Cuprins

Idee de cadou pentru ziua femeii

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu Tu de ce crezi in Dumnezeu Euharistia continua Theologica Exista distractie si fara alcool

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro

Liturghia celor adormiţi

Prin însăşi raţiunea ei, Sfânta Liturghie este sinteza mântuirii noastre. Şi întrucât nimeni nu se mântuieşte de unul singur, prezenţa celor adormiţi la Sfânta Liturghie întăreşte realitatea comuniunii tainice a cerului şi a pământului, a tuturor celor vii – văzuţi şi nevăzuţi –, care se unesc pe fundalul actelor liturgice ale dumnezeieştii Liturghii.

Din cele mai vechi timpuri, forma cultică a Sfintei Liturghii cuprinde în structura ei pomenirea celor adormiţi. Toţi comentatorii Sfintei Liturghii întăresc fără dubii acest adevăr (vezi: diac. Ioan I. Ică jr., De la Dionisie Areopagitul la Simeon al Tesalonicului. Integrala comentariilor liturgice bizantine, Deisis, Sibiu, 2011, pp. 109, 115, 170-171, 232, 272, 310, 341 etc). În timp, toate rânduielile liturgice ortodoxe fac trimitere la cei adormiţi, cu încredinţarea că orice act văzut săvârşit în Biserică trimite direct la o realitate vie nevăzută, dar cu totul reală, realitate din care fac parte cei dragi ai noştri trecuţi la Domnul şi de care, în numele iubirii, nu ne putem dezice.

Dacă ar fi să enumerăm, în mare, evidenţa participării împreună cu noi a celor adormiţi la Sfânta Liturghie, amintim că ei sunt pomeniţi mai întâi la Proscomidie, având locul lor special pe sfântul disc şi o rugăciune foarte extinsă, ce cuprinde pe toţi cei adormiţi din veac întru dreapta credinţă, fiecare în ceata sa, fiind enumerate şi mai toate cauzele posibile în care ei au răposat. Apoi, sunt pomeniţi la Ectenia întreită, la ieşirea cu sfintele daruri, sau după prefacerea sfintelor daruri etc (vezi: Liturghierul Pastoral, Trinitas, Iaşi, 2004, pp. 131-132; 164-166; 178-179; 195-196).

Am amintit doar aceste momente principale, pentru a înţelege că Sfânta Liturghie are în rânduiala ei astfel de prilejuri, care ne invită să nu ignorăm prezenţa celor adormiţi, împreună cu noi, în jurul lui Hristos. Însă, cea mai bună mărturie a acestei prezenţe ne este dată de experienţa proprie. Ştim cu toţii, că oricine are pe cineva drag trecut la cele veşnice, simte mângâierea şi tainica atingere de ei în timpul Sfintei Liturghii.

Preoții nu cresc în copaci!

Observ în ultimul timp o descărcare de furie din partea societăţii civile asupra tagmei preoţeşti, dar, ceea ce este mai înspăimântător, că același lucru se întâmplă și din partea credincioşilor ortodocşi. Mă frapează, însă, şi faptul că aproape nimeni, nici cleric, nici laic, nu ia o atitudine de apărare sau, măcar de abordare directă a problemei. Ştiu că voi deschide, cutia Pandorei, dar dacă nimeni nu o face...?!

Vedem, fără să dorim uneori, în mass-media, cazuri negative de preoţi şi nu intrăm în detalii, că au grijă, oricum, alţii să ni le detalieze. Automat ni se creează impresia că suntem pierduţi ca Biserică, căci ”dacă preoţii sunt aşa cum sunt, ce să mai ceri omului simplu? Biserica a pierdut...”

Stop! Hai să fim realişti. Şi, când spun realişti, mă refer să nu fim nici ca struţul, care bagă capul în pământ, ci să vedem real cum stau lucrurile, adică să ne asumăm ce este adevărat şi nu poate fi contestat, dar să vedem şi celelalte lucruri din umbră.

La o conferinţă preoţească - nu au relevanță detaliile - ne-a vorbit un preot foarte fain care, la acest capitol spunea că s-a întâlnit cu cineva foarte supărat pe preoţi. Acesta îi spunea: preoţii aşa, preoţii dincolo, preoţii cutare, păcătoşi etc.

- Ia spune, măi omule, câţi preoţi de care zici matale cunoşti sau ai auzit?

- Păi o mulţime!

- Bine, dar hai să numărăm mulţimea.

Să-ți scrii pe inimă cât de minunată e soția ta. Să-ți pictezi în suflet privirea blândă și caldă a soțului tău

Ați trecut prin scufundări în stări de iad pentru găsiri de rai. Au fost zile în care ați bătut din picioare și v-ați dorit cu tot dinadinsul să vă întâlniți. V-ați întins sufletele pe targă. Au fost zile în care v-a durut neînțelegerea. Că nu știați de ce Dumnezeu nu vă împlinește ruga. Ați crezut că ați murit, dar durerea asta v-a făcut mai vii ca niciodată. V-ați găsit. V-ați găsit și ați simțit că acesta a fost darul lui Dumnezeu pentru voi, mult așteptat. În curând veți fi un singur trup. Și veți porni spre tihnă, dinspre zbucium.

Aflat-ați iubirea. Și rănile v-au fost vindecate cu viață. A iubi pe cineva înseamnă a-i rămâne. Și invers. Îți va rămâne. Pururea. Dacă vă iubiți, să vă iubiți cu tot cu metehne. Să știți că iubirea e și destăinuire. Una grunjuroasă, căci nu veți trece doar prin clipe de zahăr. A iubi înseamnă a ține doi ochi într-un eu. Înseamnă luare. Căci tu, mire, vei lua inima iubitei și-o vei ține-n brațele tale. Iar tu, mireasă, când îi vei greși celui pe care-l iubești, să te iei la rost bucată cu bucată. Și să nu alergi. Să nu fugi. Să-l iei de mână la rugăciune, mai degrabă.

Să înțelegeți, dragilor, că nu vă veți căsători pentru că așa trebuie, pentru că așa spune lumea sau pentru că așa scrie-n cărți, ci pentru că simțiți amândoi că aceasta este calea, că acesta este drumul pe care trebuie să mergeți. Iar scopul acestui drum este mântuirea. În curând veți fi măriți, bucurându-vă și slăvindu-L. În necazuri vă veți răstigni, dar dragostea voastră va birui.

Frumoșilor, să vă spuneți zilnic unul altuia, cât de frumoși sunteți. Și cât de buni. Să-ți scrii pe inimă cât de minunată e soția ta. Să-ți pictezi în suflet privirea blândă și caldă a soțului tău. Să țineți minte că voi Îl aveți pe Hristos. Și dacă-L aveți pe El, aveți totul, căci nimeni și nimic nu vi-L poate lua. Să vă prețuiți, orice s-ar întâmpla.

Eu nu știu cum e să fii căsătorită, nu știu care este sentimentul, starea. Dar știu că iubirea adevărată se află la poalele unei căsătorii. Iubirea aceea chibzuită. Coaptă. Înțeleaptă. Călită. Așadar, iubiți-vă neîntrerupt și iubiți-L pe Cel ce este Iubire.

Mare răsplată au cei ce fac milostenie

Bine este, în toate privinţele, să-i ajutăm pe cei nevoiaşi. Cei ce fac aici pe pământ fapte de milostenie vor fi ei înşişi miluiţi la înfricoşatoarea Judecată. Dar şi în această viaţă ei au parte adesea de mari mile din partea semenilor, primind uneori degeaba ceea ce alţii obţin cu bani grei. Într-adevăr, iubitorul de oameni, preadreptul şi preaîndurătorul nostru Părinte ceresc, nu-i va răsplăti, oare, pe cei milostivi şi în viaţa de-acum, pentru a-i încuraja spre fapte mari, sau pentru a-i face să continue faptele lor de milostenie şi pentru a-i îndrepta pe cei nemilostivi care îi batjocoresc pe milostivi? A-i răsplăti pe aceştia este drept şi o merită.

(Sfântul Ioan de Kronstadt - Viața mea în Hristos, p.259)

 

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro