Cuprins

Revista anuală a Mănăstirii Putna

A apărut revista "Cuvinte către Tineri" pe anul 2014, editată de către Mănăstirea Putna. O puteți citi gratuit dând click pe coperta de mai jos:

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Theologica Euharistia continua Exista distractie si fara alcool

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Ce NU se spune despre: avort, anticonceptionale, contraceptive, sterilet, RU 486 (Mifepristone), avort timpuriu, avort menstrual, avort hormonal, avort medicamentos, Sindromul Post-Avort, bolile cu transmitere sexuala, prezervativ, spermicide, fertilizarea in vitro - FIV, cum se dezvolta copilul nenascut (intre conceptie si nastere), dezvoltare embrionara, fetala, etc. Studii medicale, filme, marturii, etc. - www.AdevarulDespreAvort.ro

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro

"Într-o bună zi, am auzit în lăuntrul meu cum se rosteşte de la sine rugăciunea neîncetată"

Câtă pace și câtă bucurie aduc sufletului cuvintele Părintelui Tadei! Le-am strâns rând cu rând la adăpostul inimii și în nevrednicia mea aș vrea să le presar peste cât mai multe suflete... Mi-aș dori să afle acolo, în inima fiecăruia, loc să înflorească și să aducă rod bun...Și ce mult s-ar bucura Părintele Tadei să ne vadă mai buni și cu mai multă dragoste față de Dumnezeu!

  * * *

„În anul 1932, am plecat la mănăstire, pentru că am crezut că nu voi trăi mai mult de cinci ani, cum îmi spuseseră doctorii. Slavă Domnului, am fost îndrumat spre Mănăstirea Milkovo, unde se aflau 30 de Ruşi. Erau multe suflete evlavioase acolo şi m-au deprins cum să mă rog cu Rugăciunea lui Iisus. Mi-au dat mătănii şi m-au îndrumat să spun: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pre mine, păcătosul! Pentru că am crezut că nu voi trăi mai mult de cinci ani, m-am rugat neîncetat. Şi, într-o bună zi, am auzit în lăuntrul meu cum se rosteşte de la sine rugăciunea neîncetată, Rugăciunea lui Iisus – lucrez, mănânc şi aud în lăuntru neîncetat rugăciunea! Şi o bucurie m-a luminat, o bucurie negrăită şi o pace de necrezut M-am minunat cum am ajuns un alt om. Nu ştiam ce mi se întâmplase.

Totul era paşnic, liniştit, bine, cu o bucurie de necrezut. Şi vedeam că nimeni nu mă putea jigni, iar mai înainte, îndată ce mi se făcea un reproş, pe dată mă tulburam. Acum vedeam că nimeni nu mă putea jigni, nici măcar stârni să-i spun: Mi-a ajuns, am să te încing acum! Ce stare aleasă, pe care numai Domnul o poate dărui! Aşa e starea îngerilor şi a sfinţilor. Starea celor ce dobândesc harul fără de plată este starea îngerilor şi a sfinţilor, pentru că atunci sufletul e călăuzit prin Duhul Sfânt şi nu mai are gânduri lumeşti. Dar nici nu poţi să gândeşti – ştii cum se gândeşte, tot ce trebuie, dar nu poţi; vrei, dar nu se poate, de-a dreptul cu neputinţă! Adică Duhul Sfânt luminează atunci şi nu mai sunt în el lucruri rele.”

"Visul Mariei" - valorile sfinte ale satului românesc (recomandare de carte)

Adesea îmi trăiam viaţa ca şi când aceasta nu ar avea nici o finalitate, trăiam şi, totuşi, nu trăiam; însă, eu nu conştientizam aceasta sau conştientizam pentru scurt timp, după care reveneam la viaţa ce nu poate fi numită cu adevărat viaţă.

Într-o zi, o carte intitulată "Visul Mariei”, scrisă de doamna Cristina Plămădeală, m-a determinat să îmi pun întrebările pe care evitam să mi le pun sau de care fugeam. Oare câţi dintre noi conştientizăm cu adevărat că "omul nu devine om fără suflet”, câţi oameni contemporani îşi mai pun întrebări existenţiale despre lume, despre Dumnezeu sau propriul suflet?

Învăţăm istorie, citim cărţi din acest domeniu şi avem impresia că istoria a fost deja scrisă, dar uităm cu desăvârşire că istoria ne-o scriem singuri, în fiecare zi, în fiecare clipă pentru că "fiecare om îşi scrie istoria lui în dependenţă de ecoul sufletului său, care îi dictează ce şi cum să vadă, şi ce să înveţe din cele văzute şi trăite.”

Afirmăm cu o siguranţă uimitoare că trăim, că avem viaţă în noi, având ca dovezi sângele ce ne curge prin vine şi inima ce ticăie liniştită şi tăcută, uitând că "pulsul nu e decât un semn de viaţă, necesar, dar nu suficient pentru a demonstra că trăieşti”; eu, tu, cu toţii trăim pentru că fiecare zi "o trăieşti aşteptând eventuala moarte”, sau ar trebui să o trăim astfel, fiindcă "moartea e motivul pentru care totul are sens şi nimic nu are sens în acelaşi timp”.

Lecturând această carte veţi conştientiza că, cel puţin o dată în viaţă, aţi fost pelerini pe drumurile "satului fără nume”, aţi poposit la hanul "sufletului rătăcit” sau aţi alergat în derivă prin "tărâmul celor care nu pot ierta”.

Învăţăturile lui Gheron Iosif Isihastul. Despre program şi neorânduială

Printre îndatoririle pe care pururea-pomenitul Stareţ ne învăţa să le împlinim încă din primele zile ale înţeleptei lui povăţuiri, erau şi cea a bunei rânduieli şi a programului, descriindu-ne în acelaşi timp neorânduiala în cele mai întunecate culori. Adesea ne spunea apoftegma Sfântului Efrem Sirul: „cei care nu au povăţuitor cad ca frunzele”, ceea ce înseamnă, aşa cum ne spunea el, lipsa programului. De asemenea, obişnuia să ne spună şi diferite întâmplări din vieţile părinţilor contemporani, mai ales a bătrânului Teofilact, care s-a distins prin virtute şi daruri duhovniceşti în sihăstria Sfântului Artemie.

Bătrânul Teofilact a trăit toată viaţa sa ca ascet şi isihast, ţinând posturi aspre. Nici untdelemn nu mânca. Într-o vreme a primit un ucenic, pe viitorul monah Arsenie, şi i-a spus scurt, pentru că şi în vorbire se înfrâna binecuvântatul:

– Ascultă fiule, dacă vei rămâne cu mine, vreau ca în viaţa ta să ai o rânduială şi un program, pentru că fără aceasta nu te faci călugăr. Priveşte în jur lucrurile noastre, aşa cum ţi le spun: acolo este urciorul nostru, alături ceaşca, acolo sunt lighenele, dincolo posmagii şi celelalte, precum le vezi. Vreau să le găsesc totdeauna acolo. Dacă din întâmplare faci vreo greşeală, prima dată îţi voi aduce aminte de locul exact al lucrului, dar nu voi suferi a doua oară. Dacă continui pentru a treia oară neorânduiala, te voi ruga să-ţi iei lucrurile tale şi să pleci, ca măcar pe mine să nu mă tulburi, dacă tu nu vrei să te foloseşti.

Pururea-pomenitul nostru Stareţ ne spunea că auzise despre el că era trezvitor şi adeseori mintea sa, pentru curăţia ei şi pentru starea sa duhovnicească bună, îi era răpită în contemplaţie.

„Odată, ne spunea, am aflat că l-au prins diavolii şi l-au scos afară din chilie în vreme de iarnă, pe când ningea. L-au târât gol prin zăpadă toată noaptea, până dimineaţa, când l-au adus teafăr înapoi la chilia sa. În aceeaşi zi, unii părinţi i-au adus o parte din îmbrăcăminte, pe care au găsit-o prin locurile unde o aruncaseră duhurile viclene. Şi aceasta poate i s-a întâmplat pentru ca să-i întrerupă contemplaţia minţii, precum de multe ori făceau demonii şi Părinţilor de demult”.

Evlavia și adevărul

Sursa: Citate Ortodoxe | Cum să ne păstrăm evlavia creștină

Povestea șiragului de metanii

Sta singură sub cerul senin, simțindu-se privită de Însuși Dumnezeu...

Bătrânele-i mâini frământau un șireag de metanii. Cu fiecare bob din metanier inima îi tresărea, învăluindu-se în adâncă bucurie dumnezeiască. Viață ei avea ritmul rugăciunii.

Bătăile clopotului ce înconjurau mănăstirea o făcură pe bătrâna maică să își adune puterile și să își ridice trupul ostenit pentru a lua parte la rugăciunea începută deja în biserică. La slujbă stătu cu capul smerit, privind spre metanierul ce îl ținea strâns în mânuțele muncite. Se ruga cu tot sufletul ei pentru binele fiecărui om pe care îl întâlnise și pentru cei ce nu îi văzuse încă.

Maica Agapia și-a pus viața la picioarle lui Hristos încă din copilărie. Sufletul ei tresărea încă din răsăritul vieții la auzul clopotului, care îi devenise cea mai dragă simfonie. Metanierul pe care îl ținea în mână îi era darul cel mai de preț împreună cu cărticica de rugăciuni, ce o avea mereu la pieptul său. Șireagul de metanii îl primise când a venit prima dată în mănăstire. Și de atunci, de câte ori i-a devenit toiag de sprijin al gândurilor și al suferințelor...Mai întâi, metanierul a adus-o mai aproape de inima sa. A învățat repede rugăciunea lui Iisus și Dumnezeu nu a părăsit-o niciodată.

După slujbă ieși din nou în curtea mănăstirii. În ochii ei se revărsase lumina candelei, privea acum pe toată lumea cu drag și binecuvântare.

Îndemn pentru viitorul neamului

Ce ar trebui să facă tinerii de astăzi pentru ca viitorul neamului nostru să fie pe măsura trecutului său glorios?

Să iubească munca, să nu mintă, să-și păstreze demnitatea personală și națională, să-și păstreze conștiința curată, să frecventeze biserica – locașul de închinare, rugându-se cu rugăciunile care se rostesc la Sfântul Altar și la strană. Să învețe istoria țării și a poporului, să simtă frumusețile pământului, să-și aducă aminte cu recunoștință de înaintașii noștri, de eroii neamului care s-au jertfit pe câmpurile de luptă pentru apărarea țării și a credinței strămoșești.

Să-și îmbogățească cunoștințele despre cultura, operele de artă făurite de înaintași și să contribuie la păstrarea lor prin cuvânt și prin faptă, să prețuiască tot ce înseamnă valoare netrecătoare – morală, religioasă, artistică, culturală, să contribuie la întocmirea și respectarea legilor de protejare a naturii amenințate de poluare și de exploatarea bunurilor materiale într-un mod necorespunzător, într-un chip de jaf devastator, cu referire specială la terenurile agricole și silvice.

Să cultive în sufletul lor un comportament moral, care promovează demnitatea persoanei umane, a omului – chip al lui Dumnezeu, călăuzindu-se în trăirea vieții pământești de principiile moral-religioase, așa cum au trăit strămoșii noștri. Să aibă conștiința că omul trebuie să trăiască nu numai pentru sine, ci și pentru aproapele său, pe care este dator să-l ajute în lipsurile, nevoile și suferințele sale, să contribuie la eradicarea celor două mari plăgi care terorizează societatea noastră de astăzi: hoția și minciuna.

Să cerceteze cum lucra justiția în țara noastră în vremea regimului comunist și cum lucrează astăzi, să mediteze și la aceste cuvinte din cartea "Gulagu"l de Anne Applebaum, în care se arată cum funcționa justiția sovietică:

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro