Cuprins

Susțineți proiectele noastre

Învierea Domnului în temnițele comuniste

Despre prăznuirea Învierii Domnului cu Nicolae Purcărea

Pentru noi, creştinii din închisoare, Patimile şi Învierea erau momentul sublim al trăirii noastre, depăşindu-ne şi pe noi ca oameni. Ne încadram în tradiţiile creştine pe care neamul nostru le trăia în Săptămâna Patimilor şi de Înviere, cu singura deosebire că noi nu aveam bucuria materială.

citește mai departe

Sfintele Paşti cu Virgil Maxim - Aiud, anul 1945

Profitând de atitudinea indecisă a directorului, am obţinut permisiunea să sărbătorim Sfintele Paşti cu slujba religioasă în curtea închisorii, la Troiţa Nicadorilor, la care să ia parte toţi deţinuţii, şi cei de drept comun. Doar criminalilor de război nu li s-a permis să iasă în curte.

citește mai departe

Noaptea Învierii din închisoarea Pitești, anul 1949

Şi iată noaptea de Înviere. Odată cu bătaia clopotelor care răzbea până la noi, au început să apară lumânări aprinse în stradă, dincolo de casele lipite de zidul închisorii. Acest decor, care pentru noi luase proporţii cosmice, avea însă şi semnificaţia mesajului spiritual al acelor care nu ne uitaseră şi care acum doreau să ştim că sunt împreună cu noi sufleteşte.

citește mai departe

Sărbătorirea Paştilor în celula 18 din închisoarea Pitești, anul 1949

Se apropiau Sfintele Pasti, pe la sfârsitul lui aprilie. Iar noi ne pregăteam să sărbătorim primul Paste în închisoare. Camarazii arestati de pe timpul lui Antonescu memoraseră un repertoriu bogat din poeziile lui Radu Gyr. Ne-am pus să le învătăm pe de rost.

citește mai departe

Noaptea Învierii la Jilava, anul 1950

Tensiunea nervoasă creştea în cameră, ca în toată închisoarea. Zilnic, în special noaptea, percheziţii inopinante, bătăi cu pumnii sub fălci, schingiuiri sau călcări în picioare, pentru o talpă de bocanc scrisă sau că nu ai stat drepţi în faţa miliţianului. Programul de timorare era bine gândit pentru prăbuşirea morală şi lichidarea fizică a cât mai mulţi dintre noi.

citește mai departe

Săptămâna Patimilor - Închisoarea Piteşti, Camera 3 Subsol, anul 1951

Paștile din 1951... Eram siguri că, după vizita lui Ţurcanu, Zaharia va veni cu o nouă metodă de tortură. După masa de seară, Zaharia s-a întors ca un taur înfuriat şi şi-a debitat repertoriul lui muzical.

citește mai departe

Paștile la Baia Sprie din memoriile Părintelui Aurel Sandru, anul 1951

In zilele acelea, printre numerosii prizonieri de constiinta din lagarul de exterminare de la Baia Sprie, se numara si preotul aradean Teodor Bej care, posedand o memorie de exceptie, cunostea pe de rost tot tipicul religios pascal.

citește mai departe

Noaptea Învierii la Colonia Peninsula cu Părintele Dimitrie Bejan, anul 1952

În noaptea Învierii, la miez de noapte, când clopotele din "Valea Neagră" sună pentru Învierea Mântuitorului, ni se face o amănunţită percheziţie de către ostaşi. Sub supravegherea comandantului din colonie, a politicului Vasile Blănaru, pontatorul brigăzii, ne ţine de faţă cu aceştia, predica zilei:

citește mai departe

Învierea Domnului cu părintele Liviu Brânzaș, 19 aprilie 1952

În singurătatea de la celula 7, începe o nouă epocă de efervescenţă sufletească. Acum totul începe să fie foarte clar. Parcă mi s-a ridicat un văl de pe creier. Percep frumuseţea Creştinismului cu toată intensitatea. Simt un impuls masiv de a mă dărui slujirii lui Hristos.

