Cuprins

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Din comorile Sfintei Scripturi Tu de ce crezi in Dumnezeu Tu de ce crezi in Dumnezeu Euharistia continua Theologica Exista distractie si fara alcool

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro

Țăranul român și legătura sa cu cerul şi cu pământul. Despre frumuseţea sufletului ţărănesc

Un cunoscut conservator scria mai demult, într-o discuţie în mediul online, că „de la ţăran, paganus, vine denumirea de păgân”. Este o constatare valabilă doar în cazul limbilor anglosaxone sau al altor limbi romanice, întrucât în limba română etimologia cuvântului „ţăran” este diferită. Ca şi „ţară”, termenul derivă din latinescul „terra” (pământ): „terra – ţară – țeran”. Ţăranul este „omul pământului”, iar „ţăran fără pământ e un nonsens” (spunea filologul George Pruteanu). Termenul sugerează ideea că ţăranul este omul cel mai ataşat de ţară, cel mai devotat acesteia. Mai mult, cuvântul „ţară” are şi înţelesul vechi de „ţărănime”: „la ţară” însemna „la sat”. Prin urmare, chiar limba română dă mărturie despre legătura intimă, organică dintre ţăran, pământ şi ţară.

Însă, aşa cum comunismul a fost un sistem utopic îndreptat cu înverşunare împotriva oamenilor pământului (prin deposedarea ţăranilor de pământ şi prin strămutarea lor forţată la oraş pentru a fi transformaţi în „unităţi de producţie”, adică în ceva cu totul străin firii lor – iar cei care s-au împotrivit au fost aruncaţi în puşcării sau decimați), capitalismul (neoliberal/corporatist) face, în esenţă, exact acelaşi lucru, doar că totul e ambalat în iluzia libertăţii.

În loc să i se creeze condiţiile pentru a rămâne la vatra strămoşească şi a trăi cinstit din munca pământului (de care este organic legat), ţăranului i s-a oferit, în schimb, „darul libertăţii”: depopularea satelor, emigrarea în masă a ţăranilor, sclavagizarea lor pe plantaţiile străine. Oare spre o astfel de „şansă” aspira ţăranul român? Dintre cei care au rămas, sunt ţărani care nu au mai avut şansa de a se întoarce la rădăcini şi de a reface legăturile de comuniune distruse, aşa că „se adaptează” după cum cer „regulile” noului sistem. Şi tocmai aceste reguli – care se contrapun cu totul rânduielii, materiale şi spirituale, după care funcţiona lumea satului (iar pentru ţăranul român, „rânduiala lumii izvorăşte din înţelepciunea lui Dumnezeu”; a se vedea capitolul despre rânduială din Ovidiu Papadima, O viziune românească a lumii) – grăbesc distrugerea, nu numai fizică, dar şi morală, a ţăranului. După căderea comunismului, ţăranilor li s-a restituit pământul, dar nu li s-au asigurat mijloacele şi condiţiile pentru a-l putea lucra, fiind, în fond, deposedaţi a două oară, dar în mod mult mai perfid decât au făcut-o comuniştii.

"Vrei să râdă toţi de tine: eşti un marginalizat, un ciudat!? Toată lumea o face, nu e nici un păcat, că doar nu faci rău la nimeni".

Dragi prieteni,

Mă alătur acelora care şi-au împărtăşit din experienţa de viaţă pentru a îndemna tinerii la păstrarea fecioriei până la căsătorie. Din păcate, vă scriu aceste rânduri din perspectiva celui care a pierdut acest dar, al fecioriei, în tumultul vieţii şi în vârtejul capcanelor presărate la tot pasul de către diavol. Capcane care pot fi extrem de subtile. Recunosc, era o vreme în care mă credeam semeaţă şi mă gândeam că eu niciodată nu aş putea să cad în asemenea păcate. Şi totuşi...

De aceea, niciodată să nu subestimaţi puterea şi lucrarea răuvoitoare a celui rău, are arme pe care doar rugăciunea şi credinţa puternică în Dumnezeu le poate birui. Atunci când te afli într-o zonă de oarecare confort duhovnicesc, când eşti ”căldicel”, te afli pe teren prielnic pentru tot felul de căderi. Şi atunci se găsesc scuze, sau pretexte, sau prejudecăţi care te îndeamnă spre păcat. Societatea în care trăim, secularizată şi într-o stare continuă de degradare, după modelul ”minunata lume nouă” - care numai minunată nu e - poate fi destul de manipulatoare. Şi asta o ştim cu toţi cum: prin internet, mass-media în general, şcoală, anturaj nepotrivit sau exemplul prost al celor din jur.

Presiunea este foarte mare, şi atunci vine şi diavolul şi spune,”bă, eşti prost/proastă, vrei să râdă toţi de tine, eşti un marginalizat, un ciudat/ciudată, toată lumea o face, nu e nici un păcat că doar nu faci rău la nimeni, etc., etc.”, până când te hotărăşti să intri şi tu în rând cu „lumea” şi ajungi fără să-ţi dai seama într-o cădere liberă din care prea greu îţi revii, de cele mai multe ori. Îţi pierzi inocența, puritatea, cele mai de preţ daruri cu care este înzestrat trupul tău, de la Dumnezeu. Uiţi în mod desăvârşit de faptul că trupul tău este un templu, al Duhului Sfânt, şi că nu ai nici un drept să-l strici prin păcate, uiţi de porunca lui Dumnezeu: "Să nu faci desfrânare", şi uiţi de multe. Parcă ţi se întunecă mintea şi te prosteşti dintr-o dată. Sau cel puţin aşa s-a întâmplat cu mine.

Desăvârșirea fiecăruia dintre noi depinde, în mare măsură, de relația pe care o avem cu cel de lângă noi, cu semenul nostru (Pr. Emilianos Simonopetritul)

Interviu cu Arhimandritul Elisei, egumenul Mănăstirii Simonos Petra despre personalitatea părintelui Emilianos Simonopetritul și învățătura lui despre aproapele

Pemptousia: De mai multe ori, în dialogurile noastre, ne-am referit la personalitatea părintelui Emilianós. Care considerați că a fost rolul său în reînvierea vieții monahale în zilele noastre?

Gheronda Elisei: Pentru a vorbi despre gheronda Emilianos am avea nevoie de o zi întreagă, și tot nu ne-ar ajunge, dar, dacă ar fi să-l caracterizăm într-un singur cuvânt, am putea spune că gheronda Emilian era un om deplin în tot ceea ce făcea, în viața sa, în gândurile sale, în modul său de a percepe lucrurile, de a comunica cu ceilalți. Era, deci, un om deplin atât în latura eclezială, cât și în cea socială.

Pemptousia: Avea un fel de catolicitate (universalitate)…

Gheronda Elisei: Da, un fel de vastitate, universalitate în gândire și în manifestări…Cei doi poli ai preocupărilor sale erau Dumnezeu și omul. Deci, toată gândirea, toată ,,filosofia” sa, după cum putem citi în cărțile sale, îl avea în centru pe Dumnezeu și pe creatura Acestuia, omul. Restul erau elemente de ,,ornament”, dacă putem spune așa. Grija față de mănăstire, diversele activități religioase în care era implicat formau doar decorul preocupărilor sale, pentru că gheronda avea în centrul preocupărilor doar pe Dumnezeu și omul. Gheronda punea preț pe fiecare om și dădea importanță fiecărui suflet care venea și îi cerea ajutorul. Renunța la timpul său și chiar la întâlnirile foarte importante dacă cineva îi cerea atunci ajutorul. Nu precupețea nici un efort în acest sens. Așadar, Dumnezeu și omul erau în centrul preocupărilor sale. Ce îl caracteriza în mod special pe gheronda Emilianos…?

Nici nu știu cu ce am putea să începem când vorbim despre gheronda Emilianos…Viața sa duhovnicească adâncă, cultura sa teologică dar și profană, studiul Sfinților Părinți, asceza, rugăciunea? Multe putem să spunem, iar toate acestea nu fac decât să întregească ceea ce am spus la început într-un singur cuvânt, și anume personalitatea sa duhovnicească deplină. Așadar, aceasta este contribuția sa principală la reînvierea vieții monahale. Aceasta era întrebarea, nu, de aici am plecat?

Pr. Varlaam Almăjanu - Despre relația cu aproapele (o predică aplicată și foarte motivantă)

Dragilor, vă invităm să ascultați o predică foarte motivantă și bine argumentată despre relația cu aproapele nostru. Părintele Varlaam Almăjanu, starețul Mănăstirii Partoș din Banat, reușește să explice clar cum toată viața noastră se verifică în relația cu aproapele nostru.

Voi nu meritaţi unirea cu Moldova, căci nu-i puteţi iubi pe cei de-acolo aşa cum vă iubesc ei pe voi. Pentru voi Basarabia e doar un trofeu, un motiv de mândrie.

În vara anului 1995 am făcut parte dintr-o delegaţie de români care a vizitat Transnistria. Regimul separatist al lui Igor Smirnov voia să arate că românii nu sunt persecutaţi în ţara lui şi a acceptat ca cetăţeni din România să facă parte din delegaţiile OSCE care monitorizau respectarea drepturilor omului în republica lui nerecunoscută oficial de nimeni în lume.

La ieşirea din Dubăsari, pe strada Lenin ce ne ducea spre satul Cocieri, ne-a ieşit în cale o femeie bătrână.

– Hristos S-a înălţat, dragii mei! – ne-a întâmpinat ea, vorbind în limba română.

– Adevărat S-a înălţat, măicuţă! – i-am răspuns noi în cor.

– Veniţi din România, nu-i aşa? – ne-a întrebat apoi.

– Da, măicuţă, suntem din Bucureşti – i-am spus eu. S-a apropiat de noi şi ne-a implorat cu multă smerenie:

– Vă rog cinstiţi-mi casa, dragi români!

Am intrat în casa ei – o căsuţă mică şi sărăcăcioasă, dar curată. În sufragerie pereţii erau plini cu icoane ortodoxe, iar masa era aranjată, cu tacâmurile puse, cu pâine, vin, cozonac şi plăcinte, iar din cuptor ieşea mirosul unei fripturi cu usturoi proaspăt făcută, de parcă tocmai aştepta pe cineva la masa de prânz.

"Mi-am început viaţa sexuală într-un mod tragic doar din dorinţa de a nu mai avea prejudecăţi"

Am tot citit mărturii venite prin Campania „Mii de tineri îşi păstrează astăzi fecioria până la căsătorie!” şi destui din cei ce au mărturisit că au păcătuit au spus că abia au scăpat cu viaţă, la propriu, din experienţa lor. Vin să întăresc această mărturie care este cât se poate de adevărată.

Prin perioada când eram studentă mă duceam şi eu la biserica din sat, în urma unor vise bizare, care atunci m-au speriat destul de tare, însă nu aveam prieteni din biserică şi nici conştiinţa întărită a păcatului. Încă nu auzisem de A.S.C.O.R. (Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români) în acele vremuri. Abia câţiva ani mai târziu s-au strâns câţiva tineri, pe care, cu mila şi cu ajutorul Domnului i-am cunoscut şi prin ei m-a scăpat Domnul cu viaţa, la propriu (era vorba de tendinţa de sinucidere datorită păcatului greu).

Să revenim la studenţie. O fată care venea şi ea la biserică mi-a povestit că a făcut “marele pas” cu prietenul ei, act în urma căruia s-au şi căsătorit, iar eu, ce credeţi? Am judecat-o extrem de aspru în sinea mea. A venit rândul să mă îndrăgostesc şi eu dar încă nu voiam să fac “marele pas”, aşa că el, ca şi mulţi alţii, m-au părăsit acuzându-mă că “am prejudecăţi”. Cu această presiune am trecut de anii studenţiei, îndepărtându-mă de biserică, de Dumnezeu, căci nu înţelegeam de ce alţii găsesc un/o prieten/ă şi eu nu pot fi fericită. Când am început serviciul acel băiat de care fusesem îndrăgostită a revenit în viaţa mea, dar nu a mai vrut să ştie de mine, aşa că m-am dus în braţele primului bărbat care mi-a acordat atenţie, fără ca măcar să îl iubesc sau să simt vreo afecţiune pentru acela.

Mi-am început viaţa sexuală într-un mod tragic doar din “dorinţa” de a nu mai avea prejudecăţi, după care au urmat doi ani de chin, sufletesc şi trupesc, cu tot ce se poate mai scârbos şi mai rău pe lumea asta: pornografia şi consecinţele ei. După doi ani de chin l-am lăsat să creadă că m-a părăsit, dar pentru mine a fost o uşurare. Numai că sentimentul de “obiect sexual” şi de om care nu merită să fie iubit, dar şi singurătatea, m-au împins la gândul extrem de a mă sinucide. Pentru mine lumea se terminase.

Evanghelia în versuri - 02. Buna Vestire

Fragment din lucrarea „Iisus Mântuitorul” de Petre Dulfu, în lectura (săptămînală) a părintelui Hrisostom Rădășanu.

Să nu lăsăm tinerii de capul lor ci să ne îngrijim de castitatea lor

„Să înfrânăm pornirile copiilor noştri, să punem frâu puternic tinereţii, cu frica şi cu sfatul. Să ne îngrijim de castitatea lor; să facem tot ce ne stă în putinţă ca tinerii să fugă de poftele ruşinoase. Stăpânul nostru obştesc, văzând slăbiciunea ñrii omeneşti, a legiuit căsătoria, ca să ne îndepărteze de desfrânare.

Să nu lăsăm tinerii de capul lor, ci, cunoscând văpaia cuptorului, să ne străduim să-i căsătorim potrivit legii lui Dumnezeu înainte de a se tăvăli în desfrânări, ca să-şi păstreze castitatea și să nu se pângărească de desfrânare. Căsătoria să le dea îndestulător ajutor, ca să-și poată potoli și săltările trupului și să scape și de osândă.

(Sfântul Ioan Gură de Aur - Despre familia creștină, Editura Cuvântul Vieții, București, 2015, p. 80-81)

Urmărește

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro