Tinerete...

Tinereţe, leagăn dulce, care legeni omenirea, Pîn' la tine nu-mi ajunge nici condeiul, nici gîndirea. Cine te-a trăit odată, nimic n-are mai de preţ decît dulcea amintire a trecutei tale vieţi.

Nu e grai să poată spune, nici condei să poată scrie, tinereţe, tinereţe, viaţa ta de poezie... Viaţa ta - grădină sfîntă - cu flori mii, în mii de feţe, e fermecător de dulce, tinereţe, tinereţe...

Tinereţe! O, ce dulce e viaţa ta de vis, cînd tu faci întotdeauna ceea ce Iisus a zis... Cînd în ritmul cald al slovei şi-n al notei picur dulce tu slăveşti cu heruvimii Jertfa sfîntă de pe cruce, şi mireasma ta din suflet - zări de sfinte dimineţe - Răspîndeşte lumii pacea, sfîntă eşti tu, tinereţe...

Şi nepreţuit de scumpă eşti atuncea cînd îţi pui focul dragostei la crucea lui Iisus şi-n slujba Lui. Cînd Îl cînţi în mii de chipuri şi-L slăveşti în mii de feţe, ce-i mai dulce decît tine, tinereţe, tinereţe?...

Cînd Îl cînţi cu glas de înger şi-L înalţi mai sus de soare, tinereţe, tinereţe, cine te-ar întrece oare?... Chip sublim cu raze sfinte, ce străluce-n mii de feţe, mult mai mult decît frumoasă... tinereţe, tinereţe...

Tinereţe, viaţă sfîntă, zi de vară, cer senin, cînd însemn aceste rînduri, cîte-n minte nu-mi mai vin?... Cînd cîntam cu glas de înger pe sub bolta de jugaştri, cu mînuţe-mpreunate şi cu ochii mici, albaştri, străbăteam frunzişul verde, floarea albă ca şi crinii, şi cîntam pe cînd, din ramuri, flori ningeau din crengi mălinii, aninîndu-se ca roua, în a mele bucle creţe... ... O! Viaţa ta cea dulce, tinereţe, tinereţe...

Tinereţe, floarea vieţii, roi de dulci şi mîndre clipe, tu dai visului putere şi dai gîndului aripe... Tu m-ai înălţat încetul, sus, cu mult mai sus de stele... ... Tinereţe, tinereţe, cuibul versurilor mele...

O, ce dulce şi senină e viaţa tinereţii Atunci cînd Stăpîn îi este Domnul morţii şi al vieţii... Înger sfînt, cu harfă dulce, care cîntă-n mii de feţe, E viaţa ta senină, Tinereţe, tinereţe...