citește mai departe

Săptămâna Patimilor la minele Cavnic împreună cu Liviu Brânzaș, anul 1953

Săptămâna Patimilor are în închisoare un alt ecou decât în libertate. Acolo unde nu este suferinţă, lumea este copleşită de pregătirile materiale pentru praznic. Aici, în împărăţia durerii, totul se concentrează pe trăirea semnificaţiei religioase.

citește mai departe

Noaptea Învierii în catacombele minei Cavnic, anul 1953

Noaptea Învierii! Ne risipim pe galerii, la locurile de muncă, dar aproape nimeni nu lucrează. Venirea lui Eisenhower la putere în America ne dă curajul de a ne manifesta mai liber. Numai cei timoraţi încearcă să-şi realizeze norma.

citește mai departe

Sfintele Paști în inima pământului - mina Baia Sprie, anul 1954

Se apropiau Sfintele Pasti, Învierea Domnului nostru IisusHristos. Cugetam la acest mare si sfânt praznic. În iconomia mântuirii, Domnul a rânduit să-i premeargă Patima, chinurile, jertfa cea izbăvitoare Învierii. Trebuia si noi să trecem prin focul suferintei ca să ne curătim si apoi să asteptăm Învierea.

citește mai departe

Sfintele Paști în catacombele minei Baia Sprie, anul 1954 - mărturisirea părintelui Justin Pârvu

În 1954, noi am sărbătorit învierea lui Hristos la 800 metri sub pământ într-o mină de plumb. Personal am fost unul din cei care făceau curse cu acele vagoane joase pe care le foloseau în mină să care minereu; aşa că slujba mea era în principal să merg mult. Mulţi dintre noi munceam împreună.

citește mai departe

Învierea sărbătorită în lanţuri, anul 1956

La proces, la ultimul cuvânt, am acuzat regimul că nu respectă drepturile omului. Mi s'a dat pe loc pedeap­sa maximă: zece ani. Avocatul angajat de familie a făcut recurs şi s'au mai redus patru ani.

citește mai departe

Învierea Domnului cu părintele Gheorghe Calciu - Închisoarea Aiud, anul 1980

...Mă întorc acum la întâmplarea mea de Paşti. Mă pregăteam pentru sărbătoare. Îmi purificam sufletul pe cât puteam, eram surd la insulte, insensibil la lovituri, blindat împotriva foamei, încălzit de o rugăciune interioară.

citește mai departe

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Theologica Euharistia continua Exista distractie si fara alcool

SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE MIERCURI (Denia de marţi seara)

sf_maria_magdalenaÎn Sfânta şi Marea Miercuri dumnezeieştii Părinţi au hotărât să se facă pomenire de femeia cea păcătoasă care a uns cu mir pe Domnul, pentru că lucrul aceasta s-a întâmplat cu puţin înainte de mântuitoarea patimă.

Când Iisus S-a suit în Ierusalim şi era în casa lui Simon leprosul, o femeie păcătoasă, s-a apropiat de El şi a turnat pe capul Lui acel mir de mare preţ. Pomenirea ei s-a pus în această zi, pentru ca, după cuvântul Mântuitorului, să se predice pretutindenea şi tuturor fapta ei cea plină de multă învăţătură. Ce-a îndemnat-o, oare, la asta? Dragostea pe care ea a văzut că o are Hristos pentru toţi, prietenia Lui cu toţi oamenii şi mai cu seamă faptul de acum, când L-a văzut că intră în casa unui lepros, pe care legea îl socotea necurat şi poruncea să fie îndepărtat dintre oameni.

Se gândea deci femeia că-i va vindeca şi boala ei, după cum a vindecat-o pe a aceluia. Şi într-adevăr, pe când şedea la masă, I-a turnat pe capul Lui mir în valoare cam de trei sute de dinari. Ucenicii, dar mai ales Iuda, au certat-o. Hristos însă i-a luat apărarea ca să nu îndepărteze gândul ei cel bun. în urmă, Hristos face pomenire de îngroparea Sa spre a întoarce pe Iuda de la vânzare şi a învred­nici pe femeie de marea cinste de a se propovădui pretutindeni, în toată lumea, fapta ei bună.

Trebuie să se ştie că femeia aceasta pare că este una şi aceeaşi la toţi Evangheliştii, dar nu este aşa.

După cum spune dumnezeiescul Hrisostom, la cei dintâi trei Evanghelişti este vorba de una şi aceeaşi femeie, numită îndeobşte femeia cea păcătoasă. La Evan­ghelistul Ioan însă nu e vorba de această femeie, ci de altă femeie, care are o viaţă curată, Măria, sora lui Lazăr, pe care n-ar fi iubit-o Hristos de-ar fi fost o păcătoasă. Măria, spre deosebire de celelalte, cu şase zile înainte de Paşti, pe când Domnul şedea la masă în casa ei din Betania, a întrebuinţat mir şi l-a turnat pe dumnezeieştile Lui picioare şi I le-a şters cu părul capului ei, arătând faţă de Hristos un respect nespus de mare, oferindu-i mirul ca lui Dumnezeu.

SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE MARŢI (Denia de luni seara)

icoana_altele_cele_10_fecioareÎn Sfânta şi Marea Marţi se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie.

Pe când Domnul nostru Iisus Hristos Se suia la Ierusalim şi Se ducea la Patimă, a spus ucenicilor Săi mai multe pilde. Unele dintre ele sunt îndreptate către iudei. Pilda celor zece fecioare însă a spus-o pentru a ne îndemna spre milostenie, şi în acelaşi timp, spre a ne învăţa să fim pregătiţi oricând înainte de sfârşitul vieţii.

Domnul a vorbit mult despre fecioare şi despre femei - şi fecioria are mult merit şi este într-adevăr cinstită; dar pentru ca nu cumva cineva trăind în feciorie să nu se îngrijească şi de celelalte virtuţi şi mai cu seamă de milostenie, prin care se vădeşte strălucirea fecioriei, Domnul spune pilda aceasta. Pe cinci dintre ele Ie numeşte înţelepte, căci împreună cu fecioria au avut şi îmbelşugatul untdelemn al milosteniei.

Pe celelalte cinci Ie numeşte nebune, căci, deşi ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeaşi măsură şi milostenia. Deci sunt numite nebune chiar dacă au săvârşit cea mai mare virtute, dar nu s-au îngrijit de cea mai importantă, aşa că în nimic nu se deosebesc de desfrânate. Desfrânatele sunt biruite de trup, iar ele au fost biruite de bani. Pe când se scurgea noaptea acestei vieţi, au adormit toate fecioarele, adică au murit.

[Dialoguri de suflet] Lunea ce mare - Iosif cel Preafrumos și smochinul neroditor

Vă invităm să ascultați prima emisiune dedicată deniilor din săptămâna patimilor. În Sfânta şi Marea Luni se face pomenire de fericitul Iosif cel preafrumos şi de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului.

SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE LUNI (Denia de duminică seara)

josephrevealshimselfÎn Sfânta şi Marea Luni se face pomenire de fericitul Iosif cel preafrumos şi de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului.

De astăzi încep Sfintele Patimi ale Dom­nului nostru Iisus Hristos. Iosif cel preafrumos este luat, ca preînchipuire a Domnului. Iosif a fost un fiu mai mic al patriarhului Iacov, născut din Rahila. Invidiat de fraţii săi din pricina unor visuri, a fost ascuns mai întâi într-o groapă. Tatăl lui este înşelat de fiii lui printr-o haină muiată în sânge, spunându-i că Iosif a fost răpit şi a fost mâncat de fiare sălbatice. Apoi el a fost vândut ismailiţilor cu treizeci de arginţi, iar aceştia la rândul lor îl vând lui Putifar, mai-marele eunucilor faraonului Egiptului.

Pentru că stăpâna lui (soţia lui Putifar) s-a mâniat pe el din pricina curăţeniei tânărului, că n-a voit să săvârşească nelegiuirea împreună cu ea, a fugit lăsând în mâna ei haina sa. Ea l-a grăit de rău stăpânului său, aşa că Iosif a căpătat temniţă grea şi lanţuri. Apoi, în urma tălmăcirii unor visuri, a fost scos din închisoare, înfăţişat faraonului şi a fost pus domn peste tot Egiptul. Cu prilejul împărţirii grâului a fost recunoscut iarăşi de fraţii săi. Trăind într-un chip minunat toată viaţa lui, a murit în Egipt şi s-a arătat ca un om plin de înţelepciune, pe lângă alte fapte bune ale  sale.

Iosif este preînchipuirea lui Hristos. Şi Hristos a fost urât de iudeii cei de acelaşi neam cu El, a fost vândut de ucenicul Lui cu treizeci de arginţi, a fost închis într-o groapă întunecoasă, în mormânt. Sculându-Se de acolo prin El însuşi împărăteşte peste Egipt, adică peste tot păcatul, îl învinge cu putere, conduce toată lumea şi ca un iubitor de oameni ne răscumpără prin darea hranei celei de taină, dându-Se pe El însuşi pentru noi şi ne hrăneşte cu pâinea cerească, cu trupul Lui cel purtător de viaţă.

Pentru această pricină facem în această zi pomenire de preafericitul Iosif.

În aceeaşi zi mai facem pomenire şi de smochinul cel care s-a uscat, pentru că dum­nezeieştii evanghelişti Matei şi Marcu adaugă după întâmpinarea Domnului cu stâlpări în Ierusalim această minune. Marcu spune: «Iar a doua zi ieşind ei din Betania, Domnul a flămânzit. Şi văzând un smochin de departe, având frunze, a mers să vadă de va găsi ceva în el. Venind la el, n-a găsit nimic decât frunze, că nu era încă vremea smochinelor. Şi a zis Iisus smochinului: Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac». Iar Matei spune: «Iar a doua zi, întorcându-se în cetate a flămânzit. Şi văzând un smochin lângă cale, a venit la el şi n-a găsit nimic în el decât numai frunze. Şi i-a zis lui: în veci să nu se mai facă rod în tine. Şi îndată s-a uscat smochinul».

[Dialoguri de suflet] Duminica Floriilor - Intrarea smerită a Domnului Hristos în Ierusalim

Intrarea smerită a Domnului în Ierusalim nu seamănă nicidecum cu intrările triumfale ale regilor în cetatea de scaun după o mare bătălie împotriva dușmanilor țării. Ba dimpotrivă, este atât de smerită, pe măgăruș, pentru a nu depărta pe nimeni, pentru a nu jigni pe nimeni, ci a-i atrage pe toți către El, Creatorul nostru iubitor.

După învierea lui Lazăr, popularitatea Domnului crește foarte mult, vestea despre marea minune ducându-se până departe. Din acest motiv foarte mulți oameni doreau să-L vadă pe Hristos dar deasemenea să-L vadă și pe Lazăr cel mort și intrat în putreziciunea trupului, dar înviat și sărit din mormânt.

Intrarea Domnului în Ierusalim este praznic împărătesc în Biserica Ortodoxă. Este zi de mare sărbătoare, deși e pusă chiar la buza intrării în Săptămâna Patimilor. Practic, deși ar trebuie să intrăm într-o perioadă de tristețe, de mohorâciune pentru jignirea adusă de neamul omenesc lui Dumnezeu, totuși sfinții părinți ne arată că Săptămâna Patimilor însăși este o perioadă de mare bucurie pentru tot pământul, toate patimile Domnului fiind Viață pentru noi oamenii.

Duminica Floriilor este bucurie pentru că oamenii au întâmpinat cu bucurie învierea lui Lazăr și l-au întâmpinat cu cântări și veselie pe Domnul n cetatea Ierusalimului.

[Dialoguri de suflet] Sâmbata lui Lazăr - Învierea "cea mică" a neamului omenesc

Începem cu ajutorul lui Dumnezeu șirul emisiunilor "Dialoguri de suflet" dedicate Patimilor Domnului. Prima din această salbă a sărbătorilor Patimilor Domnului este Sâmbata Învierii lui Lazăr. Vă urăm audiție cu folos duhovnicesc.

http://radio.ortodoxiatinerilor.ro/dialoguri-de-suflet-sambata-lui-lazar-invierea-cea-mica-a-neamului-omenesc/

Sâmbăta lui Lazăr este din punct de vedere liturgic sărbătorită ca o duminică. Este zi de mare sărbătoare pentru că Hristos Domnul înviază un om, scoțându-l din putrefacție.

În această sămbătă se întâlnește Dumnezeu, Creatorul a toate, Învierea Tuturor, cu omul căzut în păcat, legat de patimi, așa cum Lazăr era înfășurat în pânză, mut și orb, fără rațiune și fără posibilitatea de a se mai ajuta singur.

Starea lui Lazăr în momentul Învierii Domnului este starea întregii omeniri căzute în păcat, și batjocorite de diavol.

Învierea lui Lazăr este model al felului în care toți vom învia. Dar cum? Doar întâlnindu-ne cu Hristos, față-n față. Doar având o relație personală cu El.

Marta credea în învierea cea de apoi și când Domnului îi spune: "Fratele tău va învia" ea spune: "Ştiu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi". Răspunsul Mântuitorului șochează omul contemporan:

"Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? "

Învierea nu este o trecere ci întâlnire reală între Dumnezeu și om.

Cine nu se întâlnește cu Dumnezeu în Biserică, în Trupul și Sângele Lui, acela nu va învia.

O altă imagine care mi-a plăcut foarte mult și am aflat-o la domnul profesor Gheoghe Butuc este următoare:

Naosul bisericii unde stăm noi credincioșii este mormântul lui Lazăr. Ușile împărătești ale sfântului altar sunt piatra mormântului lui Lazăr. Deschiderea ușilor și ieșire preotului cu Sfintele Daruri zicând: "Cu credință și cu dragoste apropiați-vă!" este Iisus Hristos care cheamă la Viață (Înviere) pe fiecare om din biserică, legat de patimile sale.

Infernul copiilor uitați – Emisiunea “În premieră” despre copiii abandonați spitale și ignorați de stat

Ignoraţi de stat, abandonaţi prin spitale, sute de copii români au nevoie ajutor. Nu există nici bani pentru îngrijirea lor, nici căldură umană care să-i salveze de la traume ulterioare. Şi, în timp ce mii de mame îşi doresc un bebeluş, România uită în pătuţuri de spital micuţi sănătoşi şi nevinovaţi, care ar avea dreptul la o familie.

Târgul educației morții organizat de Universitatea București. Ce educație mai înaltă putem oferi tinerilor decât a valoriza Viața?

În perioada 10-11 aprilie 2014, Universitatea din București organizează Târgul Educației. În urma aplicației depuse, a respectării întregii proceduri de înscriere și a menționării în catalogul evenimentului, Asociația Studenți pentru Viață a primit un stand și a fost programată în ziua de 10 aprilie, între orele 18.00-19.00, să prezinte revista „Pentru viață”, nr. 2 – „Adopția, o alegere nobilă”.

În dimineața zilei de 10 aprilie asociației i s-a comunicat că-i este interzisă participarea, în urma unor presiuni făcute asupra conducerii Universității. Interzicerea a fost urmarea constituirii unei presiuni, care nu s-a manifestat pe față: grupuri private pe Facebook, întâlniri, contactarea conducerii Universității, fără a li se adresa un singur cuvânt oficial asociației.

Pentru cei care nu știți, Asociația Studenți pentru Viață este organizația care s-a ocupat de coordonarea la nivel național a „Marșului pentru Viață - Adopția, o alegere nobilăși de organizarea directă a marșului în București. În urmă cu doar două săptămâni în 40 de orașe ale țări s-au organizat marșuri pentru afirmarea vieții, pentru lupta împotriva uciderii copiilor din pântecele mamei (prin avort și contraceptive) iar tot acest demers binecuvântat de Dumnezeu, susținut oficial și de Patriarhia Română, se datorează Asociației Studenți pentru Viață.

Am aflat cu stupoare că Universitatea București a interzis pe ultima sută de metri participarea asociației la Târgul Educației pe următorul motiv declarat de conducerea universității către adevarul.ro:

Eu coordonez acest eveniment şi le-am transmis din start, când ne-au solicitat participarea la târg, că nu au ce să caute la acest eveniment destinat informării liceenilor, pot veni la dezbateri organizate de facultăţile universităţii, cum e Filosofia, unde să discute pe tema avortului, nu avem nicio problemă în acest sens, dar nu la acest eveniment. Ulterior, ei au mers la coordonatorul departamentului pentru studenţi, care, neştiind că aveau de gând să lanseze acea revistă şi ce preocupări au, le-a dat acordul, confirmat apoi şi de rector. După ce au apărut reacţiile negative în rândul studenţilor, domnul rector (Mircea Dumitru - n.r.) mi-a transmis azi-dimineaţă să le spun că nu mai pot participa, pentru că nu îşi are rostul o astfel de controversă la acest eveniment, însă le-am transmis că pot veni oricând la o dezbatere la UB”, a declarat prorectorul Maria Voinea.

Schimbarea deciziei de a participa vine ca urmare a presiunii pe care doamna Oana Băluţă, conferenţiar la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a făcut-o asupra conducerii, după ce în urmă câteva zile a scris un articol împotriva marșului pentru viață, susținând „dreptul” fiecărei femei asupra propriului corp și drepturile homosexualilor dar și ca urmare a unui reportaj realizat de Pro Tv.

Săptămâna Patimilor

Întruparea, jertfa, moartea și Învierea Mântuitorului Iisus Hristos nu sunt planul B al lui Dumnezeu

În mod greșit înțelegem mântuirea sufletelor noastre astfel: Planul A: Dumnezeu a făcut lumea, și toate la început erau bune foarte. Atât natura cât și omul au fost create fără de păcăt, fără nimic rău. Noi oamenii, păcătuind am stricat totul, am cunoscut moartea în toate formele ei, iar natura a suferit și ea după căderea noastră. Dumnezeu văzând acest lucru a trebuit să repare ceea ce am greșit noi și să vină cu planul B: întruparea Fiului Său.

citește mai departe

Alegerea între Iisus și Varavva. Alegere între Dumnezeu şi satana.

Sunt întâmplări în istoria neamului omenesc care, precum un clopot mare, răsună în fiecare zi în urechile celor ce aud şi cheamă conştiinţa lor la trezire. O astfel de întâmplare, care de mii de ani tulbură conştiinţa oamenilor, este alegerea între Iisus Hristos şi Varavva sau Barabba – aşa cum pronunţă ereticii din Apus.

citește mai departe

Pilat l-a întrebat pe Hristos: „Ce este adevărul?,” şi nu a primit nici un răspuns. Hristos nu a vrut să răspundă la o întrebare greşită.

Nu trebuie să întrebăm ce este adevărul, ci cine este adevărul. Pilát l-a întrebat pe Hristos: „Ce este adevărul?,” şi nu a primit nici un răspuns. Hristos nu a vrut să răspundă la o întrebare greşită. Dacă Pilát ar fi pus întrebarea dreaptă: „Cine este adevărul?,” ar fi primit răspuns. „Eu sunt adevărul,” i-ar fi zis Hristos. I-ar fi zis ce le-a zis mai înainte şi ucenicilor: „Eu sânt calea, adevărul şi viaţa.”

citește mai departe

Jugul ușor al lui Hristos și jugul greu al patimilor

Poate v-ați întrebat adesea cum de spune Mântuitorul că jugul lui este ușor, și povara pe care El o pune asupra noastră odată intrați în Biserică este ușoară. Poate văzând suferințele sfinților și nevoințele atâtor creștini rămâneți uimiți de faptul că Dumnezeu spune că jugul Lui, credința ortodoxă, viața duhovnicească, viața fără de păcat, de fapt, este ușoară.

citește mai departe

Ştiau oamenii din popor, cărturarii şi fariseii că Iisus este Mesia, Cel mult aşteptat?

Oare oamenii simpli din Israel, cărturării şi fariseii, au înţeles până la urmă că Iisus este Mesia (Hristos) Cel pe care-L tot aşteptau de atât timp, sau tocmai din acest motiv L-au răstignit ? De când au căzut în păcat Adam şi Eva, Dumnezeu i-a scos afară din rai dar tot atunci le-a promis un Mântuitor care-i va readuce înapoi izbăvindu-i de moartea pe care au cunoscut-o.

citește mai departe

A făcut Iuda o favoare omeniri vânzându-L pe Hristos?

O nedumerire se naşte legitim în mintea noastră: Dacă prin răstignirea lui Hristos pe cruce şi Învierea Lui a venit mântuire la toată lumea, înseamnă că Iuda, personajul cheie prin care Iisus a fost vândut şi omorât, are o mare contribuţie.

citește mai departe

Petru se leapădă de Hristos din cauza îngâmfării, ambiţiei şi râvnei lui neexperimentate

Cand Mântuitorul Hristos le spune apostolilor Săi că toţi se vor lepăda de El, Petru are o reacţie dură şi foarte sigur pe sine spune că el nu se va lepăda orice se va întâmpla, chiar dacă toţi ceilalţi o vor face. Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuieşte dumnezeieşte acest gest:

citește mai departe

Dovezi istorice ale existenţei lui Iisus Hristos

A fost Iisus Hristos un personaj real care a trăit printr oameni în Iudeea, regiune a Imperiului Roman? E oarecum comic să ţi se pună o altfel de întrebare, nu în sensul de batjocură pentru persoana care întreabă ci în sensul de evidenţă extraordinară a dovezilor în lumea care ne încojoară.

citește mai departe

Ce fel de sacrificiu este acela făcut de un Cineva cu puteri nelimitate ?

În general, noi când iubim, iubim pe oamenii care ne iubesc pe noi şi foarte adesea nici pe aceştia nu-i mai iubim, îi uităm. Foarte mulţi copii îşi uită părinţii, foarte mulţi din cei care au beneficiat de ajutorul cuiva îl uită foarte repede.

citește mai departe

Omenirea nu va fi salvată niciodată de un politician

Toţi avem probleme şi nemulţumiri. Nu există ţară-n lumea această care să spună că populaţia ei trăieşte într-o societate perfectă. Ne confrutăm toţi cu fel de fel de constrângeri, începând de la slăbiciunile noastre până la greşelile celor din jur care ne afectează în mod direct.

citește mai departe

În Biserica noastră Hristos este totul

Într-o dimineață citeam din Sfânta Evanghelia după Ioan despre învierea lui Lazăr. Eram la capitolul 11 și vedeam cum Mântuitorul deși a fost anunțat că Lazăr este bolnav, a întârziat intenționat să se ducă să-l vindece, așteptând mai întâi să moară. După două zile a venit împreună cu ucenicii Săi în Betania, în satul unde erau cele două surori, Marta și Maria.

citește mai departe

17 texte din Vechiul Testament legate de Învierea Domnului (I)

În Triod, cartea care cuprinde slujbele bisericești de la Duminica Vameșului și a Fariseului până la Sfânta Înviere, în Sâmbata Mare la vecernie se citesc 17 paremii (texte) din Sfânta Scriptură. E un lucru neobișnuit, pentru că într-o zi normală se citesc 2-3 parenii.

citește mai departe

Prevestirea patimilor lui Hristos făcută de Isaia cu 800 de ani inainte

Iată că Sluga Mea va propăşi, Se va sui, mare Se va face şi Se va înălţa pe culmile slavei! Precum mulţi s-au spăimântat de El - aşa de schimonosită îi era înfăţişarea Lui, şi chipul Lui atât de fără asemănare cu oamenii, - tot aşa va fi pricină de uimire pentru multe popoare; înaintea Lui regii vor închide gura, că acum văd ceea ce nu li s-a spus, şi înţeleg ceea ce n-au auzit.

citește mai departe

Hristos e gentleman şi cavaler

O fi hulă curată, dar am o teorie a mea, după care Hristos nu ne apare din Evanghelii numai ca blând, bun, drept, fără de păcat, îndurător, puternic ş.a.m.d. Din relatările Evangheliilor - fără excepţie - ne apare şi înzestrat cu toate însuşirile minunate ale unui gentleman şi cavaler.a

citește mai departe

De ce a murit Hristos?

Am păcătuit (atât noi înşine cât şi Adam şi Eva) – Dumnezeu ne-a pedepsit. Dumnezeu l-a trimis pe Hristos care a primit pedeapsa în locul nostru. Acum doar prin credinţă în Hristos putem scăpa de pedeapsa pe care o meritam. Împreună cu aceasta sunt numeroase întrebări în legătură cu sângele lui Hristos. Cum ne va curăţa de păcat?

citește mai departe

Biografie de martir

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro