|
Icoane, cărți și poezii -
Poezii
|
|
Voiam să fug, să mă ascund de-a mea gîndire De toate acele puţine fapte şi de miile de nedreptăţi,
Să şterg dulceaţa sufeinţei, amărăciunea necredinţei Şi clipele frumoase ale căinţei...
Aş fi zburat deasupra pătimirii Dar mi s-a frînt in zbor aripa iubirii,
Am cutezat să cred, dar m-am împotmolit in necredinţă În mreaja cunoaşterii m-am afundat şi m-am trezit în neştiinţă.
Visam sa schimb o lume-ntreaga Dar ce coşmar, cînd m-am văzut pe mine neschimbată!
Căci căutam s-alung tot răul cel de lînga mine Nerealizînd că răul....era defapt in mine.
Aş fi voit să fiu indiferentă, dar m-au ucis...atîtea lacrimi, atîta suferinţă Ce m-au facut firavă in drumul meu spre pocainţă.
Priveam în gol, voind ca să găsesc Un loc in suflet in care să mă odihnesc,
Şi-n căutarea de iubire ,am ingheţat pe toţi , Cu recea mea privire.
Şi rătăceam c-o sete tot mai mare Dar refuzam s-aud a Domnului chemare- la viaţă...
Dar, m-am oprit şi pentru prima dată am simţit, Că viata e o taină...ca s-o descoperim ne e menit!
(Elena C.)
|