Cuprins

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Din comorile Sfintei Scripturi Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu Tu de ce crezi in Dumnezeu Euharistia continua Theologica Exista distractie si fara alcool

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro

Bisericile de lemn, simbol al geniului popular românesc și al unității neamului

„Măreţia lor e izvorâtă din autenticitatea trăirii religioase care le-a stat la bază: nimic artificial nu se găseşte în aceste monumente. În fiecare bârnă, în fiecare stâlp se simte sufletul şi gândul unui om. Când te apropii de ele parcă simţi căldura sufletului poporului dreptcredincios care le-a ridicat şi le-a păstrat de-a lungul veacurilor, ca pe cele mai scumpe comori ale lui.” (P. S. Justinian Chira Maramureșanul [1])

Biserica de lemn din Fildul de Sus ->

Bisericile de lemn din România, tezaure care ocupă un loc de cinste în patrimoniul nostru spiritual şi cultural, sunt o mărturie certă a unităţii poporului român şi a dăinuirii neamului nostru, în toate provinciile româneşti, în ciuda tuturor vitregiilor istoriei. Ele confirmă pe deplin spusele marelui nostru istoric Nicolae Iorga, conform cărora „creaţiunea multilaterală a poporului nostru este aceeaşi peste toate provinciile” şi „poporul român s-a aflat pretutindeni acasă în marele spaţiu carpatic”. Ele sunt parte organică a identităţii noastre naţionale, definindu-ne fiinţa în ceea ce are ea unic şi profund, dar şi inalterabil în faţa loviturilor istoriei.

Bisericile de lemn au şi o foarte însemnată valoare istorică, fiind martore ale unor evenimente istorice de cumpăna, care s-au abătut mai ales asupra aşezărilor transilvănene. Însă aici ele au fost un simbol viu – reflectat chiar prin forma arhitectonică – al năzuinţei de eliberare naţională a fraților noștri asupriţi în această parte din trupul ţării, pe care stăpânitorii străini se străduiau să o deznaţionalizeze prin suprimarea credinţei strămoşeşti, prin deposedări sau prin alungarea românilor de pe pământul străbun.

Aceste lăcaşuri erau nucleele de sacralitate în jurul cărora se structura şi se desfăşura întreagă viaţă sătească. Aveau valoare de „axis mundi” („centrul lumii”) în geografia morală şi spirituală a spaţiului ţărănesc, dar şi în cea materială a satului, fiind înălţate în cel mai ales loc, de unde dominau aşezarea (în zonele de câmpie, erau situate în centrul satului). Suntem îndreptăţiţi să le considerăm, de asemenea, un simbol al geniului popular românesc, care a modelat cu atâta artă lemnul, aducându-l la o atât de nobilă frumuseţe. După cum arată Ernest Bernea [2], poporul nostru nu a avut simţul monumentalului şi al grandiosului, ci a manifestat cu prisosinţă un simț al distincţiei, al fineței şi eleganţei, care e oglindit desăvârşit în bisericuţele de lemn.

Demn de remarcat este faptul că, dacă în Apus acei constructori iscusiţi de catedrale gotice erau şcoliţi mult timp până să ajungă meşteri, la noi meşterii bisericilor de lemn erau plugarii [3], ţărani care deprinseseră din strămoşi meşteşugul. Unii nu ridicau decât o singură dată în viaţă astfel de construcţii, însă meşteşugarii vădeau calităţi alese, printre care, îndeosebi, un admirabil simț al proporţiilor, cum vom vedea. Această măiestrie s-a transims peste veacuri de la strămoşii noştri care au dezvoltat o civilizaţie a lemnului inconfundabilă, ce atestă identitatea noastră în toate zonele. Lemnul era cel mai la îndemână material oferit din belşug de codrii multiseculari care, se spunea, „cădeau peste sat”.

Citându-l din nou pe N. Iorga, aflăm că „peste tot la români, în toate săliştile, târgurile şi aşezămintele monahale, primele lăcaşe de cult au fost ridicate mai mult sau mai puţin din lemn. Marile catedrale, biserici, mănăstiri, vechile noastre vetre de spiritualitate şi cultură au mai toate o bisericuţa de lemn la începutul destinului lor” [4].

Împărăția din inimile noastre (povestioară)

Într-una din duminicile Postului Mare, mergând la slujbă împreună cu părinții săi, Antonel auzi vorbindu-se la predică despre Împărăția Cerească ce se poate afla chiar de aici de pe pământ şi că toți oamenii o pot afla dacă o caută cu adevărat.

Ajuns acasă, se aseză în fața icoanei din camera sa şi Îl rugă pe Bunul Dumnezeu să Îl ajute şi pe el să descopere această Împărăție minunată.

În dimineața zilei următoare, băiatul se pregăti repede să meargă la şcoală. Pe drum fu foarte atent la fiecare locuşor pe care îl vedea. Privea fiecare străduță, fiecare copăcel, fiecare cuibuşor de păsărele. Unde oare se putea ascunde această Împărăție? Se bucura mult de timpul frumos, de copacii ce începuseră să înverzească, dar nu vedea niciun palat. La şcoală cunoştea toate încăperile... Nu... nu putea fi nici aici.

Ajunse din nou acasă. Îi plăcea mult casa în care locuia, deşi era doar o locuință modestă. Era fericit gândindu-se la părinții lui iubitori şi la bunica sa dragă. Da... la buna lui bunică ce avea ochii de abanos şi fața luminoasă precum razele soarelui, ce şi ele îi plăceau enorm. Gândul la Împărăția despre care vorbise părintele se cuibărise în sufletul său curat, aşa că Antonel se aşeză din nou în fața icoanei şi începu să Îl roage pe Dumnezeu ca îngeraşul său păzitor să îl ajute să găsească şi el acest loc plin de fericire.

Mesajul Mănăstirii Petru Vodă către Preşedintele României despre condamnarea Părintelui Arsenie Boca şi a Generaţiei Eliade-Vulcănescu-Ţuţea

Scrisoare deschisă către Preşedintele României în legătură cu OUG 31/2002 şi PL-x 193/2014

Stimate Domnule Preşedinte Klaus Iohannis,

Vă scriem în calitate de slujitori ai lui Dumnezeu – Adevărul şi de rugători pentru acest popor. Înţelegem, ca popor aflat sub ocupaţie neocomunistă, şi care şi-a pierdut prin metode „diplomatice” nu numai suzeranitatea, dar şi cele mai elementare drepturi, precum dreptul de a fi stăpân pe propriul corp biologic (drept eradicat prin Ordinul M.S. nr. 1170 din 22 octombrie 2014), sau dreptul de a fi judecat pentru fapte personale, iar nu pentru situaţii generale (drept eradicat prin revizuirea OUG 31 / 2002), înţelegem cu tristeţe că e naiv şi tardiv a mai face menţiune de Drepturile Omului, Constituţie, sau alte asemenea foruri pe cale de a deveni anacronice.

Cu toate acestea, pentru ca viitorii cetăţeni ai acestor meleaguri să nu aibă impresia că ne bucurăm de aceste stări de mare tragism, le semnalăm refuzându-le.

Amintim că PL-x nr. 193/2014 (votată ca în vremurile de glorie ale P.C.R. în 24 iunie 2015) prin formularea ei generalizantă, ambiguizantă şi inversatoare de realităţi, reuşeşte, dintr-o trăsătură de condei să calomnieze:

  • EROII ANTICOMUNIŞTI, adică cei 2.500.000 de români care au suferit detenţie, chinuri, genocidare şi oprobriu permanent, chiar şi post-mortem, doar pentru că au refuzat să accepte sinuciderea morală, intelectuală şi fizică, şi nu pentru că ar fi săvârşit vreo crimă (de orice fel);
  • CULTURA – generaţia interbelică a fost una de elită culturală, aproape integral legionară, iar reprezentanţii ei au suferit şi au fost ucişi pentru că preţuiau libertatea de gândire; prin urmare se opuneau totalitarismului ideologic, atât celui bolşevic, cât şi celui fascist, şi nu pentru că ar fi săvârşit vreo crimă ca autori ideologici, efectivi sau terţi;
  • SFINŢII mărturisitori şi mucenici, adică miile de clerici şi mireni care au pătimit şi au fost ucişi pentru că credeau în Dumnezeu, iar nu pentru că ar fi săvârşit vreo crimă; sunt documentate până astăzi mai mult de 500.000 de morţi în temniţele comuniste!
  • POPORUL ca întreg, deoarece nu există familie în România care să nu fi suferit cel puţin o pierdere de viaţă, de avere sau de demnitate în perioada respectivă.

Fireşte că nimeni nu apără criminalii adevăraţi, şi e bine ca societatea să fie apărată de ei prin legi prohibitive, dar PL-x nr. 193/2014 nu face diferenţa între dictatorul Adolf Hitler şi filosoful Mircea Vulcănescu sau părintele Dumitru Stăniloae!

Calendarul „sfinților” homosexuali și a „sărbătorilor” gay. Transformarea homosexualității în religie

Acum câteva zile am primit un link care trimitea către site-ul jesusinlove.org, dedicat „homosexualilor, lesbienelor, bisexualilor și transexualilor care sunt interesați de spiritualitate, și aliaților noștri”, așa cum este scris chiar în antet.

Ce conține de fapt acest site? Argumente de ordin religios pentru a întări păcatul homosexualității. Mai exact extrase din spiritualitatea creștină ortodoxă și catolică, forțate și adaptate pentru a căuta o legitimitate spirituală a homosexualității. Am fost suprins să găsesc pe acest site „sfințihomosexuali, icoane ale marilor sărbători creștine cu conținut blasfemiator transformate în tablouri religioase gay, și „argumente” din Sfânta Evangheliei și din Scriptură care vorbesc de „firescul” relațiilor homosexuale.

Așa se face că am găsit aici:

  1. Pe Mântuitorul Hristos și Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan ținut la pieptul său la Cina cea de Taină, subliniind atracția fizică dintre cei doi. De altfel, autoarea site-ului mărturisește că a fost ”inspirată ”de Domnul Iisus Hristos în realizarea lui și că Iisus fiind și El om trebuie să se fi îndrăgostit, iar fiind Dumnezeu e nebunește îndrăgostit de toată lumea. De altfel, în tot acest proiect se insistă foarte mult pe această „iubire” a Mântuitorului Hristos, care n-are granițe, nici măcar granița firii umane, a căsătoriei, a speciei... Insistența pe tema iubirii e una falsă, întrucât relațiile dintre homosexuali se rezumă în mare parte pe sexualitate și perversiuni și nicidecum pe roadele veșnice ale iubirii asupra aproapelui.
  2. Simon Cirinelu care-i poartă crucea Domnului spre Golgota, ținându-l de mână pe Domnul Hristos, forțând iarăși atracția fizică.
  3. Un iisus homosexual răstignit, arătând „prigoana” la care sunt supuși homosexualii în lume prin neacceptarea felului lor de a fi de către societate.
  4. Marama care acoperă pe cruce zona intimă a Domnului Hristos răstignit pe Cruce, colorată în forma curcubeului homosexualilor.
  5. Fotografia trucată a căsătoriei între Freddie Mercury și Iisus având mesajul: "Sătul să vadă umanitatea ignorând mesajul său simplu de iubire și toleranță, Iisus decide că a lui căsătorie cu Freddie contează cel mai mult, și nu se va mai întoarce niciodată pe pământ pentru că oamenii sunt prea proști să înțeleagă ceva din ceea ce le spune."
  6. Imaginea din rai a lui Adam și a Evei înlocuită de imaginea a doi bărbați ispitiți de șarpe, înlocuind practic referatul facerii lumii.
  7. Icoana nașterii Domnului Hristos batjocorită prin tablouri „religioase” în care apar 2 femei și un prunc sau 2 bărbați și un prunc.
  8. Tablou religios în care un bărbat îl simbolizează pe Hristos și învierea Sa, având mesajul „Eu sunt înviereași viața”. Lumina învierii apare în culorile curcubeului homosexual.
  9. Sfânta Treime homosexuală în care în locul celor 3 îngeri care stăteau la masă la stejarul din Mamvri, apar 3 bărbați cu aliură sexy ca în filmele de la Hollywood.
  10. Pogorârea Duhului Sfânt homesexuală cu un bărbat transexual care are aripi de înger și se pogoară din nori îmbrățișând pe oameni, în prim plan câțiva bărbați îmbrățișându-se.
  11. Icoane false considerate a fi din opera Sfântului Andrei Rublyov, marele pictor bizantin.
  12. Adormirea Maicii Domnului – fiind chipurile o sărbătoare având legături cu zeițe păgâne lesbience, cum ar fi Diana și Artemisa.
  13. Iisus de mână cu zeița Krishna simbolizând relațiia lor amoroasă.
  14. Tablou religios cu aluzie la Schimbarea la față a Domnului, forțând un mesaj despre schimbarea sexului.
  15. Icoane catolice cu sfinți pictați dezgoliți care chipurile ar reprezenta argumente pentru homosexualitate.
  16. Icoana unui martir creștin din primele veacuri, persecutat în vremea lui Dioclețian, pictat de obicei dezbrăcat, și considerată prima “icoană gay”.
  17. Mai multe vieți de sfinți forțate pentru a arăta atracția fizica dintre ei. De ex: Sfânta Perpetua și Felicitas, Sf. Boris și George, Sf. Brigid și Darlughdach și alții.
  18. Mesaje de genul: „Poate Iisus a fost homosexual”.
  19. Mesaje din Evanghelie intepretate în duh homosexual și multe altele.

Chiar dacă conținutul prezentat e aberant, site-ul este muncit, nu este doar o simplă batjocură la adresa creștinismului, ci este o muncă susținută de câțiva ani, în care autoarea își ”propăvăduiește” în mod susținut ereziile.

Turul României "Fericiţi cei Prigoniţi" (22-28 iunie 2015). Impresii şi fotografii

Doamne ajută!

Dragilor, ne-am întors cu bine din excursia de o săptămână pe care am făcut-o în ţară la locurile unde au suferit înaintașii noștri pentru iubirea de neam și de Dumnezeu, incriminată de comuniști cu sintagma ”deţinuţi politici”.

Dumnezeu a fost cu noi şi ne-a purtat permanent de grijă, am avut toate uşile deschise şi oamenii pe care i-am întâlnit ne-au primit cu drag. Sfinţii şi mărturisitorii români din temniţele comuniste s-au rugat pentru noi şi am simţit grija lor. În plus drumul ne-a dus fără să fi planificat şi la Mănăstirea Nicula, şi acolo am înţeles că mărturisitorii temniţelor comuniste sunt mereu alături de Măicuţa Domnului, cea care le-a fost alături în momentele foarte grele din suferinţele îndurate. Atunci am realizat că Maica Domnului a vrut să fie în mod special cu noi pe acest drum.

Până la urmă ne-am adunat 27 de persoane în 6 automobile, destul ca să încăpem şi să ne deplasăm cu bine.

Ziua 1 - Luni, 22 iunie 2015

Punctul de întâlnire al participanţilor a fost Biserica "Sfinţii Chiril şi Metodiu" din Agronomie, unde părintele Victor s-a rugat alături de noi înaintea lui Dumnezeu să avem drum bun, să fim feriţi de toată reaua întâmplare, şi mai ales să avem folos din această excursie.

De aici am plecat către Penitenciarul Jilava unde am vizitat Fortul 13, temniţă de tranzit pentru deţinuţii politici din toată ţara, numărul lor ajungând aici uneori la 3.500-5.000.

Fortul este neamenajat, având această stare de când a fost închis. Domnul Cristian Micu, purtător de cuvânt al penitenciarului, a avut amabilitatea să ne fie ghid timp de o oră şi jumătate, explicându-ne pe scurt ce evenimente s-au petrecut aici. Jilava este în acest moment un obiectiv de interes naţional, şi devine încet încet loc de pelerinaj al celor care vor să pipăie, să vadă şi să simtă o pagină de istorie capitală, care din păcate încă nu se învaţă la şcoală.

Conferința "Divorțul - O soluție? Ce ne spune Biblia?" - Pr. Prof. Stelian TOFANA

Vă invităm să urmăriți o conferință foarte importantă despre o mare problemă a neamului nostru: divorțul. Din păcate astăzi rata divorțurilor este mult mai mare decât în trecut, din multe cauze.

Un mare duhovnic și martir român - Părintele Ioan Iovan

Nu toţi marii duhovnici ai Bisericii orto­doxe sunt preţuiţi aşa cum ar merita. Din pri­cini, adesea, obscure, mulţi dintre ei rămân în­tr-un con de umbră nemeritat. Între aceştia se află şi Părintele Ioan Iovan (1922-2008), cel care a avut o in­fluenţă covârşitoare, ca duhovnic al Mânăstirii Vla­di­mi­reşti din Galaţi. Condamnat la 12 ani de în­chi­soa­re politică sub comunişti, caterisit şi reprimit în cler după 24 de ani, şi-a încheiat lucrarea duhovni­cească, bătrân, bol­nav, şi oarecum izolat, la Mâ­năs­tirea Re­cea, din Mureş. La şapte ani de la moartea lui, ucenicii Părintelui Ioan cred că e timpul ca lumea creş­tină să afle cine a fost acesta cu adevărat. Cu un devotament exemplar, părintele profesor Jan Nicolae, de la Facul­tatea de Teologie din Alba Iulia, şi mona­hul Moise Iorgovan, de la Mânăsti­rea Oaşa, au reali­zat un film şi o carte dedicate ma­relui du­hov­nic tran­sil­vănean. Interviul pe care îl publicăm este rodul bunăvoin­ţei părintelui Nicolae, care a avut bună­tatea să reîn­vie, de dragul cititorilor noştri, persona­litatea pe ne­drept lăsată în uitare a du­hov­nicului-martir IOAN IOVAN.

Fenomenul Vladimireşti

- Părinte Jan Nicolae, pe lângă îndeletnicirile dvs. duhovniceşti şi profesorale, aţi dedicat pasiune şi timp pentru a întocmi o carte şi un film despre părintele Ioan Iovan, de la Mânăstirea Recea, că­ruia i-aţi fost, ani la rând, ucenic. Ce v-a motivat, în mod special, în acest demers?

- Vedeţi, noi, românii, ne ataşăm foarte repede de mari duhovnici şi sfinţi străini, în special greci şi ruşi, dar pe ai noştri deseori îi ignorăm. Or, eu cred că e necesar să-i cunoaştem şi să-i recunoaştem întâi şi în­tâi pe părinţii noştri du­hovniceşti. Pentru a­ceas­ta trebuie să dăm mărturie despre ei ime­diat, pentru că îmbătrâ­nim, uităm şi sunt fapte şi învăţături pe care, mai târziu, nu va mai avea cine să le transmită în mod nemijlocit. Desigur, timpul are rostul lui. Am lăsat să treacă şapte ani de la mutarea Părintelui Ioan Iovan la cele veşnice - un soroc simbolic - l-am lăsat să se odih­­­nească şapte ani, iar acum îl punem să lucreze. Aşadar, am început să strângem mărturii despre el. Nu a fost numai dorinţa mea de a face această operă de redare a memoriei publice a Părintelui Ioan. Mai mul­tă lume resimţea nevoia aceasta de a-l onora, cu atât mai mult cu cât se manifestă o anumită jenă de a-l pomeni pe Părintele Ioan Iovan în rândul marilor du­hovnici din România. Nu înţeleg de ce. După părerea mea, este unul dintre cei mai însemnaţi duhovnici ai noştri. Nu am mai văzut un om cu o simplitate şi o ma­si­vitate duhovnicească ca a lui. Am cunoscut marii duhovnici români din ultimele decenii, am slujit cu unii dintre ei, am luat binecuvântare, m-au sfătuit, îi preţuiesc pe toţi, dar acest Părinte, care a mărturisit credinţa în plin stalinism, cu un curaj exemplar, merită şi el cunoscut. Este şi o datorie morală a noastră, a celor care îl ştim, dar şi una duhovnicească, de a-l arăta lumii aşa cum a fost. Spre bucuria mea, m-am întâl­­nit în gândul acesta cu părintele Moise Iorgovan de la Oaşa, şi cu operatorul Bogdan Pârlea, care au făcut şi alte proiecte de acest gen. Părintele Moise a stu­diat mult în arhivele de la CNSAS şi a văzut, în cele peste 2.500 de file ale dosarului întocmit de Se­curitate, cât a fost de nedreptăţit Părintele Ioan atât de autorităţile politice, cât şi de cele bisericeşti. Amândoi credem că trebuie să i se facă dreptate.

Puteți asculta radioul nostru pe orice telefon sau tabletă, care are instalat sistemul de operare Android:

Get it on Google Play

Articole recente

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro