Dupa cum stiti Valeriu Gafencu este unul din marturisitorii martiri de pe timpul comunismului! In cartea care v-o recomand sa o cititi: “Intoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide este povestita minunea aratarii Maicii Domnului, mai multe aflati acum cand voi reda pasajul minunii:
-Ioane, tu imi esti cel mai bun prieten. Dar nu ca prieten vin la tine, ci ca sa iti cer sfat, sa ma supun tie.Vrei sa ma asculti? (Valeriu Gafencu)
-Te ascult, am raspuns eu (Ioan Ianolide, insusi autorul), dar nu stiu daca voi fi vrednic de increderea pe care mi-o arati.
Valeriu a plecat ochii si mi-a spus linistit:
-In noaptea asta am privegheat! Asteptam sa vin cantecul colindei mele. Doream sa fie foarte frumos. Il cantam in minte. Il desluseam din cercurile inalte din care cobora. Cam greu pentru mine , caci nu cunosc notele muzicale si trebuie sa o fac dupa ureche.
Eram deci treaz senin si lucid, cand deodata am vazut ca am in mana mea fotografia Setei (fata pe care o iubise). Uimit de intamplare am ridicat privirea si la capul patului meu, am vazut-o pe Maica Domnului imbracata in alb, in picioare, vie, reala! Era fara prunc! Prezenta ei mi se parea materiala. Maica Domnului era aievea langa mine. Eram fericit. Uitasem totul. Timpul parea nesfarsit. Atunci Ea mi-a spus:
“-Eu sunt dragostea ta! Sa nu te temi! Sa nu te indoiesti! Biruinta va fi a Fiului Meu. El a sfintit locul acesta [Maica Domnului vorbeste de centrul de la Targu Ocna unde erau "ingrijiti" medical n.n.] acum pentru cele viitoare! Puterile intunericului cresc si inca vor mai inspaimanta lumea, dar vor fi spulberate. Fiul meu asteapta pe oameni sa se intoarca la credinta. Azi sunt mai cutezatori fii intunericului, decat fii luminii. Chiar de vi se va parea ca nu mai exista credinta pe pamant, sa stiti ca totusi izbavirea va veni, dar ca prin foc si prin parjol. Lumea mai are de suferit. Aici insa e multa credinta si am venit sa va imbarbatez. Indrazniti lumea e a lui Hristos!”
Minunea aceasta m-a impresionat destul de mult! Frati crestini daca cititi “Intoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide veti vedea prin ce torturi au trecut crestinii ortododocsi adevarati traitori in legea ortodoxa. Veti fi uimiti cat de satanic a fost sistemul comunist. Unii din ei erau torturati la pielea goala, altii erau aruncati in beci unde era permanent intuneric si erau dezbracati la temperaturi foarte mici, iar pe jos erau materii fecale. Unii erau luati prin surprindere si batuti cu ciomege pana la inconstienta, altii erau batjocoriti in fata altora, altii erau pusi sa se bata. Evenimentele din Evanghelie erau “reproduse” sub niste scene scarboase la care nu puteai sa privesti macar nici ca un ateu declarat, caci erai dezgustat, altii erau impuscati, altii se sinucideau, multi se tradau in inchisoare, insa altii primeau si mai mult har prin suferinta si rabdare, marturisind pe Hristos. De aceea inchei prin imbarbatarea Maicii Domnului: Indrazniti lumea e lui Hristos!
(Adrian)
Cata ura la cei care torturau
Sper ca Domnul sa ii aduca si pe ei la lumina, la dragostea de aproapele si de Dumnezeu…
Icoana in schimb este foarte frumoasa
De unde este luata?
probabil ca nu mai traiesc. oricum,desi nu imposibil,putin probabil ca asemenea oameni sa se intoarca. adancirea in rau te intuneca din ce in ce mai rau.
Of, din pacate asa este, adancirea in rau te intuneca tot mai mult, si cu de la sine putere nu te poti ridica, mai ales ca nu prea iti dai seama de intunericul in care te zbati. Cum a zis si Domnul ca celui care are i se va mai da, iar celui care nu are, i se va lua si putinul pe care il are
Dar am mereu speranta ca rugaciunea face minuni. De aceea este important sa ne rugam si pentru cei care nu au pe nimeni ca sa se roage pentru ei…
Adriana, iti dai seama cat de rau trebuie sa fii ca sa torturezi pe cineva care nu doar ca nu ti-a facut nimic, dar te mai si binecuvinteaza? Si sa iti bati joc de episoadele din Scriptura, cand aceea era si credinta inaintasilor tai? Sa calci in picioare totul, in asa hal? Cum a murit Irod, imparatul pagan care a ucis pruncii nevinovati?
deja cred ca putem vorbi de un stadiu de demonizare, in cazul lor.
Florin,
Imi dau perfect seama, dar imi dau seama si de mila lui Dumnezeu. Iti dau un exemplu: martirizarea crestinilor din primele secole nu cred ca era mai putin cruda, asa-i? Si atunci era ca si la comunisti: “sa torturezi pe cineva care nu doar ca nu ti-a facut nimic, dar te mai si binecuvinteaza”, asa-i? Si unul dintre cei care ii prigonea pe crestini a fost Saul, viitorul Sfant Apostol Pavel. Iata ca Dumnezeu ii poate ridica macar pe unii dintre cei care au torturat, si nu este singurul exemplu. Au fost destui calai care s-au convertit vazand rabdarea si dragostea de Hristos a crestinilor in mijlocul celor mai grozave chinuri…
Nu cred ca este acelasi lucru.
Cu Saul este ceva aparte si nu poate intra in discutia asta (ca sa nu mai zic ca el NU tortura, ci doar prindea crestini si-i trimitea in inchisoare,ceea ce e altceva)
Iar in privinta calailor din primele secole, ei erau PAGANI , ceea ce nu se prea poate spune de tortionarii comunisti(care erau apostati, deci majoritatea probabil botezati).
D,
Nu vreau sa te contrazic, intr-adevar Saul o facea pentru ca asa considera ca apara Legea, din dragoste de Dumnezeu, si era dintre cei mai temuti dupa cum scrie in Biblie. Si atunci nu-i de mirare ca a zis mai tarziu ca:
“Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.”
Sa inteleg insa ca cei care trimiteau in inchisoare erau mai putin cruzi decat cei care torturau propriu zis? Poate ca asa si este, poate ca daca ar vedea ce torturi primesc apoi aceia, nu i-ar mai arunca in inchisoare.
Cat despre botez, eu nu cred ca este apostat cel care nu a crezut niciodata, chiar daca a fost botezat, cred ca apostat este doar cel care a crezut si abia apoi s-a lepadat.
Nu am citit pe nicaieri ca pe timpul lui Saul evreii TORTURAU crestinii inchisi. Sa nu confundam lucrurile. Iar Saul era cel mai temut pt. ca era cel mai eficient: prindea multi crestini si ii intemnita; intre actiunile lui Saul si modul de manifestare al tortionarilor nu vad legatura. Saul nici macar nu a ucis crestini, cu atat mai putin sa-i tortureze (care actiune mi se pare mai sadica,mai demonica). Daca ar fi facut-o, s-ar fi scris, si ar fi recunoscut chiar el, tot asa cum s-a considerat mereu vinovat de complicitatea morala la uciderea Sf.Stefan.
Iar apostazia asta presupune: lepadarea de Hristos a celor botezati; nu inventam noi acum termenii …
Eu propun sa-L lasam pe Cel de Sus sa-i judece pe aceia, chiar daca pacatele lor sunt de neimaginat pentru un om normal, nu neaparat dpv al violentei fizice, ci mai ales din punctul de vedere al violarii sufletului. Am citit ca-i puneau, in puscariile comuniste gen Aiud, Gherla, dar mai ales Pitesti, sa recunoasca in mod repetat fapte pe care nu le-au comis, mai ales de natura perversiunilor sexuale. Se practica asa-numita “autodemascare” sau spovedania pe dos, adica recunoasteau pacate inexistente, in scopul de a ajunge sa creada ca asa sunt ei, de fapt!
Din confesiunile lui Ioan Ianolide si Dumitru Bordeianu, aflam despre niste experiente care nu se intalnesc decat, asemanator, in scrierile ortodoxe despre vamile vazduhului (fara sa vreau sa deschid din nou, discutia despre vami). Sufletul ce trece prin vami este asaltat de multime de draci care se napustesc asupra sa acuzandu-l de pacate niciodata facute, pe langa cele facute si nemarturisite. “Tactica” este ca omul, persoana, sa cedeze din frica si sa “accepte”, in mod nefiresc, “acuzele” aduse de draci, sa isi improprieze acele pacate care nu sunt reale si nu sunt ale sale. Scopul este ca, cedand prin frica si necredinta, omul sa inceapa sa creada ca “ala este el”, ca chiar a facut acele lucruri dracesti. Motivatia cedarii este de a scapa de teroarea exercitata de diavol/tortionar asupra sa, si mijlocul ales este de a incerca sa imblanzesti rautatea dezlantuita si dementa a lor prin complicitate. Dar astfel devii propriul lor complice in asaltul pe care il poarta asupra ta. Diavolul exercita asupra omului o teroare prin care el ii smulge o “spovedanie” rasturnata, perversa. Asa cum se va putea vedea mai limpede din pasajele extrase din Ioan Ianolide si Dumitru Bordeianu.
Despre cativa dintre tortionari am citit ca s-au pocait… Pana la urma, orice pacat se iarta, cu conditia POCAINTEI. Ce cuvant mare si greu de descris si de inteles: POCAINTA!
In timp ce ii putem lasa pe aceia in seama Domnului, nu putem face acelasi lucru in ce priveste comunismul, pe care e bine sa-l cunoastem si ca istorie recenta dar mai ales de a-l recunoaste la nevoie.
Ce lucruri teribile, nu am stiut ca au mers atat de departe
Si m-am mai intrebat cateodata cum de s-au intamplat atatea grozavii intr-o tara cu dreapta credinta? Dar apoi am inteles ca tocmai de aceea ura dusmanului a fost mai mare
Cata bucurie insa trebuie sa fi fost in cer la pocairea calailor! Slava Domnului ca macar o parte au acceptat in inima lor dragostea lui Dumnezeu pentru ei!
D,
Daca evreii nu i-au torturat pe crestini, cu atat mai bine, bine ca mi-ai lamurit aspectul asta, ca intr-adevar nu imi era prea clar pana unde au mers evreii si pana unde paganii.
O alta carte in care este relatat acest pasaj este ‘Sfantul Inchisorilor’. Absolut superba si din punct de vedere duhovnicesc si al prezentarii vietii din inchisorile comuniste. O alta carte ar fi ‘Fenomenul Pitesti’, dar nu spune nimic despre lupta dihovniceasca, in schimb prezinta procesul de tortura. Dupa ce am citit-o, nu i-am mai invinovatit atat de mult pe cai torturati care au ajuns sa tortureze la randul lor. Daca as fi fost in locul lor probabil ca as fi cazut la fel de tare, daca nu mai rau.
Dar exista pocainta, pana in ultima clipa, si dintre cei care l-au pironit pe Iisus pe cruce au fost care s-au pocait si au fost iertati.
A fost o generatie care a putut sa duca,prin varfurile ei, acea cruce. De acea poate Dumnezeu i-a trecut prin acele incercari. In plus, au avut o perioada de timp inainte foarte fertila pentru formare duhovniceasca si intarire. Mare parte din ei cam stiau ce-i asteapta cand au fost luati (chiar daca nu-si imaginau pe de-ntregul amploarea a ceea ce va urma)
Sa ne uitam la noi. Cum suntem noi pe langa cum erau ei(inainte sa fie inchisi) ?
Praf si pulbere … slabiciune si imprastiere …
POST USOR si cu FOLOS DUHOVNICESC !