.
“Dacă ai bate pe un ateu cu dovezile ca pisălogul în piuliţă şi tot nu vei desface pe nebun de la nebunia sa.”… asa ne spune iubitul nostru parinte Arsenie Boca. Oricate dovezi ne arata creatia, ateul tot in orbirea mintii sale sade. Oricate argumente, surse istorice si marturii vei prezenta unui ateu, tot ca unei pietre vei vorbi.
Dar ateul de astazi, fiindu-i mintea afumata si infumurata de stiinta evolutionista si multa parere de sine, intreaba sec: “Daca toate sunt facute de Dumnezeu, atunci pe Dumnezeu cine L-a facut?”. Acest mod perfid de a vedea lucrurile a omului modern, a omului materializat pana in strafundul fiintei, se datoreaza faptului ca a fost invatat sa cuprinda necuprinsul cu mintea sa, a fost invatat ca totul poate fi vazut si pus sub microscop, ca taina poate fi masurata, ca sufletul poate fi disecat si radiografiat, ca gandul ar putea fi pozat, si ca tot ceea ce exista, vazut sau nevazut, ar incapea in mintea lui ingusta. Totusi, ca sa nu lungim vorba, mai bine vedem ce ne spun sfintii si inteleptii despre Dumnezeu, ca poate poate, se mai incumeta cineva sa nu mai umble in intunericul propriei minti.
Dumnezeu nu poate fi cuprins de mintea umana; daca ar fi cuprins, n-ar mai fi Dumnezeu. (Evagrie din Pont)
Dumnezeu poate fi iubit, dar nu gândit. Poate fi prins si apropiat prin iubire, dar niciodata prin gândire. (Norul Necunostintei)
Tocmai neputinta de a-L întelege în toata întregimea Lui este aceea care ne face sa-L întelegem pe Dumnezeu în toata maretia Sa. (Tertullian)
Dumnezeu este în afara tuturor, neramânând în afara; este în toate, dar necuprins de ele; este mai presus de toate, fara înaltare; este mai jos de toate, fara coborâre; este în toate si, totodata, deasupra tuturor. (Fericitul Augustin) Continuare »
“…Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.
Apoi a zis Dumnezeu: “Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!” Şi a fost aşa.
A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: “Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ!
Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.
Apoi a zis Dumnezeu: “Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor”. Şi a fost aşa.
A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
Şi a zis Dumnezeu: “Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”
Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.” (Facerea 1:19-27)
În desene animate se prezintă creaţia prin marea explozie Big Bang, nelipsită de evoluţionism. Emisiunile de pe Discovery, Naţional Geographic, Animal Planet au, de cele mai multe ori, ca punct de plecare Big Bang-ul şi teoria evoluţionistă. Sunt emisiuni „atractive”, care manipulează cu îndrăzneală generaţii întregi. Săptamana aceasta pe Animal Planet au prezentat un fel de promo (!?) cu o maimuţă ţinând în braţe un puiuţ, având în fundal pădurea. Frumos până aici. Însă maimuţa şi puiul ei se transformă într-o femeie ţinând în braţe un copilaş!!!
În urma cu câţiva ani era o emisiune in care copii “spuneau lucruri trăsnite”. Îmi amintesc un băiat de 8 ani, mândria tatălui său care-l privea din public. Băieţelul ştia să pronunţe perfect: Pithecanthropus, Eoanthropus, Sinanthropus, Hesperopithecus, Ramapithecus, Australopithecus, însă nu-mi amintesc dacă cei din studio aplaudau la comandă sau nu. Mi s-a făcut milă de copil şi de familia lui. Apoi, îmi amintesc ca prezentatorul l-a întrebat dacă a auzit despre Dumnezeu, daca ştie cine este Dumnezeu? Copilul nu ştia. L-a întrebat dacă ştie să spună o rugăciune. Copilul nu ştia…
Teoriile “preatrăsnite”
Evoluţia nu este şi nu a fost niciodată o deducţie logica, bazată pe observaţii ştiinţifice. Evoluţia nu a exprimat decât tendinţele culturale şi politice ale liberalismului secolului al XIX-lea. Darwin n-a putut cita nicio specie nouă născându-se, dar nici altcineva, de-a lungul unui întreg secol de cercetări evoluţioniste! Nu există nicio specie nouă, nicio dovadă fosilă, nu e nicio evoluţie in prezent, nu există nicio ordine printre fosile, nicio fosilă intermediară, nicio dovadă că evoluţia este posibilă, nu există niciun organ rudimentar, inutil, la nicio vieţuitoare!
Omul de ştiinţă evoluţionist este în vogă (la modă) în zilele noastre. Adevărată divinitate a celor care doresc să-şi desţelenească mintea în încercarea de a dezvălui enigmele, necunoscutele lumii ce ne înconjoară, evoluţionismul a reuşit un lucru deloc singular, exemplar însă pentru naivii săi adoratori: a reuşit, printr-o logică inversată, eronată cu totul, să interpreteze rezultatele sincere a numeroase institute de cercetare în sensul argumentării – neştiinţifice! – a unui tip de „cunoaştere” despre al cărui suport nu are rost să ne oprim aici. SCARA [Editura n.n] şi-a propus de la început să răspundă unei stări de locala temere: dacă teologia nu va reuşi să răspundă (printr-un răspuns multivalent) Noii Ştiinţe: evoluţionismul? Volumul pe care îl ţineţi în mână, prin două semnături prestigioase, ale biofizicianului Firmilian Gherasim (astăzi monah) şi ale matematicianului Ion Vlăducă, vă va arăta un lucru simplu: evoluţionismul, în înţelegerea lui strict ştiinţifică, este înţesat de erori de logică şi de neadevăruri ştiinţifice. Continuare »
Unul din argumentele invocate cel mai des de evoluţionişti în favoarea teoriei lor este cel al fosilelor. Dupa teoria evolutionista omul ar fi aparut dintr-o specie de maimuta in urma unei evolutii lente, trecand prin mai multe “verigi intermediare”. In acest sens, evolutionistii au adus cateva “dovezi” paleontologice. Numai ca s-a constatat ca toate fosilele ce reprezentau “verigi intermediare” intre maimuta si om erau false sau gresit interpretate.
Asa ca punem intrebarea: Unde sunt verigile lor intermediare? Fosilele spun insa ca n-a fost nicio evolutie in trecut, nu avem fosile intemediare, avem fosile de specii fara nicio transformare. Siomul in cinste fiind n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor. (Ps. 48:21)
Se vorbeşte că universul ar fi creat întâmplător. Oamenii de ştiinţă, oamenii care sunt aşa de învăţaţi cu rigoarea şi acrivia ştiinţifică ne spun nouă tuturor că totul e creat întâmplător, aleator, fără nicio plănuire, fără un scop, ci doar aşa pur şi simplu. Oare face cineva ceva fără să aibe un scop? Orice om crează sau modifică având în minte un scop pentru care duce la bun sfârşit acea acţiune.
Nimeni nu creează ceva doar ca să fie creat, ci îl face ca să fie de folos lui, sau altora, societăţii sau naturii în mijlocul careia trăim. Oare cum de s-a creat lumea aceasta singură de la sine? Ce scop a avut ea, de s-a creat singură? Unii zic că n-a avut nici un scop. Dar totuşi cum de e aşa de multă ordine în creaţia lui Dumnezeu? Cum totuşi e atâta frumuseţe în lumea în care trăim? Cum de există atâtea taine descoperite şi înca multe altele nedescoperite? Cum de se leagă toate una cu alta? Cum de toate sunt omului de folos, de parcă cineva ni le-ar fi dat în dar?
Am lucrat într-o firmă multinaţională cu foarte mulţi angajaţi, cu cifră de afaceri imensă, cu un brand foarte puternic, cu clienţi foarte pretenţioşi şi am văzut că nimic bun nu se face întâmplător. Ca să rezişti pe piată trebuie să oferi clienţilor servicii de foarte bună calitate, căci piaţa e mereu în mişcare şi concurenţa nu stă niciodată pe loc. Totul e plănuit foarte bine, totul e organizat şi apoi pus în practică după criterii foarte stricte. Disciplina şi oamenii foarte bine pregătiţi sunt cheia succesului. Totul trebuie administrat la perfecţie. Cea mai mare resursă pe care o are o firmă este de departe angajatul. Inteligenţa şi creativitate lui pot face întotdeauna diferenţa şi pot aduce un mare plus de valoare companiei.
Societatea de consum în care trăim ne arată că miliardele de produse pe care le consumăm sunt rodul inteligenţii şi muncii altor oameni. Toate produsele sunt create după standarde exacte, de roboţi programaţi la milimetru; totul e ambalat, transportat, promovat şi distribuit după planuri precise, ca să ajungă la grupul ţintă de clienţi. Continuare »
Dintre asa zisele mistere ale bibliei cele mai cunoscute si controversate sunt legate de existenta oamenilor uriasi si de disparitia dinozaurilor. Datorita complexitatii celor doua subiecte, in aceasta relatare ne vom ocupa doar cu prima problema: uriasii de demult.
Multe speculatii au ajuns sa se faca pana in zilele noastre pe seama uriasilor, incat s-a ajus sa se spuna ba ca erau extraterestri, ba un soi hibrid intre oameni si extraterestri, ba ca nu ar fi existat deloc si ca ar fi fost doar mituri.
Dar iata ce ne dezvaluie Sfanta Scriptura, fiind pomeniti pentru prima oara in Cartea Facerii:
“În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime.” (Facerea 6:4)
Mai departe Sfanta Scriptura pomeneste de uriasi in Cartea lui Baruh:
“O, Israele! Cât este de mare templul lui Dumnezeu şi cît de întins locul stăpânirii Lui! Mare este şi n-are sfârşit, înalt şi nemăsurat! Acolo au fost uriaşii cei vestiţi, înalţi la statură şi iscusiţi în război. Nu pe aceştia i-a ales Dumnezeu, nici calea ştiinţei nu le-a dat; Pierit-au pentru că n-au avut înţelepciune; pierit-au prin nebunia lor.” (Cap. 3: 24-28)
Din cele spuse mai sus putem sa extragem primele atribute ale uriasilor: faptul ca erau vestiti datorita vitejiei lor si iscusiti la razboi. Iar in Deuteronom (cap. 3:11) este descris patul regelui Og, unul din uriasii vremii:
“Căci numai Og, regele Vasanului, mai rămăsese din Refaimi. Iată patul lui, pat de fier, şi astăzi este în Rabat-Amon: lung de nouă coţi şi lat de patru coţi, coţi bărbăteşti”
Transformand cotii in metri pentru o mai buna intelegere, rezulta ca patul avea lungimea de 4 metri si jumatate. Luand o marja (considerabila) de un metru pentru confortul regelui, conchidem ca acesta avea cel putin 3 metri si jumatate in inaltime.
Deasemenea, vedem in cele ce urmeaza ca multi uriasi au murit datorita Potopului, caci au trait in nelegiuiri ca si ceilalti oameni:
“Că Tu eşti Cel Care ai făcut toate şi toate le stăpâneşti; Doamne, drept eşti, Cel care judeci pe cei care cu semeţie şi cu trufie se poartă. Tu pe cei care mai înainte au făcut strâmbătate, între care şi uriaşi erau, care intru vitejie şi întru îndrăzneală nădăjduiau, i-ai pierdut, aducând peste ei apă nemăsurată.” (Cartea a 3-a a macabeilor, 2:3-4)Continuare »
Cand credem ca suntem de scurt timp coborati din copac nu este de mirare ca in urma noastra raman doar cojile de la bananele devorate… nu este de mirare ca nu ne respectam unii pe altii…ce conteaza cine aluneca pe aceste coji ?!…la ce ne trebuie civilizatie si bun simt cand scalambaielile si inaltii decibeli ne tin loc de hrana spirituala…oare ce le-o fi venit inaintasilor nostri sa isi piarda timpul, umpland milioane de file cu cugetarile si descoperirile lor?!…cand aruncam cojile de banana nu avem vreme sa ne intrebam…nici macar sa ne mai miram…
Istoria, fie ca este scrisa sau nu, a fost infaptuita de cei dinaintea noastra…mosii si stramosii…unii in picioarele goale, unii in opinci, unii cu incaltaminte mai buna…indiferent de ce purtau in picioare, aveau ceva comun ce purtau in suflet…dragostea…de Dumnezeu…de trecut…de viitor… de tara…datorita lor, astazi suntem noi si nu cred ca trebuie sa ne fie indiferent cum traim si ce lasam mostenire celor ce vor veni dupa noi…cojile de banane, din pacate sau din fericire… sunt perisabile.
Astazi am sarbatorit o parte a istoriei romanesti…as zice, cea mai importanta…pentru ca nevointele si rugaciunile celor sarbatoriti ne-au scos mereu la liman…am sarbatorit ceata sfintilor romani…i-am descoperit, smertiti dar curajosi, in Actatistul, pe care m-as bucura sa il citim impreuna pe parcursul acestei saptamani…o mica jertfa, din partea noastra, pentru cei ce au stiut sa traiasca pentru noi…ne vom aminti despre radacinile adanci pe care le avem si care ne pot reda increderea, aratandu-ne ca nu suntem chiar in bataia vantului…sfintii asteapta doar sa le cerem ajutorul…asadar, sa indraznim…dar mai intai sa vedem cine sunt acesti sfinti, prezentati cronologic la fiecare Icos al Acatistului si apoi sa nu ne rusinam a-i ruga: Continuare »
Mai jos vă prezentăm un documentar extraordinar despre Creaţionism şi despre teoria designului inteligent. Teoria designului inteligent spune că “sunt necesare cauze inteligente pentru a explica structura complexă, bogată în informaţii a materialului biologic, şi că aceste cauze sunt detectabile empiric.” Cele mai multe caracteristici biologice sunt în total dezacord cu explicaţia standard a teoriei Darwin bazată pe hazard. Astfel, acestea par să fie gândite dinainte de a apare. Întrucât proiectarea dinainte presupune existenţa unui proiectant inteligent, aparenţa acestei ipoteze în anumite cazuri este atribuită ca dovada existenţei Proiectantului. Există trei principale argumente în Teoria Designului Inteligent: (1) complexitatea ireductibilă, (2) complexitatea specifică, şi (3) principiul antropic. Dar, mai bine va lasam pe voi sa trageti concluziile asupra acestei lectii de biologie, de care inca nu avem parte in scoala:
Omul imita pe Dumnezeu de-a lungul vietii, fie ca este constient de aceasta, fie ca nu. Il imita in tot ceea ce el creeaza spre bine, in felul in care actioneaza si in felul cum ordoneaza actiunile ca sa-si duca lucarea la bun sfarsit, pentru ca omul este facut dupa chipul si asemanarea cu Dumnezeu. Asa se intampla si cu constructia unei case. Constructia unei case se aseamana izbitor de mult cu facerea lumii.
Comentarii