Cuprins

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Tu de ce crezi in Dumnezeu Tu de ce crezi in Dumnezeu Euharistia continua Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Theologica Exista distractie si fara alcool

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Ce NU se spune despre: avort, anticonceptionale, contraceptive, sterilet, RU 486 (Mifepristone), avort timpuriu, avort menstrual, avort hormonal, avort medicamentos, Sindromul Post-Avort, bolile cu transmitere sexuala, prezervativ, spermicide, fertilizarea in vitro - FIV, cum se dezvolta copilul nenascut (intre conceptie si nastere), dezvoltare embrionara, fetala, etc. Studii medicale, filme, marturii, etc. - www.AdevarulDespreAvort.ro

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro

Pr. Constantin Necula - Pe cine incomodează ora de religie? (Cluj, 17 dec. 2014)

Vă invităm să ascultați o conferință captivantă a părintelui Costantin Necula despre ora de religie. Două ore jumătate care merită. Un discurs viu, sincer, direct și percutant despre problemele legate de ora de religie și profesorul de religie.

Crăciunul anului 1952 la Aiud cu Atanasie Berzescu și Radu Gyr

Iisus se naşte şi-n spatele zidurilor reci şi groase, în spatele gratiilor şi uşilor ferecate. În ajun de Crăciun lucram în fabrică. Aşteptam cu înfrigurare scurgerea timpului, ca să mergem în Celular. Ne pregăteam cu toţii de colindul ce avea să fie în noaptea de Ajun.

Îl aşteptam cu neastâmpăr de copii. Aşa cum se întâmplă în toate închisorile din ţară, şi-n Aiud se iau toate măsurile de pază şi de aplicare a unui tratament aspru asupra deţinuţilor. În toate zilele marilor sărbători creştine sau în zilele sărbătorilor comuniste, ne aplicau un regim de teroare, cu percheziţii, suspendarea plimbărilor, mâncare slabă şi pază dublă, atât în cordonul de pază al închisorii, cât şi pe coridoarele Celularului. Îşi făceau loc din plin înjurăturile, bătăile, ba chiar mai mult, punerea în lanţuri sau izolarea în camera de tortură a celor mai periculoşi deţinuţi.

Ofiţerul politic avea un cuvânt greu de spus în alegerea celor care urmau să fie izolaţi. Cu cât era însă prigoana mai mare, cu atât noi ne înălţam mai sus în spiritualitate şi rezistam mai mult.

Cum am ieşit din fabrică, ne îndreptarăm cu mai mult îndemn spre celulele noastre cele de toate zilele. Ne pregăteam de sărbătoare, de parcă am fi fost liberi să mergem cu colindul.

Înţeleşi fiind cu toţii, că după ora închiderii (21), prin alfabetul “morse”, ne dăm de ştire unii la alţii, în toate cele peste 300 de celule, că putem începe colindul.

Închiderea s-a făcut, uşile s-au ferecat. În sfârşit, semnalul de colinde s-a dat. Noi, toţi cei din celulă, patru la număr, cu expresia feţei din copilărie, cu inima zvâcnind în piept, cu mâinile înfipte în zăbrele, cu ochii aprinşi, scânteind în noapte, începem colindul “O, ce veste minunată”, continuând apoi pe aceeaşi melodie, “A venit şi-aici Crăciunul”, versuri de Radu Gyr.

Colind sfânt, din strămoşi moştenit, vestind şi preamărind pe Noul Născut, în scutece înfăşat, Pruncul Sfânt Hristos Iisus. Colindul, la început abia auzit, apoi din ce în ce mai tare, parcă venea de peste veacuri, din glasurile strămoşilor noştri, lăudând şi preamărind pe Cel prea Înalt şi Sfânt.

Canon pentru tinerii căsătoriți

Sursa: CitateOrtodoxe.ro | Canon pentru tinerii căsătoriți

Crăciunul anului 1948 cu Dumitru Bordeianu, în temnița comunistă de la Suceava

Oamenii milostivi și buni creștini din Suceavași satele din jur aveau frumosul obicei ca sâmbăta și la sărbători mari, să vină la poarta închisorii să aducă deținuților tot felul de alimente și îmbrăcăminte. Din prima sâmbătă, când închisoarea a început să se umple cu noi, cei arestați la 15 mai, acesti pioși creștini au venit la poartă cu alimente.

De sărbătoarea Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, orașul fiind plin de creștini de prin împrejurimi, ba chiar din Maramureș, au încercat mulți să aducă mâncare deținutilor.

Slugile satanei însă, care-i înfometau pe cei arestați, i-au alungat cu vine de bou, răsturnându-le coșurile cu mâncare, înjurându-i si lovindu-i. Acești fideli creștini s-au adunat apoi pe terenul târgului de vite unde aveau căruțele, făcând semne deținutilor, arătându-le cum li s-au răsturnat coșurile de alimente. Scena a fost văzută de altfel și de deținuții de pe latura cu poarta închisorii, ca și de cei de la primul etaj. Multe femei plângeau de ceea ce li se întâmplase.

Pe la sfârsitul lui decembrie 1948, o mare parte din anchete erau deja terminate. Cei scăpați întregi din torturi își adunau gândurile, pregătindu-se sufleteste pentru marea sărbătoare a Nașterii Domnului.

Nu voi uita niciodată clipele de duioșie și înălțare sufletească, când din fiecare celulă de fete, începând cu apusul soarelui și până la stingere, ocupantele ieșeau pe rând la geamul celulei și cântau. Nu mi s-a părut vreodată un cântec mai dulce, mai suav, mai înălțător spre cer decât vocea acestor privighetori închise după gratii. Ceea ce a impresionat până la lacrimi pe toți arestații de pe acea parte a închisorii erau cântecele de leagăn, pe care le cântau mamele ai căror copii nu mai știau de ele.

Ioana L.: "Dacă nu ne-am fi căsătorit de tineri am fi căzut în tot felul de păcate şi am fi alungat Harul lui Dumnezeu din viaţa noastră!"

Doamne ajută!

Vă salut cu drag şi mă bucur că aţi înfiinţat această campanie. Sper să fie călăuză pentru cât mai mulţi dintre noi! M-am gândit să dau şi eu mărturie despre cum a lucrat Dumnezeu în vieţile noastre, poate va ajuta pe cineva...

Eu şi soţul meu ne cunoaştem din totdeauna, am fost vecini de scară, el locuind la etajul 4 iar eu la etajul 3. De mici am fost prieteni şi ne-am înţeles bine, deoarece aveam amândoi firi mai sensibile. Părinţii noştrii făceau glume pe seama noastră şi ziceau că ne vom căsători atunci când vom creşte mari!

Timpul a trecut şi odată cu adolescenţa au venit şi ispitele în viaţa fiecăruia. Noi am continuat să fim prieteni, împărtăşindu-ne unul altuia gândurile, visele, dezamăgirile în dragoste şi toate celelalte sentimente specifice vârstei. Fiecare eram asemenea unei corăbii care pluteşte cam în derivă pe o mare nu foarte liniştită... Dar, slavă Domnului, ne-am avut unul pe celălalt, am încercat întotdeauna să ne înţelegem şi să ne sprijinim reciproc cu dragoste!

Însă, noi niciodată nu ne-am pus problema unei relaţii de iubire, cu toate că lumea din jurul nostru credea asta. Noi ne vedeam unul pe celălalt ca pe un frate, ca pe o soră. Şi nu ni s-a luminat mintea ca să putem vedea că Bunul Dumnezeu ne-a aşezat unul lângă celălalt nu doar pentru o perioadă a vieţii, ci pentru TOATĂ VIAŢA, până când nu am reuşit fiecare să facem curăţenie în sufletele noastre şi să ne apropiem de Domnul.

Din momentul în care fiecare dintre noi am început să ne dăm seama cam ce înseamnă cu adevărat iubirea şi să dăm la o parte toate iluziile din mintea noastră, care nu făceau decât să ne întunece privirea, ne-a cuprins o bucurie ce creştea cu fiecare zi pentru că ştiam unde putem găsi acea iubire de care aveam atâta nevoie: unul în sufletul celuilalt!

Pr. Paisie Aghioritul: "De mic căsătoreşte-te sau de mic călugãrește-te!"

Anii trec repede. Este bine ca tânărul să nu rămână nehotărât prea multă vreme la răscrucea drumului, ci să-și aleagă o cruce - una din cele două căi ale Bisericii noastre - potrivit cu chemarea sa şi cu mărimea lui de suflet şi să înainteze pe ea cu încredere în Hristos. Să-L urmeze pe Hristos la Răstignire, dacă vrea să se bucure pascal. În ambele feluri de viaţă există amărăciuni, însă atunci când te afli lângã Dumnezeu, le îndulceşte dulcele lisus.

Când cineva trece de treizeci de ani, începe să șovăiască în a se hotărî. Şi cu cât trec anii, cu atât mai mult va şovăi. Cel tânăr se adaptează mult mai uşor în oricare din vieţile pe care le-ar urma. În timp ce omul care a trecut de treizeci, pe toate le cercetează cu raţiunea sa. Caracterul său deja s-a format şi cu greu se mai schimbă; este ”beton turnat”, și uită-te, cei care se „aranjează” la o vârstă mică, fie in viaţa de căsătorie, fie în monahism, păstrează până la bătrăneţile lor o simplitate copilărească şi se armonizează uşor între ei. Am văzut o pereche care s-au căsătorit de mici. Aşa cum vorbea bărbatul, la fel vorbea şi femeia; orice făcea bărbatul, făcea şi femeia. Şi fiindcă s-au căsătorit de mici, au imprumutat unul de la altul obiceiurile lor, atât în vorbire, cât şi în comportament, legându-se astfel între ei cu mai multă uşurinţă.

Un proverb spune: „De mic căsătoreşte-te sau de mic călugãrește-te!” Mai ales tânăra este bine ca până la vârsta de douăzeci şi cinci de ani să hotărască ce fel de viaţă va urma. După această vârstă „aranjarea" ei se va face tot mai greu, pentru că se gândeşte că nu-i va fi uşor să se supună. Pe lângă aceasta, cu cât trec anii, cu atât dobândeşte mai multe capricii, și atunci cine o va mai lua? Iar dacă în cele din urmă ajunge la căsătorie, atunci ea caută în aceasta mai mult o protecţie, decăt să întemeieze o familie.

Este dovedit faptul că cel care amână mereu căsătoria sa, după trecerea anilor caută şi nu mai găseşte. Atunci când este tânăr, alege el; apoi, însă, îl aleg alţii pe el. De aceea spun că în problema aceasta este trebuinţă uneori şi de puţină nebunie. Este bine să treacă cu vederea unele cusururi care nu sunt esenţiale, pentru cã altfel niciodată nu-i vor veni toate aşa cum le aşteaptă el. Odată a început să plouă, iar printr-o albie a început să curgă apă. Un nebun şi un rationalist voiau să treacă de cealaltă parte. Atunci raţionalistul a spus: „Se va opri ploaia, se va împuţina apa si după aceea voi trece". Nebunul, însa, nu a aşteptat, ci rupând-o la fugă prin apa, a trecut dincolo. I s-au udat puţin hainele, dar a mers acolo unde voia. Între timp ploaia în loc să se oprească, s-a înteţit şi mai mult. Apa a crescut şi, în cele din urmă, raţionalistul nu a mai putut trece de cealaltă parte, pentru că de acum era deja primejdios.

Un câine cu… inimă bună. Poveste adevărată despre al doilea lot de deportări din Basarabia (5-6 iulie 1949)

Trezor a lătrat toată noaptea. Tanti Marta deschide geamul și îl certa pe dulău. Zăngănind din lanțul greoi câinele urcă în cușcă, tace un pic de vreme, dar apoi începe din nou să urle. Bătrâna tresare. Scoate de sub plapumă fața uscată, se ridică în șezut și se închină în grabă privind spre sfintele icoane: ”Doamne Sfinte, preasfântă Maică, acopere-ne de ispite și de tot răul! Doamne iartă-ne pe noi.” De undeva din depărtare, de lângă cetate se auzeau rafale de mitralieră.

Ce se întâmplă? Câte suflete nevinovate mai distrug irozii? Cum de îi mai rabdă Dumnezeu?

Nu a mai reușit să adoarmă. Tanti Marta a aprins lampa, și-a pus pe spate halatul plușat, în picioare șlapii din blană de câine, și trăgând zăvorul ruginit de timp, a ieșit în curtea luminată de stelele limpezi. A făcut câțiva pași, apoi s-a așezat pe marginea prispei, ascultând satul și privind undeva înainte, sau poate în trecut, sau în sufletul ei. A început a se miji de ziuă. La marginea orașului un cocoș cânta răgușit. Maidanezii, pe la crucile ulițelor lătrau și ei fără rânduială, amestecându-și glasurile cu câinii legați prin ogrăzile oamenilor. La aceste sunete se adăugară altele, la început nedeslușite și stranii. Bătrâna a ciulit urechile încordându-și auzul vechi de zile. Asculta cu urechile dar parcă și cu inima care fără motiv a începuse să-i tremure de neliniște. Desluși cu greu un freamăt, apoi înțelese că sunt oameni mulți care se deplasează.  Zeci, sute de picioare călcau pământul. Distingea acum și plânsetele stinse, și rugămințile disperate…

- Să fie un cortegiu funerar? La ora asta?

Femeia a ieșit ca împinsă de un arc în uliță și de acolo a trecut într-o alta apropiindu-se de cei ce jeleau, pentru a înțelege ce se întâmplă. În sfârșit, a văzut și a înlemnit.

Bolșevicii adunaseră o mulțime de basarabeni și-i mânau de la spate. În majoritatea lor erau mame cu copii, unii foarte mici, și bătrâni. Se auzeau rugăciuni în română dar și în rusă. Copiii plângeau. Femeile încercau să-i liniștească, plângând și ele pe înfundate.

Vă așteptăm la Radio Ortodoxia Tinerilor cu un program special zilnic de colinde tare frumoase, de dmineață până seara.

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro