Cuprins

Vino alături de noi !

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Euharistia continua Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Theologica Exista distractie si fara alcool

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Ce NU se spune despre: avort, anticonceptionale, contraceptive, sterilet, RU 486 (Mifepristone), avort timpuriu, avort menstrual, avort hormonal, avort medicamentos, Sindromul Post-Avort, bolile cu transmitere sexuala, prezervativ, spermicide, fertilizarea in vitro - FIV, cum se dezvolta copilul nenascut (intre conceptie si nastere), dezvoltare embrionara, fetala, etc. Studii medicale, filme, marturii, etc. - www.AdevarulDespreAvort.ro

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro

Toate fetele sunt prințese

Orice fată este frumoasă, orice fată este gingaşa că o floare, toate fetele sunt prinţese. A fi prinţesa înseamnă a fi bună, amabilă, să dăruieşti zâmbete tuturor şi nu în cele din urmă sa iubeşti pe toată lumea, să vezi numai bine. Orice fată are o demnitate şi doreşte respect, acei ochi de crin, care de multe ori lăcrimează de bucurie, acea privire curata merită preţuită.

Nu eşti prinţesa pentru că porţi haine cu sclipici sau pentru că ai părul împletit, eşti o prinţesă atunci când ai acea dulceaţă feminină naturală, acea fineţe şi acea curăţie unică... numai a ta. Glasul unei prinţese este duioșător, cânta ca o privighetoare, părul ei este mângâiat de vânt, iar hainele ei sunt respectabile, decente. O prinţesă nu este ca toate fetele, ea este diferită, are stilul ei, ideologiile ei, ea trăieşte aşa cum îi place şi nu după cum vrea moda sau societatea... mereu are o lumină lucitoare pe chipul blând şi ochii ei observă orice vietate.

Prinţesa are prieteni selectaţi, nu ignoră, dar selectează cu grijă, de o parte a lumii este trădată, de altă uitată, de altă nesuferită, dar de majoritatea căutată. Fiecare are gusturile lui, din nefericire mulţi fug de realitate, se caută prefăcătoria, goliciunea trupească şi ascunderea chipului natural - masca, fugim de noi, dar din nefericire nu putem fugi de ceea ce se afla în noi.

O prinţesă are mereu pace şi bucurie, pentru că ea se cunoaşte, ştie ce fel de om este, iar o minte strălucită este o adevărată comoară pe care nu oricine o poate avea.

Fiți prințese și viața va deveni un regat

(Irina Alexandra Bulgaru)

 

Biserica „Sfântul Nicolae” din Densuș – cea mai veche din România

Acum câteva zile fiind în drum de la Topleț către Alba-Iulia am trecut prin zona Hațegului, unde puteți vizita trei obiective importante: Mănăstirea Prislop, unde se află mormântul părintelui Arsenie Boca, rămășițele cetății daco-romane Ulpia Traiana Sarmisegetusa și Biserica „Sfântul Nicolaede la Densuș, cea mai veche biserică din România, în care încă se mai slujește astăzi în fiecare duminică.

Biserica este ortodoxă și e construită în secolul al XIII-lea cu rămășițe din vechea cetate Sarmisegetusa. Este o biserică unică prin arhitectura ei. Nicolae Iorga a numit biserica "fără pereche în toată românimea".

Merită s-o vizitați, când ajungeți prin zonă. În fotografiile de mai jos veți observa o icoană aparte în care este simbolizată Sfânta Treime: Dumnezeu Tatăl avându-l în față pe fiul (mai mic de statură) și pe Duhul Sfânt sus pictat în chip de porumbel.

Un preot monah între deținuții de drept comun

În toamna lui 1945 mulţi deţinuţi de drept comun au fost eliberaţi. Printre ei şi Şaramet, ordonanţa de pe etajul nostru.

Lui Anghel Papacioc, cu care şedeam în celulă, şi mie înfăţişarea noului venit şi maniera de a servi supa sau mâncarea ne-au atras atenţia. Privirea îi era tristă.

