Îndrăznesc să fac și eu o recomandare – o carte citită pe nerăsuflate care m-a impresionat în mod deosebit – “Iannis cel nebun pentru Hristos” de Dionisie A. Makris.

“Povestea lui Iannis se referă la un nebun pentru Hristos, care a trăit în zilele noastre într-unul dintre cartierele necunoscute ale Atenei, într-un cartier unde ușile oamenilor erau zăvorâte cu strășnicie pentru aproapele, iar viața curgea monoton, în limitele cunoscutului dispreț faţă de om, ale slavei deșarte și nepăsării față de celălalt, dovadă a stăpânirii patimilor egocentrice. Așadar, în acest cartier, a fost de ajuns nebunia unui singur om, următor al lui Hristos, ca să se săvârșească schimbarea cea bineplăcută lui Dumnezeu. Este schimbarea care rupe legăturile demonice ale sufletelor robite și alipite – potrivit mărturiei obștești de astăzi - de lucrurile trecătoare și fără valoare, le readuce la “frecvența” cerului și le îmbracă cu mărinimie și cu dragoste dezinteresată, cu sinceritate și nevinovăție, cu răbdare și îngăduință, cu jertfire de sine, smerenie și pocăință. “

Așa cum se prezintă și în prefața din care am citat în rândurile de mai sus, Iannis este un om cunoscut de toţi drept nebunul cartierului, însă este cu totul diferit prin bunătatea și dragostea de care dă dovadă față de vecinii și cunoscuții săi. M-a impresionat mai ales prin modul plin de blândețe și înțelepciune în care reușește să schimbe vieți și să aducă suflete considerate de mulți pierdute pe calea pocăinței.

Acest cartier fără nume, cu oameni obișnuiți poate fi satul sau cartierul oricăruia dintre noi, și, mai mult decât atât, fiecare dintre noi putem să urmăm modelul lui Iannis, după puterile noastre - prin milostenie, rugăciuni pentru cei în nevoi și necazuri, cuvinte de alinare, etc. Cred că meritul cel mai minunat al acestei cărți este că, după lectura ei, îți este imposibil să nu te gândești la ce scria Dostoievsky în “Frații Karamazov” prin cuvintele de învățătură ale starețului Zosima: “Să nu vă temeți de păcatul oamenilor, iubiți-l pe om și în păcatul lui pentru că această iubire se aseamănă cu iubirea lui Dumnezeu” și mai ales la ideea conform căreia fiecare om, prin acțiunile sale individuale, influenţează nu doar propria viață și familie, ci are un ecou asupra tuturor oamenilor cu care intră în contact și, în final asupra întregii creații divine (“Să țineți minte, mai ales, că nu veți putea să deveniți niciodată judecătorii cuiva. (...) Pentru că, spre exemplu, dacă eu însumi aș fi fără prihană, poate că nici răufăcătorul de lângă mine n-ar exista.”

Este o carte care ne pune față în față cu slăbiciunea omenească, cu o varietate de categorii umane, dar care ne și oferă un model demn de urmat. O carte, care în ciuda numărului destul de redus de pagini, m-a făcut să reflectez mult mai adânc asupra relației mele cu oamenii și cu Dumnezeu.

Cartea a apărut la editura Evanghelismos (București 2010), eu am achiziționat-o de la un magazin bisericesc din județul meu.

V-o recomand cu toată căldura și, în speranța că vă va ajuta și pe voi, vă doresc lectură plăcută cu mult spor duhovnicesc!

(Radu Laura)