Când folosea polonicul părea un gest sacru, ca mişcarea cultică pe care o face preotul în altar. Am hotărât să stăm de vorbă cu el. Într-o zi, după masa de amiază, pe când se pregătea să ducă ciuberele la bucătărie, Anghel l-a chemat în celula noastră. A privit bănuitor şi privirile lor s-au întâlnit într-o îmbrăţişare mută. A promis că va veni. După aproape o oră a sosit. Anghel l-a întâmpinat în uşă; s-a uitat atent împrejur apoi a salutat:

- Doamne ajută!

I-am răspuns cu aceeaşi salutare. Era un bărbat la patruzeci de ani, potrivit de statură, dar firav, cu privirea duioasă, chiar tristă. L-am rugat să ia loc pe pat, în faţa noastră. Şi Anghel a deschis cuvântul:

- Iartă-ne că te-am invitat la noi, dar înfăţişarea dumitale arată că nu ai ce căuta printre deţinuţii de drept comun.

Bărbatul se uita atent când la Anghel, când la mine fără să zică nimic. Şi Anghel a continuat:

- Nu vrem să-ţi redeşteptăm în suflet vreun moment dureros pe care poate l-ai trăit, avem între noi şi preoţi cărora, de crezi că e nevoie, îţi putem înlesni să te mărturiseşti.

- O, fraţilor, a zis bărbatul şi lacrimile au început să-i curgă şiroaie pe obraji, şi eu sunt preot. Preot monah. Dumnezeu m-a adus aici pentru păcatele mele, ca să ispăşesc şi poate ca să învăţ ce înseamnă cu adevărat lepădarea de lume pe care am exprimat-o în votul călugăriei şi să cunosc tainele lucrării Lui.

Pocăința și moartea lui Valeriu Gafencu

Doctorul, muncitorul cel orb şi ţăranul credincios

Într-o celulă vecină erau trei deţinuţi. Nici unul nu ştia alfabetul morse si încercările de a intra în legătura cu ei au rămas fără rezultat. Auzeam când raportau dimineaţa şi seara: “Să trăiţi domn’ şef de secţie, camera…, cu trei deţinuţi, e gata de raport”.

Trecuse aproape un an de zile şi într-o zi e chemat miliţianul prin bătăi în uşă: unu' murise. Ordonanţele cu targa ridicară mortul, apoi s-a făcut linişte. Misterul a fost deslegat când cei doi rămaşi au fost mutaţi în alte celule. Atunci s-a aflat că fuseseră un doctor, un muncitor şi un ţăran.

Doctorul, mărunt de statură, rezista regimului de privaţiune alimentară dar era irascibil şi taciturn. Muncitorul era bolnav, foarte slăbit si orb din cauza diabetului netratat. Ţăranul, şi el slăbit, era calm şi se ruga toată ziua. Ştia Acatistul Maicii Domnului şi mulţi psalmi pe de rost. Fusese rănit pe frontul de Rasărit şi rămăsese acasă. Apoi pentru că se împotrivise colectivizării, a fost judecat într un proces cu legionarii şi trimis la Aiud. Ingrijea de muncitor şi se întreţinea cu el în discuţi; doctorul nu lua parte, ci privea cu un aer superior.

Muncitorului îi era din ce în ce mai rău şi nu se mai putea mişca. Ţăranul îl ajuta şi-i dădea să mănânce. Ţăranul a raportat, rugând miliţianul să-l ducă la spital pe muncitor. Dar miliţianul i-a trântit uşa în nas. După câteva zile mâncarea a devenit mai gustoasă. Se vedeau bucăţele mici de carne, maţe şi zgârciuri. Era ceva neobişnuit şi speranţa că moartea va fi cel puţin amânată, renăştea cugetele muribunzilor. Doctorul a observat că tăranul, înainte de a-i da muncitorului porţia, pescuia carnea din propria gamelă şi o punea în gamela orbului, apoi îl îndemna să mănânce:

- Ia, frate, că şi-a adus aminte Dumnezeu şi Maica Domnului de noi şi ne-a mai îndulcit suferinţa…

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro